Jurnalul Oficial C 129/2007

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/2

Recurs introdus la 12 februarie 2007 de către Luciano Lavagnoli împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 23 noiembrie 2006 în cauza T-422/04, Lavagnoli/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-74/07 P)

(2007/C 129/02)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Luciano Lavagnoli (reprezentant: F. Frabetti, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Curall și H. Kraemer, agenți)

Concluziile recurentului

—	anularea hotărârii Tribunalului pronunțate în 23 noiembrie 2006 în cauza T-422/04;

—	admiterea concluziilor prezentate în primă instanță și, prin urmare, constatarea admisibilității și temeiniciei acțiunii în cauza T-422/04;

—	în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—	stabilirea cheltuielilor de judecată și obligarea Comisiei Europene la plata acestora.

Motivele și principalele argumente

Recurentul invocă trei motive în susținerea recursului.

Prin primul motiv, recurentul susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în interpretarea dispozițiilor generale de aplicare (DGE) a articolului 45 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene și a Ghidului administrativ privind evaluarea și promovarea funcționarilor, prin aceea că a apreciat, la punctele 53-75 din hotărârea atacată, că DGE-urile susmenționate nu impun un raport automat între punctele de prioritate de care dispun direcțiile generale (PPDG) și punctele de merit, și că PPDG au fost corect atribuite în speță.

Prin cel de-al doilea motiv, recurentul susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de procedură prin aceea că a refuzat, la punctele 59 și 67 din aceeași hotărâre, să admită cererile formulate de recurent referitoare la desfășurarea procedurii, și anume obligarea Comisiei să prezinte punctele atribuite funcționarilor promovabili în raport cu punctele lor de merit, precum și metoda de comparare folosită în vederea realizării analizei comparative a meritelor funcționarilor.

Prin cel de-al treilea motiv, recurentul susține că, la punctele 76-100 din hotărârea atacată, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin nerespectarea procedurii de evaluare și promovare definite de DGE-urile articolelor 43 și 45 din Statutul funcționarilor și de Ghidul administrativ citat anterior, precum și prin reținerea unei interpretări eronate a articolului 90 din Statutul funcționarilor.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/2

Recurs introdus la 21 februarie 2007 de É.R. și alții împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) pronunțate la 13 decembrie 2006 în cauza T-138/03, É.R. și alții/Consiliu și Comisie

(Cauza C-100/07 P)

(2007/C 129/03)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: É.R., J.R., A.R., B.R., O.O., T.D., V.D., J.M.D., D.D., D.F., E.E., C.F., H.R., M.R., I.R., B.R., M.R., C.S. (reprezentant: F. Honnorat, avocat)

Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurenților

—	Constatarea admisibilității recursului;

—	Constatarea temeiniciei acestuia;

—	Anularea dispozițiilor hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene (Camera întâi) din 13 decembrie 2006, în cauza T-138/03;

—	Dispunerea trimiterii cauzei către Tribunal spre rejudecare pentru ca acesta să se pronunțe asupra cererilor recurenților.

Motivele și principalele argumente

Prin recursul lor, recurenții solicită anularea hotărârii atacate în măsura în care aceasta a respins acțiunea acestora ca fiind parțial inadmisibilă, iar în rest neîntemeiată.

În primul rând, în ceea ce privește admisibilitatea acțiunii lor, recurenții susțin că motivarea Tribunalului este contradictorie și că, apreciind că acțiunea pentru repararea prejudiciilor rezultate din contaminarea și din decesul dlui H.E.R ar fi fost introdusă după expirarea termenului de prescripție de 5 ani, această instanță a încălcat atât articolul 46 din Statutul Curții, cât și articolul 6 alineatul (1) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În această privință, reclamanții susțin că, având în vedere că la momentul examinării solicitărilor lor, nu dispuneau de datele epidemiologice adecvate pentru a permite să se stabilească cu exactitate data infectării rudelor acestora, Tribunalul nu putea să declare acțiunea lor ca fiind prescrisă.

În al doilea rând, în ceea ce privește examinarea acțiunii pe fond, recurenții susțin, de asemenea, că Tribunalul ar fi adoptat o motivare contradictorie și ar fi încălcat articolul 6 alineatul (1) din convenția menționată anterior, întrucât, pe de o parte, și-a întemeiat decizia pe rapoarte vechi și nu a luat în considerare datele epidemiologice cele mai recente și, pe de altă parte, a considerat că nu a fost stabilită existența unei legături de cauzalitate între pretinsul prejudiciu și comportamentul ilicit imputat instituțiilor comunitare.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/3

Recurs introdus la 21 februarie 2007 de Angel Angelidis împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 5 decembrie 2006 în cauza T-416/03, Angelidis/Parlamentul European

(Cauza C-103/07 P)

(2007/C 129/04)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Angel Angelidis (reprezentant: E. Boigelot, avocat)

Cealaltă parte în proces: Parlamentul European

Concluziile recurentului

—	declararea recursului ca admisibil și fondat și, în consecință,

—	anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 5 decembrie 2006, în cauza T-416/03, Angelidis/Parlamentul European;

—

să se pronunțe ea însăși asupra litigiului și, admițând acțiunea inițială a reclamantului în cauza T-416/03:

—	anularea deciziei Secretarului General al Parlamentului European din 4 martie 2003 privind adoptarea definitivă a raportului de evaluare a reclamantului pentru exercițiul 2001;

—	anularea raportului menționat de evaluare pentru anul 2001;

—

acordarea de daune-interese pentru prejudiciul moral și prejudiciul adus carierei, atât prin neregulile substanțiale, cât și prin întârzierea importantă în întocmirea respectivului raport 2001 într-un context deosebit de dificil pentru el, daune-interese evaluate ex aequo et bono la 20 000 de euro, sub rezerva măririi sau micșorării în timpul procesului;

—	condamnarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Prin acțiunea sa, recurentul reproșează în esență Tribunalului că a comis mai multe erori de drept în interpretarea articolelor 26 și 43 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene precum și a prevederilor generale de executare referitoare la aplicarea acestor articole. Aceste erori ar privi, în mod special, aprecierea extensivă realizată de Tribunal a ipotezelor restrânse în care se poate deroga de la regula potrivit căreia evaluarea și validarea unui raport de evaluare trebuie să fie realizate de doi membri diferiți din ierarhia funcționarului evaluat și aprecierea Tribunalului în ceea ce privește absența necesității de a consulta superiorul ierarhic direct anterior al acestui funcționar. Hotărârea atacată ar prezenta, în legătură cu aceste două puncte, numeroase lacune în ceea ce privește motivarea furnizată de Tribunal, care ar fi denaturat de altfel sensul mai multor înscrisuri prezentate în fața sa de către reclamant.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/4

Recurs introdus la 23 februarie 2007 de Ferrero Deutschland GmbH împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 15 decembrie 2006 în cauza T-310/04, Ferrero Deutschland GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) și Cornu SA Fontain

(Cauza C-108/07 P)

(2007/C 129/05)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Ferrero Deutschland GmbH (reprezentant: M. Schaeffer, Rechtsanwalt)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI), Cornu SA Fontain

Concluziile recurentei

—	anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) din 15 decembrie 2006 din cauza T-310/04, Ferrero Deutschland/OAPI — Cornu SA Fontain;

—	obligarea OAPI și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă un singur motiv în susținerea recursului său, întemeiat pe încălcarea dreptului comunitar de către Tribunal și, în special, pe pretinsa interpretare greșită a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (1). În această privință, invocă următoarele cinci argumente.

În primul rând, Tribunalul nu ar fi ținut cont de faptul că produsele sărate și dulci în cauză sunt produse și comercializate într-o măsură apreciabilă de aceleași întreprinderi, printre care însăși intervenienta. În al doilea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept, statuând că produsele în cauză prezintă numai o similitudine scăzută, în timp ce în speță, ar fi trebuit să constate cel puțin un grad mediu de similitudine. În al treilea rând, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept atribuind numai „un anumit grad de similitudine ”mărcilor „Ferrero”și „Ferro”, în timp ce argumentele pe care chiar acesta le-a reținut în decizia sa ar fi trebuit să conducă la concluzia că aceste mărci prezintă un grad mediu, chiar ridicat de similitudine. În al patrulea rând, Tribunalul nu ar fi luat suficient în considerare înscrisurile pe care aceasta le prezentase pentru a evidenția caracterul distinctiv ridicat al mărcii „Ferrero”. În fine, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept omițând să ia în considerare, în aprecierea unui eventual risc de confuzie, numeroșii factori avuți în vedere la considerentul al șaptelea din Regulamentul (CE) nr. 40/94.

(1) JO 1994, L 11, p. 1.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/4

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Juzgado Contencioso-Administrativo no 22 de Madrid (Spania) la 12 martie 2007 — Ecologistas en Acción-CODA/Ayuntamiento de Madrid

(Cauza C-142/07)

(2007/C 129/06)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado Contencioso-Administrativo no 22 de Madrid.

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Ecologistas en Acción-CODA.

Pârât: Ayuntamiento de Madrid.

Întrebările preliminare

Cerințele procedurale obligatorii privind evaluarea efectelor asupra mediului care rezultă din Directiva 85/337/CEE (1) a Consiliului modificată prin Directiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997 sunt aplicabile proiectelor de lucrări asupra drumurilor urbane, având în vedere natura și mărimea proiectului, afectarea zonelor cu mare densitate demografică sau a peisajelor cu importanță istorică, culturală sau arheologică?

Cerințele procedurale obligatorii privind evaluarea efectelor asupra mediului care rezultă din Directiva 85/337/CEE a Consiliului modificată prin Directiva 97/11/CEE a Consiliului din 3 martie 1997 (2) sunt aplicabile proiectelor care fac obiectul prezentei acțiuni în contencios administrativ, având în vedere natura acestora ca și natura drumului asupra căruia care se prevede executarea acestora, caracteristicile, mărimea, impactul asupra zonei înconjurătoare, densitatea demografică, bugetul și eventuala fragmentare în raport cu un proiect global care presupune lucrări similare asupra aceluiași drum?

Criteriile incluse în hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene (Camera a treia) din 16 martie 2006 pronunțată în cauza C-332/04 (3), și, mai precis, la punctele 69-88 din hotărârea respectivă, se aplică proiectelor care fac obiectul acestei proceduri judiciare având în vedere natura acestora și natura drumului asupra cărora se prevede executarea acestora, caracteristicile, mărimea, impactul asupra zonei înconjurătoare, bugetul și eventuala fragmentare în raport cu un proiect global care presupune lucrări similare asupra aceluiași drum astfel încât se impunea ca acestea să fie supuse procedurii obligatorii privind evaluarea ecologică?

În baza celor ce rezultă din dosarul administrativ și, în mod concret, din studiile și rapoartele incluse în acesta, autoritățile spaniole s-au conformat sau nu în fapt obligațiilor privind evaluarea mediului care rezultă din Directiva 85/337/CEE a Consiliului modificată prin Directiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997 cu privire la proiectele care fac obiectul acestei proceduri, chiar dacă proiectul respectiv nu a fost supus în mod oficial procedurii obligatorii privind evaluarea ecologică stabilite de Directiva amintită?

(1) Directiva Consiliului 85/337/CEE din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, Ediţie specială în limba spaniolă, capitolul 15, volumul 9, p. 9.

(2) Directiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997 de modificare a Directivei 85/337/CEE.

(3) Rec. 2006, p. I-40.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/5

Acțiune introdusă la 15 martie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Polonă

(Cauza C-149/07)

(2007/C 129/07)

Limba de procedură: poloneza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Hottiaux, K. Herrmann, pełnomocnicy)

Pârâtă: Republica Polonă

Concluziile reclamantei

—	constatarea faptului că întrucât nu a stabilit un cadru juridic special pentru eliberarea autorizațiilor de import paralel de produse fitosanitare, Republica Polonă nu și-a respectat obligațiile care îi revin în virtutea articolului 28 CE;

—	obligarea Republicii Polone la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Articolul 28 CE prevede că restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent sunt interzise între statele membre. Comisia consideră că Republica Polonă nu și-a respectat obligațiile care îi revin în virtutea articolului 28 CE, întrucât nu a stabilit un cadru juridic special pentru eliberarea autorizațiilor de introducere pe piață a produselor fitosanitare importate din alte state membre unde le-a fost deja autorizată introducerea pe piață și care sunt identice (în sensul jurisprudenței Curții) cu cele deja autorizate pe piață în Polonia.

