Jurnalul Oficial C 283/2007

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/2

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 27 septembrie 2007 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Justice (Chancery Division) — Regatul Unit) — Ikea Wholesale Ltd/Commissioners of Customs & Excise

(Cauza C-351/04) (1)

(Dumping - Importuri de lenjerie de pat din bumbac originare din Egipt, India și Pakistan - Regulamentul (CE) nr. 2398/97 - Regulamentul (CE) nr. 1644/2001 - Regulamentul (CE) nr. 160/2002 - Regulamentul (CE) nr. 696/2002 - Recomandări și decizii ale Organului de soluționare a litigiilor al OMC - Efecte juridice - Regulamentul (CE) nr. 1515/2001 - Retroactivitate - Rambursarea taxelor achitate)

(2007/C 283/02)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (Chancery Division)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Ikea Wholesale Ltd

Pârâți: Commissioners of Customs & Excise

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — High Court of Justice (Chancery Division) — Validitatea Regulamentului (CE) nr. 2398/97 al Consiliului din 28 noiembrie 1997 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de lenjerie de pat din bumbac originare din Egipt, India și Pakistan (JO L 332, p. 1) — Validitatea Regulamentului (CE) nr. 1644/2001 al Consiliului din 7 august 2001 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2398/97 și de suspendare a aplicării sale în ceea ce privește importurile originare din India (JO L 219, p. 1) — Validitatea Regulamentului (CE) nr. 160/2002 al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2398/97 și de finalizare a procedurii referitoare la importurile originare din Pakistan (JO L 26, p. 1) — Validitatea Regulamentului (CE) nr. 696/2002 al Consiliului din 22 aprilie 2002 de confirmare a taxei antidumping definitive instituită la importurile de lenjerie de pat din bumbac originare din India de Regulamentul (CE) nr. 2398/97 (JO L 109, p. 3)

Dispozitivul

Articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 2398/97 al Consiliului din 28 noiembrie 1997 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de lenjerie de pat din bumbac originare din Egipt, India și Pakistan este lipsit de validitate în măsura în care Consiliul Uniunii Europene a aplicat, în vederea stabilirii marjei de dumping referitoare la produsul ce a făcut obiectul anchetei, metoda „reducerii la zero” a marjelor de dumping negative pentru fiecare dintre tipurile de produse vizate.

Un importator precum cel în cauză în acțiunea principală, care a introdus în fața unei instanțe naționale o acțiune împotriva deciziilor prin care îi este solicitată plata taxelor antidumping în aplicarea Regulamentului nr. 2398/97, declarat ca fiind lipsit de validitate în temeiul prezentei hotărâri, are, în principiu, dreptul de a se prevala de această lipsă de validitate în cadrul unei acțiuni principale pentru a obține rambursarea acestor taxe, conform articolului 236 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar.

(1) JO C 262, 23.10.2004.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/3

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 27 septembrie 2007 (cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulate de Finanzgericht Düsseldorf — Germania) — Medion AG (C-208/06)/Hauptzollamt Duisburg, Canon Deutschland GmbH (C-209/06)/Hauptzollamt Krefeld

(Cauzele conexate C-208/06 și C-209/06) (1)

(Tariful Vamal Comun - Clasificare tarifară - Nomenclatura Combinată - Camere video cu înregistrare)

(2007/C 283/03)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Finanzgericht Düsseldorf

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Medion AG (C-208/06), Canon Deutschland GmbH (C-209/06)

Pârâți: Hauptzollamt Duisburg (C-208/06), Hauptzollamt Krefeld (C-209/06)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Finanzgericht Düsseldorf — Interpretarea anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO L 256, p. 1), astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1789/2003 al Comisiei din 11 septembrie 2003 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO L 281, p. 1) — Subpozițiile 8525 40 91 (alte camere video cu înregistrare care permit doar înregistrarea sunetului și a imaginilor luate de camera de televiziune) și 8525 40 99 (alte camere video cu înregistrare: altele) — Camere video cu înregistrare care nu sunt în măsură, la momentul importului lor, să recepționeze și să înregistreze date provenind de la alte aparate, dar a căror opțiune „dv-in” poate fi activată ulterior, fără ca această posibilitate să fie totuși semnalată sau încurajată de producător sau de vânzător

Dispozitivul

O cameră video cu înregistrare nu poate fi clasificată la subpoziția 8525 40 99 a Nomenclaturii Combinate ce figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun, astfel cum a fost modificată prin Regulamentele (CE) nr. 2263/2000 al Comisiei din 13 octombrie 2000, (CE) nr. 2031/2001 al Comisiei din 6 august 2001 și (CE) nr. 1789/2003 al Comisiei din 11 septembrie 2003, decât dacă funcția de înregistrare a imaginilor și a sunetelor provenind de la alte surse decât camera sau microfonul integrate este activă la momentul vămuirii sau dacă, în cazul în care producătorul nu a intenționat să evidențieze această caracteristică, respectiva funcție poate fi activată ulterior acestui moment printr o manipulare facilă a aparatului de către un utilizator care nu dispune de competențe speciale, fără a aduce modificări materiale camerei video cu înregistrare. În cazul unei activări ulterioare, este, de asemenea, necesar, pe de o parte, ca odată realizată activarea, camera video cu înregistrare să aibă o funcționare analogă celei a unei alte camere video cu înregistrare a cărei funcție de înregistrare a imaginilor și a sunetelor provenind din alte surse decât camera sau microfonul integrate este activă la momentul vămuirii și, pe de altă parte, să aibă o funcționare autonomă. Existența acestor condiții trebuie să poată fi verificată la momentul vămuirii. Revine instanței naționale obligația de a aprecia dacă sunt îndeplinite aceste condiții. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, respectiva cameră video cu înregistrare trebuie să fie clasificată la subpoziția 8525 40 91 a Nomenclaturii Combinate.

(1) JO C 224, 16.9.2006.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/3

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 27 septembrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză

(Cauza C-4/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2003/110/CE - Asistența la tranzit în cadrul măsurilor de îndepărtare pe cale aeriană - Netranspunerea în termenul prevăzut)

(2007/C 283/04)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Condou-Durande și P. Guerra e Andrade, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză (reprezentanți: L. Fernandes și F. Fraústo de Azevedo, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a actelor necesare pentru a se conforma Directivei 2003/110/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind asistența la tranzit în cadrul măsurilor de îndepărtare pe cale aeriană (JO L 321, p. 26)

Dispozitivul

Prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2003/110/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind asistența la tranzit în cadrul măsurilor de îndepărtare pe cale aeriană, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 10 alineatul (1) din această directivă.

2)	Obligă Republica Portugheză la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 42, 24.2.2007.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/4

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 27 septembrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză

(Cauza C-5/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2003/109/CE - Resortisanți ai țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung - Netranspunerea în termenul prevăzut)

(2007/C 283/05)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Condou-Durande și P. Guerra e Andrade, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză (reprezentanți: L. Fernandes și F. Fraústo de Azevedo, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a actelor necesare pentru a se conforma Directivei 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (JO L 16 din 23.1.2004, p. 44)

Dispozitivul

1)	Întrucât nu a adoptat actele necesare pentru a se conforma Directivei 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2)	Obligă Republica Portugheză la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 42, 24.2.2007.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/4

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 27 septembrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Belgiei

(Cauza C-93/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2003/35/CE - Mediu - Participarea publicului la elaborarea anumitor planuri și programe - Netranspunerea în termenul prevăzut)

(2007/C 283/06)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Konstantinidis și J.-B. Laignelot, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei (reprezentant: D. Haven, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a dispozițiilor necesare pentru a se conforma Directivei 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul și de modificare a Directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție (JO L 156, p. 17)

Dispozitivul

Prin neadoptarea, în termenul acordat, a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul și de modificare a Directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2)	Obligă Regatul Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 95, 28.4.2007.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/5

Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 27 septembrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Cehă

(Cauza C-115/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2004/27/CE - Medicamente brevetate - Medicamente de uz uman - Netranspunere în termenul prevăzut)

(2007/C 283/07)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: B. Stromsky și M. Šimerdová, agenți)

Pârâtă: Republica Cehă (reprezentant: T. Boček, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a tuturor actelor necesare pentru a se conforma Directivei 2004/27/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de modificare a Directivei 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 136, p. 34)

Dispozitivul

Prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/27/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de modificare a Directivei 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, Republica Cehă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 din această directivă.

2)	Obligă Republica Cehă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 95, 28.4.2007.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/5

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 27 septembrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Cehă

(Cauza C-117/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2005/28/CE - Principiile și orientările detaliate privind aplicarea bunelor practici clinice în ceea ce privește medicamentele experimentale de uz uman - Cerințele pentru acordarea autorizației de fabricație sau de import de astfel de produse - Netranspunerea în termenul prevăzut)

(2007/C 283/08)

Limba de procedură: ceha

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: B. Stromsky și M. Šimerdová, agenți)

Pârâtă: Republica Cehă (reprezentant: T. Boček, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a tuturor dispozițiilor necesare pentru a se conforma Directivei 2005/28/CE a Comisiei din 8 aprilie 2005 de stabilire a principiilor și a orientărilor detaliate privind aplicarea bunelor practici clinice în ceea ce privește medicamentele experimentale de uz uman, precum și a cerințelor pentru acordarea autorizației de fabricație sau de import de astfel de produse (JO L 91, p. 13)

Dispozitivul

Prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/28/CE a Comisiei din 8 aprilie 2005 de stabilire a principiilor și a orientărilor detaliate privind aplicarea bunelor practici clinice în ceea ce privește medicamentele experimentale de uz uman, precum și a cerințelor pentru acordarea autorizației de fabricație sau de import de astfel de produse, Republica Cehă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 31 alineatul (1) din această directivă.

2)	Obligă Republica Cehă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 95, 28.4.2007.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/6

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Landgericht Mannheim (Germania) la 12 iulie 2007 — Procedură penală împotriva lui Karl Schwarz

(Cauza C-321/07)

(2007/C 283/09)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Mannheim

Partea din acțiunea principală

Karl Schwarz

Întrebările preliminare

Este posibil din punctul de vedere al dreptului comunitar — în mod contrar articolului 7 alineatul (5) din Directiva 91/439/CEE (1) — ca un cetățean al Uniunii Europene să poată deține un permis de conducere național valabil și un permis de conducere emis ulterior de un alt stat membru, ambele fiind obținute înaintea aderării statului membru străin la Uniunea Europeană și, în acest caz,

suspendarea celui de al doilea permis de conducere pentru infracțiunea de beție — înaintea intrării în vigoare, la 1 ianuarie 1999, a Fahrererlaubnis (FeV) (regulamentul privind dreptul de conducere) — are drept consecință juridică faptul că, după aderarea statului membru străin, nu mai este necesară recunoașterea valabilității pe teritoriul național a primului permis de conducere străin emis anterior, chiar dacă perioada națională de interdicție a expirat deja?

(1) Directiva 91/439/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind permisele de conducere (JO L 237, p. 1, Ediție specială 07/vol. 2, p. 62).

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/6

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Supreme Court (Irlanda) la 6 august 2007 — Nicole Hassett și Cheryl Doherty/The Medical Defence Union Limited și MDU Services Limited/Raymond Howard și Brian Davidson

(Cauza C-372/07)

(2007/C 283/10)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Supreme Court, Irlanda

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Nicole Hassett și Cheryl Doherty/The Medical Defence Union Limited și MDU Services Limited

Pârâți: Raymond Howard și Brian Davidson

Întrebările preliminare

Atunci când unii medici constituie un sindicat profesional sub forma unei societăți înregistrate în temeiul dreptului unui stat membru, în scopul de a acorda asistență și garanție, în cadrul exercitării profesiunii acestora, membrilor care exersează în acest din urmă stat și într-un alt stat membru și când acordarea acestei asistențe sau a acestei garanții depinde de o decizie adoptată de consiliul de administrație al acestei societăți în temeiul unei puteri discreționare absolute, conform statutului său, litigiile în care o decizie de refuz, în temeiul statutului respectiv, al asistenței sau al despăgubirii acordate unui medic ce exersează într-un alt stat membru este contestată de acest medic în temeiul unei încălcări a drepturilor contractuale sau de altă natură ale acestuia de către societatea respectivă, trebuie considerate drept litigii în materie de validitate a deciziei unui organ al acestei societăți în sensul articolului 22 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (1), astfel încât instanțele statului membru în care această societate își are sediul dețin o competență exclusivă?

(1) Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, JO L 12, p. 1.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/7

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bayerischer Verwaltungsgerichtshof (Germania) la 10 august 2007 — M-K Europa GmbH & Co. KG/Stadt Regensburg

(Cauza C-383/07)

(2007/C 283/12)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bayerischer Verwaltungsgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: M-K Europa GmbH & Co. KG

Pârât: Stadt Regensburg

Întrebările preliminare

Pentru a aprecia dacă, în sensul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 258/97 (1) un aliment reprezintă un aliment „care nu [a] fost utilizat până acum în consumul uman în mod semnificativ în Comunitate”, este relevantă împrejurarea că, cu puțin înainte de intrarea în vigoare a regulamentului, la 15 mai 1997, acest aliment fusese importat într-o zonă geografică foarte restrânsă a Comunității (în speță, San Marino) și era disponibil în această zonă?

2)	Un aliment nu trebuie considerat nou, în sensul articolului 1 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 258/97, dacă ingredientele folosite la fabricarea sa au fost utilizate până acum în consumul uman în mod semnificativ în Comunitate?

3)	Articolul 1 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 258/97 trebuie interpretat în sens restrictiv, astfel că alimentele care conțin numai alge și care au fost utilizate până acum în consumul uman în Comunitate nu intră în categoria „alimente[lor] […] constând din […] alge”?

Un aliment poate fi considerat ca fiind un aliment „care [are] un istoric de utilizare în condiții de siguranță”, în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 258/97, în cazul în care istoricul inocuității sale a fost înregistrat numai în regiuni situate în afara Europei (în speță, în Japonia)?

Un aliment poate fi considerat ca fiind un aliment „care [are] un istoric de utilizare în condiții de siguranță”, ca urmare a faptului că a fost obținut din ingrediente ce s-au dovedit a fi inofensive, printr-un procedeu de fabricare și transformare utilizat în mod curent, în cazul în care nu există niciun fel de experiență în privința combinației de ingrediente și a procedeului?

Din articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 258/97, în temeiul căruia „[d]upă caz, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 se poate determina dacă un anumit tip de aliment sau de ingredient alimentar intră sub incidența alineatului (2) din prezentul articol”, rezultă obligația întreprinzătorului ca, în caz de contestație, să depună eforturi pentru realizarea acestei constatări și să aștepte obținerea rezultatul acesteia? Din aceasta, precum și din articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 258/97 rezultă și condițiile privind obligația de a prezenta faptele și cele privind sarcina probei?

(1) JO L 43, p. 1.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/8

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 13 august 2007 — Wienstrom GmbH/Bundesminister für Wirtschaft und Arbeit

(Cauza C-384/07)

(2007/C 283/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Wienstrom GmbH

Pârât: Bundesminister für Wirtschaft und Arbeit

Întrebările preliminare

Respectarea articolului 88 alineatul (3) ultima teză CE impune faptul că instanța națională trebuie să refuze acordarea unor prestații suplimentare de ajutor către beneficiarul unui ajutor, care în principiu are dreptul la acestea în temeiul dreptului național, pe motivul interzicerii de punere în executare prevăzute de această dispoziție, cu toate că, pe de o parte, deși Comisia a deplâns lipsa notificării ajutorului, aceasta nu a adoptat o decizie negativă în sensul articolului 4 alineatul (2) sau o măsură potrivit articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999, și că, pe de altă parte, nu s-a probat nicio încălcare a drepturilor terților?

Interzicerea de punere în aplicare prevăzută la articolul 88 alineatul (3) CE se opune aplicării unei dispoziții de drept intern dacă această aplicare se întemeiază pe noua versiune a acestei legi, a cărei compatibilitate cu piața comună a fost stabilită de Comisie, cu toate că, pe de o parte, măsura în cauză se referă la perioade anterioare acestei noi versiuni, iar modificările cele mai importante pentru declararea compatibilității nu erau încă aplicabile acestei perioade și că, pe de altă parte, nu s-a probat nicio încălcare a drepturilor terților?

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/8

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Consiglio di Stato (Italia) la 14 august 2007 — Hospital Consulting Srl, ATI HC, Kodak SpA, Tecnologie Sanitarie SpA/Esaote SpA, ATI, Ital Tbs Telematic & Biomedical Service SpA, Draeger Medica Italia SpA, Officina Biomedica Divisione Servizi SpA

(Cauza C-386/07)

(2007/C 283/14)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Hospital Consulting Srl, ATI HC, Kodak SpA, Tecnologie Sanitarie SpA

Pârâte: Esaote SpA, ATI, Ital Tbs Telematic & Biomedical Service SpA, Draeger Medica Italia SpA, Officina Biomedica Divisione Servizi SpA

Întrebările preliminare

1)	Imposibilitatea de a deroga de la onorariile minime și de la cheltuielile stabilite pentru serviciile prestate de avocați constituie o măsură care favorizează membrii ordinului profesional în cauză, contrar articolelor 81 CE și 10 CE (fostele articole 85 și 5 din Tratatul CE)?

Interdicția impusă instanței judecătorești de a nu reduce, atunci când se pronunță cu privire la cheltuielile de judecată, limitele minime prevăzute în diversele rubrici din tabel, din cauza imposibilității de a deroga de la onorariile minime și de la cheltuielile stabilite pentru serviciile prestate de avocați, constituie o măsură care favorizează membrii ordinului profesional în cauză, contrar articolelor 81 CE și 10 CE menționate mai sus?

