Ultimele publicații ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

(2021/C 189/01)

Ultima publicație

JO C 182, 10.5.2021

JO C 180, 10.5.2021

Publicații anterioare

JO C 163, 3.5.2021

JO C 148, 26.4.2021

JO C 138, 19.4.2021

JO C 128, 12.4.2021

JO C 110, 29.3.2021

Aceste texte sunt disponibile pe

EUR-Lex: https://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 24 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Symvoulio tis Epikrateias – Grecia) – NAMA Symvouloi Michanikoi kai Meletites A.E. – LDK Symvouloi Michanikoi A.E., NAMA Symvouloi Michanikoi kai Meletites A.E., LDK Symvouloi Michanikoi A.E./Archi Exetasis Prodikastikon Prosfigon (AEPP), Attiko Metro A.E.

(Cauza C-771/19) (1)

(Trimitere preliminară - Achiziții publice în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor - Directiva 92/13/CEE - Căi de atac - Etapa precontractuală - Evaluarea ofertelor - Respingerea unei oferte tehnice și admiterea ofertei concurentului - Suspendarea executării acestui act - Interesul legitim al ofertantului respins de a contesta legalitatea ofertei ofertantului căruia i s-a atribuit contractul)

(2021/C 189/02)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Symvoulio tis Epikrateias

Părțile din procedura principală

Reclamante: NAMA Symvouloi Michanikoi kai Meletites A.E. – LDK Symvouloi Michanikoi A.E., NAMA Symvouloi Michanikoi kai Meletites A.E., LDK Symvouloi Michanikoi A.E.

Pârâte: Archi Exetasis Prodikastikon Prosfigon (AEPP), Attiko Metro A.E.

Interveniente: SALFO kai Synergates Anonymi Etairia Meletitikon Ypiresion Technikon Ergon – Grafeio Doxiadi Shymvouloi gia Anaptyxi kai Oikistiki AE – TPF Getinsa Euroestudios SL, SALFO kai Synergates Anonymi Etairia Meletitikon Ypiresion Technikon Ergon, Grafeio Doxiadi Shymvouloi gia Anaptyxi kai Oikistiki AE, TPF Getinsa Euroestudios SL

Dispozitivul

Articolul 1 alineatele (1) și (3), articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b), precum și articolul 2a alineatul (2) din Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014, trebuie interpretate în sensul că un ofertant exclus dintr-o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice într-un stadiu anterior etapei atribuirii acestui contract și a cărui cerere de suspendare a executării deciziei prin care a fost exclus din această procedură a fost respinsă poate invoca, în cererea sa de suspendare a executării deciziei de admitere a ofertei unui alt ofertant, introdusă simultan, toate motivele întemeiate pe încălcarea dreptului Uniunii în domeniul achizițiilor publice sau a normelor de drept intern care transpun acest drept, inclusiv motive care nu au legătură cu neregularitățile din cauza cărora a fost exclusă propria sa ofertă. Această posibilitate nu este afectată de împrejurarea că a fost respinsă calea de atac administrativă precontencioasă în fața unui organism național independent care, în temeiul dreptului național, trebuia introdusă în prealabil de acest ofertant împotriva deciziei privind excluderea sa, cu condiția ca această respingere să nu fi dobândit autoritate de lucru judecat.

---

(1)  JO C 19, 20.1.2020.

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 24 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione – Italia) – Prefettura Ufficio territoriale del governo di Firenze/MI (C-870/19), TB (C-871/19)

(Cauzele conexate C-870/19 și C-871/19) (1)

(Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Aparatură de înregistrare în transportul rutier - Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 - Articolul 15 alineatul (7) - Regulamentul (CE) nr. 561/2006 - Procedură de control - Sancțiune administrativă - Neprezentarea foilor de înregistrare ale tahografului referitoare la ziua în curs și la cele 28 de zile precedente - Încălcare unică sau multiplă)

(2021/C 189/03)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din procedura principală

Recurentă: Prefettura Ufficio territoriale del governo di Firenze

Intimat: MI (C-870/19), TB (C-871/19)

Dispozitivul

Articolul 15 alineatul (7) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006, și articolul 19 din Regulamentul nr. 561/2006 trebuie interpretate în sensul că, în cazul neprezentării de către conducătorul unui vehicul de transport rutier care face obiectul unui control a foilor de înregistrare ale aparatului de înregistrare referitoare la mai multe zile de activitate din perioada care acoperă ziua controlului și cele 28 de zile precedente, autoritățile competente ale statului membru în care are loc controlul sunt obligate să constate doar o încălcare unică în sarcina acestui conducător și să nu îi aplice decât o singură sancțiune pentru respectiva încălcare.

