|
6.12.2021 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 490/14 |
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 6 octombrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Varhoven kasatsionen sad (Bulgaria) – Bulgaria) – Skarb Państwa Rzeczypospolitej Polskiej reprezentowany przez Generalnego Dyrektora Dróg Krajowych i Autostrad/TOTO SpA – Costruzioni Generali, Vianini Lavori SpA
(Cauza C-581/20) (1)
(Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Articolul 1 alineatul (1) - Materie civilă și comercială - Articolul 35 - Măsuri provizorii și de conservare - Acțiune întemeiată pe un contract de lucrări de construcție a unui drum public expres încheiat între o autoritate publică și două societăți de drept privat - Cerere de măsuri provizorii legată de penalitățile și de garanțiile care decurg din acest contract - Hotărâre privind măsurile provizorii adoptată deja de o instanță competentă pe fond)
(2021/C 490/13)
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Varhoven kasatsionen sad (Bulgaria)
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Skarb Państwa Rzeczypospolitej Polskiej reprezentowany przez Generalnego Dyrektora Dróg Krajowych i Autostrad
Pârâte: TOTO SpA – Costruzioni Generali, Vianini Lavori SpA
Dispozitivul
|
1) |
Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că o acțiune privind măsurile provizorii introdusă și continuată, potrivit normelor de drept comun, în fața unei instanțe a unui stat membru, având ca obiect penalități în temeiul executării unui contract de lucrări de construcție a unui drum public expres, încheiat la finalul unei proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice a căror autoritate contractantă este o autoritate publică, intră sub incidența noțiunii „materie civilă și comercială” în sensul acestei dispoziții. |
|
2) |
Articolul 35 din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că o instanță dintr-un stat membru sesizată cu o cerere de măsuri provizorii sau de conservare în temeiul acestei dispoziții nu este obligată să se declare necompetentă atunci când instanța dintr-un alt stat membru, competentă să judece cauza pe fond, s a pronunțat deja cu privire la o cerere având același obiect și aceeași cauză și formulată între aceleași părți. |
|
3) |
Articolul 35 din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că o cerere de măsuri provizorii sau de conservare trebuie examinată în raport cu legea statului membru al instanței sesizate și nu se opune unei reglementări naționale care nu permite o cerere de măsuri provizorii referitoare la o acțiune având ca obiect o creanță pecuniară față de stat sau față de o autoritate publică. |