—

anularea interdicției de a atribui granturi impusă prin scrisoarea pârâtei din 22 octombrie 2020 cu numărul de referință ARES (2020) 5759350;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea de către pârâtă a drepturilor fundamentale ale reclamantei, în mod direct și indirect, întrucât aceasta din urmă nu și-a putut exercita dreptul de a fi ascultată în cursul investigației care a condus la adoptarea măsurii în litigiu

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe necompetența pârâtei de a efectua audituri specifice privind granturile și de a decide cu privire la cererile specifice de granturi din fondurile structurale și de investiții europene, întrucât aceasta nu are decât dreptul de a examina conformitatea generală a sistemelor de gestionare și de control puse în aplicare de statele membre, dar nu are nicio competență de a efectua audituri detaliate și de a decide cu privire la cereri de grant specifice formulate de întreprinderi individuale.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe necompetența pârâtei de a interpreta și de a aplica dreptul național al statelor membre, întrucât competențele sale sunt strict limitate de principiul atribuirii prevăzut la articolele 5 și 13 din Tratatul privind Uniunea Europeană, orice derogare de la acest principiu fiind de strictă interpretare, iar coroborarea principiului atribuirii cu dispozițiile tratatelor implică în mod clar faptul că pârâta nu are nicio competență de a aplica dreptul național al statelor membre. În orice caz, dispozițiile legii cehe invocate de pârâtă nu pot face obiectul unui control în temeiul Regulamentului nr. 1303/2013 (1) care constituie temeiul legal al procedurii de audit ce a condus la adoptarea măsurii în litigiu.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că pârâta nu a demonstrat conținutul legii cehe și a săvârșit erori în interpretarea și în aplicarea acesteia. În loc să dovedească conținutul legii cehe, astfel cum solicită jurisprudența Curții de Justiție, pârâta a efectuat o interpretare eronată a legii cehe, în special a articolului 4c din Legea privind conflictele de interese, ignorând în mod deliberat jurisprudența instanțelor cehe referitoare la procedura de audit care a condus la adoptarea măsurii în litigiu.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe erorile pârâtei în interpretarea și în aplicarea dreptului Uniunii, întrucât aceasta a concluzionat în mod eronat în sensul încălcării articolului 61 din Regulamentul financiar (2) și nu a luat în considerare faptul că reglementarea cehă privind conflictele de interese se opune principiilor de bază ale dreptului Uniunii.