(1)

În conformitate cu articolul 155 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), patronatul și sindicatele („partenerii sociali)” pot, în comun, să solicite ca acordurile încheiate între ei la nivelul Uniunii să fie puse în aplicare printr-o decizie a Consiliului la propunerea Comisiei.

(2)

Directiva 2009/13/CE a Consiliului (1) a pus în aplicare acordul încheiat la 19 mai 2008 între Asociația Armatorilor din Comunitatea Europeană (ECSA) și Federația Europeană a Lucrătorilor din Transporturi (ETF) pentru a integra dispozițiile obligatorii ale Convenției privind munca în domeniul maritim din 2006 (MLC) a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) în dreptul Uniunii, în vederea actualizării legislației în vigoare a Uniunii cu acele norme ale MLC care erau mai favorabile pentru navigatori. Directiva a vizat îmbunătățirea condițiilor de muncă ale navigatorilor, în special în ceea ce privește contractele de muncă, orele de lucru, repatrierea, dezvoltarea competențelor și a carierelor, cazarea și amenajările recreaționale, alimentația și serviciile de catering, protecția sănătății și siguranței, asistența medicală și procedurile de reclamații.

(3)

În urma reuniunilor experților internaționali, OIM a lansat un proces de modificare a MLC pentru a aborda preocupările referitoare la abandonarea navigatorilor și la garanția financiară, pe de o parte, și cele referitoare la cererile de despăgubire legate de cazurile de deces sau de incapacitate pe termen lung a navigatorilor, pe de altă parte. Comitetul tripartit special instituit în temeiul MLC a adoptat două modificări cu privire la respectivele chestiuni în cadrul reuniunii sale din 7-11 aprilie 2014. O parte dintre normele supuse modificărilor intrau în sfera de competență a Uniunii și se refereau la aspecte în privința cărora Uniunea adoptase norme, în special în domeniul politicii sociale și în cel al transporturilor. Prin urmare, la 26 mai 2014, Consiliul a adoptat Decizia 2014/346/UE (2), stabilind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul celei de a 103-a sesiuni a Conferinței Internaționale a Muncii. Poziția Uniunii a fost favorabilă aprobării modificărilor aduse codului MLC („modificările aduse în 2014 la MLC”).

(4)

Modificările aduse în 2014 la MLC au fost aprobate de Conferința Internațională a Muncii la 11 iunie 2014, în cadrul celei de a 103-a sesiuni, la Geneva și au intrat în vigoare la 18 ianuarie 2017. Acestea se referă la instituirea unui sistem eficace de garanție financiară pentru a proteja drepturile navigatorilor în cazul abandonării lor și a acorda despăgubiri pentru cererile contractuale în caz de deces sau incapacitate pe termen lung a navigatorilor ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau a unui risc profesional. Prin acestea se consolidează și se optimizează sistemul existent de protecție a navigatorilor, inclusiv obligația ca navele să dețină la bord documente justificative privind sistemul de garanție financiară și se extinde sistemul astfel încât să acopere două situații noi de abandonare. Respectivele situații se referă la cazurile în care navigatorii au fost lăsați fără întreținerea și asistența necesare sau la cazurile în care armatorul a rupt în mod unilateral legăturile sale cu navigatorul, inclusiv prin neachitarea salariilor contractuale pe o perioadă de cel puțin două luni.

(5)

La 5 decembrie 2016, partenerii sociali din sectorul transportului maritim - ECSA și ETF- au încheiat un acord („acordul partenerilor sociali”) de modificare a Directivei 2009/13/CE pentru a asigura armonizarea acesteia cu modificările aduse în 2014 la MLC. La 12 decembrie 2016, aceștia au solicitat ca Comisia să prezinte o propunere de directivă a Consiliului, în temeiul articolului 155 alineatul (2) din TFUE, pentru punerea în aplicare acordul respectiv.

(6)

Acordul partenerilor sociali reproduce conținutul dispozițiilor obligatorii ale modificărilor din 2014 ale MLC. Prima modificare, privind sistemul de garanție financiară în cazul abandonării navigatorilor, se referă atât la sănătate și securitate, cât și la condițiile de muncă, și intră prin urmare sub incidența articolului 153 alineatul (1) literele (a) și (b) din TFUE. A doua modificare, privind cerințele sistemului de garanție financiară de a asigura despăgubirea în cazul decesului sau al unei incapacități pe termen lung a navigatorilor ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau a unui risc profesional, face obiectul articolului 153 alineatul (1) litera (c) din TFUE privind securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor. Prin urmare, acordul partenerilor sociali se referă la domenii aflate sub incidența articolului 153 din TFUE și poate fi pus în aplicare printr-o decizie a Consiliului la propunerea Comisiei, în conformitate cu articolul 155 alineatul (2) din TFUE. În sensul articolului 288 din TFUE, instrumentul adecvat pentru punerea în aplicare a acordului partenerilor sociali îl reprezintă o directivă.

(7)

În conformitate cu Comunicarea Comisiei din 20 mai 1998 privind adaptarea și promovarea dialogului social la nivel comunitar, Comisia a evaluat reprezentativitatea părților semnatare și legalitatea fiecărei clauze din acordul partenerilor sociali.

(8)

Acordul partenerilor sociali modifică acordul încheiat la 19 mai 2008 între ECSA și ETF cu privire la MLC, anexat la Directiva 2009/13/CE, și încorporează în directiva respectivă modificările din 2014 la Convenția privind munca în domeniul maritim, pentru a îmbunătăți condițiile de muncă, sănătatea și securitatea, precum și protecția socială a navigatorilor de la bordul navelor care arborează pavilionul unui stat membru.

(9)

Prin modificarea Directivei 2009/13/CE, acordul partenerilor sociali va înscrie dispozițiile obligatorii ale modificărilor din 2014 aduse la MLC, care sunt deja incluse în sistemul de supraveghere al MLC, în domeniul de aplicare al Directivei 2013/54/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3) și al sistemului de supraveghere și de monitorizare a dreptului Uniunii, supunându-le inclusiv controlului Curții de Justiție a Uniunii Europene. Acest lucru ar trebui să sporească respectarea cerințelor de către statele membre și de către armatori.

(10)

Fără a aduce atingere dispozițiilor acordului partenerilor sociali privind acțiunile subsecvente și revizuirea de către partenerii sociali la nivelul Uniunii, Comisia va monitoriza punerea în aplicare a prezentei directive și a acordului partenerilor sociali.

(11)

Statele membre pot încredința partenerilor sociali punerea în aplicare a prezentei directive, atunci când partenerii sociali solicită în comun acest lucru și cu condiția ca statele membre să ia toate măsurile necesare care să le permită să garanteze în orice moment obținerea rezultatelor urmărite prin prezenta directivă.

(12)

În temeiul articolului 155 alineatul (2) din TFUE, Comisia a informat Parlamentul European prin transmiterea textului proiectului prezentei directive.

(13)

Prezenta directivă respectă drepturile și principiile fundamentale recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 31.

(14)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume îmbunătățirea condițiilor de muncă, a sănătății și securității, precum și a protecției sociale a lucrătorilor din sectorul transportului maritim, sector predominant transfrontalier și care funcționează sub pavilioane ale unor state membre diferite, nu pot fi suficient atinse de către statele membre, ci pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.

(15)

Prin urmare, Directiva 2009/13/CE ar trebui modificată în consecință,