—

pentru domnul Bowman, de P. Ringhofer, Rechtsanwalt;

—

pentru Pensionsversicherungsanstalt, de J. Milchram, de A. Ehm și de T. Mödlagl, Rechtsanwälte;

—

pentru Comisia Europeană, de B.‑R. Killmann și de D. Martin, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolelor 21 și 28 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), precum și a articolului 2 alineatele (1) și (2) și a articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO 2000, L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Daniel Bowman, pe de o parte, și Pensionsversicherungsanstalt (Oficiul de Pensii, denumit în continuare „administrația”), pe de altă parte, în legătură cu o decizie a acesteia întemeiată pe o dispoziție a unei convenții colective de muncă ce prevede un termen de avansare de la prima la a doua treaptă de salarizare mai lung decât cel aplicabil între treptele următoare.

3

Potrivit articolului 1 din aceasta, Directiva 2000/78 „are ca obiectiv stabilirea unui cadru general de combatere a discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre, a principiului egalității de tratament”.

4

Articolul 2 din această directivă prevede:

„(1)   În sensul prezentei directive, prin principiul egalității de tratament se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte, bazate pe unul din motivele menționate la articolul 1.

(2)   În sensul alineatului (1):

5

Potrivit articolului 6 alineatul (1) din directiva menționată, intitulat „Justificarea unui tratament diferențiat pe motive de vârstă”:

„Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 2 alineatul (2), statele membre pot prevedea că un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de un obiectiv legitim, în special de obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare.

Tratamentul diferențiat se poate referi în special la:

[…]”

6

Înaintea celei de a 80-a modificări a acestei convenții colective de muncă, Dienstordnung A für die Angestellten bei den Sozialversicherungsträgern Österreichs (Regulamentul A pentru angajații organismelor de asigurări sociale din Austria, denumit în continuare „DO.A”) prevedea:

„Articolul 13: Perioada de muncă luată în considerare la încadrarea în grila de salarizare

(1)   La încadrarea în grila de salarizare (articolul 40) se iau în considerare următoarele perioade de muncă efectuate ulterior împlinirii vârstei de 18 ani:

[…]

Articolul 40: Încadrarea în grila de salarizare; promovare

(1)   Angajații […] sunt încadrați în treapta întâi din grupa de salarizare (clasa) în conformitate cu dispozițiile articolelor 37-39. Dacă trebuie luate în considerare perioade de muncă în conformitate cu articolul 13, alineatul 3 se aplică încadrării prin analogie.

(2)   […] Perioadele efectuate în treptele de salarizare a-c anterior împlinirii vârstei de 18 ani nu se consideră perioade de muncă care pot fi luate în considerare la încadrarea în grila de salarizare. […]

(3)   […] [A]ngajatul avansează în treapta următoare din grupa sa de salarizare (clasa) după împlinirea a doi ani de muncă (promovare în timp).

[…]”

7

După cea de a 80-a modificare a DO.A, care a introdus de asemenea o dispoziție tranzitorie pentru lucrătorii angajați înainte de 1 ianuarie 2011, aceste dispoziții au următorul cuprins:

„Articolul 13: Perioada de lucru luată în considerare la încadrarea în grila de salarizare

(1)   La încadrarea în grila de salarizare (articolul 40) se iau în considerare următoarele perioade de muncă efectuate după data de 30 iunie a anului în care s‑au absolvit nouă ani școlari de la intrarea în prima etapă de școlarizare:

[…]

(2)   a. până la maximum trei ani în total

[…]

b) perioada de studiu într‑o instituție de învățământ […] care depășește durata generală a învățământului obligatoriu, corespunzător duratei minime prevăzute de lege pentru acest ciclu de studii, dar până la maximum trei ani;

[…]

Articolul 40: Încadrarea în grila de salarizare; promovare

(1)   Angajații sunt încadrați în treapta întâi din grupa de salarizare (clasa) […]. Dacă trebuie luate în considerare perioade de muncă în conformitate cu articolul 13, alineatul 3 se aplică încadrării prin analogie.