Conform jurisprudenței Curții, în absența armonizării: „orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de a împiedica, în mod direct sau indirect, efectiv sau potențial, comerțul intracomunitar trebuie considerată drept o măsură cu efect echivalent unor restricții cantitative”. Curtea a declarat de asemenea că o reglementare sau practică națională care determină canalizarea importurilor în sensul că numai anumiți agenți economici pot desfășura astfel de activități, în timp ce alții sunt excluși, constituie o măsură cu efect echivalent efectului unei restricții cantitative. Prin urmare trebuie să se stabilească procedura care să permită solicitarea unei autorizații prealabile de introducere pe piață a produselor importate prin intermediul unor reguli cu aplicabilitate generală, obligatorii pentru autoritățile naționale. Această procedură trebuie să fie ușor accesibilă și să poată fi finalizată în termene rezonabile. Astfel de reguli cu aplicabilitate generală sunt necesare pentru ca persoanele interesate să poată cunoaște drepturile ce le sunt conferite prin dreptul comunitar.

Cu toate că noul proiect de modificare a reglementării poloneze în această materie poate fi acceptat de Comisie, acesta nu intrase în vigoare la expirarea termenului de două luni indicat în avizul motivat al Comisiei care invita la încetarea încălcării dreptului comunitar. Conform unei jurisprudențe constante, existența unei neîndepliniri a obligațiilor trebuie să fie apreciată în funcție de situația juridică a statului membru, așa cum aceasta se prezenta la momentul expirării termenului fixat prin avizul motivat. Modificările intervenite ulterior nu pot fi luate în considerație de către Curte.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/5

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 21 martie 2007 — Finanzamt für Körperschaften III in Berlin/Krankenheim Ruhesitz am Wannsee-Seniorenheimstatt GmbH

(Cauza C-157/07)

(2007/C 129/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Finanzamt für Körperschaften III in Berlin

Pârâtă: Krankenheim Ruhesitz am Wannsee-Seniorenheimstatt GmbH

Întrebările preliminare

Articolul 31 din Acordul asupra Spațiului Economic European (1) se opune reglementării unui stat membru, în temeiul căreia o persoană stabilită și supusă în mod integral impozitelor în acel stat membru, poate, în baza unei convenții pentru evitarea dublei impuneri, deduce, în anumite condiții, cu ocazia calculării cuantumului total al veniturilor, pierderile fiscale exonerate de impozit pe veniturile care provin de la un sediu permanent situat într-un alt stat membru,

—

dar în temeiul căreia suma astfel dedusă trebuie să fie reintegrată în baza impozabilă, pentru perioada de impozitare în cauză, cu ocazia calculării cuantumului total al veniturilor dacă, în cursul vreuneia dintre perioadele ulterioare, sediul permanent situat într-un alt stat membru obține un rezultat de ansamblu pozitiv care rezultă din venituri ce provin dintr-o activitate comercială și care este exonerat în temeiul convenției pentru evitarea dublei impuneri,

—

cu excepția cazului în care contribuabilul demonstrează că, potrivit dispozițiilor celuilalt stat membru, care îi sunt aplicabile, o deducere a pierderilor fiscale în alți ani decât în anul propriu-zis al pierderilor nu poate fi invocată „în mod general”, ceea ce nu este cazul atunci când celălalt stat oferă, desigur în mod general, posibilitatea deducerii pierderilor fiscale, dar care nu are loc în situația concretă în care se află contribuabilul?

În cazul unui răspuns pozitiv: Dacă restricțiile aduse deducerii pierderilor fiscale din alt stat membru (decât statul de origine) încalcă ele însele articolul 31 din Acordul asupra Spațiului Economic European pentru că acestea defavorizează persoana supusă parțial impozitelor pentru veniturile care provin dintr-un sediu permanent raportat la persoana supusă integral impozitelor, are această împrejurare o incidență asupra statului în care este stabilită?

De asemenea, în cazul unui răspuns pozitiv: Statul în care este stabilită persoana trebuie să renunțe la impozitarea suplimentară a pierderilor fiscale ale sediului permanent din străinătate dacă în caz contrar aceste pierderi nu puteau fi deduse în niciun stat membru, întrucât sediul permanent din celălalt stat membru a fost abandonat?

(1) JO L 1, 1994, p. 1.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/6

Acțiune introdusă la 22 martie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză

(Cauza C-160/07)

(2007/C 129/09)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: K. Simonsson și P. Andrade, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că Republica Portugheză nu a îndeplinit obligațiile ce îi revin în temeiul Directivei 95/21 (1), astfel cum a fost modificată ulterior [în special prin Directiva 2001/106] (2), prin netranspunerea în dreptul intern a prevederilor articolului 7b din Directiva 95/21, coroborat cu alineatul (3) din partea B a anexei XI la această directivă, precum și a prevederilor articolelor 9 alineatul (2) și 12 alineatul (1) din aceeași directivă — în ultima sa versiune, rezultată ca urmare a modificărilor introduse prin Directiva 2002/84 (3) — coroborate cu anexa VII la aceasta;

—	obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea Directivei 95/21 în dreptul intern a expirat la 30 iunie 1996. Termenul pentru transpunerea Directivei 2001/106 în dreptul intern a expirat la 22 iulie 2003. Termenul pentru transpunerea Directivei 2002/84 în dreptul intern a expirat la 23 noiembrie 2003.

(1) Directiva 95/21/CE a Consiliului din 19 iunie 1995 privind punerea în aplicare, în ceea ce priveşte navele care fac escală în porturile comunitare sau în apele care intră sub jurisdicţia statelor membre, a standardelor internaţionale privind siguranţa maritimă, prevenirea poluării şi condiţiile de viaţă şi de muncă de la bordul navelor (controlul statului de port) (JO L 157, p. 1).

(2) JO L 19, p. 17.

(3) Directiva 2002/84/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2002 de modificare a directivelor privind siguranţa maritimă şi prevenirea poluării de către nave (JO L 324, p. 53).

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/7

Recurs introdus la 17 ianuarie 2007 de Diy-Mar Insaat Sanayi ve Ticaret Ltd Sirketi, Musa Akar împotriva ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra) pronunțate la 26 martie 2007 în cauza T-129/06, Diy-Mar Insaat Sanayi ve Ticaret Ltd Sirketi, Musa Akar/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-163/07 P)

(2007/C 129/10)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurenți: Diy-Mar Insaat Sanayi ve Ticaret Ltd Sirketi, Musa Akar (reprezentant: Ç. Șahin, Rechtsanwalt)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurenților

—	anularea ordonanței Tribunalului de Primă Instanță a Comunităților Europene din 17 ianuarie 2007 în cauza T-129/06 (1), comunicată recurenților la 26 ianuarie 2007, și anularea deciziei atacate a intimatei din 23 decembrie 2005 cu numărul MK/KS/DELTUR/(2005)/SecE/D/1614;

—	în subsidiar, anularea în aceeași măsură a ordonanței Tribunalului de Primă Instanță menționate la primul punct și a deciziei atacate a intimatei din 23 decembrie 2005 cu numărul MK/KS/DELTUR/(2005)/SecE/D/1614, precum și admiterea cererilor formulate de reclamanți în primă instanță;

—	în continuare în subsidiar, anularea ordonanței Tribunalului de Primă Instanță menționate la primul punct și retrimiterea cauzei la Tribunalul de Primă Instanță;

—	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenții își motivează recursul împotriva ordonanței menționate a Tribunalului, după cum urmează.

Tribunalul nu este limitat să procedeze la cercetarea situației de fapt numai pe baza cererilor părților și nici să hotărască numai în temeiul mijloacelor de probă prezentate de părți în cauza aflată în soluționare în fața sa. Articolul 21 din Statutul Curții de Justiție evidențiază cu mai multă claritate că judecătorul comunitar are obligația cercetării situației de fapt și că acesta nu numai că poate, dar, atunci când este necesar, și trebuie să aibă inițiativa acestei cercetări.

Prin faptul că în speță Tribunalul nu a cercetat dacă în decizia atacată se procedase la o informare corespunzătoare asupra căilor de atac și nu le-a comunicat recurenților viciul de formă decât după o lună, deci după expirarea termenului, acesta a încălcat articolul 21 din Statutul Curții de Justiție, articolul 64 din Regulamentul său de procedură precum și dreptul comunitar material din perspectiva principiilor întinderii prezumției de legalitate a actelor juridice și a teoriei aparenței în drept. Dreptul comunitar prevede, de altfel, instituția nulității absolute a actelor juridice, ca o consecință a viciilor foarte grave și evidente ale actelor juridice ale administrației.

În cazul unei informări corespunzătoare a recurenților asupra căilor de atac, aceștia ar fi angajat imediat un avocat cu drept de exercitare a profesiei și ar fi introdus acțiunea în termenul acordat. Critica Tribunalului conform căreia recurenții și avocații lor turci nu și-ar fi manifestat întreaga diligență care este de așteptat de la un reclamant diligent nu exonerează intimata de obligația acesteia de informare corespunzătoare asupra căilor de atac.

(1) JO C 212, p. 29.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/7

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal de grande instance din Nantes (Franța) la 27 martie 2007 — James Wood/Fonds de Garantie

(Cauza C-164/07)

(2007/C 129/11)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de grande instance din Nantes

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: James Wood

Pârât: Fonds de Garantie

Întrebarea preliminară

Având în vedere principiul general al nediscriminării pe motive de cetățenie sau naționalitate prevăzut de articolul 12 din Tratatul CE, sunt sau nu compatibile cu dreptul comunitar prevederile articolului 706-3 din Codul de procedură penală francez în măsura în care un resortisant al Comunității Europene, care își are reședința în Franța și este tatăl unui copil de cetățenie franceză decedat în afara teritoriului național, este exclus de la primirea indemnizației acordate de Fonds de Garantie pentru unicul motiv al cetățeniei sale?

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/8

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Vestre Landsret (Danemarca) la 27 martie 2007 — Skatteministeriet/Ecco Sko A/S

(Cauza C-165/07)

(2007/C 129/12)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Vestre Landsret

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Skatteministeriet

Pârât: Ecco Sko A/S

Întrebările preliminare

Interpretarea anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2263/2000 (2) al Comisiei din 13 octombrie 2000, trebuie făcută în sensul că încălțămintea, precum cea în discuție în acțiunea principală, se încadrează la poziția 6403 din Nomenclatura combinată ca încălțăminte cu fețe din piele naturală sau la poziția 6404 din Nomenclatura Combinată ca încălțăminte cu fețe din materiale textile?

2)	Este compatibilă Nota complementară 1 a Capitolului 64 din Nomenclatura Combinată, inserată de Regulamentul nr. 3800/92 (3) al Comisiei din 23 decembrie 1992 de modificare a Regulamentului nr. 2658/87 al Consiliului cu Nota 4 litera (a) a Capitolului 64 din Nomenclatura Combinată?

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO L 256, p. 1).

(2) Regulamentul (CE) nr. 2263/2000 al Comisiei din 13 octombrie 2000 de modificare a anexei I din Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO L 264, p. 1), corrigendum în JO L 276, 28.10.2000, p. 92.

(3) JO 1992, L 384, p. 8.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/8

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Cour d'appel de Bruxelles (Belgia) la 29 martie 2007 — Axa Belgium SA, anterior denumită AXA Royale Belge SA/1. État belge, administration de la TVA, de l'enregistrement et des domaines, 2. État belge, administration de l'inspection spéciale des impôts

(Cauza C-168/07)

(2007/C 129/13)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Bruxelles

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: AXA Belgium SA, anterior denumită AXA Royale Belge SA

Pârâți: 1. État belge, administration de la TVA, de l'enregistrement et des domaines, 2. État belge, administration de l'inspection spéciale des impôts

Întrebarea preliminară

Dispozițiile din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — Structura și modalitățile de aplicare a sistemului comun de taxă pe valoarea adăugată (1), în special articolul 13 litera A, [alineatul] (1) litera (f) trebuie interpretate în sensul că permit statelor membre acordarea unei scutiri de taxă doar în cazul în care grupurile independente de persoane prestează servicii exclusiv în folosul membrilor lor, nu și în al celor care nu sunt membri?

