02000L0031-20240217

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

EUROPA
EUR-Lex home
EUR-Lex - 02000L0031-20240217 - EN

Help

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

Document 02000L0031-20240217

Help

Consolidated text: Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic)

Access initial legal act

(

Legal status of the document In force

)

17/02/2024

ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2000/31/2024-02-17

HTML

PDF

02000L0031 — RO — 17.02.2024 — 001.001

Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

►B	DIRECTIVA 2000/31/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) (JO L 178 17.7.2000, p. 1)

Astfel cum a fost modificată prin:

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	REGULAMENTUL (UE) 2022/2065 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 19 octombrie 2022	L 277	1	27.10.2022

▼B

DIRECTIVA 2000/31/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 8 iunie 2000

privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic)

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectiv și sferă de aplicare

(1)

Prezenta directivă își propune să contribuie la buna funcționare a pieței interne prin asigurarea liberei circulații a serviciilor societății informaționale între statele membre.

(2)

Prezenta directivă apropie, în măsura necesară atingerii obiectivelor prevăzute la alineatul (1), anumite dispoziții de drept intern aplicabile serviciilor societății informaționale în ceea ce privește piața internă, stabilirea furnizorilor de servicii, comunicările comerciale, contractele încheiate prin mijloace electronice, răspunderea intermediarilor, codurile de conduită, soluționarea extrajudiciară a litigiilor, acțiunile în justiție și cooperarea între statele membre.

(3)

Prezenta directivă completează dreptul comunitar aplicabil serviciilor societății informaționale fără a aduce atingere nivelului de protecție, în special în materie de sănătate publică și interese ale consumatorilor, stabilit prin instrumente comunitare și prin legislația internă care le pune în aplicare în măsura în care aceasta nu restrânge libera prestare a serviciilor societății informaționale.

(4)

Prezenta directivă nu stabilește norme suplimentare de drept internațional privat și nici nu abordează competența instanțelor.

(5)

Prezenta directivă nu se aplică în:

(a)

domeniul fiscal;

(b)

chestiunile referitoare la serviciile societății informaționale reglementate de Directivele 95/46/CE și 97/66/CE;

(c)

chestiunile referitoare la acordurile sau practicile aflate sub incidența dreptului privind înțelegerile;

(d)

următoarele activități de servicii ale societății informaționale:

—

activitățile notarilor sau profesiilor echivalente, în măsura în care acestea presupun o participare directă și specifică exercitării autorității publice;

—

reprezentarea unui client și apărarea intereselor acestuia în instanță;

—

activitățile de jocuri pe bani care implică mize cu valoare monetară în jocuri de noroc, inclusiv loterii și tranzacții de tip pariu.

(6)

Prezenta directivă nu aduce atingere măsurilor luate la nivel comunitar sau național în conformitate cu dreptul comunitar în scopul de a promova diversitatea culturală și lingvistică și de a asigura apărarea pluralismului.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, următorii termeni au înțelesurile de mai jos:

(a)

„servicii ale societății informaționale”: servicii în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 98/34/CE astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE;

(b)

„furnizor de servicii”: orice persoană fizică sau juridică furnizoare de servicii ale societății informaționale;

(c)

„furnizor de servicii stabilit”: furnizor de servicii care desfășoară efectiv o activitate economică utilizând un sediu stabil pe o perioadă nedeterminată. Prezența și folosirea mijloacelor tehnice și a tehnologiilor necesare furnizării serviciului nu constituie, în sine, sediu al prestatorului;

(d)

„destinatarul serviciilor”: orice persoană fizică sau juridică ce utilizează, în scopuri profesionale sau de altă natură, un serviciu al societății informaționale, în special în scopul căutării de informații sau al furnizării accesului la acestea;

(e)

„consumator”: orice persoană fizică ce acționează în alte scopuri decât cele ale activității sale comerciale sau profesionale;

(f)