Obligația de motivare prevăzută oricum în cazul reducerii onorariilor sub minimul stabilit, contrazisă de practica instanțelor administrative de a proceda la stabilirea cheltuielilor de judecată în cauză pe baza unor elemente eterogene rezultate din proces și nu din valoarea economică efectivă a litigiului nu reprezintă o restricție în calea exercitării permanente a profesiei de avocat într-un stat membru altul decât cel în care s-a obținut calificarea, exercitare garantată de al șaptelea considerent al Directivei 98/5/CE (1)?

(1) JO L 77, 14.3.1998, p. 36, Ediție specială, 06/vol. 3, p. 24.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/9

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale di Ancona (Italia) la 13 august 2007 — MI.VER Srl, Daniele Antonelli/Provincia di Macerata

(Cauza C-387/07)

(2007/C 283/15)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Ancona

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: MI.VER Srl, Daniele Antonelli

Pârâtă: Provincia di Macerata

Întrebările preliminare

1)	Noțiunea de „depozitare temporară” prevăzută de Directiva 75/442/CEE privind deșeurile (1) permite producătorului să amestece deșeuri care poartă diferite coduri în Catalogul european al deșeurilor, după cum se prevede în Decizia 2000/532/CE a Comisiei din 3 mai 2000 (2)?

În caz afirmativ, codul CED 15.01.06 „amestec de ambalaje” („imballaggi in materiali misti”) poate fi utilizat pentru a desemna deșeuri constituite din ambalaje compuse din diferite materiale amestecate între ele sau acest cod privește în mod exclusiv ambalajele fabricate din mai multe materiale ori constituite din componente separate fabricate din diferite materiale?

(1) JO L 194, p. 39.

(2) JO L 226, p. 3.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/9

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de High Court of Justice (England & Wales) Queen's Bench Division (Administrative Court) (Regatul Unit) la 9 august 2007 — The Queen, la cererea Incorporated Trustees of the National Council for Ageing (Age Concern England)/Secretary of State for Business, Enterprise and Regulatory Reform

(Cauza C-388/07)

(2007/C 283/16)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Administrative Court)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: The Incorporated Trustees of the National Council for Ageing (Age Concern England)

Pârât: Secretary of State for Business, Enterprise and Regulatory Reform

Întrebările preliminare

Referitor la Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (1) („directiva”):

1. Vârsta națională de pensionare și domeniul de aplicare a directivei

(i)	Se extinde domeniul de aplicare a directivei la dispozițiile naționale care permit angajatorilor să concedieze angajații în vârstă de 65 de ani sau mai mult pe motiv de pensionare?

(ii)	Se extinde domeniul de aplicare al directivei la dispozițiile naționale care permit angajatorilor să concedieze angajații în vârstă de 65 de ani sau mai mult pe motiv de pensionare, atunci când aceste dispoziții au fost introduse după adoptarea directivei?

(iii)

În lumina răspunsurilor la întrebările (i) și (ii) de mai sus:

(1)	articolele 109 și/sau 156 din Legea din 1996 (1996 Act), și/sau

(2)	Regulamentele 30 și 7, coroborate cu anexele 8 și 6 la Regulamente, constituiau dispoziții naționale de stabilire a vârstei de pensionare în sensul considerentului (14)?

2. Definiția discriminării directe pe criterii de vârstă: justificare

(iv)

Permite articolul 6 alineatul (1) din directivă statelor membre să adopte o legislație cu condiția ca un tratament diferențiat pe motiv de vârstă să nu constituie o discriminare, dacă este menită să fie o măsură proporțională pentru atingerea unui scop legitim, sau articolul 6 alineatul (1) impune statelor membre să definească tipurile de tratamente diferențiate, care pot fi justificate în acest fel, printr-o listă sau printr-o altă măsură similară prin forma și conținutul său cu articolul 6 alineatul (1)?

3. Condițiile justificării discriminării directe și indirecte

(v)

Există vreo diferență practică semnificativă, și, în caz afirmativ, care este aceasta, între condițiile justificării prevăzute la articolul 2 alineatul (2) din directivă în legătură cu discriminarea indirectă și condițiile justificării prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din directivă în legătură cu discriminarea directă pe criterii de vârstă?

(1) JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/10

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de VAT and Duties Tribunal, Manchester (Regatul Unit) la 10 august 2007 — Azlan Group plc/Her Majesty's Commissioners of Revenue and Customs

(Cauza C-389/07)

(2007/C 283/17)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

VAT and Duties Tribunal, Manchester

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Azlan Group plc

Pârât: Her Majesty's Commissioners of Revenue and Customs

Întrebările preliminare

Nomenclatura combinată [Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2658/87 (1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1734/96)] trebuie interpretată ca impunând o clasificare a eșantioanelor reprezentative ale bunurilor în litigiu drept „mașini automate de prelucrare a datelor și unități ale acestora” la poziția tarifară 8471 (sau la poziția referitoare la părțile relevante din capitolul 84, și anume la poziția tarifară 8473)?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare în ceea ce privește unul sau mai multe eșantioane reprezentative ale bunurilor în litigiu, nomenclatura combinată trebuie interpretată ca impunând o clasificare a acestor bunuri drept „aparate electrice pentru telefonie sau telegrafie prin fir, inclusiv aparatele telefonice pentru telefonie prin fir, dotate cu receptor cordless (fără fir) și aparate pentru telecomunicații prin curent purtător sau pentru telecomunicații numerice (digitale); videofoane” la poziția tarifară 8517 (sau la pozițiile referitoare la părți relevante, și anume la poziția tarifară 8517 sau 8514, conform notei 2 litera (b) sau (c) din secțiunea XVI)?

3)	Astfel de eșantioane reprezentative ale produselor în litigiu, întrucât pot conecta între ele rețele locale, pot fi clasificate tot la capitolul 84 sau aceste produse au o altă funcție specială decât aceea de prelucrare a datelor în sensul notei 5 E de la capitolul 84?

4)	În lumina răspunsurilor la întrebările precedente, ce poziție trebuie adoptată în privința acestor produse-cadru?

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun, JO L 256, 7.9.1987, p. 1.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/10

Acțiune introdusă la 17 august 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord

(Cauza C-390/07)

(2007/C 283/18)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: S. Pardo Quintillán, X. Lewis și H. van Vliet, agenți)

Pârât: Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord

Concluziile reclamantei

Constatarea faptului că, prin:

—	neidentificarea estuarului Humber, a estuarelor Wash, Deben și Colne, a estuarului Outer Thames, Southampton Water și North East Irish Sea — cu excepția Solway Firth — ca zone sensibile în privința eutrofizării;

—

neaplicarea unei tratări mai riguroase a evacuărilor de ape urbane reziduale provenind din aglomerările cu un echivalent-locuitor (e.l.) mai mare de 10 000 în estuarul Humber, în estuarele Wash, Deben și Colne, în estuarul Outer Thames, în Southampton Water, în North East Irish Sea — cu excepția Solway Firth — și în Lough Neagh și Upper și Lower Lough Erne,

Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 alineatele (1) și (2), al articolului 5 alineatele (1), (2), (3) și (5) și al anexei II la Directiva 91/271/CEE (1) a Consiliului privind tratarea apelor urbane reziduale.

2.	Obligarea Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În opinia Comisiei, Regatul Unit a adoptat o abordare excesiv de restrictivă în legătură cu identificarea zonelor sensibile. Aceasta nu se datorează numai standardului de probă relativ înalt cerut de Regatul Unit înainte de acceptarea faptului că un curs de apă este eutrofizat, ci și faptului că Regatul Unit nu face nicio referire la necesitatea de a identifica și acele cursuri de apă care sunt în pericol și care pot deveni eutrofizate în viitorul apropiat dacă nu se iau măsuri de protecție.

Întrucât Regatul Unit nu a identificat estuarul Humber, estuarele Wash, Deben și Colne, estuarul Outer Thames și Southampton Water și North East Irish Sea (cu excepția Solway Firth) ca zone sensibile, apele reziduale provenind din aglomerările cu un echivalent-locuitor mai mare de 10 000 care evacuează ape reziduale în aceste zone, precum și din acele aglomerări care sunt situate în bazinele lor hidrografice corespunzătoare, nu au făcut obiectul obligațiilor de colectare și tratare prevăzute în directivă pentru zonele sensibile până la 31 decembrie 1998.

Londra, Liverpool, Manchester, Leeds, Kingston upon Hull și Southampton se regăsesc printre aglomerările implicate. Aceasta are drept consecință încălcarea de către Regatul Unit a obligațiilor care îi revin în temeiul directivei, și în special a celor menționate în articolul 3 alineatele (1) și (2), în articolul 5 alineatele (2), (3) și (5) și în anexa II la această directivă.

Comisia consideră, de asemenea, că Regatul Unit nu a asigurat îndeplinirea tuturor obligațiilor prevăzute în articolul 5 alineatele (2), (3) și (5) din directivă pentru un număr de aglomerări ce realizează evacuări în zonele sensibile Lough Neagh și Upper și Lower Lough Erne, astfel cum se impunea până cel târziu la 31 decembrie 1998.

(1) Directiva Consiliului 91/271/CEE din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, p. 40).

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/11

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Corte d'appello di Milano (Italia) la 22 august 2007 — Marco Gambazzi/DaimlerChrysler Canada Inc., CIBC Mellon Trust Company

(Cauza C-394/07)

(2007/C 283/19)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte d'appello di Milano

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Marco Gambazzi

Pârâte: DaimlerChrysler Canada Inc., CIBC Mellon Trust Company

Întrebările preliminare

Instanța din statul în care se solicită executarea poate, în temeiul clauzei de ordine publică prevăzută de articolul 27 punctul 1 din Convenția de la Bruxelles, să țină cont de faptul că instanța din statul în care s-a emis hotărârea, a refuzat părții care a căzut în pretenții, care s-a constituit în proces, prezentarea oricărei apărări, în urma adoptării unei hotărâri de excludere (debarment) în condițiile prevăzute mai sus?

Sau interpretarea dispoziției menționate, coroborată cu principiile care rezultă din articolul 26 și următoarele din Convenție, referitoare la recunoașterea și executarea reciprocă a hotărârilor judecătorești la nivel comunitar, împiedică instanța națională să poată considera că desfășurarea unui proces civil în care o parte este împiedicată în exercitarea dreptului la apărare în baza hotărârii de excludere a instanței adoptată ca urmare a neîndeplinirii unui ordin al acesteia, încalcă ordinea publică, în sensul articolului 27 punctul 1?

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/12

Recurs introdus la 28 august 2007 de Waterford Wedgwood plc împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță (Camera a doua) la 12 iunie 2007 în cauza T-105/05: Assembled Investments (Proprietary) Ltd/Oficiul pentru Armonizare în cadrul pieței interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

(Cauza C-398/07 P)

(2007/C 283/20)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Waterford Wedgwood plc (reprezentant: J. Pagenberg, Rechtsanwalt)

Celelalte părți în proces: Assembled Investments (Proprietary) Ltd, Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Concluziile recurentei

—	anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 12 iunie 2007 pronunțată în cauza T-105/05;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului de primă Instanță;

—	obligarea OAPI și a societății Assembled Investments la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de procedura aflată pe rolul Curții de Justiție.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că Tribunalul de Primă Instanță a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară (1) întrucât a aplicat în mod eronat criteriile legale pentru stabilirea faptului că produsele în litigiu nu sunt similare.

Recurenta susține, în plus, că Tribunalul de Primă Instanță a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară întrucât la punctul 34 din hotărârea sa a reținut, contrar celor susținute de camera de recurs, că produsele în discuție nu ar fi considerate ca similare de către consumatori, fără să existe suficiente dovezi în sprijinul acestei concluzii, care se întemeiază astfel pe o denaturare a faptelor.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție Specială 17/vol. 1, p. 146).

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/12

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 30 august 2007 — Christopher Sturgeon, Gabriel Sturgeon, Alana Sturgeon/Condor Flugdienst GmbH

(Cauza C-402/07)

(2007/C 283/21)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Christopher Sturgeon, Gabriel Sturgeon, Alana Sturgeon

Pârât: Condor Flugdienst GmbH

Întrebările preliminare

În vederea interpretării noțiunii „anulare” [interpretarea articolului 2 litera (l) și a articolului 5 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (1)] este decisivă împrejurarea în care se renunță la planificarea inițială a zborului, astfel încât o întârziere, independent de durata acesteia, nu reprezintă o anulare, în cazul în care compania aeriană nu renunță la planificarea zborului inițial?

2)	În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: în ce situații amânarea zborului planificat nu mai trebuie considerată drept întârziere, ci anulare? Răspunsul la această întrebare depinde de durata întârzierii?

(1) JO L 46, p. 1, Ediție specială 07/vol. 12, p. 218.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/13

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 5 septembrie 2007 — Stichting Centraal Begeleidingsorgaan voor de Intercollegiale Toetsing/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-407/07)

(2007/C 283/24)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Stichting Centraal Begeleidingsorgaan voor de Intercollegiale Toetsing

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Întrebarea preliminară

Articolul 13 secțiunea A alineatul (1) litera (f) din a șasea directivă (1) trebuie interpretat în sensul că intră deopotrivă în domeniul său de aplicare serviciile prestate de grupurile vizate prin această prevedere către membrii lor, servicii care sunt direct necesare acestor membri pentru a efectua prestații scutite de taxa pe valoarea adăugată sau care nu fac obiectul taxei pe valoarea adăugată și pentru remunerarea cărora nu se solicită mai mult decât cheltuielile efectuate pentru aceste servicii, dacă aceste servicii nu sunt prestate decât în favoarea unuia sau câtorva dintre membri?

(1) A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/14

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Landgericht Frankfurt am Main (Germania) la 5 septembrie 2007 — Brigitte Ruf, născută Elsässer, și Gertrud Elsässer, născută Sommer/Banca Centrală Europeană (BCE), Coop Himmelblau Prix, Dreibholz & Partner ZT GmbH, intervenient: Orașul Frankfurt am Main

(Cauza C-408/07)

(2007/C 283/25)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Frankfurt am Main

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Brigitte Ruf, născută Elsässer, și Gertrud Elsässer, născută Sommer

Pârâte: Banca Centrală Europeană (BCE), Coop Himmelblau Prix, Dreibholz & Partner ZT GmbH

Intervenient: Orașul Frankfurt am Main

Întrebările preliminare

1)	Articolul 288 al doilea paragraf CE trebuie interpretat în sensul că o instituție comunitară acționează „în exercițiul funcțiunilor” sale atunci când planifică o anumită operațiune de construcție pentru construirea unui nou sediu?

Articolul 288 al doilea paragraf CE trebuie interpretat în sensul că printre formele de reparare a prejudiciului pe care instanța comunitară este autorizată să le dispună se află și posibilitatea de a dispune să nu se comită o încălcare a unui drept (încălcarea drepturilor morale de autor), încălcare care este iminentă dar încă nu s-a produs?

3)	Articolul 288 al doilea paragraf CE trebuie interpretat în sensul că această dispoziție conferă Curții de Justiție o competență exclusivă și în litigiile în care reclamantul întemeiază pe o încălcare a dreptului intern obligația instituțiilor comunitare de reparare a prejudiciilor?

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/14

Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgericht Gießen (Germania) la 3 septembrie 2007 — Avalon Service-Online-Dienste GmbH/Wetteraukreis

(Cauza C-409/07)

(2007/C 283/26)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Gießen

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Avalon Service-Online-Dienste GmbH

Pârât: Wetteraukreis

Întrebările preliminare

Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că se opun existenței unui monopol de stat în privința anumitor jocuri de noroc, precum pariurile sportive, atunci când nu există în statul membru în cauză o politică coerentă și sistematică de limitare a jocurilor de noroc, în special pentru că organizatorii care dispun de concesiuni într-un stat membru încurajează participarea la alte jocuri de noroc — precum loteriile naționale și jocurile de cazinou — și pentru că, în plus, alte jocuri care prezintă un risc potențial de dependență echivalent sau superior — precum pariurile în legătură cu anumite evenimente sportive (curse hipice) și jocurile mecanice — pot fi oferite de către prestatori de servicii privați?

Articolele 43 CE și 49 CE trebuie interpretate în sensul că autorizațiile eliberate pentru organizarea de pariuri sportive care nu sunt limitate la teritoriul național corespunzător și care sunt acordate de către organisme publice competente ale statelor membre, îl îndreptățesc pe titularul autorizației, precum și pe terții mandatați de către acesta să propună și să execute și pe teritoriul altor state membre, fără autorizații naționale suplimentare, ofertele în cauză în vederea încheierii unor contracte?

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/14

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgericht Gießen (Germania) la 3 septembrie 2007 — Olaf Amadeus Wilhelm Happel/Wetteraukreis

(Cauza C-410/07)

(2007/C 283/27)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Gießen

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Olaf Amadeus Wilhelm Happel

Pârât: Wetteraukreis

Întrebările preliminare

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/15

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 7 septembrie 2007 — X B.V./Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-411/07)

(2007/C 283/28)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: X B.V.

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Întrebările preliminare

Trebuie considerat ca mașină sau aparat electric în înțelesul poziției 8543 din Nomenclatura Combinată, un comutator optico-electric inserat într-o cutie de plastic, care conține nu numai o diodă electroluminescentă (light emitting diode sau LED), un film de plastic și un fotodetector, ci și un circuit de amplificare, în cazul în care acest comutator este destinat să fie integrat printre altele, în aparatură de comunicații și de calculator, în electronice de consum sau în mașini industriale?