(1) A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/9

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal Superior de Justicia de Canarias (Spania) la 2 aprilie 2007 — Comunidad Autónoma de Canarias/Club Náutico de Gran Canaria

(Cauza C-186/07)

(2007/C 129/14)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Canarias

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Club Náutico de Gran Canaria

Pârâtă: Comunidad Autónoma de Canarias

Întrebarea preliminară

Se solicită Curții de Justiție a Comunităților Europene să se pronunțe cu privire la efectele hotărârii sale din data de 7 mai 1998 (1) în legătură cu articolul 10.1.13 din Legea 20/91 din 7 iunie de modificare a aspectelor fiscale ale Régimen Económico y Fiscal de Canarias (Regimul Economic și Fiscal din Insulele Canare).

(1) Cauza C-124/96, Comisia/Spania, Rec. 1998, p. I-2501.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/9

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Rechtbank Zutphen (Țările de Jos) la 3 aprilie 2007 — Acțiune penală împotriva lui Dirk Endendijk

(Cauza C-187/07)

(2007/C 129/15)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Zutphen

Partea din acțiunea principală

Dirk Endendijk

Întrebările preliminare

1)	Cum trebuie interpretată noțiunea de „a lega”în sensul Directivei 91/629/CEE (1) coroborată cu Decizia 97/182/CE (2)?

2)	În acest scop, au vreo relevanță materialul folosit, lungimea legăturii și finalitatea urmărită de acțiunea de a lega?

(1) Directiva 91/629/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 de stabilire a normelor minime privind protecţia viţeilor (JO L 340, p. 28).

(2) Decizia Comisiei din 24 februarie 1997 de modificare a anexei la Directiva 91/629/CEE (JO L 76, p. 30).

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/9

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Cour de cassation (Franța) la 3 aprilie 2007 — Commune de Mesquer/Total France SA, Total International Ltd

(Cauza C-188/07)

(2007/C 129/16)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Commune de Mesquer

Pârâte: Total France SA, numită anterior Total raffinage distribution, și Total International Ltd

Întrebările preliminare

Păcura grea, produs rezultat dintr-un proces de rafinare și care corespunde specificațiilor utilizatorului, destinat de către producător comercializării drept combustibil și prevăzut în Directiva 68/414/CEE din 20 decembrie 1968 (1), modificată prin Directiva 98/93/CE din 14 decembrie 1998 (2) privind resursele strategice a căror stocare este obligatorie, poate fi considerată ca fiind deșeu în sensul articolului 1 din Directiva 75/442/CEE din 15 iulie 1975 (3), astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/156/CEE din 18 martie 1991 (4) și codificată prin Directiva 2006/12/CE (5)?

2)	O încărcătură de păcură grea, transportată cu un vapor și deversată accidental în mare constituie prin ea însăși, sau ca urmare a amestecării sale cu apa și cu sedimente, un deșeu în sensul rubricii Q4 din anexa I a Directivei 2006/12/CE?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare și pozitiv la cea de-a doua, producătorul păcurii grele (Total raffinage) și/sau vânzătorul și navlositorul (Total International Ltd) pot fi considerați, în sensul articolului 1 literele (b) și (c) din Directiva 2006/12/CE și în vederea aplicării articolului 15 din aceeași directivă, ca producător și/sau deținător al deșeului dacă la momentul accidentului care l-a transformat în deșeu produsul era transportat de către un terț?

(1) Directiva 68/414/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1968 privind obligaţia statelor membre ale CEE de a menţine stocuri minime de ţiţei şi/sau produse petroliere (JO L 308, p. 14).

(2) Directiva 98/93/CE a Consiliului din 14 decembrie 1998 de modificare a Directivei 68/414/CEE privind obligaţia statelor membre ale CEE de a menţine stocuri minime de ţiţei şi/sau produse petroliere (JO L 358, p. 100).

(3) Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (JO L 194, p. 39).

(4) Directiva 91/156/CEE a Consiliului din 18 martie 1991 de modificare a Directivei 75/442/CEE privind deșeurile (JO L 78, p. 32).

(5) Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile (JO L 114, p. 9).

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/10

Acțiune introdusă la 3 aprilie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-189/07)

(2007/C 129/17)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: P. Oliver și F. Jimeno Fernández, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că:

prin abținerea de la finalizarea în mod satisfăcător a controlului, inspecției și supravegherii, în teritoriul propriu și în apele maritime aflate sub suveranitatea sau jurisdicția sa, a exercitării pescuitului, inclusiv a activităților de debarcare și comercializare a speciilor supuse prevederilor privind dimensiunile minime în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 850/98 (1) și 2406/96 (2); și

prin nedepunerea de eforturi suficiente pentru adoptarea tuturor măsurilor adecvate împotriva celor responsabili de încălcări ale legislației comunitare, în principal prin intermediul deschiderii unei proceduri administrative sau penale și prin aplicarea unor sancțiuni disuasive acestor responsabili,

Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin în temeiul articolului 2 alineatul (1) și al articolului 31 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2847/93 (3).

—	obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Cadrul normativ aplicabil solicită statelor membre:

—	punerea în aplicare a unui sistem eficace de control, inspecție și supraveghere a activităților de debarcare și comercializare a speciilor supuse prevederilor privind dimensiunile minime.

—	aplicarea de măsuri sancționatorii disuasive celor responsabili de încălcări ale legislației comunitare.

—	punerea efectiv în executare a sancțiunilor ce s-ar putea impune acestor responsabili în scopul evitării îmbogățirii fără justă cauză derivate dintr-o activitate ilegală.

În prezenta cauză s-a constatat pe bună dreptate că Spania nu a îndeplinit obligațiile pe care legislația comunitară i le impune în materia controlului și sancționării încălcărilor în domeniul pescuitului. Această neîndeplinire a fost dovedită nu numai prin intermediul concluziilor la care au ajuns inspectorii comunitari, ci și prin declarația pârâtului însuși.

(1) Regulamentul (CE) nr. 850/98 al Consiliului din 30 martie 1998 pentru conservarea resurselor de pescuit prin măsuri tehnice de protecție a puietului de organisme marine (JO L 125, p. 1).

(2) Regulamentul (CE) nr. 2406/96 al Consiliului din 26 noiembrie 1996 privind stabilirea standardelor comune de piață pentru anumite produse pescărești (JO L 334, p. 1).

(3) Regulamentul (CE) nr. 2847/93 al Consiliului din 12 octombrie 1993 de instituire a unui sistem de control aplicabil politicii comune din domeniul pescuitului.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/10

Acțiune introdusă la 3 aprilie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-190/07)

(2007/C 129/18)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: C. Cattabriga, agent)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/117/CE a Consiliului din 22 decembrie 2004 de modificare a directivelor 66/401/CEE, 66/402/CEE, 2002/54/CE, 2002/55/CE și 2002/57/CE privind examinările efectuate sub supraveghere oficială și echivalența semințelor produse în țări terțe (1) sau, în orice caz, prin necomunicarea acestor acte Comisiei, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 8 din această directivă;

—	obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea Directivei 2004/117/CE a expirat la 1 octombrie 2005.

(1) JO 2005, L 14, p. 18.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/11

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Zala Megyei Bíróság (Republica Ungară) la 10 aprilie 2007 — OTP Bank Rt. și Merlin Gerin Zala Kft./Zala Megyei Közigazgatási Hivatal

(Cauza C-195/07)

(2007/C 129/19)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Zala Megyei Bíróság

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: OTP Bank Rt. și Merlin Gerin Kft.ó Rt., OTP Bank Rt., ERSTE Bank Hungary Rt și Vodafon Magyarország Mobil Távözlési Rt..

Pârât: Zala Megyei Közigazgatási Hivatal

Întrebările preliminare

Punctul 3 litera (a) din capitolul 4 al anexei X din „actul de aderare” (1) (Actul privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană), aplicabil în temeiul articolului 24 din actul de aderare citat, care prevede că „Ungaria poate aplica, inclusiv până la 31 decembrie 2007, reduceri ale impozitului pe întreprinderile locale de până la 2 % din veniturile nete ale întreprinderilor, acordate de administrația locală pentru o perioadă limitată în temeiul articolelor 6 și 7 din legea C din 1990 privind impozitele locale […]”, trebuie interpretat în sensul că:

—	este vorba despre o derogare provizorie care permite Ungariei să mențină impozitul pe întreprinderile locale, sau că

—	prevăzând posibilitatea de a păstra reducerile fiscale privind impozitul pe întreprinderile locale, actul de aderare a recunoscut dreptul (provizoriu) al Ungariei de a menține, de asemenea, impozite de aceeași natură cu impozitul pe întreprinderile locale?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, instanța de trimitere adresează în plus următoarea întrebare:

În interpretarea corectă a directivei a șasea 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (2), care sunt criteriile care permit să se considere că un impozit nu are caracter de impozit pe cifra de afaceri în sensul articolului 33 din directivă?

(1) JO L 236, p. 846.

(2) JO L 145, p. 1.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/11

Recurs introdus la 12 aprilie 2007 de către Aktieselskabet af 21. november 2001 împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) pronunțate la 6 februarie 2006 în cauza T-477/04: Aktieselskabet af 21. november 2001/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), TDK Kabushiki Kaisha (TDK Corp.)

(Cauza C-197/07 P)

(2007/C 129/20)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Aktieselskabet af 21. november 2001 (reprezentant: C. Barrett Christiansen, advokat)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), TDK Kabushiki Kaisha (TDK Corp.)

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	anularea în întregime a hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 6 februarie 2007, cauza T-477/04 (hotărârea atacată);

—	obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în fața Curții de Justiție;

—	anularea deciziei camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne din 7 octombrie 2004, cauza R-364/2003-1;

—	obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor în fața Tribunalului de Primă Instanță și în fața OAPI.

Motivele și principalele argumente

În susținerea prezentului recurs, recurenta arată că:

statuând, în temeiul articolului 8 alineatul (5) din RMC, asupra existenței unei notorietăți a mărcilor anterioare, Tribunalul de Primă Instanță, în mod eronat:

1.	nu a făcut distincția, în cadrul hotărârii atacate, între cele 36 de mărci anterioare;

2.	a luat în considerare probe care nu respectau orientările OAPI;

3.	a luat în considerare probe fără nicio legătură cu mărcile anterioare;

4.	a luat în considerare probe nedatate;

5.	nu a luat în considerare faptul că data relevantă pentru a dovedi notorietatea este data depunerii cererii de înregistrare a mărcii comunitare atacate;

6.	a confirmat notorietatea în baza unor probe care nu erau apropiate ca termen de data depunerii cererii de înregistrare a mărcii comunitare atacate;

a luat în considerare un studiu de piață drept probă a notorietății, fără nicio dovadă cu privire la:

(a)	a ști dacă a fost efectuat de un institut sau o companie de cercetare independentă și recunoscută;

(b)	numărul și profilul (sex, vârstă, ocupație și calificare) persoanelor intervievate;

(c)	metoda și împrejurările în care a fost efectuat studiul și lista completă de întrebări incluse în chestionar;

(d)	a și dacă procentajul evidențiat în studiu corespunde cu numărul total de persoane chestionate sau doar cu cele care au răspuns efectiv.

8.	nu a luat în considerare valoarea probatorie individuală a probelor aduse înainte de a efectua o evaluare de ansamblu.

