22.6.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 205/13

1)

Un birou de recuperare a creanţelor care, în contextul recuperării profesionale a creanţelor în numele clienţilor săi, oferă debitorilor posibilitatea încheierii unor convenţii de eșalonare la plată, iar, pentru activitatea pe care o desfăşoară, percepe taxe care sunt, în final, suportate de debitorii creanţelor, acţionează în calitate de „intermediar de credit” în sensul articolului 3 litera (f) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE (1) a Consiliului?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

Convenţia de eșalonare la plată – care se încheie prin intermediul biroului de recuperare a creanţelor între creditor şi debitorul său – reprezintă „o amânare cu titlu gratuit” în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (j) din Directiva 2008/48/CE, în cazul în care, prin această convenţie, debitorul se obligă doar la plata creanţei exigibile, precum şi a dobânzilor şi a costurilor pe care, din cauza întârzierii la plată, ar fi trebuit oricum să le plătească în temeiul legii, aşadar şi în lipsa unei astfel de convenţii?