Dacă produsul în cauză trebuie considerat ca parte a unei mașini, trebuie interpretată noțiunea de dispozitive fotosensibile cu semiconductori, inclusiv celulele fotovoltaice chiar asamblate în module sau montate în panouri, astfel cum figurează la poziția 8541 din Nomenclatura Combinată, în sensul că noțiunea menționată ar cuprinde și comutatoarele optico-electrice precum cele descrise, sau un astfel de produs trebuie să fie considerat, datorită prezenței unui circuit de amplificare, ca fiind un circuit electronic integrat în înțelesul poziției 8542 din Nomenclatura Combinată?

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/15

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Landesarbeitsgericht Mecklenburg-Vorpommern la 10 septembrie 2007 — Kathrin Haase, Adolf Oberdorfer, Doreen Kielon, Peter Schulze, Peter Kliem, Dietmar Bössow, Helge Riedel, André Richter, Andreas Schneider/Superfast Ferries SA, Superfast OKTO Maritime Company, Baltic SF VIII LTD

(Cauza C-413/07)

(2007/C 283/29)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesarbeitsgericht Mecklenburg-Vorpommern.

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Kathrin Haase, Adolf Oberdorfer, Doreen Kielon, Peter Schulze, Peter Kliem, Dietmar Bössow, Helge Riedel, André Richter, Andreas Schneider

Pârâte: Superfast Ferries SA, Superfast OKTO Maritime Company, Baltic SF VIII LTD.

Întrebările preliminare

Articolul 19 punctul 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 (1) trebuie interpretat în sensul că, în cazul lucrătorilor care sunt angajați pentru a-și desfășura activitatea pe o anumită navă și care efectuează munca exclusiv pe respectiva navă, această navă trebuie considerată în sine ca fiind locul unde lucrătorul își desfășoară în mod obișnuit activitatea?

Articolul 19 punctul 2 litera (a) trebuie interpretat în sensul că instanța competentă pentru portul de origine sau portul de înmatriculare al navei din statul al cărui pavilion îl arborează nava trebuie considerată ca fiind instanța din locul în care angajatul își desfășoară în mod obișnuit activitatea, în orice caz dacă nava care trebuie considerată locul de muncă al acestuia nu efectuează curse exclusiv sau în principal în apele teritoriale ale unui singur stat membru, ci transporturi internaționale, precum în speță, ca feribot de linie care circulă între Germania și Finlanda?

În cazul unui lucrător care își desfășoară activitatea exclusiv pe o anumită navă afectată transportului internațional, trebuie să se considere că acesta nu își desfășoară în mod obișnuit activitatea într-un singur stat membru și că, prin urmare, pentru a determina instanța competentă dintr-un alt stat decât cel al domiciliului angajatorului, sunt aplicabile dispozițiile articolului 19 punctul 2 litera (b) și nu cele ale articolului 19 punctul 2 litera (a)?

În această ultimă ipoteză, articolul 19 punctul 2 litera (b) trebuie interpretat în sensul că poate fi considerată întreprindere care a angajat lucrătorul și un birou care este menținut într-unul din porturile de escală regulate ale navei nu de către angajatorul însuși, ci de către o altă societate care, în temeiul unui contract de management, este autorizată de acesta să organizeze în calitate de „operator” exploatarea economică și tehnică a navei și care angajează în acel loc un șef de echipaj („crew manager”) care are ca atribuții și coordonarea repartizării personalului, în ipoteza în care contractele de muncă nu au fost încheiate de fapt în acel birou, ci la bordul navei de către căpitanul acesteia, dacă în biroul respectiv au fost înmânate totuși fișele de post și au fost primite certificatele privind incapacitatea de muncă, iar încetarea contractelor de muncă a fost adusă la cunoștință de către „crew manager” care își desfășoară activitatea în acel birou?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 4):

Cumpărătorul navei poate fi chemat în judecată la aceeași instanță la care membrii echipajului acestei nave puteau, în temeiul articolului 19 punctul 2 litera (b), să îl cheme în judecată pe fostul angajator, respectiv la instanța din locul unde s-a efectuat angajarea, și numai pentru că angajații concediați invocă faptul că raporturile lor de muncă au fost preluate de cumpărător în temeiul normelor privind transferul de activitate, în vigoare în dreptul național care, în opinia lor, se impune a fi aplicat?

b.	Dacă acțiunea este formulată și împotriva „operatorului”, indicat la întrebarea 4, care a adus la cunoștință concedierea, acesta poate fi chemat în judecată la aceeași instanță ca și fostul angajator?

(1) JO L 12, p. 1.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/16

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale ordinario di Nocera Inferiore (Italia) la 10 septembrie 2007 — Lodato Gennaro & C. SpA/Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS), SCCI

(Cauza C-415/07)

(2007/C 283/30)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale ordinario di Nocera Inferiore

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Lodato Gennaro & C. SpA

Pârât: Istituto nazionale della previdenza sociale (INPS), SCCI

Întrebările preliminare

Dreptul comunitar, astfel cum rezultă din Orientările privind ajutoarele pentru ocuparea forței de muncă, din Orientările privind ajutoarele de stat cu destinație regională și din Regulamentul (CE) nr. 2204/2002 (1) al Comisiei din 5 decembrie 2002, trebuie să fie interpretat în sensul că, pentru a verifica dacă a existat o creștere a numărului locurilor de muncă, trebuie să se compare media UMA (unități de muncă pe an) din anul anterior recrutării cu media UMA din anul următor recrutării, sau, din contră, trebuie interpretat în sensul că este necesar ori numai posibil să se efectueze comparația între media UMA din anul anterior recrutării și datele exacte privind forța de muncă existentă în întreprindere la data recrutării?

(1) JO L 337, p. 3.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/16

Acțiune introdusă la 11 septembrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă

(Cauza C-416/07)

(2007/C 283/31)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: Eleni Tsepepa Lacombe și F. Erlbacher)

Pârâtă: Republică Elenă

Concluziile reclamantei

Se solicită Curții să constate că:

Prin neadoptarea măsurilor necesare:

—

astfel încât orice transportator de animale să fi obținut o autorizație de la autoritatea competentă și să fi fost înscris într-un registru pentru a putea fi identificat imediat de către autoritatea competentă, în special în caz de nerespectare a normelor de tratament corespunzător al animalelor în cursul transportului;

—	astfel încât autoritățile competente să efectueze controale obligatorii ale foilor de parcurs/ale registrelor de călătorie,

—	pentru a fi prevăzute instalații de repaus pentru animale după descărcarea navelor în porturile de tranzit și în apropierea acestora,

—	pentru a se garanta realizarea efectivă de controale ale mijloacelor de transport și ale animalelor,

—	pentru a se impune sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive în cazul unor încălcări repetate sau grave ale dispozițiilor privind protecția animalelor în cursul transportului,

Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 5 rubrica A alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii), al articolului 5 rubrica A alineatul (2) litera (b), al articolului 5 rubrica A alineatul (2) litera (d) punctul (i) prima liniuță, al articolului 8, al articolului 9 și al articolului 18 alineatul (2) din Directiva 91/628/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 privind protecția animalelor în cursul transportului și de modificare a Directivelor 90/425/CEE și 91/496/CEE (1), și al punctului 7 litera (b) din Capitolul VII din anexa la directiva în cauză și după 5 ianuarie 2007, al articolului 5 alineatul (4), al articolului 6 alineatul (1), al articolului 13 alineatele (3) și (4), al articolului 15 alineatul (1), al articolului 25, al articolului 26 și al articolului 27 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe și de modificare a Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97 (2);

Pin neadoptarea măsurilor necesare:

—	pentru a garanta respectarea normelor privind asomarea animalelor în cursul sacrificării și

—	pentru a garanta inspecții corespunzătoare și controale corespunzătoare ale sacrificărilor de animale,

Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3, al articolului 5 alineatul (1) litera (d), al articolului 6 alineatul (1) și al articolului 8 din Directiva Consiliului 93/119/CE din 22 decembrie 1993 privind protecția animalelor în momentul sacrificării sau uciderii (3).

3.	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În cadrul prezentei acțiuni, Comisia susține că Republica Elenă nu aplică în mod corect anumite dispoziții privind protecția animalelor în cursul transportului și în momentul sacrificării.

Comisia solicită Curții de Justiție să constate că prin neadoptarea normelor administrative prevăzute de lege, necesare pentru a se conforma obligațiilor prevăzute la articolul 5 rubrica A alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii), la articolul 5 rubrica A alineatul (2) litera (b), la articolul 5 rubrica A alineatul (2) litera (d) punctul (i) prima liniuță, la articolul 8, la articolul 9 și la articolul 18 alineatul (2) din Directiva 91/628/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 privind protecția animalelor în cursul transportului și de modificare a Directivelor 90/425/CEE și 91/496/CEE, și la punctul 7 litera (b) din Capitolul VII din anexa la directiva în cauză și după 5 ianuarie 2007, la articolul 5 alineatul (4), la articolul 6 alineatul (1), la articolul 13 alineatele (3) și (4), la articolul 15 alineatul (1), la articolul 25, la articolul 26 și la articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe și de modificare a Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul reglementării în cauză.

Totodată, Comisia solicită Curții de Justiție să declare că, prin neadoptarea normelor administrative prevăzute de lege și necesare pentru a se conforma obligațiilor prevăzute în temeiul articolului 3, al articolului 5 alineatul (1) litera (d), al articolului 6 alineatul (1) și al articolului 8 din Directiva 93/119/CE a Consiliului din 22 decembrie 1993 privind protecția animalelor în momentul sacrificării sau al uciderii, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul reglementării în cauză.

Comisia amintește că, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, o încălcare poate rezulta din exercitarea unei practici administrative care nu respectă dreptul comunitar. În cadrul prezentei acțiuni, Comisia nu se întemeiază pe o constatare izolată a unei împrejurări de fapt, ci pe un număr semnificativ de cazuri care au fost făcute cunoscute de Oficiul Alimentar și Veterinar (OAV) al Comisiei și care constituie o încălcare planificată și generală a obligațiilor statului în cauză în legătură cu prevederile menționate.

În special, Comisia susține că Republica Elenă nu a adoptat toate măsurile necesare astfel încât orice transportator de animale să fi obținut o autorizație de la autoritatea competentă și să fi fost înscris într-un registru pentru a putea fi identificat imediat de către autoritatea competentă, în special în cazul nerespectării normelor privind tratamentul corespunzător al animalelor în cursul transportului și astfel încât autoritățile competente să efectueze controale obligatorii ale foilor de parcurs/ale registrelor de călătorie, pentru a fi prevăzute instalații de repaus pentru animale după descărcarea navelor în porturile de tranzit și în apropierea acestora, pentru a se garanta executarea controalelor asupra mijloacelor de transport și asupra animalelor în cursul transportului.

Printre altele, Comisia susține că Republica Elenă nu a adoptat toate măsurile necesare pentru a garanta respectarea normelor privind asomarea animalelor în momentul sacrificării și pentru a garanta inspecții corespunzătoare și controale corespunzătoare ale sacrificărilor.

Comisia subliniază că atât la scadența termenului stabilit în avizul motivat, cât și după această dată, și în pofida anumitor eforturi ale autorităților elene, Republica Elenă nu a adoptat toate măsurile necesare pentru a remedia neîndeplinirea obligațiilor care i se impută. Majoritatea recomandărilor adresate autorităților elene nu s-au concretizat sau au fost concretizate în măsură insuficientă. Pe de altă parte, rapoartele de misiune descriu o imagine foarte îngrijorătoare cu privire la aplicarea măsurilor menționate mai sus.

(1) JO L 340, 11.12.1991, p. 17, Ediție specială, 03/vol.10, p. 182.

(2) JO L 3, 5.1.2005, p. 1.

(3) JO L 340, 31.12.1993, p. 21, Ediție specială, 03/vol.14, p. 157.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/18

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Conseil d'État (Franța) la 12 septembrie 2007 — Société Papillon/Ministère du budget, des comptes publics et de la fonction publique

(Cauza C-418/07)

(2007/C 283/32)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Société Papillon

Pârât: Ministère du budget, des comptes publics et de la fonction publique

Întrebările preliminare

În măsura în care avantajul fiscal care rezultă din regimul „integrării fiscale” își produce efectele la impunerea societății-mamă a grupului, care poate compensa profiturile și pierderile realizate de toate societățile din grupul integrat și poate beneficia de neutralizarea fiscală a operațiunilor interne acelui grup, imposibilitatea de a include în cadrul unui grup fiscal integrat o subfilială a societății-mamă ca urmare a faptului că este deținută prin intermediul unei filiale care nu este supusă impozitului francez pe profit, întrucât este stabilită în alt stat membru al Comunității Europene și nu exercită activități în Franța și nu poate așadar aparține ea însăși grupului, imposibilitate care rezultă din regimul definit prin articolele 223 A și următoarele din Code général des impôts, constituie o restricție privind libertatea de stabilire ca urmare a consecinței fiscale a opțiunii societății-mamă de a deține o subfilială prin intermediul unei filiale franceze sau, mai degrabă, prin intermediul unei filiale stabilită într-un alt stat membru?

În cazul unui răspuns afirmativ, o astfel de restricție poate fi justificată fie prin necesitatea de a păstra coerența sistemului „integrării fiscale”, în special mecanismele de neutralizare fiscală a operațiunilor interne ale grupului, având în vedere consecințele unui sistem care ar consta în a considera filiala stabilită într-un alt stat membru ca aparținând grupului numai pentru condiția deținerii indirecte a subfilialei, rămânând în mod necesar exclusă de la aplicarea regimului grupului pentru că nu aparține sferei de aplicare a impozitului francez, fie din orice altă motiv imperativ de interes general?

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/18

Acțiune introdusă la 12 septembrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Suediei

(Cauza C-419/07)

(2007/C 283/33)

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: K. Mojzesowicz și V. Bottka, în calitate de agenți)

Pârât: Regatul Suediei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin transpunerea greșită a articolului 2 din Directiva 2002/77/CE a Comisiei din 16 septembrie 2002 privind concurența pe piețele de rețele și servicii de comunicații electronice (1) (directiva concurență), Regatul Suediei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acesteia;

—	obligarea Regatului Suediei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Licențele de difuziune digitală eliberate de guvernul suedez sunt măsuri de stat care reglementează, inter alia, utilizarea serviciilor de difuziune digitală și astfel, indirect, furnizarea unor astfel de servicii în Regatul Suediei. Cerința privind licențele valabile în prezent, potrivit căreia deținătorul licenței trebuie să se conformeze secțiunii 2 din acordul de cooperare, conferă indirect societății de stat Boxer un monopol asupra serviciilor de control privind accesul (inclusiv codarea), contrar articolului 2 alineatul (1) din directiva concurență. Menținerea obligației de conformare cu dispozițiile acestei secțiuni din acordul de cooperare împiedică astfel întreprinderile interesate să ofere o gamă completă de servicii de difuziune digitală să beneficieze de drepturile pe care articolul 2 alineatele (2) și (3) urmărește să le garanteze. Prin urmare, Comisia constată că Suedia a transpus greșit directiva concurență în sistemul său de drept intern, în ceea ce privește serviciile de transfer și de difuziune digitale prin rețeaua terestră.

(1) JO L 249, p. 21.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/19

Acțiune introdusă la 13 septembrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-422/07)

(2007/C 283/34)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: S. Pardo Quintillán și D. Recchia, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea măsurilor necesare pentru verificarea respectării bunei practici de laborator privind controalele și verificările studiilor în sectorul produselor chimice industriale, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 din Directiva 2004/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind armonizarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea principiilor bunei practici de laborator și verificarea aplicării acestora la testele efectuate asupra substanțelor chimice (1);

—	obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia consideră că în Spania nu s-au adoptat măsurile necesare pentru verificarea respectării principiilor bunei practici de laborator de către laboratoarele care efectuează teste asupra substanțelor chimice industriale. De asemenea, în Spania nu s-a desemnat nicio autoritate responsabilă pentru verificarea respectării principiilor bunei practici de laborator de către laboratoarele menționate sau, în orice caz, Comisiei nu i-a fost comunicat numele autorității menționate.

În consecință, trebuie să se constate că Regatul Spaniei încă nu a adoptat măsurile necesare pentru verificarea respectării bunei practici de laborator privind controalele și verificările studiilor în sectorul produselor chimice industriale, astfel cum prevede articolul 3 din directivă.