„comunicare comercială”: orice formă de comunicare destinată să promoveze, direct sau indirect, bunurile, serviciile sau imaginea unei întreprinderi, organizații sau persoane care efectuează o activitate comercială, industrială, meșteșugărească sau exercită una din profesiile reglementate. Următoarele comunicări nu constituie, în sine, comunicări comerciale:

—

informații care permit accesul direct la activitatea întreprinderii, organizației sau persoanei, în special un nume de domeniu sau o adresă de poștă electronică;

—

comunicări legate de bunurile, serviciile sau imaginea întreprinderii, organizației sau persoanei, elaborate în mod independent, în special când acestea nu sunt furnizate în contrapartidă financiară;

(g)

„profesie reglementată”: orice profesie, fie în sensul articolului 1 litera (d) din Directiva 89/48/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind un sistem general de recunoaștere a diplomelor din învățământul superior obținute ca urmare a absolvirii învățământului și formării profesionale cu durata minimă de trei ani ( 1 ), fie în sensul articolului 1 litera (f) din Directiva 92/51/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind un al doilea sistem general de recunoaștere a educației și formării profesionale care completează Directiva 89/48/CEE ( 2 );

(h)

„domeniu coordonat”: cerințele specificate în cadrul legislativ din statele membre, aplicabile furnizorilor de servicii ale societății informaționale, indiferent dacă sunt de natură generală sau concepute special pentru aceștia.

(i)

Domeniul coordonat se referă la cerințe pe care furnizorul de servicii trebuie să le respecte și care privesc:

—

accesul la activitatea unui serviciu al societății informaționale, cum ar fi cerințele în materie de calificare, autorizare și notificare;

—

desfășurarea activității unui serviciu al societății informaționale, cum ar fi cerințele privind comportamentul furnizorului de servicii, cerințe legate de calitatea sau conținutul serviciului, inclusiv în materie de publicitate și contracte sau privind răspunderea furnizorului de servicii;

(ii)

Domeniul coordonat nu reglementează cerințe cum ar fi:

—

cerințe aplicabile bunurilor ca atare;

—

cerințe aplicabile livrării bunurilor;

—

cerințe aplicabile serviciilor care nu sunt furnizate prin mijloace electronice.

Articolul 3

Piața internă

(1)

Fiecare stat membru garantează că serviciile societății informaționale prestate de un furnizor de servicii stabilit pe teritoriul său respectă dispozițiile de drept intern aplicabile în statul membru în cauză și relevante pentru domeniul coordonat.

(2)

Statele membre nu pot restrânge libera circulație a serviciilor societății informaționale din alte state membre invocând motive relevante pentru domeniul coordonat.

(3)

Alineatele (1) și (2) nu se aplică domeniilor menționate în anexă.

(4)

Statele membre pot adopta măsuri derogatorii de la alineatul (2) în cazul unui anumit serviciu al societății informaționale, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

măsurile sunt:

(i)

necesare, dintr-unul din motivele următoare:

—

ordine publică, în special prevenirea, investigarea, depistarea și urmărirea infracțiunilor, în special protecția minorilor și lupta împotriva incitării la ură pe motiv de rasă, sex, religie sau naționalitate și împotriva atingerii aduse demnității umane;

—

protecția sănătății publice;

—

securitatea publică, inclusiv protecția securității și apărării naționale;

—

protecția consumatorilor, inclusiv a investitorilor;

(ii)

luate împotriva unui serviciu al societății informaționale care aduce atingere obiectivelor menționate la punctul (i) sau care prezintă risc serios și grav de prejudiciere a acestor obiective;

(iii)

proporționale cu aceste obiective;

(b)

înainte de a lua măsurile respective și fără a aduce atingere procedurilor judiciare, inclusiv procedurilor preliminare și acțiunilor desfășurate în cadrul anchetei penale, statul membru:

—

a cerut statului membru menționat la alineatul (1) să ia măsuri și acesta nu le-a luat sau cele pe care le-a luat nu au fost suficiente;

—

a notificat Comisiei și statului membru menționat la alineatul (1) intenția de a lua astfel de măsuri.