---

(1)  JO C 54, 17.2.2020.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 24 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Helsingin hallinto-oikeus – Finlanda) – Procedură inițiată de A

(Cauza C-950/19) (1)

(Trimitere preliminară - Dreptul societăților - Directiva 2006/43/CE - Audit statutar al conturilor anuale și al conturilor consolidate - Articolul 22a alineatul (1) litera (a) - Angajarea de către o entitate auditată a unui auditor statutar - Perioadă de așteptare - Interdicție de preluare a unei funcții-cheie de conducere în cadrul entității auditate - Încălcare - Gravitatea și durata încălcării - Expresia „a prelua o funcție” - Înțeles - Încheierea unui contract de muncă cu entitatea auditată - Independența auditorilor statutari - Aspect extern)

(2021/C 189/04)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Helsingin hallinto-oikeus

Părțile din procedura principală

Recurent: A

Cealaltă parte din procedură: Patentti- ja rekisterihallituksen tilintarkastuslautakunta

Dispozitivul

Articolul 22a alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/56/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014, trebuie interpretat în sensul că un auditor statutar, cum este un partener-cheie de audit desemnat de o firmă de audit în cadrul unei misiuni de audit statutar, trebuie considerat că preia o funcție-cheie de conducere într-o entitate auditată, în sensul dispoziției menționate, de îndată ce încheie cu aceasta din urmă un contract de muncă referitor la această funcție, chiar dacă încă nu a început efectiv activitatea în funcția respectivă.

---

(1)  JO C 77, 9.3.2020.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 23 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Attunda tingsrätt – Suedia) – Airhelp Ltd/Scandinavian Airlines System SAS

(Cauza C-28/20) (1)

(Trimitere preliminară - Transporturi aeriene - Regulamentul (CE) nr. 261/2004 - Articolul 5 alineatul (3) - Norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea anulării sau a întârzierii prelungite a zborurilor - Exonerare de obligația de compensare - Noțiunea de „împrejurări excepționale” - Grevă a piloților organizată într-un cadru legal - Împrejurări „interne” și „externe” activității operatorului efectiv de transport aerian - Articolele 16, 17 și 28 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Lipsa atingerii aduse libertății de a desfășura o activitate comercială, dreptului de proprietate, precum și dreptului la negociere al operatorului de transport aerian)

(2021/C 189/05)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Attunda tingsrätt

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Airhelp Ltd

Pârâtă: Scandinavian Airlines System SAS

Dispozitivul

Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 trebuie interpretat în sensul că o mișcare de grevă inițiată la apelul unui sindicat al personalului unui operator efectiv de transport aerian cu respectarea condițiilor prevăzute de legislația națională, în special a termenului de preaviz impus de aceasta, destinată să exprime revendicările lucrătorilor acestui operator de transport și la care a participat o categorie de personal indispensabilă pentru realizarea unui zbor, nu intră în sfera noțiunii de „împrejurare excepțională” în sensul acestei dispoziții.

---

(1)  JO C 85, 23.3.2020.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 24 martie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice, Family Division (England and Wales) – Regatul Unit) – SS/MCP

(Cauza C-603/20 PPU) (1)

(Trimitere preliminară - Procedură preliminară de urgență - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 - Articolul 10 - Competența în materia răspunderii părintești - Răpirea unui copil - Competența instanțelor judecătorești dintr-un stat membru - Domeniu de aplicare teritorial - Deplasare a unui copil într-un stat terț - Reședința obișnuită dobândită în acest stat terț)

(2021/C 189/06)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice, Family Division (England and Wales)

Părțile din procedura principală

Reclamant: SS

Pârât: MCP

Dispozitivul

Articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2116/2004 al Consiliului din 2 decembrie 2004, trebuie interpretat în sensul că nu se aplică în cazul în care se constată că un copil a dobândit, la data introducerii cererii privind răspunderea părintească, reședința obișnuită într-un stat terț în urma unei răpiri și a unei deplasări către acest stat. Într-un astfel de caz, competența instanței judecătorești sesizate va trebui să fie stabilită în conformitate cu convențiile internaționale aplicabile sau, în lipsa unei asemenea convenții internaționale, în conformitate cu articolul 14 din acest regulament.

