1)

Articolul 7 din Directiva 2003/88 (1) și articolul 31 alineatul (2) din cartă se opun interpretării unei reglementări naționale precum articolul 7 alineatul (3) din BUrIG [Mindesturlaubsgesetz für Arbeitnehmer (Legea privind concediul minim acordat lucrătorilor] potrivit căreia dreptul la concediu anual plătit al unui lucrător – în cazul căruia, în cursul anului corespunzător concediului a intervenit o incapacitate totală de muncă din motive de sănătate, dar care ar fi putut să efectueze concediul, cel puțin parțial, înainte de începerea incapacității sale de muncă în cursul anului corespunzător concediului – se stinge, în situația incapacității de muncă permanente neîntrerupte, după 15 luni de la sfârșitul anului corespunzător concediului inclusiv în cazul în care angajatorul nu a oferit efectiv lucrătorului posibilitatea exercitării dreptului său la concediu, prin solicitarea și informarea corespunzătoare?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, în aceste condiții, în caz de incapacitate de muncă permanentă și totală, este de asemenea exclusă stingerea acestui drept la o dată ulterioară?”