Statuând, în temeiul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul privind marca comunitară, asupra existenței unui profit ilicit obținut de pe urma notorietății, Tribunalul de Primă Instanță, în mod eronat:

9.	și-a întemeiat hotărârea cu privire la profitul ilicit pe notorietate, și nu pe reputație, fapt care nu este în conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din RMC;

10.	a hotărât că o posibilitate care nu poate fi exclusă este suficientă pentru a face dovada prima facie unui risc viitor, care nu este ipotetic, privind obținerea unui profit ilicit de pe urma notorietății mărcilor anterioare, de către persoana care solicită înregistrarea mărcii.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/12

Recurs introdus la 12 aprilie 2007 de Donal Gordon împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 7 februarie 2007 în cauza T-175/04, Donal Gordon/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-198/07 P)

(2007/C 129/21)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurent: Donal Gordon (reprezentanți: J. Sambon, P.-P. Van Gehuchten și Ph. Reyniers, avocats)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentului

—	anularea hotărârii pronunțate în cauza T-175/04 și rejudecarea cauzei în fond;

—	recunoașterea interesului propriu al recurentului referitor la raportul asupra evoluției carierei întocmit în privința sa, independent de interesul administrației;

—	recunoașterea faptului că invaliditatea este prin definiție reversibilă, și a faptului că aceasta este apreciată și tratată ca atare de serviciul medical al Comisiei;

—	recunoașterea dreptului recurentului la protecție jurisdicțională referitor la raportul asupra evoluției carierei întocmit în privința sa;

—	admiterea acțiunii în despăgubiri și acordarea sumei de 1,5 milioane euro cu titlu de despăgubiri;

—	soluționarea adecvată a cererii privind cheltuielile de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurentul susține că hotărârea Tribunalului de Primă Instanță se întemeiază pe premise eronate și/sau arbitrare prin aceea că:

—	nu recunoaște interesul propriu al recurentului referitor la raportul asupra evoluției carierei întocmit în privința sa;

—	prezintă greșit normele privind invaliditatea și aplicarea acestora;

—	nu respectă dreptul la protecție jurisdicțională al recurentului, deși nu răspunde la întrebarea dacă invaliditatea sa este în legătură cu munca;

—	se pronunță cu privire la despăgubiri fără a avea în vedere caracterul evolutiv al situației recurentului.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/13

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la data de 12 aprilie 2007 — Alfonso Luigi Marra/Eduardo De Gregorio

(Cauza C-200/07)

(2007/C 129/22)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Alfonso Luigi Marra

Pârât: Eduardo De Gregorio

Întrebările preliminare

În ipoteza inacțiunii parlamentarului european care nu se prevalează de posibilitatea care îi este acordată de articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul Parlamentului (1), de a solicita direct președintelui apărarea privilegiilor și a imunității, judecătorul învestit cu judecarea cauzei civile, este oricum obligat să solicite președintelui ridicarea imunității, în vederea continuării procedurii și a adoptării hotărârii?

În lipsa comunicării de către Parlamentul European a dorinței de a apăra imunitatea și privilegiile parlamentarului, judecătorul învestit cu judecarea cauzei civile poate să hotărască cu privire la existența sau inexistența prerogativei, având în vedere condițiile concrete ale cazului în speță? Trimiterea preliminară presupune suspendarea procesului.

(1) JO L 61, p. 1.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/13

Acțiune introdusă la 19 aprilie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză

(Cauza C-206/07)

(2007/C 129/24)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: L. Pignataro și M. Afonso, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/33/CE (1) a Comisiei din 22 martie 2004 de punere în aplicare a Directivei 2002/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește anumite cerințe tehnice pentru sânge și componente sanguine și, în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei, Republica Portugheză nu a îndeplinit obligațiile ce îi revin în temeiul acestei directive.

—	Obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei a expirat la 8 februarie 2005.

(1) JO L 91, p. 25.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/14

Acțiune introdusă la 20 aprilie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-210/07)

(2007/C 129/25)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: R. Vidal Puig și P. Dejmek, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/49/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare și de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licențe întreprinderilor feroviare și a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare și certificarea siguranței (Directiva privind siguranța feroviară) și, în orice caz, prin necomunicarea acestor acte Comisiei, Regatul Spaniei nu a îndeplinit obligațiile ce îi revin în temeiul articolului 33 din această directivă.

—	Obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea Directivei 2004/49/CE în drept intern a expirat la 30 aprilie 2006.

(1) JO L 164, p. 44.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/14

Acțiune introdusă la 25 aprilie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-216/07)

(2007/C 129/26)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Condou-Durande și W. Bogensberger, în calitate de agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2003/110/CE (1) din 25 noiembrie 2003 privind asistența la tranzit în cadrul măsurilor de îndepărtare pe cale aeriană sau, în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei 2004/12/CE a expirat la 18 august 2005.

(1) JO L 321, p. 26.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/14

Acțiune introdusă la 25 aprilie 2007 — Comisia/Republica Federală Germania

(Cauza C-218/07)

(2007/C 129/27)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Condou, W. Bogensberger)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că Republica Federală Germania și-a încălcat obligațiile asumate conform Directivei 2003/109/CE (1) a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung, prin neluarea dispozițiilor juridice și administrative necesare pentru transpunerea acestei directive, respectiv prin necomunicarea acestor dispoziții Comisiei;

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei în dreptul intern a expirat la data de 23 ianuarie 2006.

(1) JO L 16, p. 44.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/16

Acțiune introdusă la 26 martie 2007 — Imelios/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-97/07)

(2007/C 129/28)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Imelios SA (Vélizi Villacoublay, Franța) (reprezentant: C. Curtil, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

În principal, cu privire la procedură, constatarea caracterului necontradictoriu al procedurii folosite de OLAF și de Comisie; constatarea că, după cum recunoaște, OLAF a folosit surse anonime, că OLAF și Comisia au refuzat să comunice reclamantei raportul de anchetă, că decizia Comisiei nu este motivată; în consecință, pronunțarea anulării notei de debit.

—	În subsidiar, constatarea că înscrisurile justificative prezentate de reclamantă nu au fost luate în considerare, că nu s-a analizat răspunderea grupului […]; în consecință, pronunțarea, pe fond, a anulării notei de debit.

—

În orice caz, constatarea că ultima tranșă a subvenției nu a fost plătită reclamantei, cu toate că reclamanta nu a renunțat în mod expres la aceasta; în consecință, obligarea Comisiei să plătească reclamantei suma de 34 368 euro la care se adaugă dobânzi de la data introducerii prezentei acțiuni; obligarea Comisiei să plătească reclamantei suma de 50 000 euro cu titlu de daune-interese; obligarea Comisiei să plătească reclamantei suma de 50 000 euro, cu titlu de cheltuieli în procedurile declanșate, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta a încheiat la 21 decembrie 1999 cu Comunitatea Europeană, reprezentată de Comisia Europeană, un contract IST-1999-10934 — ASSIST privind proiectul „Knowledge Management for Help Desk Operators”, încheiat în cadrul celui de-al cincilea program cadru pentru acțiuni comunitare de cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrare (1998-2002), în domeniul societății informaționale ușor accesibile utilizatorilor.

Ca urmare a anchetei conduse de OLAF și a raportului de audit al acestuia, Comisia a transmis reclamantei o notă de debit prin care a solicitat să fie returnată suma care i-a fost plătită cu titlu de subvenție comunitară, în aplicarea dispoziției pertinente din contractul care permite Comisiei să solicite o atare returnare în cazul în care se constată o fraudă sau neregularități financiare grave în executarea proiectului. Este vorba de decizia atacată prin prezenta acțiune. În plus, reclamanta solicită Tribunalului să oblige Comisia să îi plătească ultima tranșă a subvenției, precum și să o oblige să-i repare prejudiciul suferit ca urmare, pe de o parte, a neplății ultimei tranșe a subvenției, și, pe de altă parte, ca urmare a procedurilor declanșate de OLAF și ulterior de Comisie.

În susținerea cererii în anulare, reclamanta invocă încălcarea unor drepturi fundamentale, în principal, a dreptului la apărare în cursul anchetei de verificare a proiectului „ASSIST”, anchetă condusă de OLAF. Aceasta arată că nu a putut face observații utile în cursul fazei de anchetă și că raportul final al OLAF, pe care se întemeiază decizia Comisiei, nu i-a fost transmis, fiind astfel împiedicată să răspundă acuzațiilor ce i s-au adus.

În plus, reclamanta invocă lipsa de motivare a deciziei, precum și comunicarea tardivă a obiecțiilor.

În subsidiar, reclamanta invocă mai multe motive referitoare la fondul deciziei atacate, mai ales faptul că nu au fost luate în considerare de către Comisie înscrisurile justificative furnizate de reclamantă privind costurile efectuate. În plus, aceasta pretinde că grupul LA POSTE, adevăratul beneficiar al subvenției, trebuie să răspundă pentru eventualele neregularități comise.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/16

Acțiune introdusă la 4 aprilie 2007 — UPS Europe și UPS Deutschland/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-100/07)

(2007/C 129/29)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: UPS Europe NV/SA (Bruxelles, Belgia) și UPS Deutschland Inc. & Co. OHG (Neuss, Germania) (reprezentanți: T. Ottervanger și E. Henny, lawyers)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

Conform susținerilor lor, reclamantele solicită Curții:

—	declararea faptului că, potrivit articolului 232 CE, Comisia s-a abținut să acționeze, prin faptul că nu a adoptat o decizie privind plângerea reclamantelor depusă la Comisie la 22 aprilie 2004;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamante în cadrul procedurii;

—	adoptarea de măsuri suplimentare care vor fi considerate adecvate de către Curte.

Motivele și principalele argumente

Prin cererea lor, reclamantele introduc o acțiune în temeiul articolului 232 CE, susținând că, referitor la plângerea lor introdusă inițial la 22 aprilie 2004, urmată de o solicitare de a acționa, depusă la 27 noiembrie 2006, cu privire la un pretins abuz de poziție dominantă al Deutsche Post în temeiul articolului 82 CE, Comisia s-a abținut să adopte o decizie definitivă.

Reclamantele susțin că au un interes legitim să formuleze o asemenea plângere, în conformitate cu cerința articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul Consiliului nr. 1/2003 (1) și sunt direct și individual interesate de abținerea Comisiei de a acționa. În fapt, reclamantele susțin că sunt afectate de politica de prețuri excesive a Deutsche Post pe piața din aval, atât în calitate de consumator, cât și de concurent.

Reclamantele mai susțin că, în conformitate cu Comunicarea Comisiei privind examinarea de către Comisie a plângerilor depuse în temeiul articolelor 81 și 82 CE (2), Comisia este obligată, la primirea unei plângeri privind o încălcare a articolului 82 CE, fie să inițieze o procedură împotriva persoanei care face obiectul plângerii, fie să adopte o decizie definitivă de respingere a plângerii, după oferirea posibilității autorului plângerii să își prezinte observațiile. Totuși, reclamantele susțin că, deși și-au prezentat observațiile cu privire la respingerea preliminară a plângerii în termenul acordat, Comisia nu a adoptat o decizie definitivă, încălcând astfel dreptul comunitar.

În sfârșit, reclamantele susțin că, având în vedere circumstanțele cauzei, perioada de aproximativ trei ani care s-a scurs în timpul căreia acestea au solicitat în mod repetat Comisiei să acționeze, este suficient de lungă pentru a-i permite acesteia să adopte o decizie definitivă. În special, perioada de 18 luni care s-a scurs de la momentul la care reclamantele și-au prezentat observațiile finale este, în opinia reclamantelor, mai mult decât rezonabilă pentru a permite Comisiei să închidă a treia etapă a investigației.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, 4.1.2003, p. 1-25).

(2) JO C 101, 27.4.2004, p. 65-77.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/17

Acțiune introdusă la 26 martie 2007 — Dada SpA/OAPI — Dada (DADA)

(Cauza T-101/07)

(2007/C 129/30)

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamantă: Dada SpA (Firenze, Italia) (reprezentanți: D. Caneva și G. Locurto, avvocati)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI)

Cealaltă parte în procedura în fața în camerei de recurs: Dada S.r.l.

Concluziile reclamantei

—

anularea deciziei din 12 ianuarie 2007 a Camerei întâi de recurs a OAPI din procedura R 1342/2005-1, comunicată societății Dada S.p.A. în data de 25 ianuarie 2007 și, în consecință, admiterea cererii de înregistrare nr. 1903111 depusă de Dada S.p.A. și în ceea ce privește serviciile menționate în clasa 42 din Aranjamentul de la Nisa;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Dada S.p.A. în cursul prezentului proces.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marcă figurativă constând în cuvântul „DADA”, scris cu litere de tipar pe un fond reprezentat de un dreptunghi negru, deasupra căruia se află imaginea unui atom; cerere de înregistrare nr. 1.903.111, pentru servicii din clasa 42.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: DADA S.r.l.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca nominală italiană „DADA”, pentru servicii din clasele 35, 37, 38 și 42, precum și denumirea socială DADA, utilizată în practica comercială comună în Italia pentru a deosebi următoarele activități: „gestiunea afacerilor comerciale, administrație comercială, lucrări de birou, afaceri imobiliare, telecomunicații, educație, instruire, servicii juridice, programe de calculator”.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția și respinge cererea de înregistrare pentru serviciile în litigiu.

Decizia camerei de recurs: menține decizia atacată și respinge recursul.