(5)

Statele membre pot deroga, în cazuri de urgență, de la condițiile prevăzute la alineatul (4) litera (b). În acest caz, măsurile sunt notificate Comisiei și statului membru menționat la alineatul (1) în cel mai scurt timp posibil, indicând motivul pentru care statul membru consideră că există o urgență.

(6)

Fără a aduce atingere posibilității statului membru de a adopta și de a aplica măsurile în cauză, Comisia examinează compatibilitatea măsurilor notificate cu dreptul comunitar, în cel mai scurt timp posibil; în cazul în care se ajunge la concluzia că măsura este incompatibilă cu dreptul comunitar, Comisia solicită statului membru în cauză să se abțină de la luarea măsurilor preconizate sau să înceteze de urgență aplicarea măsurilor în cauză.

CAPITOLUL II

PRINCIPII

Secțiunea 1:

Cerințe în materie de stabilire și de informații

Articolul 4

Principiul de excludere a autorizării prealabile

(1)

Statele membre veghează ca accesul la activitatea de furnizor de servicii ale societății informaționale și desfășurarea acesteia să nu poată fi supuse unui regim de autorizare prealabilă sau oricărei alte cerințe cu efect echivalent.

(2)

Alineatul (1) nu aduce atingere regimurilor de autorizare care nu urmăresc în mod specific și exclusiv serviciile societății informaționale sau care sunt reglementate de Directiva 97/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 aprilie 1997 privind un cadru comun pentru autorizări generale și licențe individuale în sectorul serviciilor de telecomunicații ( 3 ).

Articolul 5

Informații generale de furnizat

(1)

În plus față de alte cerințe stabilite de dreptul comunitar privind furnizarea informațiilor, statele membre veghează ca furnizorul de servicii să facă posibil un acces ușor, direct și permanent al destinatarilor serviciului și al autorităților competente cel puțin la următoarele informații:

(a)

numele furnizorului de servicii;

(b)

adresa geografică la care este stabilit furnizorul de servicii;

(c)

coordonatele furnizorului de servicii, inclusiv adresa de poștă electronică la care poate fi contactat rapid și să se comunice cu el în mod direct și eficient;

(d)

în cazul în care furnizorul de servicii este înregistrat într-un registru de comerț sau un registru public similar, registrul de comerț în care furnizorul de servicii este înregistrat și numărul de înregistrare sau mijlocul echivalent de identificare din acel registru;

(e)

în cazul în care activitatea este supusă unui regim de autorizare, coordonatele autorității de supraveghere pertinente;

(f)

în ceea ce privește profesiile reglementate:

—

orice organism profesional sau instituție similară la care furnizorul este înregistrat;

—

titlul profesional și statul membru în care este acordat;

—

o referire la normele profesionale aplicabile în statul membru de stabilire și la mijloacele de a le accesa;

(g)

în cazul în care furnizorul desfășoară o activitate supusă la TVA, numărul de identificare menționat la articolul 22, alineatul (1) din a șasea Directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre în materie de impozite pe cifra de afaceri – Sistemul comun de taxe pe valoarea adăugată: baza de impunere unitară ( 4 ).

(2)

În plus față de celelalte cerințe privind informațiile prevăzute de dreptul comunitar, statele membre veghează, în cazul în care serviciile societății informaționale menționează prețuri, ca acestea să fie indicate în mod clar și neechivoc și, în special, să precizeze dacă taxele și costurile de livrare sunt incluse.

