Recurs introdus la 2 februarie 2022 de Banca Europeană de Investiții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 24 noiembrie 2021 în cauza T-370/20, KL/Banca Europeană de Investiții

(Cauza C-68/22 P)

(2022/C 213/31)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Banca Europeană de Investiții (BEI) (reprezentanți: G. Faedo, I. Zanin, agenți)

Cealaltă parte din procedură: KL

Concluziile recurentei

Prin recursul său, BEI solicită Curții:

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului său, BEI invocă două motive.

Primul motiv, structurat în patru submotive, se referă la interpretarea eronată a normelor interne ale BEI privind invaliditatea.

În primul rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept în ceea ce privește noțiunea de invaliditate prevăzută la articolul 46-1 din Regulamentul tranzitoriu al sistemului de pensii aplicabil membrilor personalului BEI (RTRP) și la articolul 11.1 din dispozițiile administrativa ale BEI. Prin faptul că a considerat că noțiunea de invaliditate potrivit articolelor menționate trebuie interpretată în sensul că se referă la un funcționar al BEI care este declarat de o comisie de invaliditate instituită de BEI ca fiind incapabil de a-și relua funcțiile sau funcțiile echivalente în cadrul acestui organism, Tribunalul a denaturat litera și conținutul normelor interne ale BEI și a adoptat o interpretare care ar fi în contradicție cu rațiunea de a fi a pensiei de invaliditate ca măsură de protecție socială.

În al doilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a exclus competența comisiilor de invaliditate instituite de BEI de a se pronunța asupra capacității unui agent al BEI de a desfășura activități în afara cadrului acesteia, pe piața generală a muncii.

În al treilea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin interpretarea articolului 46-1 RTRP și a articolului 11.1 din dispozițiile administrative pe baza unui raționament prin analogie cu articolul 78 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene.

În al patrulea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin respingerea interpretării susținute de BEI a articolului 51-1 din RTRP și prin omisiunea de a interpreta acest articol în coroborare cu articolul 46-1 din RTRP.

Al doilea motiv, structurat în două submotive, se întemeiază pe o dublă denaturare a faptelor.

În primul rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în sensul că a considerat ca fiind obligatorii din punct de vedere juridic documente comisiei de invaliditate care nu erau semnate de toți membrii respectivei comisii.

În al doilea rând, Tribunalul a apreciat în mod eronat conținutul avizului comisiei de invaliditate în sensul că a considerat că respectiva comisie de invaliditate a declarat că reclamantul era incapabil de a-și exercita funcțiile în cadrul BEI, deși formularele semnate de toți membrii comisiei menționate au declarat că reclamantul nu este invalid.