Motivele invocate: insuficiența probelor prezentate de persoana care a formulat opoziția cu privire la utilizarea mărcii naționale și lipsa, în speță, a unui risc de confuzie.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/18

Acțiune introdusă la 5 aprilie 2007 — Freistaat Sachsen/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-102/07)

(2007/C 129/31)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Freistaat Sachsen (Germania) (reprezentanți: C. von Donat și G. Quardt, Rechtsanwälte)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	anularea parțială a Deciziei Comisiei C(2007) 130 final din 24 ianuarie 2007 cu privire la ajutorul de stat nr. C 38/2005 (ex NN 52/2004) acordat de Germania grupului Biria, în ceea ce privește măsurile 2 și 3 din aceasta;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul contestă decizia Comisiei C (2007) 130 final din 24 ianuarie 2007, în care Comisia a decis că cele trei măsuri acordate de Germania, ca ajutor de stat, în favoarea Bike Systems GmbH & Co. Thüringer Zweiradwerk KG, Sachsen Zweirad GmbH și Biria GmbH (actualmente Biria AG) sunt incompatibile cu piața comună.

Reclamantul susține că decizia Comisiei citată anterior îl afectează în mod direct și individual, întrucât măsurile 2 și 3, care au drept obiect acordarea de garanții în favoarea Sachsen Zweirad GmbH și Biria GmbH (actualmente Biria AG), au fost acordate din fonduri proprii în baza directivei referitoare la garanții din Freistaat Sachsen.

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă, în primul rând, încălcarea dreptului comunitar prin greșita interpretare a regimului unui ajutor de stat. În acest context, reclamantul afirmă că pârâta, considerând întreprinderile menționate ca fiind întreprinderi în dificultate, a ignorat definiția corespunzătoare din reglementarea aprobată cu privire la ajutoare. Întrucât, în opinia reclamantului, această calificare nu corespunde realității, iar măsurile 2 și 3 reprezintă ajutoare de stat aprobate.

În plus, reclamantul afirmă că pârâta a făcut o greșită apreciere a situației de fapt prezumând că întreprinderile în cauză erau întreprinderi în dificultate.

În sfârșit, reclamantul afirmă că decizia contestată este motivată insuficient.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/18

Acțiune introdusă la 6 aprilie 2007 — BVGD/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-104/07)

(2007/C 129/32)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Belgische Vereniging van handelaars in- en uitvoerders geslepen diamant (Antwerpen, Belgia) (reprezentanți: G. Vandersanden, L. Levi și C. Ronzi, lawyers)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei din 26 ianuarie 2007 prin care Comisia Europeană a respins plângerea introdusă de către BVGD pe motiv că nu există suficiente temeiuri pentru a-i da curs (cauza COMP/39.221/B-2 — BVGD/De Beers);

—	obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă decizia Comisiei din 26 ianuarie 2007 emisă în cauza privind concurența COMP/39.221/B-2 — BVGD/De Beers, prin care Comisia a respins plângerea reclamantei privitoare la încălcarea articolelor 81 CE și 82 CE prin sistemul „Supplier of Choice ”aplicat de către De Beers Group pentru distribuția diamantelor brute, motivând că nu există suficient interes comunitar pentru a da curs plângerii reclamantei.

Reclamanta pretinde că De Beers — un producător de diamante brute, care, potrivit reclamantei, era implicat în principal în amonte în cadrul procesului de vânzare a diamantelor brute — caută ca, prin sistemul său „Supplier of Choice”, să își extindă controlul asupra pieței pentru a acoperi întregul parcurs al diamantelor de la mină până la consumator, respectiv și asupra piețelor în aval.

În sprijinul cererii sale, reclamanta susține în primul rând o încălcare a drepturilor sale procedurale în calitate de reclamantă. Aceasta invocă i) faptul că a fost împiedicată de către Comisie să își exercite dreptul de a avea acces, în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 773/2004 (1), la documentele pe care Comisia și-a întemeiat evaluarea provizorie, ii) faptul că s-a exercitat de către Comisie o presiune necuvenită asupra reclamantei prin modalitatea de gestionare a termenelor stabilite în cauză, iii) faptul că, prin corespondența adresată reclamantei, Comisia a creat confuzie cu privire la stadiul procedurii și iv) faptul că reclamanta nu a fost implicată îndeaproape în procedură de către Comisie.

În cel de-al doilea rând, reclamanta susține că a fost încălcată de către Comisie noțiunea de interes comunitar și au fost comise de aceasta erori vădite de apreciere, erori de drept și încălcări ale obligației de a motiva.

(1) Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (JO 2004, L 123, p. 18).

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/19

Acțiune introdusă la 2 aprilie 2007 — MarketTools/OAPI — Optimus-Telecomunicações (ZOOMERANG)

(Cauza T-105/07)

(2007/C 129/33)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: MarketTools, Inc. (San Francisco, Statele Unite) (reprezentanți: W. von der Osten-Sacken și A. González Hähnlein, lawyers)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura fața în camerei de recurs: Optimus-Telecomunicações, SA (Maia, Portugalia)

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei camerei a doua de recurs din 25 ianuarie 2007 (dosarul de recurs nr. R 253/2006-2);

—	obligarea Optimus-Telecomunicações S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „ZOOMERANG ”pentru bunuri și servicii din clasele 9, 35 și 42 — cererea nr. 1 603 950.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Optimus-Telecomunicações, SA.

Marca sau semnul invocat: Mărcile naționale verbale și figurative „BOOMERANG ”pentru produse și servicii din clasele 9, 16, 35, 37, 38 și 42.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția în întregime.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului întrucât camera de recurs nu a evaluat corect similitudinea produselor și serviciilor și mărcile în cauză.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/19

Acțiune introdusă la 11 aprilie 2007 — Alcon/OAPI — *Acri.Tec (BioVisc)

(Cauza T-106/07)

(2007/C 129/34)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Alcon Inc. (Hünenberg, Elveția) (reprezentant: M. Graf, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura fața în camerei de recurs: *Acri.Tec AG Gesellschaft für ophthalmologische Produkte (Hennigsdorf, Germania)

Concluziile reclamantei

—

anularea deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 8 februarie 2007 în cauza R 660/2006-2 Alcon, Inc./OAPI (BioVisc) în măsura în care a respins opoziția Alcon, Inc. împotriva cererii de înregistrare a unei mărci comunitare nr. 3 651 809 „BioVisc”;

—	obligarea OAPI să suporte propriile cheltuieli de judecată și pe cele ale reclamantei.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: *Acri.Tec AG Gesellschaft für ophthalmologische Produkte.

Marca comunitară vizată: marca verbală „BioVisc ”pentru produse din clasa 5 — cererea nr. 3 651 809.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: mărcile verbale comunitare și internaționale „PROVISC ”şi „DUOVISC ”pentru produse din clasa 5.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția în întregime.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia diviziei de opoziție și respinge opoziția în întregime.

Motivele invocate: Mărcile în discuție sunt atât de similare încât pot genera confuzie și produsele pentru care s-a solicitat înregistrarea sunt identice cu cele desemnate de mărcile invocate în opoziție.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/20

Recurs introdus la 16 aprilie 2007 de către Francisco Rossi Ferreras împotriva hotărârii pronunțate la 1 februarie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-42/05, Rossi Ferreras/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-107/07 P)

(2007/C 129/35)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Francisco Rossi Ferreras (Luxemburg, Marele Ducat al Luxemburgului) (reprezentant: F. Frabetti, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentului

—	anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice pronunțate la 1 februarie 2007 în cauza F-42/05;

—	admiterea pretențiilor formulate de recurent în primă instanță și, în consecință, în principal, declararea acțiunii formulate în cauza F-42/05 ca fiind admisibilă și întemeiată;

—	în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Funcției Publice;

—	stabilirea cheltuielilor de judecată și a onorariilor și obligarea Comisiei la plata acestora.

Motivele și principalele argumente

În recursul său, recurentul solicită anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice de respingere a acțiunii prin care a solicitat anularea raportului privind evoluția carierei întocmit în privința sa, pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie 2003, precum și obligarea Comisiei la repararea prejudiciului pe care susține că l-a suferit.

În susținerea recursului, recurentul arată că Tribunalul Funcției Publice a comis mai multe erori de drept atunci când a procedat la analizarea celor două motive invocate în primă instanță.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/20

Acțiune introdusă la 8 aprilie 2007 — Spira/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-108/07)

(2007/C 129/36)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Diamanthandel A. Spira BVBA (Antwerpen, Belgia) (reprezentanți: J. Bourgeois, Y. van Gerven, F. Louis și A. Vallery, lawyers)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei Comisiei din 26 ianuarie 2007, adoptată în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 773/2004 al Comisiei, în cauza COMP/38.826/B-2 — Spira/De Beers/DTC Supplier of Choice;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă decizia Comisiei din 26 ianuarie 2007 în cauza privind concurența COMP/38.826/B-2 — Spira/De Beers/DTC Supplier of Choice, prin care Comisia a respins plângerea reclamantei privitoare la încălcarea articolelor 81 CE și 82 CE prin sistemul „Supplier of Choice ”aplicat de către De Beers Group în domeniul distribuției diamantelor brute, motivând că nu există suficient interes comunitar pentru a da curs plângerii reclamantei.

Reclamanta pretinde că De Beers — un producător de diamante brute, care, potrivit reclamantei, era implicat, în special, în amonte în procesul de vânzare a diamantelor brute — caută ca, prin sistemul său „Supplier of Choice”, să își extindă controlul asupra pieței pentru a acoperi întregul parcurs al diamantelor de la mină până la consumator, respectiv și asupra piețelor în aval.

În sprijinul cererii sale, reclamanta invocă trei motive.

În primul rând, reclamanta susține că nu a fost îndeplinită de către Comisie obligația de a investiga cu atenție și imparțialitate plângerea, precum și de a examina cu atenția cuvenită și cu imparțialitate practicile anticoncurențiale denunțate în plângere.

În al doilea rând, reclamanta pretinde că nu poate fi invocată de către Comisie lipsa interesului comunitar suficient pentru a da curs plângerii, date fiind dimensiunea întreprinderii implicate, extinderea geografică a practicilor anticoncurențiale și prejudiciul cauzat concurenței și pieței interne de către încălcări.

În cel de-al treilea și ultimul rând, reclamanta susține că absența interesului comunitar suficient a fost determinată de către Comisie în temeiul unei evaluări eronate, în fapt și în drept, a circumstanțelor cauzei, întrucât:

1)	Comisia nu a luat în calcul obiectul vădit anticoncurențial și public declarat al sistemului limitat de distribuție selectivă al De Beers;

2)	Comisia nu a putut evalua efectele anticoncurențiale ale sistemului de distribuție al De Beers fără a evalua mai întâi poziția dominantă și puterea de piață deținute de De Beers;

3)	Comisia nu a luat în considerare numeroasele elemente ce i-au fost supuse atenției prin intermediul plângerii, prin care se demonstra natura intrinsec abuzivă și anticoncurențială a sistemului;

4)	Comisia a evaluat în mod greșit eficacitatea Termenilor de referință pentru Ombudsmanul european revizuiți ce fuseseră introduși de către De Beers în vederea soluționării disputelor privitoare la punerea în aplicare a sistemului de distribuție; și,

5)	Comisia a săvârșit o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere a faptelor atunci când a decis că sistemul de distribuție al De Beers nu conduce la blocarea pieței.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/21

Acțiune introdusă la 13 aprilie 2007 — Agrofert Holding/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-111/07)

(2007/C 129/37)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Agrofert Holding a.s. (Praga, Republica Cehă) (reprezentant: R. Pokorný, lawyer)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea Deciziei Comisiei SG.E.3/MIB/md D (2007) 1360 din 13 februarie 2007 privind cererea de acces la documente în cauza de concentrare nr. COMP/M.3543 — PKN Orlen/Unipetrol și a Deciziei Comisiei 16796/16797 din 2 august 2006;

—	obligarea Comisiei la prezentarea documentelor în cauză;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin cererea sa, reclamanta solicită anularea, potrivit articolului 230 CE, a Deciziei Comisiei din 2 august 2006 (denumită în continuare „Decizia I”), precum și a Deciziei ulterioare de confirmare a Comisiei din 13 februarie 2007 (denumită în continuare „Decizia II”) privind cererea de acces la toate documentele nepublicate referitoare la etapele de notificare și de trimitere prealabilă notificării ale concentrării în cauză.