Secțiunea 2:

Comunicările comerciale

Articolul 6

Informații de furnizat

În plus față de celelalte cerințe stabilite în dreptul comunitar, statele membre veghează ca acele comunicări comerciale care fac parte dintr-un serviciu al societății informaționale sau care constituie un astfel de serviciu să îndeplinească cel puțin următoarele condiții:

(a)

comunicarea comercială trebuie să poată fi identificată în mod clar ca atare;

(b)

persoana fizică sau juridică pe seama căreia se face comunicarea comercială să poată fi identificată în mod clar;

(c)

ofertele promoționale, cum ar fi reducerile de preț, primele și cadourile, în cazul în care sunt permise în statul membru în care este stabilit furnizorul de servicii, să poată fi identificate în mod clar ca atare, iar condițiile pentru a beneficia de acestea să fie ușor accesibile și prezentate clar și neechivoc;

(d)

concursurile și jocurile promoționale, în cazul în care sunt permise în statul membru în care este stabilit furnizorul de servicii, să poată fi identificate în mod clar ca atare, iar condițiile de participare să fie ușor accesibile și prezentate clar și neechivoc.

Articolul 7

Comunicările comerciale nesolicitate

(1)

În plus față de celelalte cerințe prevăzute de dreptul comunitar, statele membre care autorizează comunicațiile comerciale prin poștă electronică nesolicitate veghează ca astfel de comunicări comerciale efectuate de un furnizor de servicii stabilit pe teritoriul lor să poată fi identificate în mod clar și neechivoc, imediat ce sunt primite de destinatar.

(2)

Fără a aduce atingere Directivelor 97/7/CE și 97/66/CE, statele membre adoptă măsuri menite să garanteze că furnizorii de servicii care expediază comunicări comerciale nesolicitate prin poșta electronică consultă cu regularitate și respectă registrele „opt-out” în care se pot înregistra persoanele fizice care nu doresc să primească astfel de comunicări.

Articolul 8

Profesii reglementate

(1)

Statele membre veghează ca utilizarea comunicărilor comerciale care fac parte dintr-un serviciu al societății informaționale sau constituie un astfel de serviciu prestat de un membru al unei profesii reglementate să fie permisă sub rezerva respectării normelor profesionale privind, în special, independența, demnitatea și onoarea profesiei, precum și secretul profesional și onestitatea față de clienți și alți membri ai profesiei.

(2)

Fără a aduce atingere autonomiei organismelor și asociațiilor profesionale, statele membre și Comisia încurajează aceste organisme și asociații profesionale să elaboreze coduri de conduită la nivel comunitar pentru a preciza tipurile de informații care pot fi transmise cu sensul de comunicări comerciale, în conformitate cu normele menționate la alineatul (1).

(3)

La elaborarea propunerilor de inițiative comunitare care se pot dovedi necesare pentru a asigura buna funcționare a pieței interne în ceea ce privește informațiile prevăzute la alineatul (2), Comisia ține seama de codurile de conduită aplicabile la nivel comunitar și acționează în strânsă cooperare cu asociațiile și organismele profesionale relevante.

(4)

Prezenta directivă se aplică în completarea directivelor comunitare care reglementează accesul la activitățile profesiilor reglementate și exercitarea acestora.

Secțiunea 3:

Contracte încheiate prin mijloace electronice

Articolul 9

Modul de tratare a contractelor

(1)

Statele membre veghează ca sistemul lor juridic să facă posibilă încheierea contractelor prin mijloace electronice. Statele membre veghează în special ca regimul juridic aplicabil procesului contractual să nu creeze obstacole în calea utilizării contractelor electronice și să nu conducă la lipsirea de efect și de validitate juridice a contractelor din cauza încheierii lor prin mijloace electronice.

(2)

Statele membre pot prevedea ca alineatul (1) să nu se aplice tuturor contractelor sau anumitor contracte care fac parte dintr-una din următoarele categorii:

(a)

contracte care creează sau transferă drepturi asupra unor bunuri imobile, cu excepția drepturilor de locațiune;

(b)

contracte pentru care legea impune intervenția instanțelor judecătorești, a autorităților publice sau a profesiilor care implică exercițiul autorității publice;

(c)

contracte de angajament privind garanțiile și contracte asupra unor garanții colaterale oferite de persoane care acționează în scopuri care nu intră în cadrul activității lor profesionale sau comerciale;

(d)

contracte aflate sub incidența dreptului familiei sau a dreptului de succesiune.