(1) JO L 50, p. 44.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/19

Acțiune introdusă la 13 septembrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-424/07)

(2007/C 283/35)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Braun și A. Nijenhuis, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin adăugarea articolului 3 punctul 12b și a articolului 9a în Legea privind telecomunicațiile (Telekommunikationsgesetz) prin Legea de modificare a dispozițiilor privind telecomunicațiile (Gesetz zur Änderung telekommunikationsrechtlicher Vorschriften) din 18 februarie 2007, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 6, 7, al articolului 15 alineatul (3), al articolului 16 și al articolului 8 alineatele (1) și (2) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (1), al articolului 8 alineatul (4) din Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (2) și al articolului 17 alineatul (2) din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (3);

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Cadrul de reglementare comunitar pentru rețelele de comunicații electronice stabilit în anul 2002 ar atribui obiective autorităților naționale de reglementare și ar prevedea măsurile pe care autoritățile le pot adopta în vederea îndeplinirii acestor obiective. Prin acordarea unei marje de apreciere de la caz la caz, acest cadru de reglementare ar permite autorităților naționale de reglementare ca, după o analiză minuțioasă a pieței, să acționeze ținând cont de particularitățile fiecărui caz. Potrivit dispozițiilor comunitare, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să definească piețele relevante corespunzătoare circumstanțelor naționale, în conformitate cu principiile dreptului concurenței și ținând seama în cea mai mare măsură de recomandarea și de liniile directoare ale Comisiei. Ar reveni așadar autorităților de reglementare naționale și nu legiuitorului național sau altei instituții naționale să stabilească o definiție a piețelor relevante. Având în vedere independența autorităților naționale de reglementare care ar fi obligate să își exercite competențele în mod imparțial și transparent, acesta ar fi un element structural central în cadrul procedurii de definire a pieței care nu ar fi lăsat la discreția legiuitorului. În plus, dacă este cazul, autoritățile naționale de reglementare ar realiza analize ale pieței și ar decide dacă trebuie impuse remedii și, în caz afirmativ, care sunt acestea. Definirea și analiza pieței ar fi însoțite de un mecanism de consultare.

Contrar procedurilor de reglementare comunitare privind definirea și analiza pieței, legiuitorul german ar stabili definiția „noilor piețe” și ar determina în avans condițiile în care autoritatea de reglementare poate, în mod excepțional, să reglementeze noi piețe, în loc să lase această apreciere autorității de reglementare. În plus, acesta ar atribui autorității de reglementare un obiectiv de reglementare căruia trebuie să îi acorde o atenție deosebită. Aceste dispoziții ale legii germane privind telecomunicațiile ar fi incompatibile cu dispozițiile Directivelor 2002/19/CE, 2002/21/CE și 2002/22/CE în sensul că ar eluda dispozițiile de reglementare a pieței prevăzute de acestea și ar limita în mod inadmisibil marja de apreciere a autorității de reglementare.

Într-adevăr, dispozițiile germane în discuție în cauză ar face imposibilă definirea de către autoritatea de reglementare națională a tuturor piețelor în conformitate cu principiile dreptului concurenței și, prin excluderea globală prin lege a anumitor piețe de la reglementare, adoptarea unor decizii pe fond adaptate cazurilor particulare. Autoritatea de reglementare ar trebui să recurgă la procedurile de consultare și de cooperare prevăzute de cadrul de reglementare comunitar și să informeze operatorii de pe piață, autoritățile de reglementare europene și Comisia referitor la rezultatul analizei sale privind o „nouă piață” doar atunci când, în același timp, aceasta ar ajunge la concluzia că sunt îndeplinite condițiile suplimentare și ar considera, prin urmare, că este necesară o reglementare. Dispozițiile legii germane privind telecomunicațiile în cauză ar putea conduce așadar la situația ca o piață să fie definită și analizată, iar autoritatea de reglementare germană să adopte decizia de a nu o reglementa, fără a recurge la procedurile de consultare și de cooperare prevăzute în acest scop.

În opinia Comisiei, ar exista de asemenea pericolul ca aceste dispoziții să afecteze în mod semnificativ liberalizarea piețelor comunicațiilor electronice, obținută prin cadrul de reglementare comunitar, precum și deschiderea spre concurență a acestor piețe, Anumite piețe, precum, de exemplu, piețele de bandă largă care utilizează rețelele de telefonie fixă ale foștilor operatori monopoliști și care sunt deosebit de importante pentru dezvoltarea tehnologică ar fi amenințate de pericolul unei noi monopolizări, așadar al unei răsturnări a realizărilor obținute până în prezent, în parte datorită cadrului de reglementare comunitar.

(1) JO L 108, p. 33.

(2) JO L 108, p. 7.

(3) JO L 108, p. 51.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/20

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Wojewódzki Sąd Administracyjny w Białymstoku (Polonia) la 14 septembrie 2007 — Dariusz Krawczyński/Dyrektor Izby Celnej w Białymstoku

(Cauza C-426/07)

(2007/C 283/36)

Limba de procedură: poloneza

Instanța de trimitere

Wojewódzki Sąd Administracyjny w Białymstoku

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Dariusz Krawczyński

Pârât: Dyrektor Izby Celnej w Białymstoku

Întrebările preliminare

O acciză stabilită de un stat membru, precum acciza prevăzută de legea poloneză din 23 ianuarie 2004 privind accizele (Dz. U nr. 29, poz. 257, astfel cum a fost modificată) care se aplică oricărei vânzări de autoturisme înainte de prima lor înmatriculare pe teritoriul național, poate fi calificată drept impozit ilicit cu caracter de impozit pe cifra de afaceri în sensul articolului 33 alineatul (1) din A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (77/388/CEE) (actualmente articolul 401, în vigoare de la 1 ianuarie 2007, din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată)?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

O acciză, precum cea în litigiu în prezenta cauză pendinte în fața Wojewódzki Sąd Administracyjny w Białymstoku, care se aplică oricărei vânzări de autoturisme înainte de prima lor înmatriculare pe teritoriul național, este contrară articolului 90 CE, care interzice în mod expres orice discriminare sau orice aplicare protecționistă a regimului fiscal național în favoarea produselor naționale similare, dat fiind că achiziționarea autovehiculelor de ocazie deja înmatriculate pe teritoriul polonez este scutită de plata acestei accize?

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/21

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Handelsgericht Wien (Austria) la 18 septembrie 2007 — Stefan Böck și Cornelia Lepuschitz/Air France SA

(Cauza C-432/07)

(2007/C 283/37)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Handelsgericht Wien

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Stefan Böck și Cornelia Lepuschitz

Pârâtă: Air France SA

Întrebările preliminare

Articolul 5 coroborat cu articolul 2 litera (l) și cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (1) trebuie interpretat în sensul că o întârziere la decolare de 22 de ore reprezintă o „întârziere” în sensul articolului 6?

Articolul 2 litera (l) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care pasagerii sunt transportați cu o întârziere considerabilă (22 de ore), cu un zbor purtând un număr modificat (numărul de zbor inițial la care s-a adăugat litera „A”), care transportă numai o parte — deși semnificativă — a pasagerilor având rezervare pentru zborul inițial, la care se adaugă pasageri suplimentari, reprezintă mai degrabă o „anulare” decât o „întârziere”?

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 2:

Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 trebuie interpretat în sensul că un incident tehnic al aparatului și modificările orarelor de zbor care rezultă din acesta reprezintă împrejurări excepționale (care nu ar fi putut fi evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile)?

(1) JO L 46, p. 1, Ediție specială 7/vol. 12, p. 218.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/21

Acțiune introdusă la 19 septembrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Suediei

(Cauza C-438/07)

(2007/C 283/38)

Limba de procedură: suedeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: L. Parpala, M. Patakia, și S. Pardo Quintillán)

Pârât: Regatul Suediei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că pârâtul a încălcat articolul 5 alineatele (2), (3) și (5) din Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (1) astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/15/CE a Comisiei din 27 februarie 1998 (2). Încălcarea constă în neluarea măsurilor, până la 31 decembrie 1998, pentru ca toate evacuările de la stațiile de tratare a apelor urbane reziduale provenind din zone cu un echivalent-locuitor mai mare de 10 000 de locuitori, evacuate direct în zone sensibile sau în bazinele lor hidrografice, să îndeplinească cerințele aplicabile prevăzute de anexa I la Directiva 91/271/CEE a Consiliului, și

—	obligarea Regatului Suediei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În 1994, Suedia a clasificat toate apele sale drept zone sensibile. În 1998 și în 2000, Suedia a confirmat această clasificare pentru Comisia Comunităților Europene (Comisia) și a indicat că s-a folosit drept criteriu etrofizarea și că tipul de tratament terțiar necesar se determină în funcție de întinderile de apă alterate.

Autoritățile suedeze consideră că tratamentul cu azot nu este necesar pentru evacuările în Marea Baltică provenind din aglomerări cu un echivalent-locuitor (EL) mai mare de 10 000 de locuitori din zona situată la nord de comuna Norrtälje. Prin urmare, tratamentul cu azot se produce numai în zonele de coastă între comuna Norrtälje și frontiera norvegiană. Acestea consideră de asemenea că evacuările de azot provenind din zonele urbane cu un EL mai mare de 10 000 de locuitori în partea centrală din sudul Suediei nu contribuie la etrofizare apei din zona de coastă, din moment ce există o retenție naturală adecvată a azotului la trecerea prin bazinele hidrografice de la sursa poluării către mare.

Comisia consideră că este dovedit științific faptul că fosforul și azotul sunt principalele cauze ale etrofizării Mării Baltice. Evacuările de fosfor și de azot în apa din zona de coastă se răspândesc spre alte părți ale Mării Baltice și evacuările în apele interioare, care se regăsesc în bazinul hidrografic al Mării Baltice, contribuie la etrofizarea acesteia.

Prin urmare, tratamentul general cu azot al apelor reziduale provenind din zonele urbane cu un echivalent-locuitor (EL) mai mare de 10 000 de locuitori, care se deversează direct în zonele sensibile sau în bazinele hidrografice ale acestora, trebuie efectuat la stațiile de tratare afectate.

Neluarea unor astfel de măsuri constituie o încălcare a Directivei 91/271/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/15/CE a Comisiei, în special a articolului 5 alineatele (2), (3) și (5) (din Directiva 91/271).

(1) JO L 135, p. 40.

(2) JO L 67, p. 29.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/22

Recurs introdus la 26 septembrie 2007 de Comisia Comunităților Europene împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra extinsă) pronunțate la 11 iulie 2007 în cauza T-170/06, Alrosa Company Ltd/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-441/07 P)

(2007/C 283/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: F. Castillo de la Torre și R. Sauer, agenți)

Cealaltă parte în proces: Alrosa Company Ltd

Concluziile recurentei

—	anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 11 iulie 2007 în cauza T-170/06;

—	pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin respingerea cererii de anulare din cauza T-170/06 ca neîntemeiată;

—	obligarea reclamantei din cauza T-170/06 la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către Comisia Comunităților Europene în acea cauză și în prezentul recurs.

Motivele și principalele argumente

Motive de fond:

Comisia consideră că hotărârea atacată interpretează greșit articolul 9 din Regulamentul 1/2003 (1) și modul în care se aplică principiul proporționalității în contextul acestei reglementări. În al doilea rând, Comisia susține că, atunci când analizează proporționalitatea angajamentului, hotărârea atacată aplică în mod greșit articolul 9, săvârșește o eroare de drept în interpretarea articolului 82 CE, ignoră însuși obiectivul controlului jurisdicțional, denaturează conținutul deciziei contestate și situația de fapt și, în repetate rânduri, oferă o motivare insuficientă.

Motive de formă:

Comisia susține că aprecierea Tribunalul de Primă Instanță (TPI) în ceea ce privește încălcarea invocată a dreptului reclamantei de a fi ascultată nu este suficient motivată și rămâne imprecisă, având în vedere faptul că TPI nu a oferit o explicație clară a motivelor pentru care reclamanta nu ar fi putut să își pregătească un răspuns „eficient” său să își exercite „pe deplin” drepturile. În plus, se susține că TPI a aplicat un criteriu legal greșit atunci când a asimilat reclamanta unei „întreprinderi interesate”. De asemenea, TPI a interpretat greșit norma de drept presupunând că trebuia să se fi acordat reclamantei ocazia să pregătească noi angajamente comune alături de De Beers, sau să formuleze observații asupra rezultatului testului de piață înainte ca De Beers să să propună angajamente individuale. În plus, TPI nu a analizat dacă reclamanta a avut în fapt această ocazie după primirea sumarului privind observațiile asupra testului de piață. În sfârșit, Comisia susține că TPI a săvârșit o eroare de drept considerând că primul motiv al reclamantei era întemeiat, fără a se pronunța cu privire la măsura în care încălcarea invocată a dreptului reclamantei de a fi ascultată a afectat în mod real decizia Comisiei.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/23

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Oberster Patent- und Markensenat (Austria) la 27 septembrie 2007 — Verein Radetzky-Orden/Bundesvereinigung Kameradschaft „Feldmarschall Radetzky”

(Cauza C-442/07)

(2007/C 283/40)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Patent- und Markensenat

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Verein Radetzky-Orden

Pârât: Bundesvereinigung Kameradschaft „Feldmarschall Radetzky”

Întrebarea preliminară

Articolul 12 alineatul (1) din Directiva privind mărcile (1) trebuie interpretat în sensul că o marcă face obiectul unei utilizări (serioase) pentru a diferenția produsele și serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi în cazul în care o asociație fără scop lucrativ o utilizează pentru a anunța manifestări în documentele sale de afaceri și pe materiale publicitare iar membrii asociației o arborează pe insigne purtate cu ocazia colectării și distribuirii de donații?

(1) Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988, (JO L 40, p. 1, Ediție specială 17/vol. 1, p. 92).

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/23

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Sąd Rejonowy Gdańsk — Północ w Gdańsku (Polonia) la 27 septembrie 2007 — MG Probud Gdynia Sp. z o.o. w Gdyni/Hauptzollamt Saarbrücken

(Cauza C-444/07)

(2007/C 283/41)

Limba de procedură: poloneza

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy Gdańsk — Północ w Gdańsku

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: MG Probud Gdynia Sp. z o.o. w Gdyni

Pârâtă: Hauptzollamt Saarbrücken

Întrebările preliminare

Având în vedere articolele 3, 4, 16, 17 și 25 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență (1), și anume în lumina normelor referitoare la competența instanței statului de deschidere a procedurii de insolvență, la legea aplicabilă acestei proceduri, precum și la condițiile și efectele recunoașterii procedurii de insolvență, autoritățile administrative ale unui stat membru sunt îndreptățite să indisponibilizeze fonduri aflate în contul bancar al unui operator economic după ce acesta din urmă a fost declarat insolvabil într-un alt stat membru (aplicarea unei măsuri de conservare), în pofida dispozițiilor dreptului național al statului de deschidere a procedurii (articolul 4 din Regulamentul nr. 1346/2000) și dacă nu sunt îndeplinite condițiile de aplicare a dispozițiilor articolelor 5 și 10 din regulamentul menționat?

În lumina articolului 25 alineatele (1) și următoarele din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență, autoritățile administrative ale unui stat membru, pe teritoriul căruia nu a fost deschisă o procedură secundară de insolvabilitate dar care este supus unei obligații de recunoaștere în temeiul articolului 16 din regulamentul menționat, pot, întemeindu-se pe dispoziții naționale, să refuze recunoașterea, în conformitate cu articolele 31-51 din Convenția de la Bruxelles privind competența judiciară și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, a deciziilor statului membru de deschidere care privesc desfășurarea și încheierea unei proceduri de insolvență?

(1) JO L 160, p. 1.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/23

Recurs introdus la 27 septembrie 2007 de Ayuntamiento de Madrid și Madrid Calle 30, S.A. împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra) pronunțate la 12 iulie 2007 în cauza T-177/06, Ayuntamiento de Madrid și Madrid Calle 30, S.A./Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-448/07 P)

(2007/C 283/42)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurente: Ayuntamiento de Madrid și Madrid Calle 30, S.A. (reprezentanți: J. L. Buendía Sierra și R. González-Gallarza Granizo, abogados)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentelor

—	Anularea ordonanței de respingere a recursului ca inadmisibil pronunțate de Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra) la 12 iulie 2007 în cauza T-177/06, Ayuntamiento de Madrid și Madrid Calle 30, S.A./Comisia Comunităților Europene;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul de Primă Instanță.

Motivele și principalele argumente

Prin ordonanța atacată, Tribunalul de Primă Instanță a respins ca inadmisibil recursul formulat de Ayuntamiento de Madrid și Madrid Calle 30, S.A. care solicitau anularea clasării societății Madrid Calle 30 de către Comisie (Eurostat) în sectorul „administrației publice”, în conformitate cu „Sistemul european de conturi 1995” (SEC 95) prevăzut în Anexa A la Regulamentul (CE) nr. 2223/96 al Consiliului din 25 iunie 1996 (1). Clasarea respectivă rezulta din conturile publicate de Comisie (Eurostat) la 24 aprilie 2006 cu privire la datele din 2005 referitoare la deficitul public și la datoria publică, în aplicarea Protocolului privind procedura de deficit excesiv anexat la Tratatul CE. Conturile menționate figurează în comunicatul 48/2006 al Comisiei (Eurostat).

Recurentele consideră că Tribunalul de Primă Instanță a apreciat în mod greșit că respectivul comunicat 48/2006 nu constituia o decizie implicită a Comisiei (Eurostat) cu efecte juridice obligatorii și că, prin urmare, nu era vorba de un act juridic atacabil.

În sprijinul acestor susțineri, recurentele subliniază rolul central al Comisiei (Eurostat) în ceea ce privește aprobarea cu caracter definitiv a datelor referitoare la deficitul și la datoria publică ale statelor membre, rol care rezultă nu numai din normele aplicabile (articolul 104 din Tratatul CE, Protocolul privind procedura de deficit excesiv și Regulamentul (CE) nr. 3605/93 al Consiliului, din 22 noiembrie 1993 privind aplicarea Protocolului privind procedura de deficit excesiv anexat Tratatului de instituire a [Comunităților] Europene (2), în versiunea modificată prin Regulamentul (CE) nr. 2103/2005 (3)), ci și din arhitectura instituțională a sistemului normativ.