[…]

(3)   Angajatul/angajata rămâne cinci ani în treapta întâi de salarizare și avansează în următoarea treaptă de salarizare din grupă (clasă) după încheierea a câte doi ani de muncă (promovare în timp).

[…]”

8

Domnul Bowman, născut la 28 iulie 1961, lucrează în serviciul administrației de la 1 aprilie 1988, în temeiul unui contract de muncă de drept privat. Acestui contract i se aplică DO.A, care este o convenție colectivă. Remunerația sa este calculată pe baza unei încadrări efectuate cu ocazia recrutării sale fără să se fi ținut seama, la acel moment, de unele perioade de școlarizare pe care le‑ar fi realizat. De atunci, domnul Bowman a trecut la fiecare doi ani în treapta superioară, în conformitate cu dispozițiile DO.A, și a primit un spor de remunerație corespunzător promovării sale.

9

Înainte de cea de a 80-a modificare, articolul 40 alineatul 2 din DO.A prevedea, în ceea ce privește angajații administrației care nu împliniseră cel puțin 18 ani la data angajării, că cei cu vârstele sub 16, 17 și 18 ani erau încadrați în treapta a, b și, respectiv, c din grupa de salarizare aplicabilă în conformitate cu articolul 37 din DO. A. Numai după ce acești angajați împlineau vârsta de 18 ani treceau în treapta întâi, în care trebuia de asemenea încadrat orice angajat al administrației care a fost recrutat după vârsta de 18 ani, dar fără a se putea prevala de perioade anterioare asimilabile unor perioade de activitate. Prin urmare, nu putea fi luată în considerare nicio perioadă școlară. În plus, salariul aferent treptelor a, b și c era mult mai redus decât cel corespunzător treptei întâi. Așadar, aceeași activitate sau funcție era remunerată diferit în funcție de vârsta la care era exercitată.

10

A 80-a modificare a DO.A a abrogat articolul 40 alineatul 2 din aceasta și nu l‑a înlocuit, astfel încât treptele a, b și c au fost suprimate. În urma acestei modificări, încadrarea oricărui angajat al administrației care nu a realizat, înainte de data recrutării sale, perioade care trebuie luate în considerare pentru calculul carierei se efectuează independent de vârsta împlinită de acest angajat atunci când intră în serviciu. Un asemenea angajat este încadrat imediat în treapta întâi. Noul regim nu a modificat remunerația aferentă acestei trepte din grupa de salarizare respectivă, astfel încât toți angajații cu vârsta sub 18 ani au obținut un spor de salariu semnificativ, care, în funcție de grupa de salarizare, era cuprins între 100 și 200 de euro pe lună.

11

De la a 80-a modificare a DO.A, nicio promovare în treapta a doua nu poate interveni decât după cinci ani. Ulterior, promovările în treptele următoare au loc de fiecare dată după doi ani de serviciu. Aceste promovări bianuale încetează la a 18-a treaptă, următoarea promovare având loc după patru ani. După aceasta, care este denumită „bonificație de vârstă”, nu se mai prevede nicio promovare.

12

Înainte de a fi angajat de administrație, domnul Bowman a fost școlarizat într‑un liceu de stat austriac între 1 septembrie 1976 și 30 iunie 1979, cu alte cuvinte timp de doi ani și șase luni. După ce a 80-a modificare a DO.A a făcut posibilă luarea în considerare a unor perioade de școlarizare, domnul Bowman a formulat, la 17 mai 2012, o cerere de recalculare a perioadelor anterioare intrării sale în serviciu în cadrul administrației, în vederea stabilirii datei sale de promovare, în conformitate cu articolul 13 din DO.A, în versiunea rezultată din a 80-a modificare a acestei convenții colective. Prin urmare, domnul Bowman a solicitat administrației plata unei sume de 3655,20 euro brut, majorată cu dobânzi și cheltuieli, plata pe viitor a unui salariu corespunzător unei încadrări în grupa de salarizare F, clasa I, treapta 17, și stabilirea datei viitoarei sale promovări la 1 octombrie 2012.