(3)

Statele membre prezintă Comisiei categoriile prevăzute la alineatul (2) cărora nu le aplică alineatul (1). Statele membre prezintă Comisiei, la fiecare cinci ani, un raport privind aplicarea alineatului (2), explicând motivele pentru care consideră necesar să mențină categoria prevăzută la alineatul (2) litera (b) căreia nu îi aplică alineatul (1).

Articolul 10

Informații de furnizat

(1)

În plus față de alte cerințe în materie de informații prevăzute de dreptul comunitar, statele membre veghează ca, exceptând cazul în care părțile care nu sunt consumatori convin altfel, furnizorul de servicii să furnizeze cel puțin informațiile de mai jos, formulate clar, comprehensibil, neechivoc și înainte ca destinatarul serviciilor să lanseze comanda:

(a)

diferitele etape tehnice de urmat pentru încheierea contractului;

(b)

dacă este sau nu arhivat contractul încheiat de către furnizorul de servicii și dacă este accesibil sau nu;

(c)

mijloacele tehnice de identificare și corectare a erorilor comise la introducerea datelor, înainte de lansarea comenzii;

(d)

limbile propuse pentru încheierea contractului.

(2)

Statele membre veghează ca, exceptând cazul în care părțile care sunt consumatori convin altfel, furnizorul de servicii să indice eventualele coduri de conduită pertinente cărora i se supune, precum și informații despre modul în care aceste coduri pot fi consultate electronic.

(3)

Clauzele contractuale și condițiile generale furnizate destinatarului trebuie puse la dispoziție într-un mod care să îi permită acestuia să le păstreze și să le reproducă.

(4)

Alineatele (1) și (2) nu se aplică la contractele încheiate exclusiv prin schimburi de mesaje prin poșta electronică sau prin comunicări individuale echivalente.

Articolul 11

Lansarea comenzii

(1)

Statele membre veghează ca, exceptând cazul în care părțile care nu sunt consumatori convin altfel, atunci când destinatarul serviciilor lansează comanda prin mijloace tehnologice, să aplice următoarele principii:

—

furnizorul de servicii trebuie să confirme primirea comenzii fără amânări nejustificate și prin mijloace electronice;

—

comanda și confirmarea de primire se consideră primite atunci când părțile cărora le sunt adresate pot avea acces la ele.

(2)

Statele membre veghează ca, exceptând cazul în care părțile care nu sunt consumatori convin altfel, furnizorul de servicii să pună la dispoziția destinatarului serviciilor mijloacele tehnice adecvate, eficiente și accesibile care să îi permită să identifice și să corecteze erorile de introducere a datelor înainte de a lansa comanda.

(3)

Alineatul (1) prima liniuță și alineatul (2) nu se aplică contractelor încheiate exclusiv prin schimb de mesaje prin poșta electronică sau prin comunicări individuale echivalente.

Secțiunea 4:

Răspunderea furnizorilor de servicii intermediari

▼M1 —————

▼B

CAPITOLUL III

APLICARE

Articolul 16

Codurile de conduită

(1)

Statele membre și Comisia încurajează:

(a)

elaborarea de către asociațiile sau organizațiile dintr-un sector de activitate, profesionale sau de consumatori a codurilor de conduită la nivel comunitar, destinate să contribuie la buna aplicarea a articolelor 5-15;

(b)

transmiterea voluntară la Comisie a proiectelor de coduri de conduită la nivel național sau comunitar;

(c)

accesarea prin mijloace electronice a codurilor de conduită în limbile comunitare;

(d)

comunicarea către statele membre și Comisie, de către asociațiile și organizațiile dintr-un sector de activitate, profesionale sau de consumatori a evaluărilor proprii privind aplicarea codurilor lor de conduită și impactul acestora asupra practicilor, uzanțelor sau cutumelor referitoare la comerțul electronic;

(e)

elaborarea codurilor de conduită în ceea ce privește protecția minorilor și demnitatea umană.

