—

anularea Regulamentelor de punere în aplicare (UE) 2016/185 și 2016/184 ale Comisiei din 11 februarie 2016;

—

cu titlu subsidiar, anularea Regulamentelor de punere în aplicare (UE) 2016/185 și 2016/184 ale Comisiei din 11 februarie 2016 în măsura în care, în temeiul acestora, se percepe o taxă antidumping și compensatorie pentru modulele fotovoltaice exportate de reclamantă către Uniune atunci când modulele fotovoltaice expediate inițial din Taiwan conțin celule fotovoltaice care provin de la întreprinderi scutite de aceste măsuri;

—

cu titlu subsidiar, anularea Regulamentelor de punere în aplicare (UE) 2016/185 și 2016/184 ale Comisiei din 11 februarie 2016 în măsura în care, în temeiul acestora, se percepe o taxă antidumping și compensatorie pentru modulele fotovoltaice exportate de reclamantă către Uniune atunci când modulele fotovoltaice expediate inițial din Taiwan conțin celule fotovoltaice care provin de la diverse întreprinderi;

—

cu titlu și mai subsidiar, anularea Regulamentelor de punere în aplicare (UE) 2016/185 și 2016/184 ale Comisiei din 11 februarie 2016 în măsura în care o privesc pe reclamantă;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe lipsa anchetei în ceea ce privește exporturile din Elveția

Reclamanta susține că taxele antidumping nu pot fi extinse decât în cazul în care sunt întrunite condițiile de la articolul 13 din regulamentul antidumping de bază. Acest lucru înseamnă îndeosebi că trebuia să se inițieze o anchetă împotriva eludării, iar aceasta să se desfășoare în mod eficient în ceea ce privește exporturile în cauză.

Dat fiind că reclamanta exportă module fotovoltaice către Uniune din Elveția, dar că, cu încălcarea articolului 13 alineatul (3) din regulamentul antidumping de bază, nu s-a inițiat nicio anchetă în ceea ce privește Elveția, nu se puteau aplica măsuri în privința modulelor fotovoltaice ale reclamantei.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe stabilirea incorectă a situației de fapt în ceea ce privește Taiwanul

Cu încălcarea articolului 13 alineatul (1) a treia teză din regulamentul antidumping de bază, Comisia nu a stabilit în mod corect situația de fapt privind o modificare a configurației schimburilor comerciale dintre China și Taiwan. Îndeosebi, valorile constatate în statisticile comerciale nu sunt concludente. Aceste valori nu permit să se ajungă la concluzia unei reexpedieri via Taiwan. Nu există nici vreo modificare semnificativă a configurației schimburilor comerciale în ceea ce privește Taiwanul, având în vedere că s-a înregistrat doar o creștere minimă a exporturilor efectuate din Taiwan.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe nestabilirea situației de fapt în ceea ce privește Elveția

Nu se puteau aplica taxe extinse pentru modulele fotovoltaice exportate de reclamantă pentru simplul motiv că nu au fost constatate absolut deloc modificări în configurația schimburilor comerciale, în sensul articolului 13 alineatul (3) a treia teză din regulamentul antidumping de bază, în privința schimburilor comerciale dintre China și Elveția.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe lipsa modificărilor nejustificate în configurația schimburilor comerciale

Chiar dacă ar fi existat, în pofida celor susținute de reclamantă, o modificare a configurației schimburilor comerciale în ceea ce privește Taiwanul și Elveția, Comisia nu a constatat că nu ar fi justificată.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe erori de apreciere săvârșite de Comisie la adoptarea regulamentelor atacate ca urmare a lipsei posibilității de a o scuti pe reclamantă prin întocmirea unei facturi conforme

În timp ce întreprinderile din Uniune pot importa mărfuri scutite de măsuri prin stabilirea de facturi conforme, acest lucru nu este posibil pentru reclamantă. Astfel, modul de redactare a angajamentului nu este adaptat întreprinderilor din țări terțe care utilizează celule ce provin din Malaysia sau din Taiwan.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe erori de apreciere săvârșite de Comisie la adoptarea regulamentelor atacate ca urmare a încălcării unor drepturi fundamentale ale Uniunii și a Acordului dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană

În sfârșit, reclamanta invocă încălcarea libertății de alegere a ocupației și a libertății de a desfășura o activitate comercială (articolele 15 și 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, denumită în continuare „carta”), a dreptului fundamental de proprietate (articolul 17 din cartă) și a principiului egalității (articolul 20 din cartă) pentru că este defavorizată în raport, în special, cu întreprinderile din Uniune. Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană interzice orice discriminare între întreprinderile din statele contractante.