13

La 27 mai 2012, administrația a hotărât că, deși, potrivit DO.A, în versiunea rezultată din a 80-a modificare a acestuia, vechimea în muncă a domnului Bowman putea fi completată cu maximum trei ani, nu ar rezulta totuși pentru el nicio îmbunătățire a încadrării sale salariale și nici o modificare a datei sale de promovare din moment ce, începând cu respectiva modificare, promovarea în treapta a doua nu poate interveni decât după cinci ani, în loc de doi ani, cum era cazul înainte.

14

Arbeits- und Sozialgericht Wien (Tribunalul pentru Litigii de Muncă și Securitate Socială din Viena, Austria) a admis acțiunea introdusă de domnul Bowman împotriva acestei decizii a administrației. Această instanță a considerat că prelungirea termenului de promovare din treapta întâi în treapta a doua constituia o discriminare pe motive de vârstă.

15

Oberlandesgericht Wien (Tribunalul Regional Superior din Viena, Austria) a admis apelul împotriva acestei decizii a Arbeits- und Sozialgericht Wien (Tribunalul pentru Litigii de Muncă și Securitate Socială din Viena) declarat de către administrație. Instanța de apel a constatat în special că posibilitatea de a lua în considerare perioadele de școlarizare a fost introdusă de cea de a 80‑a modificare a DO.A, concomitent cu măsura de prelungire a termenului de promovare din treapta întâi în treapta a doua a grilei, și că domnul Bowman a fost tratat în același mod ca ceilalți lucrători atât înainte, cât și după această modificare, astfel încât nu ar fi făcut obiectul unei discriminări pe motive de vârstă.

16

Domnul Bowman a sesizat instanța de trimitere, Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria), cu un recurs împotriva acestei hotărâri. Această instanță ridică problema dacă prelungirea termenului de promovare din treapta întâi în treapta a doua a grilei stabilite de DO.A constituie sau nu constituie o discriminare indirectă pe motive de vârstă. Aceasta indică în special că a 80-a modificare a DO.A nu urmărește suprimarea unei inegalități de tratament preexistente, ci să permită o valorificare a carierei prin luarea în considerare a unor perioade anterioare. Chiar dacă prelungirea termenului de promovare din treapta întâi în treapta a doua ar constitui un tratament diferențiat fondat în mod indirect pe vârstă, acesta ar putea fi totuși justificat.

17

În aceste condiții, Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 21 din cartă coroborat cu articolul 2 alineatele (1) și (2) din Directiva 2000/78/CE, precum și cu articolul 6 alineatul (1) din această directivă și cu articolul 28 din cartă trebuie interpretat în sensul că:

18

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 21 din cartă, precum și articolul 2 alineatele (1) și (2) și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 trebuie interpretate în sensul că se opun unei convenții colective de muncă naționale precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia un angajat care beneficiază de luarea în considerare a unor perioade de școlarizare în vederea încadrării sale în treptele de salarizare este supus unui termen de promovare de la prima la a doua treaptă de salarizare mai lung decât cel aplicabil între treptele următoare.

19

În prealabil trebuie amintit că, în cazul în care adoptă măsuri care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2000/78, care concretizează, în domeniul încadrării în muncă și al muncii, principiul nediscriminării pe motive de vârstă, consacrat în prezent la articolul 21 din cartă, statele membre și partenerii sociali trebuie să respecte această directivă în cadrul activităților lor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 septembrie 2011, Prigge și alții, C‑447/09, EU:C:2011:573, punctul 48, precum și Hotărârea din 11 noiembrie 2014, Schmitzer, C‑530/13, EU:C:2014:2359, punctul 23).