(2)

Statele membre și Comisia încurajează implicarea asociațiilor și organizațiilor reprezentând consumatorii în elaborarea și aplicarea codurilor de conduită cu incidență asupra intereselor lor și care sunt elaborate în conformitate cu alineatul (1) litera (a). După caz, ar trebui să fie consultate asociațiile care reprezintă persoanele cu handicap vizual și, în general, persoanele cu handicap, pentru a ține seama de nevoile specifice ale acestora.

Articolul 17

Soluționarea extrajudiciară a litigiilor

(1)

Statele membre veghează ca în cazul unei neînțelegeri între un furnizor de servicii ale societății informaționale și destinatarul serviciilor, legislația lor să nu împiedice utilizarea mecanismelor de soluționare extrajudiciară a litigiilor, disponibile în dreptul intern, inclusiv prin mijloace electronice corespunzătoare.

(2)

Statele membre încurajează organismele competente în soluționarea extrajudiciară a litigiilor, în special în ceea ce privește litigiile în materie de consum, să funcționeze astfel încât să asigure garanții procedurale corespunzătoare pentru părțile interesate.

(3)

Statele membre încurajează organismele competente în soluționarea extrajudiciară a litigiilor să informeze Comisia despre deciziile importante pe care le iau în materie de servicii ale societății informaționale, precum și orice altă informație privind practicile, uzanțele sau cutumele referitoare la comerțul electronic.

Articolul 18

Acțiuni în justiție

(1)

Statele membre veghează ca acțiunile în justiție prevăzute în dreptul intern privind activitățile serviciilor societății informaționale să permită adoptarea rapidă de măsuri, inclusiv măsuri interimare, destinate să ducă la încetarea oricărei încălcări presupuse și să prevină orice altă atingere adusă intereselor respective.

(2)

Anexa la Directiva 98/27/CE se completează după cum urmează:

„11. Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) (JO L 178, 17.7.2000, p. 1)”.

Articolul 19

Cooperare

(1)

Statele membre dispun de suficiente mijloace de supraveghere și investigație necesare pentru punerea în aplicare eficientă a prezentei directive și veghează ca furnizorii de servicii să le furnizeze informațiile necesare.

(2)

Statele membre cooperează cu alte state membre; în acest scop, acestea desemnează unul sau mai multe puncte de contact ale căror coordonate le comunică celorlalte state membre și Comisiei.

(3)

Statele membre furnizează, cât mai repede posibil și în conformitate cu legislația internă, asistența și informațiile cerute de celelalte state membre sau de Comisie, inclusiv prin mijloacele electronice corespunzătoare.

(4)

Statele membre stabilesc puncte de contact accesibile cel puțin prin mijloace electronice și de la care destinatarii serviciilor și furnizorii de servicii pot:

(a)

să obțină informații generale cu privire la drepturile și obligațiile contractuale, precum și la procedurile de înaintare a plângerilor și la căile de atac disponibile în caz de litigiu, inclusiv cu privire la aspectele practice legate de folosirea acestor proceduri;

(b)

să obțină coordonatele autorităților, asociațiilor sau organizațiilor de la care pot obține informații suplimentare sau asistență practică.

(5)

Statele membre încurajează comunicarea către Comisie a oricăror decizii administrative sau judiciare importante luate pe teritoriul lor în privința litigiilor referitoare la serviciile societății informaționale, precum și la practicile, uzanțele și cutumele referitoare la comerțul electronic. Comisia comunică aceste decizii celorlalte state membre.