Recurentele consideră greșit raționamentul Tribunalului de Primă Instanță în ordonanța atacată, prin care acesta nu admite obligația Comisiei (Eurostat) de a verifica conformitatea conturilor publicate cu normele contabile ale SEC 95 înainte de a proceda la publicarea datelor referitoare la deficitul și datoria publică ale statelor membre. Recurentele adaugă că lipsa rezervelor și/sau modificărilor din partea Comisiei (Eurostat), în termenul relevant stabilit de Regulamentul (CE) nr. 3605/93 modificat, implică faptul că actul aprobat fără respectivele rezerve și/sau modificări devine definitiv și este, prin aceasta, un act juridic susceptibil de recurs jurisdicțional. Recurentele susțin, de asemenea, că actul menționat produce efecte juridice cu consecințe importante în numeroase domenii, spre exemplu, în cadrul procedurii aplicabile în caz de deficit excesiv sau în cadrul fondurilor structurale.

(1) Regulamentul (CE) nr. 2223/96 al Consiliului din 25 iunie 1996 privind Sistemul European de conturi naționale și regionale din Comunitate (JO L 310, p. 1).

(2) JO L 332, p.7, Ediție specială 10/vol.1, pag. 33.

(3) Regulamentul (CE) nr. 2103/2005 al Consiliului din 12 decembrie 2005 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 3605/93 cu privire la calitatea datelor statistice în contextul procedurii deficitului excesiv (JO L 337, p. 1).

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/24

Acțiune introdusă la 3 octombrie 2007 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-449/07)

(2007/C 283/43)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Montaguti și R. Vidal Puig, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, prin neadoptarea (tuturor) actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind siguranța aeronavelor țărilor terțe care folosesc aeroporturile comunitare (1), Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 11 din această directivă;

—	obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea Directivei 2004/36/CE a expirat la 30 aprilie 2006.

(1) JO L 143, p. 76.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/25

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 12 octombrie 2007 — Pergan Hilfsstoffe für industrielle Prozesse/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-474/04) (1)

(„Concurență - Înțelegeri - Peroxizi organici - Decizie de respingere a unei cereri de eliminare a anumitor pasaje din versiunea finală publicată a unei decizii de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Divulgare de informații referitoare la reclamantă prin publicarea unei decizii care nu îi este adresată - Articolul 21 din Regulamentul nr. 17 - Secret profesional - Articolul 287 CE - Prezumție de nevinovăție - Anulare’)

(2007/C 283/44)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Pergan Hilfsstoffe für industrielle Prozesse GmbH (Bocholt, Germania) (reprezentanți: M. Klusmann și F. Wiemer, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Bouquet, agent, assisté de A. Böhlke, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei (2004) D/204343 a Comisiei, din 1 octombrie 2004, în măsura în care respinge cererea reclamantei de obținere a eliminării oricărei referiri la aceasta în versiunea finală publicată a Deciziei 2005/349/CE a Comisiei din 10 decembrie 2003 cu privire la o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul SEE (cauza COMP/E-2/37.857 — Peroxizi organici) (JO 2005, L 110, p. 44).

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia (2004) D/204343 a Comisiei din 1 octombrie 2004.

2)	Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 45, 19.2.2005.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/25

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 4 octombrie 2007 — Advance Magazine Publishers/OAPI — J. Capela & Irmãos (VOGUE)

(Cauza T-481/04) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii verbale comunitare VOGUE - Marcă verbală națională anterioară VOGUE Portugal - Elemente prezentate pentru prima dată în fața camerei de recurs - Extinderea examinării efectuate de camera de recurs’)

(2007/C 283/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Advance Magazine Publishers, Inc. (New York, New York, Statele Unite) (reprezentant: M. Esteve Sanz, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: J. Laporta Insa, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: J. Capela & Irmãos, Lda (Porto, Portugalia)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 27 septembrie 2004 (cauza R 328/2003-2) privind o procedură de opoziție între J. Capela & Irmãos, Lda și Advance Magazine Publishers, Inc.

Dispozitivul

1)	Anulează decizia Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 27 septembrie 2004 (cauza R 328/2003-2).

2)	OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Advance Magazine Publishers, Inc.

(1) JO C 57, 5.3.2005.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/26

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 10 octombrie 2007 — Bang & Olufsen A/S/OAPI (Forma unui difuzor)

(Cauza T-460/05) (1)

(„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare tridimensionale - Forma unui difuzor - Motiv absolut de refuz - Caracter distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2007/C 283/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Bang & Olufsen A/S (Struer, Danemarca) (reprezentant: K. Wallberg, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: P. Bullock, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 22 septembrie 2005 (cauza R 497/2005-1) privind o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a unui semn tridimensional reprezentat de forma unui difuzor.

Dispozitivul

1)	Anulează decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 22 septembrie 2005 (cauza R 497/2005-1).

2)	OAPI suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și cheltuielile de judecată efectuate de Bang & Olufsen A/S.

(1) JO C 74, 25.3.2006.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/26

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 11 septembrie 2007 — Lancôme/OAPI — Baudon (AROMACOSMETIQUE)

(Cauza T-185/04) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marca verbală comunitară AROMACOSMETIQUE - Marca națională verbală anterioară AROMACOSMETIQUE - Nulitatea mărcii naționale verbale anterioare - Lipsa necesității de a se pronunța asupra fondului cauzei’)

(2007/C 283/47)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Lancôme parfums et beauté & Cie SNC (Paris, Franța) (reprezentant: M. Antoine-Lalance, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: Jacqueline Baudon (Paris, Franța)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 11 martie 2004 (cauza R 39/2002-4) referitoare la procedura de anulare 155 C 000866335/1 între doamna Jacqueline Baudon și Lancôme parfums et beauté & Cie SNC.

Dispozitivul

1)	Constată că nu este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 217, 28.8.2004.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/27

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 11 septembrie 2007 — Honig-Verband/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-35/06) (1)

(„Acțiune în anulare - Regulamentul (CE) nr. 1854/2005 - Indicație geografică protejată - «Miel de Provence» - Act cu aplicare generală - Neîndeplinirea condiției de a fi vizat în mod individual - Inadmisibilitate’)

(2007/C 283/48)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Honig-Verband eV (Hamburg, Germania) (reprezentanți: M. Hagenmeyer și T. Teufer, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: F. Erlbacher și B. Doherty, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Regulamentului (CE) nr. 1854/2005 al Comisiei din 14 noiembrie 2005 de completare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 2400/96 în ceea ce privește înregistrarea unei denumiri în „Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate” [Miel de Provence (IGP)] (JO L 297, p. 3)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Reclamanta suportă propriile cheltuieli, precum și cheltuielile efectuate de Comisia Comunităților Europene.

(1) JO C 86, 8.4.2006.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/27

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 11 septembrie 2007 — Fels Werke și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-28/07) (1)

(„Acțiune în anulare - Directiva 2003/87/CE - Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră - Planul național de alocare a cotelor de emisie al Germaniei pentru perioada 2008-2012 - Decizie de respingere adoptată de Comisie - Lipsa afectării individuale - Inadmisibilitate’)

(2007/C 283/49)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Fels-Werke GmbH (Goslar, Germania); Saint-Gobain Glass Deutschland GmbH (Aachen, Germania); și Spenner-Zement GmbH & Co. KG (Erwitte, Germania) (reprezentanți: H. Posser și S. Altenschmidt, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: U. Wölker, agent)

Obiectul

Cerere de anulare parțială a Deciziei Comisiei din 29 noiembrie 2006 privind planul național de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră, notificat de Republica Federală Germania pentru perioada 2008-2012, în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, p. 32).

Dispozitivul

1)	Respinge recursul ca inadmisibil.

2)	Obligă Fels-Werke GmbH, Saint-Gobain Glass Deutschland GmbH și Spenner-Zement GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 69, 24.3.2007.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/28

Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 14 septembrie 2007 — AWWW/Eurofound

(Cauza T-211/07 R)

(„Contracte de achiziții publice - Procedură comunitară de cerere de ofertă - Procedura măsurilor provizorii - Lipsa urgenței’)

(2007/C 283/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: AWWW GmbH ArbeitsWelt-Working World (Göttingen, Germania) (reprezentant: B. Schreier, avocat)

Pârâtă: Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound) (reprezentant: C. Callanan, solicitor)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării deciziei Eurofound privind contractul nr. 2007/S 13-014125 intitulat „Servicii de informare și de analiză privind calitatea muncii și a încadrării în muncă, relațiile industriale și restructurarea la nivel european”, până la pronunțarea Tribunalului asupra acțiunii principale.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Cerea privind cheltuielile de judecată se va soluționa odată cu fondul.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/28

Ordonanța judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii din 28 septembrie 2007 — Republica Franceză/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-257/07 R)

(„Măsuri provizorii - Sănătate animală - Regulamentul (CE) nr. 999/2001 - Eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă - Regulamentul (CE) nr. 727/2007 - Cerere de suspendare a executării - Fumus boni juris - Urgență - Balanța intereselor’)

(2007/C 283/51)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Republica Franceză (reprezentanți: E. Belliard, G. de Bergues, R. Loosli și A. During, agenți)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: M. Nolin, agent)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării punctului 3) din anexa la Regulamentul (CE) nr. 727/2007 al Comisiei din 26 iunie 2007 de modificare a anexelor I, III, VII și X la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (JO L 165, p. 8), în măsura în care introduce, în capitolul A din anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 (JO L 147, p. 1), punctul 2.3 litera (b) punctul (iii), punctul 2.3 litera (d) și punctul 4.

Dispozitivul

Suspendă, până la pronunțarea hotărârii principale, aplicarea punctului 3 din anexa la Regulamentul (CE) nr. 727/2007 al Comisiei din 26 iunie 2007 de modificare a anexelor I, III, VII și X la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă, în măsura în care introduce, în capitolul A din anexa VII la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 din 22 mai 2001, punctul 2.3 litera (b) punctul (iii), punctul 2.3 litera (d) și punctul 4.

2)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/29

Acțiune introdusă la 24 iulie 2007 — Dimos Peramatos/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-312/07)

(2007/C 283/53)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Dimos Peramatos (Perama, Grecia) (reprezentanți: G. Gerapetritis și P. Petropoulos, dikigόroi)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea deciziei atacate astfel încât să înceteze orice obligație a reclamantei de a restitui sumele care i-au fost plătite în cadrul programului LIFE97/ENV/GR/000380 sau, în subsidiar, modificarea deciziei atacate în sensul de a obliga localitatea la plata sumei de 93 795,32 EUR cu titlu de determinare contabilă a unor cheltuieli neadmisibile, după cum a recunoscut chiar și Comisia;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată și a onorariilor avocațiale plătite de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune are ca obiect anularea deciziei Comisiei din 7 decembrie 2005 privind nota de debit nr. 3240504536, notificată spre executare localității Perama prin intermediul executorului judecătoresc la 17 mai 2007, emisă în scopul recuperării contribuției financiare plătite de către Comisie în cadrul finanțării acordate localității Perama prin decizia Comisiei C(97)1997/29 final.

Reclamanta invocă o eroare de fapt și o interpretare greșită a deciziei Comisiei. În concret, reclamanta afirmă că obligația sa privea în mod exclusiv plantarea arborilor și în niciun caz supraviețuirea ulterioară a acestora, astfel încât eventuala lor distrugere ulterioară nu putea fi imputată localității. Prin urmare, reclamanta reține că obligația sa juridică a încetat odată cu finalizarea lucrării și că, în această situație, nu era posibil să se pretindă recuperarea datoriilor, cu excepția cazului în care documentele justificative prezentate nu ar îndeplini condițiile de admisibilitate stabilite prin decizie.

Mai mult, reclamanta afirmă că decizia atacată încalcă principiul general referitor la obligația de motivare a actelor instituțiilor comunitare și pe cel al încrederii legitime.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/29

Acțiune introdusă la 7 septembrie 2007 — FMC Chemical și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-350/07)

(2007/C 283/54)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: FMC Chemical SPRL (Bruxelles, Belgia), Arysta Lifesciences SAS (Nogueres, Franța), Belchim Crop Protection NV (Londerzeel, Belgia), FMC Foret SA (Barcelona, Spania), F&N Agro Slovensko s.r.o. (Bratislava, Slovacia), F&N Agro Česká republika s.r.o. (Praga, Republica Cehă), F&N Agro Polska (Varșovia, Polonia), FMC Corp. (Philadelphia, Statele Unite ale Americii) (reprezentanți: K. Van Maldegem, C. Mereu, lawyers)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—	anularea Deciziei Comisiei 2007/416/CE;

—	constatarea nelegalității și inaplicabilității, în privința reclamantelor și a evaluării dosarelor referitoare la carbofuran, a articolului 20 din Regulamentul (CE) nr. 1490/2002 al Comisiei;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente formulate de reclamante sunt identice sau similare celor formulate în cauza T-326/07, Cheminova și alții/Comisia.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/30

Acțiune introdusă la 13 septembrie 2007 — SOMM/OAPI

(Cauza T-351/07)

(2007/C 283/55)

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamantă: Somm S.r.l. (San Mauro T.se, Italia) (reprezentant: M. Ferro, avvocato)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne din 28 iunie 2007 în cauza R1653/2006-1, privind cererea nr. 4.837.746 de înregistrare a unei mărci comunitare;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marcă tridimensională descrisă astfel: „ansamblu tridimensional format din o serie de stâlpi metalici tubulari, distanțați și alineați între ei, subțiați către vârf și curbați în principal înspre partea superioară, prezentând fiecare un segment de bază fixat în sol, în esență vertical, și un segment cu o extremitate liberă având direcția ușor înclinată în sus, o serie de elemente tubulare metalice, distanțate și paralele între ele, fixate pe segmente cu direcția înclinat a stâlpilor respectivi, și o prelată în linii drepte dispusă drept copertină pe o structură care ține umbră, fixată pe elementele tubulare amintite, întregul ansamblu formând un adăpost care ține umbră”; cererea nr. 4.837.746 de înregistrare a unei mărci comunitare, pentru produse din clasele 6 și 19.

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: eroare în ceea ce privește individualizarea publicului și a sectorului relevant, precum și dobândirea caracterului distinctiv de către marca în cauză potrivit articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 privind marca comunitară.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/30

Acțiune introdusă la 17 septembrie 2007 — Publicare Marketing Communications/OAPI (Publicare)

(Cauza T-358/07)

(2007/C 283/56)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Publicare Marketing Communications GmbH (Frankfurt, Germania) (reprezentant: B. Mohr, Rechtsanwalt)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei Camerei a patra de recurs din 27 iunie 2007 din cauza R 157/2007-4;

—	obligarea OAPI la înscrierea în registru a mărcii „Publicare” (cererea de înregistrare nr. 4 733 069).

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: Marca verbală „Publicare” pentru servicii din clasele 35, 38 și 42 (cererea de înregistrare nr. 4 733 069).

Decizia examinatorului: Respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: Respinge recursul.

Motivele invocate: Încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1).

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/31

Recurs introdus la 19 septembrie 2007 de Comisia Comunităților Europene împotriva hotărârii pronunțate la 5 iulie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-26/06, Bertolete și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-359/07 P)

(2007/C 283/57)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: D. Martin și L. Lozano Palacios, agenți)

Celelalte părți în proces: M. Bertolete (Wolowé-Saint-Lambert, Belgia), A. P. Cunha Correia (Koekelberg, Belgia), M. Lichteveld (Wavre, Belgia), M. Mozelsio (Enghien, Belgia), F. Orlando (Anderlecht, Belgia), F. Pendville (Etterbeek, Belgia), B. Simons (Bocholt, Belgia), D. Sneessens (Auderghem, Belgia), S. Voisin (Forest, Belgia)

Concluziile recurentei

—	Anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 5 iulie 2007 pronunțate în cauza F-26/06;

—	trimiterea cauzei Tribunalului Funcției Publice;

—	soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată;

—

în subsidiar, anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 5 iulie 2007 pronunțate în cauza F 26/06 și, în rejudecare, admiterea concluziilor prezentate de pârâta în primă instanță și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii în cauza F-26/06; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin hotărârea din 5 iulie 2007 pronunțată în cauza F-26/06, Bertolete și alții/Comisia, Tribunalul Funcției Publice (TFP) a anulat deciziile prin care Comisia a stabilit încadrarea și remunerația reclamantelor în baza unor contracte de agenți contractuali. Reclamantele, foste lucrătoare salariate în cadrul sistemului de drept belgian, au fost angajate în calitate de educatoare, în urma unei modificări a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților.