Reclamanta susține că ambele decizii sunt contrare Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 (1) privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (denumit în continuare „regulamentul”), întrucât acestea nu figurează printre excepțiile prevăzute în articolul 4 alineatul (2) din acest regulament, privind protecția intereselor comerciale, protecția obiectivelor activității de anchetă, protecția consultanței juridice, sau în articolul 4 alineatul (3) privind protecția procesului decizional.

Reclamanta mai susține că articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din regulament nu trebuie să fie interpretat în sensul că excepțiile s-ar aplica tuturor documentelor, ci numai părților ce conțin secrete de afaceri sau informații comerciale sensibile. Astfel, potrivit reclamantei, pârâta ar fi putut fie să facă publice părți din documentele solicitate, fie să facă ilizibile porțiunile ce conțin informații sensibile, fără să submineze obiectivele activităților de inspecție, de anchetă și de audit, drepturile părților care au făcut notificarea și ale terților, protecția consultanței juridice sau a procesului decizional al instituției.

Mai mult, reclamanta susține că pârâta, în loc să efectueze o examinare individuală a fiecărui document ce intră, potrivit opiniei sale, în domeniul de aplicare al excepției din articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din regulament, a refuzat, în general, accesul solicitat pe baza simplului fapt că toate documentele conțin secrete de afaceri și nu pot fi făcute publice potrivit articolului 17 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 139/2004 (2). O asemenea generalizare ar fi contrară articolului 4 alineatul (6) din regulament.

În plus, reclamanta susține că excepțiile menționate sunt aplicabile doar dacă nu sunt înlăturate de un interes public superior ce justifică divulgarea conținutului documentului în cauză. Potrivit reclamantei, un asemenea interes de a face publice documentele solicitate, ce rezultă din prejudiciul suferit de reclamantă și de acționarii minoritari ai societății achiziționate, există și prevalează asupra excepțiilor de la dreptul de acces.

Mai mult, reclamanta pretinde că Deciziile I și II sunt contrare articolului 1 al doilea paragraf UE, care stabilește principiul transparenței.

În sfârșit, reclamanta susține că pârâta nu a soluționat cu promptitudine cererea de confirmare, potrivit articolului 8 alineatul (1) din regulament, ci a depășit termenul de comunicare a unui răspuns cu 100 de zile lucrătoare.

(1) JO L 145, 31.5.2001, p. 43-48.

(2) Regulamentul Consiliului (CE) nr. 139/2004 din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO L 24, 29.1.2004, p. 1-22).

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/22

Acțiune introdusă la 17 aprilie 2007 — Hitachi și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-112/07)

(2007/C 129/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Hitachi Ltd (Tokyo, Japonia), Hitachi Europe Ltd (Maidenhead, Regatul Unit), Japan AE Power Systems Corp. (Tokyo, Japonia) (reprezentanți: M. Reynolds, P. Mansfield și D. Arts, lawyers)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

Reclamantele solicită Curții:

—	Anularea deciziei atacate în măsura în care aceasta le privește pe fiecare dintre ele;

—	În consecință, anularea amenzilor aplicate fiecăreia dintre ele;

—	În subsidiar, anularea articolului 2 din decizia atacată în măsura în care acesta le privește pe fiecare dintre ele sau cel puțin anularea sau reducerea amenzilor aplicate fiecăreia dintre ele;

—	Obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele au introdus o acțiune în anulare, în temeiul articolelor 225 CE și 230 CE împotriva Deciziei Comisiei din 24 ianuarie 2007 (cauza COMP/F/38.899 — Instalații de comutație cu izolație în gaz — C(2006)6762 final), în baza căreia Comisia a constatat că reclamantele, printre alte întreprinderi, sunt responsabile de încălcarea articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul SEE în sectorul instalațiilor de comutație cu izolație în gaz (denumite în continuare „GIS”), printr-o serie de acorduri și practici concertate constând în a) împărțirea pieței, b) alocarea de cote și menținerea părților de piață respective, c) alocarea de proiecte GIS individuale (trucarea ofertelor) unor producători desemnați și manipularea procedurii de cerere de ofertă pentru acele proiecte, d) stabilirea prețurilor, e) acorduri de încetare a acordurilor de licență cu întreprinderile care nu fac parte din înțelegere și f) schimburi de informații sensibile privind piața. În subsidiar, reclamantele solicită, în temeiul articolului 31 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003, anularea sau reducerea amenzilor aplicate fiecăreia dintre ele.

Motivele pe care se întemeiază reclamantele pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantele susțin încălcarea de către Comisie a normelor fundamentale privind protecția dreptului la apărare, a articolului 2 din Regulamentul nr. 1/2003 și a articolului 81 CE, precum și a principiilor generale de drept comunitar în următoarele privințe:

În primul rând, reclamantele susțin încălcarea de către Comisie a dreptului la apărare prin faptul că nu a permis accesul la anumite pretinse probe în acuzare precum și la anumite documente care le-ar fi putut disculpa.

În al doilea rând, reclamantele susțin că nu a fost dovedită de către Comisie existența unei încălcări a articolului 81 alineatul (1) CE conform standardelor juridice impuse de articolul 2 din Regulamentul 1/2003. În acest sens, reclamantele susțin, în special, că nu a fost dovedită de către Comisie existența unei înțelegeri comune între întreprinderile europene și japoneze în cauză, astfel cum s-a pretins în decizie, sau faptul că orice înțelegere comună reprezintă un acord restrictiv și/sau o practică restrictivă.

În al treilea rând, reclamantele afirmă că nu a fost dovedit de către Comisie că acestea au participat la o încălcare unică și continuată.

În al patrulea rând, Comisia ar fi comis erori manifeste în stabilirea amenzilor aplicate reclamantelor, întrucât nu a reușit să stabilească ponderea specifică a pretinsei încălcări comise de către reclamante.

În al cincilea rând, în opinia reclamantelor, Comisia a comis o greșeală manifestă neluând în calcul, la stabilirea amenzilor reclamantelor, factori privind durata.

În sfârșit, reclamantele susțin că metoda folosită de Comisie pentru determinarea amenzilor cu privire la coeficientul preventiv încalcă principiile generale de drept comunitar ale egalității de tratament și proporționalității, atât în privința riscului că reclamantele ar putea cauza vreun prejudiciu semnificativ pe piața europeană, cât și în privința neluării în calcul a recidivei.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/22

Acțiune introdusă la 13 aprilie 2007 — Last Minute Network/OAPI — Last Minute Tour (LAST MINUTE TOUR)

(Cauza T-114/07)

(2007/C 129/39)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Last Minute Network Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentant: P. Brownlow, solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura în fața în camerei de recurs: Last Minute Tour SpA (Milano, Italia)

Concluziile reclamantei

—	anularea în întregime a deciziei Camerei a doua de recurs a pârâtului, Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), din data de 8 februarie 2007;

—	declararea nulității mărcii comunitare nr. 1 552 231 în ceea ce privește clasele 39 și 42;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri în declararea nulității: marca figurativă „LAST MINUTE TOUR ”pentru produse și servicii din clasele 16, 39 și 42 — marca comunitară nr. 1 552 231.

Titularul mărcii comunitare: Last Minute Tour SpA.

Partea care solicită declararea nulităţii mărcii comunitare: reclamanta.

Dreptul la marcă al părții care solicită declararea nulității: marca națională verbală neînregistrată „LASTMINUTE.COM ”pentru servicii din clasele 39 și 42.

Decizia diviziei de anulare: declară nulă marca comunitară pentru serviciile din clasele 39 și 42 și respinge cererea de declarare a nulității pentru bunurile din clasa 16.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia Diviziei de anulare și respinge cererea de declarare a nulității.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatele (1) litera (b) și (4) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului întrucât camera de recurs a hotărât în mod eronat că marca neînregistrată a reclamantei nu îi conferea dreptul de a interzice utilizarea în Regatul Unit a mărcii a cărei înregistrare se solicită și întrucât camera de recurs a aplicat în mod greșit criteriile pentru stabilirea riscului de confuzie.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/23

Acțiune introdusă la 13 aprilie 2007 — Last Minute Network/OAPI — Last Minute Tour (LAST MINUTE TOUR)

(Cauza T-115/07)

(2007/C 129/40)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Last Minute Network Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentant: P. Brownlow, solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs: Last Minute Tour SpA (Milano, Italia)

Concluziile reclamantei

—	anularea în întregime a deciziei Camerei a doua de recurs a pârâtului, Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), din data de 8 februarie 2007;

—	declararea nulității mărcii comunitare nr. 1 552 231 în ceea ce privește clasa 16;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Titularul mărcii comunitare: Last Minute Tour SpA.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta.

Dreptul la marcă al părții care solicită declararea nulității: marca națională verbală neînregistrată „LASTMINUTE.COM ”pentru servicii din clasele 39 și 42.

Decizia diviziei de anulare: declară nulă marca comunitară pentru serviciile din clasele 39 și 42 și respinge cererea de declarare a nulității pentru bunurile din clasa 16.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul introdus de reclamantă prin care solicita anularea parțială a deciziei Diviziei de opoziție pentru a obține o declarare a nulității și în ceea ce privește bunurile din clasa 16.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatele (1) litera (b) și (4) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului întrucât camera de recurs a hotărât în mod eronat că marca neînregistrată a reclamantei nu îi conferea dreptul de a interzice utilizarea în Regatul Unit a mărcii comunitare a cărei înregistrare se solicită și întrucât camera de recurs a aplicat în mod greșit criteriile pentru a stabili riscul de confuzie.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/24

Acțiune introdusă la 16 aprilie 2007 — Republica Italiană/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-119/07)

(2007/C 129/41)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (Roma, Italia) (reprezentant: G. Aiello, avvocato)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Comisiei din 7 februarie 2007 C (2007) 286 final și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei Comisiei din 7 februarie 2007 C (2007) 286 final, privind scutirea de la plata accizei la uleiurile minerale utilizate ca și combustibil pentru producerea de aluminiu în regiunea Gardanna, în regiunea Shannon și în Sardegna, decizie pusă în aplicare de Franța, Irlanda și respectiv Italia. Prin această decizie au fost declarate legale, în limita unui procent de 80 % din cuantumul lor, scutirile fiscale acordate de guvernul italian societății Eurallumina S.p.A., stabilindu-se, pentru procentul de 20 % restant, obligația recuperării ajutoarelor acordate beneficiarei începând cu 1 ianuarie 2004.

În susținerea concluziilor sale, reclamanta invocă:

—

Încălcarea articolului 87 alineatul (1) din tratat, în măsura în care decizia atacată a reținut că scutirea de la plata accizei prevăzute în legislația italiană se prezintă ca un ajutor de stat. În această privință, se susține că, după cum confirmă textul Directivei 2003/96/CE (1), scutirile de la plata accizei în cauză nu constituie ajutoare de stat, ci se înscriu mai degrabă în natura și în logica sistemului fiscal național. De fapt, chiar dacă ar fi vorba de ajutoare de stat, directiva menționată ar autoriza în mod expres aceste ajutoare, cel puțin până la 31 decembrie 2006. În ceea ce privește caracterul pretins selectiv al măsurilor în cauză, se observă că acestea se adresează în general tuturor societăților care utilizează uleiuri minerale pentru a produce oxid de aluminiu. Împrejurarea că pe teritoriul italian există o singură uzină care utilizează aceste uleiuri minerale în procesul de producție, este relevantă numai din punct de vedere al stării de fapt, nefiind de natură să elimine aplicabilitatea generală a dispoziției.

—

Încălcarea articolului 87 alineatul (3) din tratat, precum și a Liniilor directoare privind ajutoarele de stat regionale din 1998, în măsura în care scutirea de la plata accizei, care este contestată și face obiectul prezentei cauze, trebuia considerată necesară pentru dezvoltarea economică a regiunii Sardegna.

—

Încălcarea punctului 51 lit. E. 3.2. din Orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru protecția mediului (2001/C 37/03), în măsura în care, în cazul de față, între stat și societatea beneficiară a ajutorului au fost într-adevăr încheiate acorduri specifice privind îmbunătățirea rezultatelor în materie de mediu.

—	În sfârșit, reclamanta invocă încălcarea principiului încrederii legitime și a prezumției de legalitate a măsurilor comunitare.

(1) Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51).