20

Astfel, în primul rând, trebuie să se verifice dacă o convenție colectivă precum cea în discuție în litigiul principal cuprinde un tratament diferențiat pe motive de vârstă în sensul articolului 2 din Directiva 2000/78. În această privință, trebuie amintit că, potrivit acestei dispoziții, prin principiul egalității de tratament se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte bazate pe unul dintre motivele menționate la articolul 1 din această directivă. Articolul 2 alineatul (2) litera (a) din directiva respectivă precizează că, în sensul alineatului (1), o discriminare directă se produce atunci când o persoană este tratată într‑un mod mai puțin favorabil decât este tratată o altă persoană care se află într‑o situație asemănătoare, pe baza unuia dintre motivele menționate la articolul 1 din aceeași directivă. În plus, din articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78 reiese că, în sensul acesteia, o discriminare indirectă pe motive de vârstă se produce atunci când o dispoziție, un criteriu sau o practică aparent neutră poate avea drept consecință un dezavantaj special pentru persoane de o anumită vârstă în raport cu alte persoane, cu excepția cazului în care această dispoziție, acest criteriu sau această practică este obiectiv justificată de un obiectiv legitim, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt adecvate și necesare.

21

În ceea ce privește perioadele de școlarizare, care sunt în discuție în cauza principală, din cererea de decizie preliminară reiese că, spre deosebire de regimul anterior celei de a 80-a modificări a DO.A, regimul instituit prin această modificare permite luarea lor în considerare, în măsura în care depășesc durata generală, corespunzător duratei minime prevăzute de lege pentru acest ciclu de studii, dar până la maximum trei ani.

22

În plus, dacă, în urma celei de a 80-a modificări a DO.A, termenul de promovare de la prima la a doua treaptă de salarizare a fost prelungit cu trei ani, promovarea în grila de salarizare se efectuează în continuare în funcție de anii de serviciu realizați.

23

Rezultă că, astfel cum a arătat instanța de trimitere, o convenție colectivă precum cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia angajații care beneficiază de luarea în considerare a unor perioade de școlarizare în vederea încadrării lor în treptele de salarizare sunt supuși unui termen de promovare în cadrul primei trepte de salarizare mai lung decât cel aplicabil treptelor superioare, nu conduce la un tratament diferențiat în mod direct pe motive de vârstă față de aceștia.

24

În ceea ce privește aspectul dacă o astfel de convenție colectivă determină, astfel cum sugerează instanța de trimitere, o discriminare indirectă pe motive de vârstă, trebuie să se analizeze dacă, deși formulată în termeni neutri, aceasta dezavantajează în fapt un număr mult mai mare de persoane care au o anumită vârstă sau se încadrează într‑o anumită categorie de vârstă.

25

În speță, ca urmare a celei de a 80-a modificări a DO.A, orice promovare în treapta a doua impune realizarea unei perioade de serviciu de cinci ani, în timp ce promovările începând cu această treaptă au loc la fiecare doi ani de serviciu.

26

În această privință, trebuie arătat că instanța de trimitere se întemeiază pe premisa potrivit căreia instituirea unui termen de promovare din prima în a doua treaptă de salarizare mai lung decât cel aplicabil trecerii în treptele următoare privește în principal lucrătorii nou‑recrutați de administrație și care nu se pot prevala în mod util, în vederea încadrării lor în treptele de salarizare, de perioade anterioare intrării lor în serviciu. Grupul format de lucrătorii ale căror salarii sunt cele mai scăzute ar fi în general compus mai ales din persoane mai tinere, astfel încât nu se poate exclude ca regimul instituit ca urmare a celei de a 80-a modificări a DO.A să defavorizeze în privința salariului lucrătorii mai tineri.

27

Cu toate acestea, trebuie arătat că, în speță, existența unui tratament diferențiat întemeiat în mod indirect pe vârstă nu se poate baza numai pe această constatare.