Primul motiv invocat de Comisie în susținerea recursului formulat se întemeiază pe o eroare de drept, în măsura în care Tribunalul ar fi încălcat limitele principiului egalității de tratament, prin interpretarea pe care a dat-o dispozițiilor aplicabile, mai ales în raport cu conceptul reținut de Comisie care constă în integrarea alocațiilor familiale în noțiunea de remunerație.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea principiului motivării, în măsura în care Tribunalul nu s-ar fi pronunțat asupra noțiunii de remunerație.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/31

Recurs introdus la 19 septembrie 2007 de Comisia Comunităților Europene împotriva hotărârii pronunțate la 5 iulie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-24/06, Abarca Montiel și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-360/07 P)

(2007/C 283/58)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: D. Martin și L. Lozano Palacios, agenți)

Celelalte părți în proces: S. Abarca Montiel (Wauthier-Braine, Belgia), K. Adams (Wavre, Belgia), M. Alvarez y Bejerano (Sint-Pieters-Leeuw, Belgia), C. Baesens (Bruxelles, Belgia), C. Blancke (Bruxelles, Belgia), V. Bruneel (Kampenhout, Belgia), G. Butera (Rebecq, Belgia), C. Clarie (Denderhoutem, Belgia), G. Gallo (Zellik-Asse, Belgia), C. Gilis (Ganshoren, Belgia), I. Gillard (Gingelom, Belgia), C. Kremer (Laeken, Belgia), D. Maris (Schaerbeek, Belgia), M. Menacho y Sanchez (Zellik-Asse, Belgia), R. Thiry (Herstal, Belgia), S. Timmermans (Bruxelles, Belgia), R. Tuts (Boutersem, Belgia), E. Tzikas (Anderlecht, Belgia), C. Van Droogenbroeck (Eghezee, Belgia), C. Willems (Liernu, Belgia)

Concluziile recurentei

—	Anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 5 iulie 2007 pronunțate în cauza F-24/06;

—	trimiterea cauzei Tribunalului Funcției Publice;

—	soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată;

—

în subsidiar, anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 5 iulie 2007 pronunțate în cauza F-24/06 și, în rejudecare, admiterea concluziilor prezentate de pârâta în primă instanță și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii în cauza F-24/06; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin hotărârea din 5 iulie 2007 pronunțată în cauza F-24/06, Abarca Montiel și alții/Comisia, Tribunalul Funcției Publice (TFP) a anulat deciziile prin care Comisia a stabilit încadrarea și remunerația reclamantelor în baza unor contracte de agenți contractuali. Reclamantele, foste lucrătoare salariate în cadrul sistemului de drept belgian, au fost angajate în calitate de infirmiere specializate în puericultură, în urma unei modificări a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea principiului motivării, în măsura în care Tribunalul nu s-ar fi pronunțat asupra noțiunii de remunerație.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/32

Recurs introdus la 19 iulie 2007 de Comisia Comunităților Europene împotriva hotărârii pronunțate la 5 iulie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-25/06, Ider și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-361/07 P)

(2007/C 283/59)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: D. Martin și L. Lozano Palacios, agents)

Celelalte părți în proces: B. Ider (Halle, Belgia), M.-C. Desorbay (Meise, Belgia), L. Noschese (Braine-le Château, Belgia)

Concluziile recurentei

—	Anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 5 iulie 2007 în cauza F-25/06;

—	retrimiterea cauzei în fața Tribunalului Funcției Publice;

—	amânarea pronunțării cu privire la cheltuielile de judecată;

—

în subsidiar, anularea hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 5 iulie 2007 în cauza F-25/06 și, pronunțându-se asupra litigiului, să admită concluziile prezentate de pârâta în primă instanță și, în consecință, să respingă acțiunea din cauza F-25/06; obligarea pârâtelor din recurs la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin hotărârea din 5 iulie 2007 pronunțată în cauza F-25/06, Ider și alții/Comisia, Tribunalul Funcției Publice (TFP) a anulat decizia prin care Comisia a stabilit încadrarea și remunerația doamnei Ider în temeiul contractului de agent contractual. Reclamanții, foști lucrători salariați supuși dreptului belgian, au fost angajați în calitate de agenți cu atribuții de execuție în urma unei schimbări de regim aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților.

Primul motiv invocat de Comisie în sprijinul recursului acesteia este întemeiat pe o eroare de drept care rezidă în faptul că Tribunalul nu ar fi respectat domeniul de aplicare a principiului egalității de tratament prin interpretarea dată de acesta dispozițiilor aplicabile, în special raportat la conceptul reținut de Comisie care constă în includerea alocațiilor familiale în noțiunea de remunerație.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului motivării întrucât Tribunalul nu s-ar fi pronunțat asupra noțiunii de remunerație.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/32

Acțiune introdusă la 17 septembrie 2007 — Thomson Sales Europe/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-364/07)

(2007/C 283/60)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Thomson Sales Europe (Boulogne-Billancourt, Franța) (reprezentanți: F. Goguel și F. Foucault, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei Comisiei din 20 iulie 2007;

—	declararea și hotărârea faptului că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de nerecuperarea ulterioară a drepturilor antidumping potrivit articolului 220 alineatul (2) litera (b) din Codul Vamal Comunitar (1) și a articolului 871 și următoarele din Regulamentul nr. 2454/93 (2).

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită anularea deciziei despre care se pretinde că ar fi cuprinsă într-o scrisoare a Comisiei din 20 iulie 2007 care indică necompetența Comisiei de a se pronunța cu privire la cererea reclamantei, adresată autorităților franceze, de a beneficia de nerecuperarea ulterioară a drepturilor de import privind aparate receptoare de televiziune în culori fabricate în Tailanda. Această cerere a reclamantei a fost transmisă Comisiei de către autoritățile franceze ca anexă la cererea întemeiată pe articolul 239 din Codul Vamal Comunitar privind remiterea drepturilor de import (3).

În opinia reclamantei, Comisia ar fi fost obligată să se pronunțe și cu privire la cererea întemeiată pe articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Codul Vamal Comunitar și, printr-o corespondență separată, i-a solicitat acesteia să se pronunțe. În cadrul prezentei acțiuni, reclamanta atacă o decizie despre care se pretinde că ar fi cuprinsă în scrisoarea Comisiei care i-a fost adresată drept răspuns la această corespondență.

Reclamanta pretinde că, prin constatarea faptului că autoritățile franceze au sesizat-o exclusiv în temeiul articolului 239 din Codul Vamal Comunitar, Comisia ar fi săvârșit erori de drept deoarece, în opinia reclamantei, dosarul primit de Comisie corespundea cerințelor articolului 871 si următoarele din Regulamentul nr. 2454/93. Potrivit reclamantei, Comisia ar fi obligată să analizeze dacă erau întrunite în speță condițiile prevăzute de articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Codul Vamal Comunitar, cu atât mai mult cu cât aceasta decisese să îi respingă cererea de remitere întemeiată pe articolul 239 din acest cod.

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, JO L 302, p. 1.

(2) Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, JO L 253, p. 1.

(3) Decizia Comisiei din 7 mai 2007 prin care se pronunță cu privire la această cerere și indică autorităților franceze că, în cazul reclamantei, nu se justifica remiterea drepturilor de import care fac obiectul unei acțiuni în anulare la Tribunal, cauza Thomson Sales Europe/Comisia, T-225/07 (aviz publicat în JO C 211, 8.9.2007, p. 36).

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/33

Acțiune introdusă la 17 septembrie 2007 — Traxdata France/OAPI — Ritrax (TRAXDATA, TEAM TRAXDATA)

(Cauza T-365/07)

(2007/C 283/61)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleză

Părțile

Reclamantă: Traxdata France SARL (Paris, Franța) (reprezentant: F. Valentin, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs: Ritrax Corp. Ltd (Londra, Regatul Unit)

Concluziile reclamantei

—

Anularea deciziei din 23 mai 20007 pronunțată de Camera întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne în cauzele conexate R 1337/2005-1, R 1338/2005-1, R 1339/2005-1 și R 1340/2005-1 și, în consecință, declararea nulității mărcilor comunitare TRAXDATA nr. 000007393, nr. 000877779, nr. 001252725 și TEAM TRAXDATA nr. 000877910 pentru toate produsele și serviciile din clasele 9, 16 și 42 în temeiul articolului 52 alineatul (1) litera (c) din RMC (Regulamentul privind marca comunitară) din 20 decembrie 1993;

—

declararea nulității mărcii comunitare TEAM TRAXDATA nr. 000877910 pentru următoarele servicii din clasa 36: „Finanțare de activități sportive și recreative; finanțarea competițiilor, a evenimentelor și a echipelor sportive; finanțarea sportivilor și a sportivelor […] consiliere și consultanță privind serviciile sus-menționate”;

—

declararea nulității mărcilor comunitare TRAXDATA nr. 000877779 și TEAM TRAXDATA nr. 000877910 pentru următoarele servicii din clasa 41: „educație și divertisment; organizare și conducere de conferințe, congrese, seminarii, simpozioane, […] jocuri electronice oferite pe internet; publicare de cărți, reviste și periodice; […] centre de distracții; […] închiriere de casete video, de casete audio, de compact-discuri și de filme cinematografice; consiliere și consultanță privind serviciile sus-menționate.”

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: mărcile verbale și figurative „TRAXDATA” și „TEAM TRAXDATA” pentru produse și servicii din clasele 9, 16, 36, 41 și 42 — mărcile comunitare nr. 877 910, nr. 877 779, nr. 7 393 și nr. 1 252 725.

Titularul mărcii comunitare: Ritrax Corp. Ltd.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta.

Dreptul asupra mărcii al părții care solicită declararea nulității: denumirea socială neînregistrată „TRAXDATA FRANCE SARL” și numele comercial „TRAXDATA” pentru următoarele produse și servicii: „consultanță, livrare și vânzare de consumabile, de hardware și de accesorii de calculator”.

Decizia diviziei de anulare: respinge cererile reclamantei de declarare a nulității.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: Camera de recurs a încălcat articolul 52 alineatul (1) litera (c) în coroborare cu articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului decizând că reclamanta nu a dovedit că utilizează în continuare marca „TRAXDATA” și prin aplicarea inadecvată a criteriilor privind riscul de confuzie între mărcile în conflict.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/34

Acțiune introdusă la 24 septembrie 2007 — Procter & Gamble/OAPI — Prestige Cosmetics (P&G PRESTIGE BEAUTE)

(Cauza T-366/07)

(2007/C 283/62)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: The Procter & Gamble Company (Cincinnati, Statele Unite) (reprezentant: K. Sandberg, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Prestige Cosmetics Srl (Anzola Emilia, Italia).

Concluziile reclamantei

—	anularea deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 19 iulie 2007 în cauza R 681/2006-2;

—	respingerea cererii de opoziție nr. B 311 318 din 2 octombrie 2000 în măsura în care aceasta a fost admisă prin decizia diviziei de opoziție din 21 martie 2006;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată;

—	obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul procedurii în fața OAPI.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală „P&G PRESTIGE BEAUTE” pentru, între altele, bunuri din clasa 3

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Prestige Cosmetics Srl

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: mărcile naționale figurative „prestige” pentru bunuri din clasa 3

Decizia diviziei de opoziție: admite în parte opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, în măsura în care nu există niciun risc de confuzie între marca a cărei înregistrare s-a solicitat și mărcile anterioare, întrucât bunurile la care se aplică mărcile nu sunt similare, iar mărcile diferă în mod evident.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/34

Acțiune introdusă la 17 septembre 2007 — Dow AgroSciences și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-367/07)

(2007/C 283/63)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Dow AgroSciences Ltd (Hitchin, Regatul Unit), DOW AgroSciences BV (Rotterdam, Țările de Jos), Dow AgroSciences Danmark A/S (Lyngby-Taarbæk, Danemarca), Dow AgroSciences GmbH (Stade, Germania), Dow AgroSciences SAS (Mougins, Franța), Dow AgroSciences Export SAS (Mougins, Franța), Dow AgroSciences Hungary kft (Budapesta, Ungaria), Dow AgroSciences Italia Srl (Milano, Italia), Dow AgroSciences Polska sp. z o.o. (Varșovia, Polonia), Dow AgroSciences Distribution SAS (Mougins, Franța), Dow AgroSciences Iberica, SA (Madrid, Spania), Dow AgroSciences s.r.o. (Praga, Republica Cehă) și Dow AgroSciences LLC (Indianapolis, Statele Unite) (reprezentanți: K. Van Maldegem și C. Mereu, lawyers)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—	anularea Deciziei Comisiei 2007/437/CE;

—	declararea ilegalității și inaplicabilității articolului 20 din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1490/2002 în raport cu prima reclamantă și cu procedura reexaminării dosarului său privind Haloxyfop-R;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente invocate de reclamante sunt identice sau similare cu cele invocate în cauza T-326/07 Cheminova și alții/Comisia.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/35

Acțiune introdusă la 26 septembrie 2007 — Republica Lituania/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-368/07)

(2007/C 283/64)

Limba de procedură: lituaniana

Părțile

Reclamantă: Republica Lituania (reprezentant: D. Kriaučiūnas, agent)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Comisiei C (2007) 3407 final din 13 iulie 2007 (1);

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta susține că decizia atacată, care i-a fost notificată la 16 iulie 2007, este ilegală și invocă următoarele temeiuri juridice:

1) Depășirea competențelor Comisiei

Reclamanta susține că, adoptând o decizie unilaterală cu privire la planul național de alocare al Lituaniei, Comisia și-a depășit competențele conferite prin Directiva 2003/87/CE în măsura în care, deși dispozițiile acelei directive împuternicesc Comisia să evalueze planurile naționale de alocare pregătite de statele membre, acestea nu conferă competențe Comisiei în stabilirea cantităților totale ale cotelor de emisie de poluare în cadrul supravegherii complete a planurilor naționale de alocare pregătite și prezentate de statele membre.

2) Încălcarea dreptului comunitar european

2.1.

Neluarea în considerare o obiectivelor Directivei 2003/87/CE: hotărând, în decizia atacată, cu privire la un nivel național de emisii pentru perioada cuprinsă între 2008 și 2012, care este mai redus decât cel impus în lumina obligațiilor asumate de Lituania în conformitate cu Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, Comisia nu a luat în considerare obiectivele reale ale Directivei 2003/87 drept instrument eficace, din punct de vedere economic, pentru a duce la îndeplinire obligațiile asumate de părțile la Protocolul de la Kyoto în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră.

2.2.

Încălcarea principiilor bunei administrări și cooperării loiale: decizia atacată încalcă principiile bunei administrări și cooperării loiale în măsura în care Comisia, neluând în considerare analiza efectuată cu ocazia pregătirii planului național de alocare lituanian și în absența consultării cu Lituania, a efectuat o analiză separată, bazată pe propria sa metodologie selectivă în scopul stabilirii cantității maxime a cotelor de emisie de poluare.

2.3.

Încălcarea dispozițiilor Directivei 2003/87/CE și încălcarea principiului securității juridice: decizia atacată încalcă articolul 9 alineatul (1) și articolul 11 alineatul (2) din Directiva 2003/87 în măsura în care, neluând în considerare cifrele prezentate în planul național de alocare lituanian și respingând metoda de calcul aplicată de Lituania ca fiind neadecvată, Comisia s-a bazat în exclusivitate pe cifrele obținute prin aplicarea metodei alese de ea însăși în scopul stabilirii cantității maxime a cotelor de emisie de poluare ce va fi alocată. În plus, aplicând acea metodologie, despre care Lituania nu a știut nimic în prealabil, Comisia a încălcat principiul securității juridice.

2.4.

Încălcarea principiului nediscriminării: decizia atacată încalcă principiului nediscriminării în măsura în care Comisia, aplicând propria metodă aleasă în scopul stabilirii cantității maxime a cotelor de emisie de poluare, nu a luat în considerare situația specifică a Lituaniei. Decizia a determinat de asemenea aplicarea aceluiași tratament pentru situații în esență diferite.

2.5.

Neconformitatea cu articolul 9 alineatele (1) și (3) din Directiva 2003/87/CE și cu al patrulea criteriu din Anexa III la acea directivă: decizia atacată încalcă obligația cuprinsă în articolul 9 din Directiva 2003/87/CE și întemeiată pe criteriile enumerate în Anexa III la aceasta, în măsura în care, fără temei, nu ia în considerare al patrulea criteriu din anexă și necesitatea resimțită în Lituania de a spori generarea de electricitate în termocentrale ca rezultat al răspunderii asumate de a închide centrala nucleară de la Ignalina până în anul 2009.

3) Încălcarea unor condiții esențiale de procedură potrivit legislației Comunității Europene

Reclamanta susține că decizia atacată a fost adoptată într-un mod care a încălcat condiții esențiale de procedură în măsura în care, mai întâi, Comisia a încălcat dispozițiile Directivei 2003/87/CE refuzând, în esență, în cadrul deciziei atacate, să modifice Decizia C (2006) 5613 final și, în al doilea rând, decizia atacată este motivată în mod nepotrivit și neadecvat și, prin urmare, s-au încălcat cerințele stabilite de articolul 253 CE și de articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2003/87. În plus, Comisia a nu respectat cerința de procedură din acea directivă referitoare la durata analizei.

4) Eroare vădită de apreciere

În opinia reclamantei, când a analizat planul național de alocare modificat al Lituaniei, Comisia, mai întâi, nu a luat în considerare circumstanțele specifice și obiective subliniate de Lituania care au condus la nivelul de emisii de poluare rezultat și, în al doilea rând, a aplicat o metodă neadecvată de calcul și s-a bazat pe date inexacte care au dus la stabilirea unei cantități maxile incorecte a cotelor de emisie de poluare acordate Lituaniei.

(1) Decizia Comisiei din 13 iulie 2007 de modificare a planului național de alocare a cotelor de emisie a gazului cu efect de seră notificat de Lituania în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Decizia Comisiei C (2006) 5613 final privind planul național de alocare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră notificat de Lituania pentru perioada cuprinsă între 2008 și 2012, în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/36

Acțiune introdusă la 26 septembrie 2007 — Patrick Holding/OAPI — Cassera (Patrick Exclusive)

(Cauza T-370/07)

(2007/C 283/65)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Patrick Holding ApS (Fredensborg, Danemarca) (reprezentant: J. Løje, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs: Cassera SpA. (Milano, Italia)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 26 iulie 2007 pronunțate în cauza R 1447/2005-2;

—	obligarea pârâtului la înregistrarea mărcii contestate;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Patrick Holding ApS.