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/25

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 2 mai 2007 Giraudy/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-23/05) (1)

(Funcționari - Acțiune - Acțiune în despăgubiri - Investigație a Oficiului European Antifraudă (OLAF) - Schimbarea locului de repartizare - Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 - Decizia 1999/396/CE, CECA, Euratom - Culpă - Prejudiciu - Boală profesională - Luarea în considerare a prestațiilor prevăzute de articolul 73 din Statutul funcționarilor)

(2007/C 129/42)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Jean-Louis Giraudy (Paris, Franța) (reprezentant: D. Voillemot, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Currall și G. Berscheid, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, anularea deciziei Comisiei prin care a refuzat să recunoască vinovăția serviciilor sale și prejudiciul pe care reclamantul pretinde că l-a suferit în cadrul investigației desfășurate de OLAF la reprezentanța Comisiei din Franța și, pe de altă parte, o cerere de daune-interese.

Dispozitivul

1)	Obligă Comisia Comunităților Europene să plătească dlui Giraudy o despăgubire în cuantum de 15 000 euro cu titlu de daune-interese pentru prejudiciul moral pe care acesta l-a suferit și care a constat în atingerea adusă reputației și onoarei sale.

2)	Respinge celelalte capete de cerere.

3)	Comisia Comunităților Europene suportă propriile cheltuieli de judecată și două treimi din cele efectuate de dl Giraudy.

4)	Dl Giraudy suportă o treime din cheltuielile sale de judecată.

(1) JO C 171, 9.7.2005, p. 29 (cauză înregistrată iniţial la Tribunalul de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene sub numărul T-169/05 și transferată la Tribunalul Funcţiei Publice al Uniunii Europene prin ordonanţa din 15.12.2005).

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/25

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice din 3 mai 2007 — Bracke/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-123/05) (1)

(Funcționari - Concurs - Concurs intern - Condiții de admitere - Anunț de concurs - Condiția referitoare la vechimea în serviciu - Personal interimar - Articolul 27 din Statutul funcționarilor - Principiul bunei administrări - Principiul nediscriminării)

(2007/C 129/43)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Jean-Marc Bracke (Etterbeeck, Belgia) (reprezentant: P. Bruwier, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: L. Lozano Palacios și M. Martin, agenți)

Obiectul cauzei

Pe de o parte, în temeiul articolului 241 CE, inaplicabilitatea punctului III.1 din anunțul de concurs COM/PC/04 pe motiv de încălcare a principiului nediscriminării, și, pe de altă parte, anularea deciziei AIPN prin care s-a refuzat recrutarea reclamantului, și a actelor luate ca urmare a acestei decizii, pe motiv că decizia încalcă articolul 27 din Statutul funcționarilor, principiile nediscriminării, bunei administrări, independenței comisiei de evaluare, încrederii legitime, și în măsura în care se întemeiază pe o dispoziție ilegală din anunțul de concurs.

Dispozitivul ordonanței

1)	Respinge acțiunea ca vădit neîntemeiată.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 60, 11.3.2006, p. 53.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/26

Acțiune introdusă în 27 februarie 2007 — Dragoman/Comisie

(Cauza F-16/07)

(2007/C 129/44)

Limba de procedură: româna

Părțile

Reclamantă: Adriana Dragoman (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: G. Dinulescu, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

anularea deciziei verbale a comisiei de evaluare a concursului EPSO/AD/34/06 din 28 noiembrie 2006, prin care comisia de evaluare i-a acordat reclamantei o „notă eliminatorie ”la prima probă orală de interpretare, notă care, după cum prevede anunțul de concurs menționat, nu a permis reclamantei să treacă la următoarele probe orale de interpretare și la proba orală finală;

—	anularea deciziei scrise de confirmare a deciziei menționate mai sus, care a fost adăugată la dosarul EPSO al reclamantei în 12 decembrie 2006;

—	reorganizarea concursului în mod special pentru reclamantă, cu respectarea strictă a tuturor prevederilor dreptului comunitar și a dispozițiilor din anunțul de concurs;

—	constatarea ilegalității articolului 6 din anexa III la Statutul funcționarilor;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă trei motive, primul dintre acesta fiind întemeiat pe încălcarea principiului egalității și nediscriminării. În cadrul primului aspect al acestui motiv, reclamanta arată că a făcut obiectul unei discriminări pe motiv de cetățenie, contrară, în special, articolului 27 din Statutul funcționarilor. Într-adevăr, după ce făcuse deja dovada cetățeniei belgiene, ea a fost obligată să-și dovedească cetățenia română. În cadrul celui de-al doilea aspect al motivului, reclamanta susține că s-ar fi procedat la discriminare de către comisia de evaluare în detrimentul acelor candidați care, așa cum este cazul său, nu lucrau deja în instituții, în calitate de agenți temporari sau contractuali.

Prin cel de-al doilea motiv, reclamanta invocă încălcarea dispozițiilor anunțului de concurs și a principiului bunei administrări. Pe de o parte, în timpul probei, i s-a solicitat să vorbească despre experiența sa profesională deși nicio experiență profesională nu era cerută candidaților care erau, la fel ca și ea, titularii unei diplome universitare în domeniul interpretariatului de conferință. Pe de altă parte, comisia de evaluare a stabilit și a aplicat cote de reușită în funcție de combinațiile lingvistice alese de candidați, și aceasta fără ca anunțul de concurs să prevadă o astfel de posibilitate.

Prin cel de-al treilea motiv, reclamanta susține încălcarea obligației de motivare.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/26

Acțiune introdusă la 10 aprilie 2007 — Toronjo Benitez/Comisie

(Cauza F-33/07)

(2007/C 129/45)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Alberto Toronjo Benitez (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi, J.-N. Louis, A. Coolen și E. Marchal, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—

declararea ca nelegal a articolului 2 din decizia Comisiei referitoare la procedura de promovare a funcționarilor remunerați din creditele alocate pentru „Cercetare ”din bugetul general (atât în versiunea sa din 16 iunie 2004, cât și din 20 iulie 2005) (denumită în continuare „prima decizie atacată”);

—	anularea deciziei Comisiei de suprimare a celor 44,5 puncte din experiența reclamantului, acumulate în calitate de agent temporar (denumită în continuare „a doua decizie atacată”)

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul, angajat la Comisie din 16 ianuarie 2000, în calitate de agent temporar în cadrul Direcției Generale (denumită în continuare DG) „Cercetare”, a fost numit funcționar în cadrul aceleiași DG începând cu 16 aprilie 2004. La 1 mai 2005, a fost transferat la DG „Relex”. Prin scrisoarea din 16 iunie 2006, el a fost informat că punctele pe care le-a acumulat în calitate de agent temporar fuseseră suprimate, în urma aplicării primei decizii atacate, în măsura în care fusese repartizat, în baza procedurii de mobilitate, pe un post cuprins în capitolul „Funcționare ”al bugetului general, mai înainte de expirarea unui termen de doi ani calculat de la data recrutării sale în calitate de funcționar stagiar pe un post cuprins în capitolul „Cercetare ”al bugetului menționat.

În susținerea demersului său, reclamantul invocă mai întâi încălcarea principiilor securității juridice, legalității actelor adminstrative și protecției drepturilor câștigate, precum și retragerea de către autoritatea împuternicită să facă numiri (AIN) a unei decizii nelegale, constitutive de drepturi subiective, care trebuie să intervină într-un termen rezonabil, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul celei de-a doua decizii atacate.

În plus, reclamantul susține că articolul 2 din cea de-a doua decizie atacată introduce o discriminare împotriva funcționarilor remunerați din creditele alocate pentru „Cercetare ”care solicită să fie transferați înainte de expirarea unui termen de doi ani calculat de la data recrutării lor, în măsura în care acești funcționari își pierd punctele ca urmare a transferului, în timp ce funcționarii care sunt transferați din oficiu sau care ocupă posturi considerate ca fiind sensibile își păstrează punctele.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/27

Acțiune introdusă la 13 aprilie 2007 — Skareby/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-34/07)

(2007/C 129/46)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Carina Skareby (Bichkek, Kârgâzstan) (reprezentanți: S. Rodrigues și C. Bernard-Glanz, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea raportului privind evoluția carierei (REC) reclamantei pentru anul 2005;

—	anularea, în măsura necesară, a deciziei autorității împuternicite să facă numiri (AIPN) de respingere a plângerii reclamantei;

—	să i se indice AIPN care sunt efectele pe care le are anularea actelor atacate, și mai ales adoptarea unui nou REC pentru anul 2005, de această dată cu respectarea regulilor statutare;

—

obligarea AIPN să îi plătească reclamantei: (i) o sumă evaluată, statuând în echitate, la 15 000 euro pentru repararea prejudiciului moral; (ii) o sumă evaluată, statuând în echitate, la 15 000 euro pentru repararea prejudiciului profesional; (iii) o sumă care să fie stabilită de Tribunal, statuând în echitate, pentru repararea prejudiciului financiar, fiecare dintre aceste sume fiind purtătoare de dobânzi de întârziere la rata legală începând cu data când devin exigibile;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii sale, reclamanta arată în primul rând că nu au fost respectate regulile referitoare la întocmirea REC. Administrația ar fi încălcat regulile de procedură stabilite prin dispozițiile generale de aplicare a articolului 43 din statutul Funcționarilor și ar fi comis erori manifeste de apreciere.

Reclamanta invocă în continuare încălcarea dreptului la apărare, a principiului bunei administrări și a îndatoririi de solicitudine.

Ea susține în final că administrația ar fi comis un abuz de putere și o abatere de la procedură.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/27

Acțiune introdusă la 19 aprilie 2007 — Lebedef/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-36/07)

(2007/C 129/47)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Giorgio Lebedef (Senningerberg, Luxemburg) (reprezentant: F. Frabetti, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	anularea raportului asupra evoluției carierei (REC) întocmit cu privire la reclamant pentru perioada 1.1.2005-31.12.2005 și mai precis a acelei părți a REC întocmită de Eurostat pentru aceeași perioadă;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii sale, reclamantul invocă un singur motiv întemeiat pe încălcarea dispozițiilor generale de aplicare a articolului 43 din Statutul funcționarilor și mai exact a dispozițiilor referitoare la reprezentanții sindicali și statutari ai personalului, pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime și a regulii „patere legem quam ipse fecisti”.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/28

Acțiune introdusă la 23 aprilie 2007 — Cros/Curtea de Justiție a Comunităților Europene

(Cauza F-37/07)

(2007/C 129/48)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Alexia Cros (Howald, Luxemburg) (reprezentant: E. Reveillaud, avocat)

Pârâtă: Curtea de Justiție a Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri (AIFN) din 19 iulie 2006 de numire a reclamantei funcționară stagiară în calitate de jurist lingvist începând de la 1 septembrie 2006, în măsura în care i-a atribuit gradul AD7;

—

declararea și pronunțarea atribuirii cu titlu retroactiv către reclamantă, de la data numirii, la 1 septembrie 2006, a încadrării în gradul A*10, corespunzător gradului LA6 înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 723/2004 al Consiliului din 22 martie 2004 de modificare a statutului funcționarilor Comunităților Europene, precum și a regimului aplicabil altor agenți (1);

—	pronunțarea reconstituirii integrale a carierei sale cu efect retroactiv de la 1 septembrie 2006;

—	obligarea Curții de Justiție a Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta arată că decizia atacată, întemeiată pe articolul 12 din anexa XIII din Statutul funcționarilor, încalcă:

—	anunțul de concurs general CJ/LA/24 (2), conform căruia recrutarea candidaților care au reușit se va face la gradul LA7/LA6;

—	principiul egalității de tratament;

—	principiul încrederii legitime, precum și principiile bunei administrări, transparenței și solicitudinii.

(1) JO L 124, 27.4.2004, p. 1.

(2) JO C 182 A, 31 iulie 2002, p. 1.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/28

Acțiune introdusă la 23 aprilie 2007 — Campos Valls/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza F-39/07)

(2007/C 129/49)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Manuel Campos Valls (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi, J.-N. Louis, A. Coolen și E. Marchal, avocats)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantului

—	anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri (AIFN) de respingere a candidaturii reclamantului pentru postul de șef al unității spaniole din DG A, Direcția III — Traducere și producere de documente — Serviciul lingvistic, precum și a celei de numire a unui alt candidat în acest post;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În sprijinul acțiunii sale, reclamantul invocă un motiv unic întemeiat pe încălcarea anunțului pentru ocuparea unui post vacant nr. 60/06, pe existența unei erori manifeste de apreciere și pe încălcarea articolului 45 din Statutul funcționarilor, în sensul în care candidatul ales pentru ocuparea postului în litigiu nu ar dispune, spre deosebire de reclamant, de cunoștințele tehnice de traducere cerute de anunțul pentru ocuparea postului vacant. În special, argumentul invocat de Consiliu, potrivit căruia aceste cunoștințe trebuiau să fie apreciate în lumina funcțiilor de gestiune a personalului pe care șeful de unitate trebuie să le exercite, nu respectă anunțul de ocupare a postului vacant.