Articolul 20

Sancțiuni

Statele membre hotărăsc sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea lor. Sancțiunile prevăzute sunt eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 21

Reexaminarea

(1)

Înainte de 17 iulie 2003 și apoi la fiecare doi ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social un raport privind aplicarea prezentei directive, însoțit, după caz, de propuneri pentru adaptarea la evoluția juridică, tehnică și economică din domeniul serviciilor societății informaționale, în special în ceea ce privește prevenirea criminalității, protecția minorilor, protecția consumatorilor și buna funcționare a pieței interne.

(2)

Examinând necesitatea adaptării prezentei directive, raportul analizează în special necesitatea de prezentare a unor propuneri referitoare la răspunderea furnizorilor de hiperlegături și de servicii de motoare de căutare, la procedurile de notificare și retragere („notice and take down”) și la atribuirea răspunderii după retragerea conținutului. Raportul analizează, de asemenea, necesitatea de a prevedea condiții suplimentare pentru exonerarea de răspundere prevăzută la articolele 12 și 13, ținând seama de evoluția tehnică și de posibilitatea de a aplica principiile pieței interne comunicărilor comerciale prin poștă electronică nesolicitate.

Articolul 22

Transpunere

(1)

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive înainte de 17 ianuarie 2002. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2)

Atunci când statele membre adoptă măsurile menționate la alineatul (1), acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 23

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 24

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

ANEXĂ

DEROGĂRI DE LA ARTICOLUL 3

Prevederile articolului 3 alineatul (3), articolului 3 alineatele (1) și (2) nu se aplică:

—

drepturilor de autor și drepturilor conexe, drepturilor prevăzute de Directiva 87/54/CEE ( 5 ) și Directiva 96/9/CE ( 6 ), precum și drepturilor de proprietate industrială;

—

emisiilor de bani electronici de către instituții pentru care statele membre au aplicat una din derogările prevăzute la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2000/46/CE ( 7 );

—

articolului 44 alineatul (2) din Directiva 85/611/CEE ( 8 );

—

articolului 30 și titlului IV din Directiva 92/49/CEE ( 9 ), titlului IV din Directiva 92/96/CEE ( 10 ), articolelor 7 și 8 din Directiva 88/357/CEE ( 11 ) și articolului 4 din Directiva 90/619/CEE ( 12 );

—

libertății părților de a alege dreptul aplicabil contractului lor;

—

obligațiilor contractuale privind contractele încheiate de consumatori;

—

validității formale a contractelor care creează sau transferă drepturi asupra bunurilor imobiliare, în cazul în care aceste contracte sunt supuse unor cerințe formale imperative din legislația statului membru în care este situat bunul imobiliar;

—

autorizării comunicărilor comerciale nesolicitate prin poșta electronică.

( 1 ) JO L 19, 24.1.1989, p. 16.

( 2 ) JO L 209, 24.7.1992, p. 25. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/38/CE a Comisiei (JO L 184, 12.7.1997, p. 31).

( 3 ) JO L 117, 7.5.1997, p. 15.

( 4 ) JO L 145, 13.6.1977, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 1999/85/CE (JO L 277, 28.10.1999, p. 34).

( 5 ) JO L 24, 27.1.1987, p. 36.

( 6 ) JO L 77, 27.3.1996, p. 20.

( 7 ) Nepublicată încă în Jurnalul Oficial.

( 8 ) JO L 375, 31.12.1985, p. 3. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 95/26/CE (JO L 168, 18.7.1995, p. 7).

( 9 ) JO L 228, 11.8.1992, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 95/26/CE.

( 10 ) JO L 360, 9.12.1992, p. 2. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 95/26/CE.

( 11 ) JO L 172, 4.7.1988, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 92/49/CE.

( 12 ) JO L 330, 29.11.1990, p. 50. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 92/96/CE.

Top

Choose the experimental features you want to try