---

(1)  JO C 28, 25.1.2021.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Juzgado de lo Mercantil no 2 de Madrid (Spania) la 15 ianuarie 2021 – ZA, AZ, BX, CV, DU și ET/Repsol Comercial de Productos Petrolíferos S.A.

(Cauza C-25/21)

(2021/C 189/07)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Mercantil no 2 de Madrid

Părțile din procedura principală

Reclamanți: ZA, AZ, BX, CV, DU și ET

Pârâtă: Repsol Comercial de Productos Petrolíferos S.A.

Întrebările preliminare

1)

În cazul în care reclamantul dovedește că raportul său contractual de aprovizionare exclusivă și de afiliere (în regim de comision sau de vânzare fermă cu preț de referință-revânzare cu reducere) încheiat cu REPSOL intră în domeniul de aplicare teritorial și temporal analizat de autoritatea națională competentă în materie de concurență, trebuie să se considere că raportul contractual este afectat de hotărârea pronunțată de Tribunal de Defensa de la Competencia [Tribunalul pentru Protecția Concurenței, Spania] din 11 iulie 2001 (cauza 490/00 REPSOL) și/sau de decizia Comisión Nacional de la Competencia [Comisia Națională a Concurenței din 30 iulie 2009] (cauza 652/07 REPSOL/CEPSA/BP), condițiile prevăzute la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1) în ceea ce privește sarcina probei privind încălcarea fiind considerate îndeplinite în conformitate cu aceste decizii?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară și dacă se stabilește că, în prezenta cauză, raportul contractual intră sub incidența hotărârii pronunțate de Tribunal de Defensa de la Competencia [Tribunalul pentru Protecția Concurenței, Spania] din 11 iulie 2001 (cauza 490/00 REPSOL) și/sau a deciziei Comisión Nacional de la Competencia [Comisia Națională a Concurenței din 30 iulie 2009 (cauza 652/07REPSOL/CEPSA/BP), consecința necesară trebuie să fie declararea nulității de drept a acordului, în conformitate cu articolul 101 alineatul (2) TFUE?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, 4.1.2003, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Ravensburg (Germania) la 28 ianuarie 2021 – F. F., B. A./C. Bank AG, Bank D. K. AG

(Cauza C-47/21)

(2021/C 189/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Ravensburg

Părțile din procedura principală

Reclamanți: F. F., B. A.

Pârâte: C. Bank AG, Bank D. K. AG

Întrebările preliminare

1.

Cu privire la prezumția de legalitate prevăzută la articolul 247 secțiunea 6 alineatul (2) a treia teză și la articolul 247 secțiunea 12 alineatul (1) a treia teză din Legea de punere în aplicare a Codului civil (denumită în continuare „EGBGB”): a) Articolul 247 secțiunea 6 alineatul (2) a treia teză și articolul 247 secțiunea 12 alineatul (1) a treia teză din EGBGB, în măsura în care declară clauze contractuale contrare cerințelor articolului 10 alineatul (2) litera (p) din Directiva 2008/48/CE (1) ca îndeplinind cerințele prevăzute la articolul 247 secțiunea 6 alineatul (2) prima și a doua teză din EGBGB și ca îndeplinind cerințele prevăzute la articolul 247 secțiunea 12 alineatul (1) a doua teză punctul 2 litera b) din EGBGB, sunt incompatibile cu articolul 10 alineatul (2) litera (p) din Directiva 2008/48/CE și cu articolul 14 alineatul (1) din această directivă? În cazul unui răspuns afirmativ: b) Din dreptul Uniunii, în special din articolul 10 alineatul (2) litera (p) și din articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2008/48/CE, rezultă că articolul 247 secțiunea 6 alineatul (2) a treia teză și articolul 247 secțiunea 12 alineatul (1) a treia teză din EGBGB nu sunt aplicabile în măsura în care declară clauze contractuale contrare cerințelor articolului 10 alineatul (2) litera (p) din Directiva 2008/48/CE ca îndeplinind cerințele prevăzute la articolul 247 secțiunea 6 alineatul (2) prima și a doua teză din EGBGB și ca îndeplinind cerințele prevăzute la articolul 247 secțiunea 12 alineatul (1) a doua teză punctul 2 litera b) din EGBGB? Independent de răspunsul dat la întrebările II.1.a) și II.1.b):

2.

