This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62019CA0287
Case C-287/19: Judgment of the Court (First Chamber) of 11 November 2020 (request for a preliminary ruling from the Oberster Gerichtshof — Austria) — DenizBank AG v Verein für Konsumenteninformation (Reference for a preliminary ruling — Consumer protection — Directive (EU) 2015/2366 — Payment services in the internal market — Article 4(14) — Concept of ‘payment instrument’ — Personalised multifunctional bank cards — Near-field communication (NFC) functionality — Article 52(6)(a) and Article 54(1) — Information to be provided to users — Change in the conditions of a framework contract — Tacit consent — Article 63(1)(a) and (b) — Rights and obligations related to payment services — Derogation for low-value payment instruments — Conditions under which applicable — Payment instrument that does not allow its blocking — Payment instrument used anonymously — Limitation of the temporal effects of the judgment)
Cauza C-287/19: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 noiembrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – DenizBank AG/Verein für Konsumenteninformation [Trimitere preliminară – Protecția consumatorilor – Directiva (UE) 2015/2366 – Servicii de plată pe piața internă – Articolul 4 punctul 14 – Noțiunea de instrument de plată – Carduri bancare multifuncționale personalizate – Funcție de comunicare în câmp apropiat (NFC) – Articolul 52 punctul 6 litera (a) și articolul 54 alineatul (1) – Informații care trebuie furnizate utilizatorului – Modificarea condițiilor unui contract-cadru – Acceptare tacită – Articolul 63 alineatul (1) literele (a) și (b) – Drepturi și obligații legate de serviciile de plată – Derogare pentru instrumentele de plată cu valoare scăzută – Condiții de aplicare – Instrument de plată care nu poate fi blocat – Instrument de plată utilizat anonim – Limitarea în timp a efectelor hotărârii]
Cauza C-287/19: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 noiembrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – DenizBank AG/Verein für Konsumenteninformation [Trimitere preliminară – Protecția consumatorilor – Directiva (UE) 2015/2366 – Servicii de plată pe piața internă – Articolul 4 punctul 14 – Noțiunea de instrument de plată – Carduri bancare multifuncționale personalizate – Funcție de comunicare în câmp apropiat (NFC) – Articolul 52 punctul 6 litera (a) și articolul 54 alineatul (1) – Informații care trebuie furnizate utilizatorului – Modificarea condițiilor unui contract-cadru – Acceptare tacită – Articolul 63 alineatul (1) literele (a) și (b) – Drepturi și obligații legate de serviciile de plată – Derogare pentru instrumentele de plată cu valoare scăzută – Condiții de aplicare – Instrument de plată care nu poate fi blocat – Instrument de plată utilizat anonim – Limitarea în timp a efectelor hotărârii]
JO C 19, 18.1.2021, pp. 5–5
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
18.1.2021 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 19/5 |
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 11 noiembrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof – Austria) – DenizBank AG/Verein für Konsumenteninformation
(Cauza C-287/19) (1)
(Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva (UE) 2015/2366 - Servicii de plată pe piața internă - Articolul 4 punctul 14 - Noțiunea de instrument de plată - Carduri bancare multifuncționale personalizate - Funcție de comunicare în câmp apropiat (NFC) - Articolul 52 punctul 6 litera (a) și articolul 54 alineatul (1) - Informații care trebuie furnizate utilizatorului - Modificarea condițiilor unui contract-cadru - Acceptare tacită - Articolul 63 alineatul (1) literele (a) și (b) - Drepturi și obligații legate de serviciile de plată - Derogare pentru instrumentele de plată cu valoare scăzută - Condiții de aplicare - Instrument de plată care nu poate fi blocat - Instrument de plată utilizat anonim - Limitarea în timp a efectelor hotărârii)
(2021/C 19/05)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Oberster Gerichtshof
Părțile din procedura principală
Reclamantă: DenizBank AG
Pârâtă: Verein für Konsumenteninformation
Dispozitivul
1) |
Articolul 52 punctul 6 litera (a) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE coroborat cu articolul 54 alineatul (1) din aceasta trebuie interpretat în sensul că reglementează informațiile și condițiile pe care trebuie să le furnizeze un prestator de servicii de plată care dorește să convină, cu utilizatorul serviciilor sale, asupra unei prezumții de acceptare privind modificarea, în conformitate cu modalitățile prevăzute de aceste dispoziții, a contractului-cadru pe care l-au încheiat, însă nu stabilește restricții în ceea ce privește calitatea utilizatorului sau tipul de clauze contractuale care pot face obiectul unui astfel de acord, fără a aduce totuși atingere, atunci când utilizatorul are calitatea de consumator, unui posibil control al caracterului abuziv al acestor clauze în raport cu dispozițiile Directivei 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. |
2) |
Articolul 4 punctul 14 din Directiva 2015/2366 trebuie interpretat în sensul că funcția de comunicare în câmp apropiat (Near Field Communication) cu care este dotat un card bancar multifuncțional personalizat și care permite efectuarea unor plăți cu valoare scăzută din contul bancar asociat acestui card constituie un „instrument de plată”, astfel cum este definit de această dispoziție. |
3) |
Articolul 63 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2015/2366 trebuie interpretat în sensul că plata contactless cu o valoare scăzută prin intermediul funcției de comunicare în câmp apropiat (Near Field Communication) a unui card bancar multifuncțional personalizat constituie o utilizare „anonimă” a instrumentului de plată avut în vedere, în sensul acestei dispoziții derogatorii. |
4) |
Articolul 63 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2015/2366 trebuie interpretat în sensul că un prestator de servicii de plată care intenționează să se prevaleze de derogarea prevăzută de această dispoziție nu poate să se limiteze să afirme că îi este imposibil să blocheze instrumentul de plată vizat sau să împiedice utilizarea ulterioară a acestuia, deși, având în vedere stadiul obiectiv al cunoștințelor tehnice disponibile, o astfel de imposibilitate nu poate fi stabilită. |