Marca comunitară vizată: marca figurativă comunitară „PATRICK EXCLUSIVE” pentru produse din clasa 25 — cererea nr. 2 946 424.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Cassera SpA.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală comunitară „G. Patrick” pentru produse din clasa 25 și marca verbală națională și internațională „G. Patrick” pentru produse din clasele 24 și 25.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția în tot.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/36

Acțiune introdusă la 24 septembrie 2007 — Dimos Kerateas/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-372/07)

(2007/C 283/66)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamant: Dimos Kerateas (Attica, Grecia) (reprezentanți: A. Papakonstantinou și M. Chaïntarlis, δικηγόροι)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—

Anularea Deciziei Comisiei C (2004) 5611 din 22 decembrie 2004 privind acordarea unui ajutor financiar din cadrul Fondului de coeziune pentru „Proiectul de gestionare a deșeurilor solide din prima unitate de gestionare din Attica, situată în Attica de Sud-Est și din a doua unitate de gestionare din Trizinia, 1. Rampă de îngropare igienică a deșeurilor în sistemul integrat de management al deșeurilor din Attica de Sud-Est, la «Vragoni», în Keratea-Lavreotikí, 2. Stație de transfer al deșeurilor în a doua unitate de gestionare din Regiunea Attica, la Trizinia”;

—	în caz de incertitudine, dispunerea efectuării unei inspecții la fața locului în cadrul zonei în litigiu de realizare a proiectului și solicitarea de expertize tehnice independente în susținerea afirmațiilor reclamantului;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Cu privire la interesul legitim de exercitare a acțiunii în anulare în temeiul articolului 230 CE, reclamantul susține că decizia atacată, prin care se urmărește crearea unei rampe de îngropare igienică a deșeurilor într-o zonă care face parte din teritoriul comunei Keratea, îl privește direct și individual, în măsura în care acesta este o autoritate publică ce răspunde de protejarea sănătații publice și a mediului în regiunea unde este prevăzută realizarea proiectului finanțat.

Reclamantul afirmă că decizia atacată, de al cărei conținut pretinde că a luat cunoștință la 13 august 2007, încalcă atât o serie de prevederi de drept comunitar primar privind protejarea sănătății și a mediului, cât și alte prevederi de drept comunitar derivat care le detaliază.

Mai precis, reclamantul susține că finanțarea proiectului contravine obiectivelor de conservare, protejare și îmbunătățire a calității mediului, de protejare a sănătății publice, precum și de utilizare prudentă și rațională a resurselor naturale. Totodată, potrivit reclamantului, decizia atacată a Comisiei eludează, în primul rând, dispozițiile articolelor 3, 4 și 6 din Directiva 75/442 (1) și ale articolelor 3 și 4 din Directiva 91/156 (2), prin care se instituie o serie de obligații determinate în sectoarele prevenirii, reducerii producției și nocivității deșeurilor.

În sfârșit, potrivit reclamantului, este evident că realizarea unei instalații de gestionare și eliminare a deșeurilor în cadrul unei zone protejate nu poate fi considerată, în niciun caz, eligibilă pentru finanțare printr-un instrument financiar cum este Fondul de coeziune, care, prin definiție, finanțează numai proiecte care respectă cerințele de protecție a mediului.

(1) Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (JO L 194, p. 39).

(2) Directiva 91/156/CEE a Consiliului din 18 martie 1991 de modificare a Directivei 75/442/CEE privind deșeurile (JO L 78, p. 32).

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/37

Acțiune introdusă la 27 septembrie 2007 — EOS/OAPI (PrimeCast)

(Cauza T-373/07)

(2007/C 283/67)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: EOS GmbH Electro Optical Systems (Krailing, Germania) (reprezentantă: M. Mentjes, Rechtsanwältin)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei R 333/2005-4 a Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) din 20 iulie 2007, comunicată reclamantei prin fax la 27 iulie 2007;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul articolului 87 alineatele (2) și (5) din Regulamentul de procedură.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală„PrimeCast” pentru produse și servicii din clasele 1, 19, 40 și 42 (cererea de înregistrare nr. 2854677).

Decizia examinatorului: refuză în parte înregistrarea.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1).

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială 17/vol. 1, p. 146).

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/37

Acțiune introdusă la 22 septembrie 2007 — Pachtitis/Comisia Comunităților Europene și EPSO

(Cauza T-374/07)

(2007/C 283/68)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamant: Dimitrios Pachtitis (Atena, Grecia) (reprezentanți: P. Giatagantzidis și V. Niagkou, avocați)

Pârâți: Comisia Comunităților Europene și Oficiul European pentru Selecția Personalului

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei EPSO din 27 iunie 2007 și a presupusei respingeri tacite a cererii de confirmare a reclamantului din data de 10 iulie 2007, privind dreptul său de acces la documentele EPSO;

—

obligarea EPSO de a prezenta: 1) o copie exactă a întrebărilor care i-au fost adresate și a răspunsurile oferite de acesta la cele două probe preliminare, a) și b), la care a participat în cadrul concursului general EPSO/AD/77/06 (JO 277A C, p. 1), având drept scop pregătirea unei liste de rezervă pentru angajarea în instituțiile europene a administratorilor lingviști de limbă greacă, gradul AD 5, în domeniul traducerii, precum și 2) o copie exactă a listei răspunsurilor corecte la probele preliminare menționate la care a luat parte;

—	obligarea EPSO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul afirmă că refuzul Oficiului European pentru Selecția Personalului (denumit în continuare „EPSO”) de a furniza o copie exactă a întrebărilor care i-au fost adresate și a răspunsurilor oferite de acesta la cele două probe preliminare, a) și b) la care a participat în cadrul concursului general EPSO/AD/77/06 (JO 277A C, p. 1), precum și o copie exactă a listei răspunsurilor corecte la probele preliminare menționate la care a luat parte, constituie o decizie nejustificată și nelegală, întrucât este contrară dreptului de acces la documentele instituțiilor comunitare, prevăzut de articolul 255 CE și de articolele 2 și 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (1), prezintă o importantă lipsă de claritate în ceea ce privește motivarea sa și încalcă articolul 253 CE. În paralel, în opinia reclamantului, refuzul EPSO de a furniza copiile respective, încalcă principiile transparenței, bunei administrări, siguranței juridice și încrederii legitime ale titularului de drepturi.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43).

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/38

Acțiune introdusă la 3 octombrie 2007 — Republica Polonă/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-379/07)

(2007/C 283/69)

Limba de procedură: poloneza

Părțile

Reclamantă: Republica Polonă (reprezentant: T. Nowakowski, agent)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea Regulamentului (CE) nr. 804/2007 al Comisiei din 9 iulie 2007 de interzicere a pescuitului de cod în zona Mării Baltice (subdiviziunile 25-32, apele CE) de către navele care arborează pavilionul Poloniei (1);

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea Regulamentului (CE) nr. 804/2007 al Comisiei din 9 iulie 2007 de interzicere a pescuitului de cod în zona Mării Baltice (subdiviziunile 25-32, apele CE) de către navele care arborează pavilionul Poloniei. Regulamentul atacat prevede că, începând cu 11 iulie 2007, cota privind capturile de cod în Marea Baltică rezervată reclamantei pentru anul 2007 este considerată epuizată și interzice pentru perioada 11 iulie 2007-31 decembrie 2007 pescuitul de cod în aceste zone de către navele care arborează pavilionul Poloniei și păstrarea la bord, transbordarea sau debarcarea codului capturat de către navele menționate.

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă săvârșirea de către Comisie a unor erori vădite la evaluarea cantităților de cod capturate de navele de pescuit poloneze și încălcarea Regulamentului (CE) nr. 1941/2006 al Consiliului din 11 decembrie 2006 de stabilire a posibilităților de pescuit și a condițiilor aferente pentru anumite resurse halieutice și grupuri de resurse halieutice aplicabile în Marea Baltică pentru 2007 (2). În cadrul prezentului motiv, reclamanta susține că observațiile Comisiei în ceea ce privește cantitatea de cod capturată de navele de pescuit poloneze au fost fundamentate pe informații eronate și nereprezentative, rezultate în urma efectuării unor controale de către inspectorii Comisiei și fără a avea în vedere informațiile provenite de la Sistemul polonez de informații privind pescuitul maritim.

În plus, reclamanta susține că regulamentul atacat ar încălca principiul proporționalității în măsura în care interdicția capturilor instituită de regulament are efecte socio-economice defavorabile care sunt mult mai extinse decât avantajele ipotetice privind conservarea stocurilor de cod. Reclamanta acuză Comisia că nu ar fi anticipat aceste consecințe înainte de adoptarea regulamentului atacat și că nu a luat în considerare posibilitatea atingerii obiectivelor urmărite prin măsuri mai puțin dăunătoare comunității și economiei maritime.

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă și faptul că regulamentul atacat este insuficient motivat și această lipsă a motivării ar face imposibilă verificarea oportunității și legalității interdicției instituite de regulament.

În plus, reclamanta invocă încălcarea principiului solidarității și cooperării în sensul că reproșează Comisiei lipsa angajării unui dialog și faptul că aceasta nu a acordat reclamantei posibilitatea de a clarifica anumite probleme în litigiu înainte de a adopta regulamentul atacat.

În final, reclamanta afirmă că regulamentul atacat încalcă dreptul de a exercita în mod liber o activitate economică întrucât interdicția capturilor instituită de acesta afectează persoanele care în mod efectiv nu au posibilitatea să își schimbe ocupația și pentru care pescuitul este singura sursă de venituri, cu atât mai mult cu cât această interdicție este totală și nu permite excepții.

(1) JO L 180, p. 3.

(2) JO L 367, p. 1.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/39

Acțiune introdusă la 25 septembrie 2007 — Kaloudis/OAPI — Fédération Française de Tennis (Roland Garros SPORTSWEAR)

(Cauza T-380/07)

(2007/C 283/70)

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamant: Dimitrios Kaloudis (Dasia-Corfu, Grecia) (reprezentant: G. Kaloudis, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura în fața camerei de recurs: Fédération Française de Tennis (Paris, Franța)

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 19 iulie 2007;

—	admiterea cererii de înregistrare a mărcii comunitare Roland Garros SPORTSWEAR nr. 3114477 pentru clasa 25;

—	obligarea celeilalte părți în procedura în fața camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamantul

Marca comunitară vizată: marca figurativă „Roland Garros SPORTSWEAR” pentru produse din clasa 25 — cererea nr. 3114477

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Fédération Française de Tennis

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca națională „Roland Garros” pentru produse din clasele 3, 16, 18, 22, 25, 28, 32, 41 și 42

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția pentru toate produsele contestate

Decizia camerei de recurs: consideră că recursul reclamantului nu a fost formulat din cauza întârzierii la plata taxei de recurs

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/39

Acțiune introdusă la 27 septembrie 2007 — Republica italiană/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-381/07)

(2007/C 283/71)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica italiană (reprezentant: P. Gentili, Avvocato dello Stato)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea notei nr. 007584 din 18 iulie 2007 a Comisiei Europene, Direcția Generală Politică Regională — Programe și proiecte în Cipru, Grecia, Ungaria, Italia, Malta și Țările de Jos, privind plăți ale Comisiei diferite de suma solicitată; Ref. DOCUP Toscana Ob. 2 (nr. CCI 2000 IT 16 2DO 001);

—

anularea notei nr. 009059 din 21 august 2007 a Comisiei Europene, Direcția Generală Politică Regională — Programe și proiecte în Cipru, Grecia, Ungaria, Italia, Malta și Țările de Jos, privind certificarea și declararea unor plăți intermediare și cererea de plată. DOCUP Veneto Ob. 2 2000-2006 (nr. CCI 2000 IT 16 2DO 005);

—

anularea notei nr. 009061 din 21 august 2007 a Comisiei Europene, Direcția Generală Politică Regională — Programe și proiecte în Cipru, Grecia, Ungaria, Italia, Malta și Țările de Jos, privind plăți ale Comisiei diferite de suma solicitată; Ref. DOCUP Ob. 2 Lazio 2000-2006 (nr. CCI 2000 IT 16 2DO 009);

—

anularea notei nr. 009249 din 29 august 2007 a Comisiei Europene, Direcția Generală Politică Regională — Programe și proiecte în Cipru, Grecia, Ungaria, Italia, Malta și Țările de Jos, privind plăți ale Comisiei diferite de suma solicitată; Ref. DOCUP Piemonte 2000-2006 (nr. CCI 2000 IT 16 2DO 007);

—

anularea notei nr. 009525 din 6 septembrie 2007 a Comisiei Europene, Direcția Generală Politică Regională — Programe și proiecte în Cipru, Grecia, Ungaria, Italia, Malta și Țările de Jos, privind plăți ale Comisiei diferite de suma solicitată; Ref. Programul Operațional Regional „Campania” 2000-2006 (nr. CCI 1999 IT 16 1PO 007);

—	precum și anularea tuturor actelor conexe și prealabile și, în consecință, obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-345/04 Republica Italiană/Comisia (1).

(1) JO C 262, 23.10.2004, p. 55.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/40

Acțiune introdusă la 5 octombrie 2007 — Republica Franceză/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza T-382/07)

(2007/C 283/72)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Republica Franceză (reprezentanți: E. Belliard, G. de Bergues și A.-L. During, agenți)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantului

—	Anularea Regulamentului (CE) nr. 809/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 894/97, (CE) nr. 812/2004 și (CE) nr. 2187/2005 în ceea ce privește setcile în derivă (1);

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Regulamentul atacat în cadrul prezentei acțiuni are drept obiectiv definirea uniformă a setcilor în derivă. Reclamanta contestă definiția stabilită de regulament în măsura în care aceasta include în categoria setcilor în derivă plase de pescuit precum „thonaille” și astfel le include în domeniul de aplicare a interdicției utilizării lor, prevăzute de articolul 11a din Regulamentul nr. 894/97 (2).

În sprijinul acțiunii sale, reclamanta susține mai întâi că regulamentul atacat trebuie anulat pentru lipsă de motivare în măsura în care acesta nu indică motivele pentru care extinde restricțiile de utilizare aplicabile setcilor în derivă la plase de pescuit stabilizate, precum „thonaille”.

În al doilea rând, aceasta subliniază că regulamentul atacat ar încălca de asemenea principiul proporționalității în sensul că interzicerea setcilor în derivă, astfel cum sunt definite, prezintă un caracter vădit neadecvat, pe de o parte, în raport cu obiectivele urmărite de această interdicție și, pe de altă parte, în raport cu caracteristicile particulare ale „thonaille” față de alte tipuri de setci în derivă.

În sfârșit, reclamanta susține că interzicerea setcilor în derivă, astfel cum sunt acestea definite de Regulamentul nr. 809/2007, ar fi discriminatorie în sensul că nu s-ar justifica, având în vedere caracteristicile lor, același tratament pentru plasele de tip „thonaille” ca și pentru celelalte setci în derivă.

(1) JO L 182, p. 1.

(2) Regulamentul (CE) nr. 894/97 al Consiliului din 29 aprilie 1997 de stabilire a anumitor măsuri tehnice pentru conservarea rezervelor de pește (JO L 132, p. 1).

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/40

Acțiune introdusă la 11 octombrie 2007 — Comune di Napoli/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-388/07)

(2007/C 283/73)

Limba de procedură: italiană

Părțile

Reclamantă: Comune di Napoli (reprezentanți: F. Sciaudone, avvocato, G. Tarallo, avvocato)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei C (2007) 3893 a Comisiei Europene din 8 august 2007;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la repararea prejudiciilor;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune are ca obiect anularea Deciziei C (2007) 3893 a Comisiei din 8 august 2007, prin care pârâta a dispus o rectificare financiară a asistenței Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDER) acordate în favoarea reclamantei în vederea realizării unei „Rețele de piețe telematice pentru orașul Napoli” și repararea prejudiciilor cauzate de aceasta.