28

Astfel, din dosarul prezentat Curții reiese, pe de o parte, că regimul instituit în urma celei de a 80-a modificări a DO.A prevede că încadrarea angajaților administrației în treptele de salarizare depinde în special, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 21 din prezenta hotărâre, de perioadele de școlarizare realizate. Aceste perioade de școlarizare pot fi luate în considerare în vederea respectivei încadrări, indiferent de vârsta angajatului la momentul recrutării sale. Prin urmare, un astfel de regim se întemeiază pe un criteriu care nu este nici indisociabil, nici indirect legat de vârsta salariaților (a se vedea prin analogie Hotărârea din 7 iunie 2012, Tyrolean Airways Tiroler Luftfahrt Gesellschaft, C‑132/11, EU:C:2012:329, punctul 29).

29

Pe de altă parte, trebuie arătat că situația domnului Bowman, care a determinat totuși instanța de trimitere să adreseze prezenta întrebare, nu pare să corespundă celei a unui lucrător a cărui experiență profesională se află la început și care nu se poate prevala de perioade de serviciu utile, el putând face dovada, astfel cum reiese din dosarul de care dispune Curtea, a unei perioade de școlarizare, precum și a aproape 30 de ani de serviciu în cadrul administrației.

30

Prin urmare, chiar dacă un tânăr lucrător, recrutat recent și dispunând doar de puțină experiență, care solicită luarea în considerare a perioadelor sale de școlarizare în vederea încadrării în treptele de salarizare, va fi supus în concret prelungirii termenului de promovare în cadrul treptei întâi, nu este mai puțin adevărat că, astfel cum demonstrează situația domnului Bowman, un lucrător mai în vârstă și beneficiind de o perioadă de serviciu importantă în cadrul administrației, care depune o cerere identică, va fi supus, deopotrivă și în același temei, în mod virtual sau retroactiv, aceleiași prelungiri.

31

Astfel, după cum rezultă dintr‑un răspuns furnizat de administrație la o întrebare scrisă a Curții, convenția colectivă în cauză în litigiul principal se aplică, prin aceea că prevede luarea în considerare a unor perioade de școlarizare și prelungirea termenului de promovare în cadrul treptei întâi de salarizare, în același mod tuturor lucrătorilor care depun o cerere pentru această luare în considerare, inclusiv, în mod retroactiv, lucrătorilor care au ajuns deja în treptele superioare.

32

Rezultă că o convenție colectivă precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia toți angajatorii care beneficiază de luarea în considerare a unor perioade de școlarizare în vederea încadrării lor în treptele de salarizare sunt supuși unui termen de promovare în cadrul primei trepte de salarizare mai lung decât cel aplicabil treptelor superioare, nu conduce la un tratament diferențiat pe motive de vârstă față de aceștia.

33

Prin urmare, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 2 alineatele (1) și (2) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei convenții colective de muncă precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia un angajat care beneficiază de luarea în considerare a unor perioade de școlarizare în vederea încadrării sale în treptele de salarizare este supus unei prelungiri a termenului de promovare din treapta întâi în treapta a doua de salarizare, în măsura în care această prelungire se aplică oricărui angajat care beneficiază de luarea în considerare a acestor perioade, inclusiv în mod retroactiv celor care au ajuns deja în treptele următoare.

34

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) declară:

Articolul 2 alineatele (1) și (2) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei convenții colective de muncă precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia un angajat care beneficiază de luarea în considerare a unor perioade de școlarizare în vederea încadrării sale în treptele de salarizare este supus unei prelungiri a termenului de promovare din treapta întâi în treapta a doua de salarizare, în măsura în care această prelungire se aplică oricărui angajat care beneficiază de luarea în considerare a acestor perioade, inclusiv în mod retroactiv celor care au ajuns deja în treptele următoare.