9.6.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/28

Acțiune introdusă la 30 aprilie 2007 — Baudelet-Leclaire/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-40/07)

(2007/C 129/50)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Cécile Baudelet-Leclaire (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: M. Korving, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	constatarea discriminării între candidații „interni ”din instituțiile europene și cei externi în cadrul concursului EPSO/AST/7/05 (1);

—	constatarea faptului că pârâta nu a adus probe privind nediscriminarea între candidații „interni ”din instituțiile europene și cei externi în cadrul concursului amintit;

—	anularea respectivului concurs pe motiv că a fost încălcat principiul fundamental al egalității șanselor tuturor candidaților;

—

în subsidiar, obligarea pârâtului să prezinte toate elementele de probă, inclusiv, dacă este necesar, lucrările comisiei de evaluare al căror caracter secret este prevăzut de articolul 6 din anexa III la Statutul funcționarilor, care pot demonstra că respectiva comisie de evaluare nu a favorizat un anumit număr de candidați pe baza originii lor profesionale;

—	în cazul în care pârâta nu aduce probe, să se dispună revizuirea clasamentului tuturor candidaților, pe baza doar a criteriilor legate de merit astfel cum figurează în anunțul de concurs și cum decurge din aplicarea imparțială a principiului egalității șanselor tuturor candidaților;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Printr-o scrisoare din 29 ianuarie 2007, reclamanta a fost informată că numele său nu va fi înscris pe lista de rezervă în măsura în care notele pe care le obținuse, deși erau mai mari decât nota minimă cerută, nu se înscriau printre cele mai bune 110.

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă în special încălcarea principiului egalității șanselor și al egalității de tratament, întrucât comisia de evaluare ar fi realizat o discriminare între candidați în favoarea celor care aveau deja o experiență profesională în cadrul instituțiilor comunitare, și în special în cadrul direcției generale din care face parte președinta comisiei de evaluare.

(1) JO C 178 A, 20.7.2005, p. 22.

		ISSN 1830-3668
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 129

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 50 9 iunie 2007

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚII ȘI ORGANE ALE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție
2007/C 129/01	Ultima publicație a Curții de Justiție în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO C 117, 26.5.2007	1

	V Anunțuri
	PROCEDURI JURISDICȚIONALE
	Curtea de Justiție
2007/C 129/02	Cauza C-74/07 P: Recurs introdus la 12 februarie 2007 de către Luciano Lavagnoli împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 23 noiembrie 2006 în cauza T-422/04, Lavagnoli/Comisia Comunităților Europene	2

2007/C 129/03	Cauza C-100/07 P: Recurs introdus la 21 februarie 2007 de É.R. și alții împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) pronunțate la 13 decembrie 2006 în cauza T-138/03, É.R. și alții/Consiliu și Comisie	2

2007/C 129/04	Cauza C-103/07 P: Recurs introdus la 21 februarie 2007 de Angel Angelidis împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 5 decembrie 2006 în cauza T-416/03, Angelidis/Parlamentul European	3

2007/C 129/05	Cauza C-108/07 P: Recurs introdus la 23 februarie 2007 de Ferrero Deutschland GmbH împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 15 decembrie 2006 în cauza T-310/04, Ferrero Deutschland GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) și Cornu SA Fontain	4

2007/C 129/06	Cauza C-142/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Juzgado Contencioso-Administrativo no 22 de Madrid (Spania) la 12 martie 2007 — Ecologistas en Acción-CODA/Ayuntamiento de Madrid	4

2007/C 129/07	Cauza C-149/07: Acțiune introdusă la 15 martie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Polonă	5

2007/C 129/08	Cauza C-157/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 21 martie 2007 — Finanzamt für Körperschaften III in Berlin/Krankenheim Ruhesitz am Wannsee-Seniorenheimstatt GmbH	5

2007/C 129/09	Cauza C-160/07: Acțiune introdusă la 22 martie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză	6

2007/C 129/10	Cauza C-163/07 P: Recurs introdus la 17 ianuarie 2007 de Diy-Mar Insaat Sanayi ve Ticaret Ltd Sirketi, Musa Akar împotriva ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra) pronunțate la 26 martie 2007 în cauza T-129/06, Diy-Mar Insaat Sanayi ve Ticaret Ltd Sirketi, Musa Akar/Comisia Comunităților Europene	7

2007/C 129/11	Cauza C-164/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal de grande instance din Nantes (Franța) la 27 martie 2007 — James Wood/Fonds de Garantie	7

2007/C 129/12	Cauza C-165/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Vestre Landsret (Danemarca) la 27 martie 2007 — Skatteministeriet/Ecco Sko A/S	8

2007/C 129/13	Cauza C-168/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Cour d'appel de Bruxelles (Belgia) la 29 martie 2007 — Axa Belgium SA, anterior denumită AXA Royale Belge SA/1. État belge, administration de la TVA, de l'enregistrement et des domaines, 2. État belge, administration de l'inspection spéciale des impôts	8

2007/C 129/14	Cauza C-186/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal Superior de Justicia de Canarias (Spania) la 2 aprilie 2007 — Comunidad Autónoma de Canarias/Club Náutico de Gran Canaria	9

2007/C 129/15	Cauza C-187/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Rechtbank Zutphen (Țările de Jos) la 3 aprilie 2007 — Acțiune penală împotriva lui Dirk Endendijk	9

2007/C 129/16	Cauza C-188/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Cour de cassation (Franța) la 3 aprilie 2007 — Commune de Mesquer/Total France SA, Total International Ltd	9

2007/C 129/17	Cauza C-189/07: Acțiune introdusă la 3 aprilie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei	10

2007/C 129/18	Cauza C-190/07: Acțiune introdusă la 3 aprilie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană	10

2007/C 129/19	Cauza C-195/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată de Zala Megyei Bíróság (Republica Ungară) la 10 aprilie 2007 — OTP Bank Rt. și Merlin Gerin Zala Kft./Zala Megyei Közigazgatási Hivatal	11

2007/C 129/20	Cauza C-197/07 P: Recurs introdus la 12 aprilie 2007 de către Aktieselskabet af 21. november 2001 împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) pronunțate la 6 februarie 2006 în cauza T-477/04: Aktieselskabet af 21. november 2001/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), TDK Kabushiki Kaisha (TDK Corp.)	11

2007/C 129/21	Cauza C-198/07 P: Recurs introdus la 12 aprilie 2007 de Donal Gordon împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 7 februarie 2007 în cauza T-175/04, Donal Gordon/Comisia Comunităților Europene	12

2007/C 129/22	Cauza C-200/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la data de 12 aprilie 2007 — Alfonso Luigi Marra/Eduardo De Gregorio	13

2007/C 129/23	Cauza C-201/07: Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Corte suprema di cassazione (Italia) la data de 13 aprilie 2007 — Alfonso Luigi Marra/Clemente Antonio	13

2007/C 129/24	Cauza C-206/07: Acțiune introdusă la 19 aprilie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză	13

2007/C 129/25	Cauza C-210/07: Acțiune introdusă la 20 aprilie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei	14

2007/C 129/26	Cauza C-216/07: Acțiune introdusă la 25 aprilie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania	14

2007/C 129/27	Cauza C-218/07: Acțiune introdusă la 25 aprilie 2007 — Comisia/Republica Federală Germania	14

	Tribunalul de Primă Instanță
2007/C 129/28	Cauza T-97/07: Acțiune introdusă la 26 martie 2007 — Imelios/Comisia Comunităților Europene	16

2007/C 129/29	Cauza T-100/07: Acțiune introdusă la 4 aprilie 2007 — UPS Europe și UPS Deutschland/Comisia Comunităților Europene	16

2007/C 129/30	Cauza T-101/07: Acțiune introdusă la 26 martie 2007 — Dada SpA/OAPI — Dada (DADA)	17

2007/C 129/31	Cauza T-102/07: Acțiune introdusă la 5 aprilie 2007 — Freistaat Sachsen/Comisia Comunităților Europene	18

2007/C 129/32	Cauza T-104/07: Acțiune introdusă la 6 aprilie 2007 — BVGD/Comisia Comunităților Europene	18

2007/C 129/33	Cauza T-105/07: Acțiune introdusă la 2 aprilie 2007 — MarketTools/OAPI — Optimus-Telecomunicações (ZOOMERANG)	19

2007/C 129/34	Cauza T-106/07: Acțiune introdusă la 11 aprilie 2007 — Alcon/OAPI — *Acri.Tec (BioVisc)	19

2007/C 129/35	Cauza T-107/07 P: Recurs introdus la 16 aprilie 2007 de către Francisco Rossi Ferreras împotriva hotărârii pronunțate la 1 februarie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-42/05, Rossi Ferreras/Comisia Comunităților Europene	20

2007/C 129/36	Cauza T-108/07: Acțiune introdusă la 8 aprilie 2007 — Spira/Comisia Comunităților Europene	20

2007/C 129/37	Cauza T-111/07: Acțiune introdusă la 13 aprilie 2007 — Agrofert Holding/Comisia Comunităților Europene	21

2007/C 129/38	Cauza T-112/07: Acțiune introdusă la 17 aprilie 2007 — Hitachi și alții/Comisia Comunităților Europene	22

2007/C 129/39	Cauza T-114/07: Acțiune introdusă la 13 aprilie 2007 — Last Minute Network/OAPI — Last Minute Tour (LAST MINUTE TOUR)	22

2007/C 129/40	Cauza T-115/07: Acțiune introdusă la 13 aprilie 2007 — Last Minute Network/OAPI — Last Minute Tour (LAST MINUTE TOUR)	23

2007/C 129/41	Cauza T-119/07: Acțiune introdusă la 16 aprilie 2007 — Republica Italiană/Comisia Comunităților Europene	24

	Tribunalul Funcției Publice al Uniunii Europene
2007/C 129/42	Cauza F-23/05: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a treia) din 2 mai 2007 Giraudy/Comisia Comunităților Europene (Funcționari — Acțiune — Acțiune în despăgubiri — Investigație a Oficiului European Antifraudă (OLAF) — Schimbarea locului de repartizare — Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 — Decizia 1999/396/CE, CECA, Euratom — Culpă — Prejudiciu — Boală profesională — Luarea în considerare a prestațiilor prevăzute de articolul 73 din Statutul funcționarilor)	25

2007/C 129/43	Cauza F-123/05: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice din 3 mai 2007 — Bracke/Comisia Comunităților Europene (Funcționari — Concurs — Concurs intern — Condiții de admitere — Anunț de concurs — Condiția referitoare la vechimea în serviciu — Personal interimar — Articolul 27 din Statutul funcționarilor — Principiul bunei administrări — Principiul nediscriminării)	25

2007/C 129/44	Cauza F-16/07: Acțiune introdusă în 27 februarie 2007 — Dragoman/Comisie	26

2007/C 129/45	Cauza F-33/07: Acțiune introdusă la 10 aprilie 2007 — Toronjo Benitez/Comisie	26

2007/C 129/46	Cauza F-34/07: Acțiune introdusă la 13 aprilie 2007 — Skareby/Comisia Comunităților Europene	27

2007/C 129/47	Cauza F-36/07: Acțiune introdusă la 19 aprilie 2007 — Lebedef/Comisia Comunităților Europene	27

2007/C 129/48	Cauza F-37/07: Acțiune introdusă la 23 aprilie 2007 — Cros/Curtea de Justiție a Comunităților Europene	28

2007/C 129/49	Cauza F-39/07: Acțiune introdusă la 23 aprilie 2007 — Campos Valls/Consiliul Uniunii Europene	28

2007/C 129/50	Cauza F-40/07: Acțiune introdusă la 30 aprilie 2007 — Baudelet-Leclaire/Comisia Comunităților Europene	28