În susținerea cererii de anulare a deciziei atacate, reclamanta invocă:

—

Caracterul ilogic, inadecvat și absența totală a temeiurilor de drept și de fapt pe care se întemeiază decizia, în măsura în care Comisia în mod voluntar nu a luat în considerare ansamblul elementelor (de formă și de fond) care ar trebui evaluate în vederea unei aplicări corecte a articolului 24 din Regulamentul nr. 4253/88, săvârșind în consecință o eroare iremediabilă de apreciere cu privire la existența neregulilor imputate reclamantei;

—

Interpretarea și aplicarea greșită a noțiunii de neregulă, prevăzută de articolul 24 din Regulamentul nr. 4253/88, în măsura în care criticile formulate împotriva reclamantei nu se includ în noțiunea de „modificări importante” în ceea ce privește natura sau condițiile de punere în aplicare a măsurilor financiare și cu atât mai puțin în categoria de „cheltuieli nedatorate” cu efecte asupra bugetului comunitar;

—	Răspunderea Comisiei pentru întârzierea inițială a proiectului, în măsura în care, deși data începerii proiectului și a admiterii cheltuielilor a fost 1 iulie 1997, acordul de finanțare a fost aprobat de către Comisie la 14 iulie 1997 și notificat către Comune di Napoli la 25 iulie 1997;

—	Lipsa luării în considerare, în vederea evaluării admisibilității cheltuielilor, a întregii perioade de șapte luni de care Comisia a avut nevoie pentru a aproba varianta proiectului solicitată de către reclamantă;

—	Concluzionarea în mod greșit de către Comisie cu privire la faptul că prezența azbestului și în consecință, întârzierea cauzată de eliminarea acestuia, nu constituie o cauză de forță majoră;

—

Limitarea greșită a efectului suspensiv al hotărârii Tribunale Amministrativo Regionale la perioada cuprinsă între 2 august 2001 (data hotărârii) și 5 decembrie 2001 (data notificării către reclamantă a hotărârii date în apel de Consiglio di Stato), pe de o parte, și limitarea perioadei menționate doar la facturile emise în cadrul contractului de furnitură de echipamente informatice, obiect al suspendării înseși;

—

Încălcarea principiului proporționalității, în măsura în care Comisia nu a ținut cont în niciun fel, în vederea stabilirii reducerii asistenței, de buna credință în conduita reclamantei, de caracterul și gravitatea reduse ale (presupuselor) nereguli, de realizarea efectivă a acțiunii finanțate, și, în sfârșit, de împrejurarea că răspunderea pentru faptele imputate trebuie să fie atribuită în parte chiar Comisiei, și în parte cauzei de forță majoră;

—	Încălcarea obligației de motivare, în măsura în care decizia nu clarifică de ce neregulile imputate trebuie să fie considerate „importante”;

—

În ceea ce privește repararea prejudiciului, reclamanta susține că, deși comportamentul Comisiei nu ar fi considerat ilicit, totuși acesta i-a provocat prejudicii. Decizia de recuperare, în special, i-ar fi provocat prejudicii cu totul imprevizibile și neobișnuite, îndeosebi dacă se consideră că acțiunea a fost realizată cu succes și cu felicitări chiar din partea Comisiei.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/42

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 9 octombrie 2007 — Bellantone/Curtea de Conturi a Comunităților Europene

(Cauza F-85/06) (1)

(Funcție publică - Funcționari - Agent temporar numit funcționar - Preaviz de încetare a contractului de muncă - Indemnizație de plecare - Diurnă - Prejudiciu material)

(2007/C 283/75)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Gerardo Bellantone (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: T. Bontinck și J. Feld, avocats)

Pârâtă: Curtea de Conturi a Comunităților Europene (reprezentanți: T. Kennedy, J.-M. Stenier și G. Corstens, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, anularea deciziei secretarului general al Curții de Conturi din 30 martie 2006 prin care se respinge reclamația reclamantului, fost agent temporar numit funcționar, prin care se solicită plata soldului indemnizației care ține loc de preaviz complementar, a indemnizației de plecare și a diurnei și, pe de altă parte, o cerere de daune-interese.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Domnul Bellantone suportă trei sferturi din propriile cheltuieli de judecată.

3)	Curtea de Conturi a Comunităților Europene suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și un sfert din cheltuielile efectuate de domnul Bellantone.

(1) JO C 237, 30.9.2006, p. 18.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/42

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 11 septembrie 2007 — O'Connor/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-12/07) (1)

(Funcție publică - Ceilalți agenți - Contracte succesive de agent temporar, auxiliar și contractual - Perioadă maximă de acordare a ajutorului de șomaj - Admisibilitate)

(2007/C 283/76)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Elizabeth O'Connor (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: D. Martin și M. Velardo, agenți)

Obiectul

Anularea deciziei prin care se stabilește la 11 luni și 25 de zile în loc de 17,83 luni perioada maximă de acordare a ajutorului de șomaj în favoarea reclamantei, fost agent al Comisiei, în serviciul acesteia sub diferite contracte de agent temporar, auxiliar și contractual din 16 ianuarie 2001 până la 31 decembrie 2005.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea în parte ca fiind vădit inadmisibilă și în parte ca fiind vădit neîntemeiată.

2)	Comisia Comunităților Europene suportă totalitatea cheltuielilor de judecată, inclusiv pe acelea pe care reclamanta le-ar fi efectuat eventual în cadrul cererii sale de asistență judiciară.

(1) JO C 95, 28.4.2007, p. 57.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/43

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 10 octombrie 2007 — Pouzol/Curtea de Conturi a Comunităților Europene

(Cauza F-17/07) (1)

(„Funcție publică - Funcționari - Pensii - Transferul drepturilor la pensie dobândite anterior intrării în serviciul Comunităților - Inadmisibilitate’)

(2007/C 283/77)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Michel Pouzol (Combaillaux, Franța) (reprezentanți: D. Grisay, I. Andoulsi și D. Piccininno, avocats)

Pârâtă: Curtea de Conturi a Comunităților Europene (reprezentanți: T. Kennedy, J.-M. Stenier și G. Cortens, agenți)

Obiectul

Anularea deciziei Curții de Conturi din 23 noiembrie 2006 prin care s-a declarat inadmisibilă reclamația introdusă de reclamant împotriva deciziei Comisiei din 18 mai 2006 — Recunoașterea dreptului reclamantului la un spor suplimentar de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii — Cerere de daune-interese.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 117, 26.5.2007, p. 35.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/43

Acțiune introdusă la 26 iunie 2007 — Patsarika/Cedefop

(Cauza F-63/07)

(2007/C 283/78)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Maria Patsarika (reprezentanți: N. Korogiannakis și N. Keramidas, dikigόroi)

Pârât: Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei Cedefop din 20 septembrie 2006 (nr. Directorate/AMB/2006/380) prin care se desface contractul pe durată determinată al reclamantei cu Cedefop, la încheierea perioadei de probă a acesteia;

—

anularea deciziei Comisiei pentru contestații a Cedefop (16 martie 2007) de respingere a reclamației prin care reclamanta a solicitat anularea deciziei mai sus menționate, decizie care conține motivarea autorității împuternicite să facă numiri cu privire la desfacerea contractului de muncă (această decizie nu a fost atacată individual);

—

obligarea Cedefop la plata de despăgubiri într-un cuantum egal cu salariul, indemnizațiile și drepturile de pensie ale reclamantei corespunzătoare perioadei cuprinse între 1 octombrie 2006 și 30 septembrie 2007, mai puțin cuantumul indemnizației de desfacere a contractului de muncă, ce i s-a acordat;

—	obligarea Cedefop la plata de despăgubiri în cuantum de 20 000 EUR pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Prin decizia din 20 septembrie 2006, Cedefop a concediat-o pe reclamantă, la încheierea perioadei de probă a acesteia. Înainte de toate, reclamanta susține că s-a încălcat reglementarea în ceea ce privește perioada sa de probă, din moment ce aceasta nu a fost efectuată în condiții normale. Mai mult, decizia de a o concedia a fost adoptată printr-un abuz de putere și prin depășirea limitelor puterii discreționare și este întemeiată pe o eroare vădită de apreciere. Concedierea reclamantei a fost dispusă în urma raportului de evaluare elaborat înainte de încheierea perioadei de probă a acesteia, în pofida randamentului său profesional satisfăcător și a conduitei sale în serviciu, din cauza unor „îndoieli în privința calităților sale morale”. Aceste îndoieli au fost motivate cu fapte fără legătură cu perioada relevantă de angajare a reclamantei, precum și din cauza depunerii unei mărturii într-o altă cauză pendinte în fața Tribunalului Funcției Publice. Conținutul depoziției reclamantei în cauza pendinte s-a dovedit a fi veridic. Mai mult, în ceea ce privește criticile referitoare la presupusele insuficiențe profesionale (care rezultă în mod exclusiv din evaluările directorului-adjunct al centrului) nu a fost prezentat niciun element de probă în acest sens. În plus, reclamanta afirmă că i s-a încălcat dreptul de a fi ascultată și dreptul la apărare, precum și principiile imparțialității și proporționalității. Documentele pe care se întemeiază criticile la adresa ei nu i-au fost niciodată comunicate și nici nu a fost invitată să participe la dezbaterea reclamației sale (în fața Comisiei pentru contestații a Cedefop).

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/44

Acțiune introdusă la 17 septembrie 2007 — Evraets/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-92/07)

(2007/C 283/79)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Pascal Evraets (Lambusart, Belgia) (reprezentant: N. Lhoëst, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri (AIPN) privind publicarea listei funcționarilor promovați în gradul AST 4 în cadrul exercițiului de promovare 2006, în măsura în care Comisia nu a luat în considerare eligibilitatea reclamantului la promovare pentru exercițiul de promovare 2006 și în măsura în care numele reclamantului nu figurează pe lista funcționarilor promovați;

—	în măsura în care este necesar, anularea deciziei explicite a Comisiei din 6 iunie 2007 de respingere a reclamației introduse de reclamant la 16 februarie 2007, în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Comunităților Europene (statutul);

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul, fost agent temporar numit funcționar cu gradul AST 3 începând cu 16 aprilie 2004 în urma promovării unui concurs intern, a fost considerat neeligibil pentru promovare în funcție în cadrul exercițiului de promovare 2006, întrucât nu și-a demonstrat capacitatea de a lucra într-o a treia limbă, conform articolului 45 alineatul (2) din statut.

În susținerea acțiunii sale, reclamantul invocă trei motive, dintre care primul se întemeiază pe încălcarea articolului 45 alineatul (1) din statut și pe nelegalitatea articolului 10 alineatul (5) din Dispozițiile generale de aplicare (DGE) a articolului 45 din statut. Reclamantul susține că, în temeiul articolului 45 alineatul (1) din statut, care prevede doi ani de vechime pentru a fi eligibil la promovare, ar fi putut să fie promovat la data de 16 aprilie 2006, adică înainte de intrarea în vigoare a cerinței de a-și demonstra capacitatea de a lucra într-o a treia limbă. Într-adevăr, articolul 11 din anexa XIII la statut prevede că articolul 45 alineatul (2) nu se aplică promovărilor care intră în vigoare înainte de 1 mai 2006. Întrucât a pretins reclamantului să aibă capacitatea de a lucra într-o a treia limbă pe motiv că, potrivit articolului 10 alineatul (5) din DGE, promovarea sa ar intra în vigoare numai la 1 mai 2006, Comisia ar fi încălcat articolul 45 alineatul (1) din statut.

Al doilea motiv se întemeiază pe existența unor inegalități de tratament și pe nelegalitatea, pe de o parte, a articolului 11 din anexa XIII la statut și, pe de altă parte, a articolului 1 punctul 1 din Reglementarea comună de stabilire a modalităților de aplicare a articolului 45 alineatul (2) din statut, adoptată de Comisie la 19 iulie 2006. Reclamantul arată în special că funcționarii recrutați între 15 aprilie 2004 și 30 aprilie 2004 au fost angajați în temeiul acelorași dispoziții statutare ca și funcționarii recrutați înainte de 15 aprilie 2004, adică înainte de intrarea în vigoare a articolului 45 alineatul (2) din statut. În consecință, întrucât aplică funcționarilor recrutați între 15 aprilie și 30 aprilie 2004 condiții de promovare mai constrângătoare decât celor recrutați înainte de 15 aprilie 2004, articolul 11 din anexa XIII la statut și articolul 1 punctul 1 din Reglementarea comună ar fi creat o discriminare. În plus, reclamantul subliniază că, potrivit articolului 5 alineatul (3) din anexa XIII la statut, cunoașterea unei a treia limbi nu este cerută în scopul primei promovări a funcționarilor care, deși recrutați după 1 mai 2004, fuseseră anterior agenți temporari. Or, ar fi nelegal să se pretindă cunoașterea unei a treia limbi de către funcționarii care, asemenea reclamantului, au fost numiți înainte de data menționată.

Al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea principiilor bunei gestiuni administrative, efectivității și încrederii legitime. Reclamantul arată în special că, atunci când a aplicat articolul 45 alineatul (2) din statut, Comisia nu ar fi depus toată diligența necesară și nu ar fi răspuns așteptărilor legitime ale funcționarilor cu vocație la promovare în cadrul exercițiului de promovare 2006. Comisia ar fi omis îndeosebi să adopte dispozițiile tranzitorii adecvate și să ia în timp util măsurile necesare pentru a permite reclamantului să învețe o a treia limbă și să fie astfel eligibil la promovare.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/44

Acțiune introdusă la 17 septembrie 2007 — Acosta Iborra și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-93/07)

(2007/C 283/80)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Beatriz Acosta Iborra (Alkmaar, Țările de Jos) și alții (reprezentant: N. Lhoëst, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamanților

—

anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri (AIPN) prin care se publică lista funcționarilor promovați în cadrul exercițiului de promovare 2006, întrucât Comisia nu a ținut cont de eligibilitatea reclamanților la promovare pentru exercițiul de promovare 2006 și întrucât numele acestora nu figurează pe lista funcționarilor promovați;

—	în măsura în care este necesar, anularea deciziilor explicite ale Comisiei din 6 iunie 2007 de respingere a reclamației introduse de reclamanți la 16 februarie 2007 în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Comunităților Europene (Statutul funcționarilor);

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanții invocă motive foarte similare celor invocate în cauza F-92/07, al cărei aviz este publicat în prezentul număr al Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/45

Acțiune introdusă la 21 septembrie 2007 — Rebizant și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-94/07)

(2007/C 283/81)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Jean Rebizant (Karlsruhe, Germania) și alții (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J-N. Lois, E. Marchal, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamanților

—	constatarea ilegalității deciziei de stabilire a pragurilor de promovare în gradul AD 13 aplicabile funcționarilor remunerați din bugetul „Cercetare”/„Centrul comun de cercetare” (CCR) și din bugetul „Funcționare”;

—	anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri de a nu promova reclamanții în gradul AD 13 în cadrul exercițiului de promovare 2006;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii lor, reclamanții invocă motivele următoare:

—	încălcarea articolului 5 alineatul (5) din Statutul funcționarilor Comunităților Europene (statutul);

—	încălcarea articolului 6 alineatul (2) din statut precum și a articolului 9 din anexa XIII la statut;

—	încălcarea principiului egalității de tratament.

Reclamanții precizează că, prin stabilirea pragului de promovabilitate în gradul AD13 la 98,5 pentru funcționarii remunerați din bugetul „Cercetare” și din bugetul CCR, Comisia nu ar fi ținut cont, pe de o parte, de posturile care, în temeiul articolului 9 din anexa XIII la statut erau în mod efectiv vacante în cadrul DG Cercetare și DG CCR și, pe de altă parte, de specificul situației funcționarilor remunerați din aceste bugete.

Reclamanții susțin că neținând cont de acest lucru, Comisia nu a respectat decizia sa din 20 iulie 2005 privind condițiile referitoare la procedura de promovare a funcționarilor remunerați din capitolul „Cercetare” al bugetului general, decizie care ar stabili norme care garantează principiul egalității de tratament între funcționarii remunerați din bugete diferite.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/45

Acțiune introdusă la 24 septembrie 2007 — De Fays/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-97/07)

(2007/C 283/82)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Chantal De Fays (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: P.-P. Gehuchten și Ph. Reyniers, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri (AIPN) din 21 iunie 2007 și, în măsura în care acest lucru este necesar, a deciziei acesteia din 21 noiembrie 2006;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata salariilor care au făcut obiectul măsurii de suspendare, majorate cu dobânzile legale;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta, funcționar în cadrul Comisiei suferind de o boală care, în opinia sa, ar fi obligat-o să nu se prezinte la serviciu, contestă deciziile AIPN prin care absențele sale succesive începând cu 19 octombrie 2006 sunt considerate nemotivate și prin care i-au fost aplicate dispozițiile articolului 60 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene (statutul).

Reclamanta invocă pentru început faptul că în cadrul desfășurării procedurii de arbitraj inițiate în temeiul prevederilor articolului 59 din statut a fost încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității. Mai mult, raportul medicului arbitru nu ar fi fost corect motivat, fiind afectat de o eroare vădită de apreciere.

Reclamanta susține, în plus, că decizia prin care a fost obligată să se prezinte la locul de muncă încalcă, în stadiul actual al cunoștințelor științifice, principiul precauției.

24.11.2007

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 283/46

Acțiune introdusă la 8 octombrie 2007 — Hoppenbrouwers/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-104/07)

(2007/C 283/83)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Micheline Hoppenbrouwers (Dilbeek, Belgia) (reprezentant: L. Vogel, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea deciziei adoptate de autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă (AAIC) la 25 iunie 2007 prin care a fost respinsă reclamația formulată de reclamantă la 16 martie 2007 împotriva deciziei administrative notificate la 18 decembrie 2006, prin care se refuză angajarea reclamantei în calitate de agent contractual în temeiul articolului 2 alineatul (1) din anexa la Regimul aplicabil celorlalți agenți (RAA);

—	în măsura în care este necesar, anularea deciziei menționate din 18 decembrie 2006;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv al acțiunii se întemeiază pe încălcarea articolului 82 alineatul (3) litera (d) din RAA, a articolului 83 din RAA, a articolului 33 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene, a articolului 2 alineatul (1) din anexa la RAA, precum și pe eroarea vădită de apreciere.

Reclamanta amintește mai întâi că administrația a refuzat să îi ofere un contract de agent contractual pe perioadă nedeterminată din cauza împrejurării că aceasta se afla în incapacitate de muncă temporară la 1 mai 2005, aceasta dată reprezentând, potrivit AAIC, ultimul termen la care trebuiau să intre în vigoare contractele de agent contractual încheiate în baza măsurilor tranzitorii prevăzute de articolul 2 alineatul (1) din anexa la RAA. Reclamanta subliniază că numai o incapacitate permanentă ar fi justificat respingerea candidaturii sale.

Al doilea motiv al acțiunii se întemeiază pe o încălcare a principiului nediscriminării, în măsura în care reclamanta ar fi, fără justificare legală și rezonabilă, defavorizată pe nedrept în raport cu alte persoane care, după ce au lucrat precum reclamanta în creșele Comisiei în temeiul unui contract de drept belgian, au beneficiat de un contract de agent contractual pe perioadă nedeterminată.

		ISSN 1830-3668
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 283

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 50 24 noiembrie 2007

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE ȘI ORGANELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție
2007/C 283/01	Ultima publicație a Curții de Justiție în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO C 269, 10.11.2007	1