Cu privire la informațiile obligatorii în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2008/48/CE: a) Articolul 10 alineatul (2) litera (p) din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că cuantumul dobânzii plătibile pe zi, care trebuie menționat în contractul de credit, trebuie să poată fi calculat pe baza ratei dobânzii aferente creditului, indicate în contract? b) Cu privire la articolul 10 alineatul (2) litera (r) CE 2008/48/CE: aa) Această reglementare trebuie interpretată în sensul că informațiile cuprinse în contractul de credit referitoare la compensația datorată în cazul rambursării anticipate a împrumutului trebuie să fie suficient de precise pentru a permite consumatorului să calculeze, cel puțin cu aproximație, cuantumul compensației datorate? (În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară) bb) Articolul 10 alineatul (2) litera (r) și articolul 14 alineatul (1) a doua teză din Directiva 2008/48/CE se opun unei reglementări naționale potrivit căreia, în cazul unor informații incomplete în sensul articolului 10 alineatul (2) litera (r) din Directiva 2008/48/CE, termenul de retragere începe totuși să curgă la data încheierii contractului, fiind eliminat doar dreptul creditorului la compensație pentru rambursarea anticipată a creditului? c) Articolul 10 alineatul (2) litera (l) din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că rata dobânzii de întârziere aplicabilă la data încheierii contractului de credit trebuie comunicată ca valoare absolută sau, cel puțin, trebuie indicată ca valoare absolută rata dobânzii de referință aplicabilă (în speță, rata dobânzii de bază în conformitate cu articolul 247 din BGB [Codul civil]), din care este stabilită, prin adăugare, rata dobânzii de întârziere aplicabilă (în speță, de cinci puncte procentuale, în conformitate cu articolul 288 alineatul (1) a doua teză din BGB), iar consumatorului trebuie să i se precizeze rata de referință (rata dobânzii de bază) și variabilitatea acesteia? d) Articolul 10 alineatul (2) litera (t) din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că textul contractului de credit trebuie să conțină condițiile de formă esențiale în ceea ce privește accesul la o procedură extrajudiciară de contestare și la o cale de atac? În cazul unui răspuns afirmativ la cel puțin una dintre întrebările II.2 a), II.2 b), II.2 c) și II.2 d): e) Articolul 14 alineatul (1) a doua teză litera b) din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că termenul de retragere începe să curgă numai atunci când informațiile prevăzute la articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2008/48/CE au fost comunicate integral și exact? În cazul unui răspuns negativ: f) Care sunt criteriile determinante pentru a declanșa curgerea termenului de retragere în pofida unor informații incomplete sau incorecte? În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea II.1.a) și/sau la cel puțin una dintre întrebările II.2.a), II.2.b), II.2.c) și II.2.d):

3.

În ceea ce privește decăderea din dreptul de retragere prevăzut la articolul 14 alineatul (1) prima teză din Directiva 2008/48/CE: a) Dreptul de retragere prevăzut la articolul 14 alineatul (1) prima teză din Directiva 2008/48/CE este supus decăderii? În cazul unui răspuns afirmativ: b) Decăderea constituie o limitare în timp a dreptului de retragere, care trebuie reglementată printr-o lege adoptată de parlament? În cazul unui răspuns negativ: c) O decădere implică, din punct de vedere subiectiv, faptul că consumatorul a avut cunoștință despre menținerea dreptului său de retragere sau, cel puțin, este răspunzător pentru necunoașterea acesteia în sensul unei neglijențe grave? În cazul unui răspuns negativ: d) Posibilitatea creditorului de a transmite ulterior persoanei creditate informațiile prevăzute la articolul 14 alineatul (1) a doua teză litera b) din Directiva 2008/48/CE, declanșând astfel curgerea termenului de retragere, se opune aplicării cu bună-credință a normelor de decădere? În cazul unui răspuns negativ: e) Acest lucru este compatibil cu principiile consacrate ale dreptului internațional care sunt obligatorii pentru instanța germană în temeiul Legii fundamentale? În cazul unui răspuns afirmativ: f) Cum ar trebui să soluționeze practicienii din domeniul dreptului german un conflict între cerințele imperative ale dreptului internațional și cerințele Curții de Justiție a Uniunii Europene?

4.

În ceea ce privește exercitarea abuzivă a dreptului de retragere al consumatorului prevăzut la articolul 14 alineatul (1) prima teză din Directiva 2008/48/CE: a) Exercitarea dreptului de retragere prevăzut la articolul 14 alineatul (1) prima teză din Directiva 2008/48/CE poate constitui un abuz de drept? În cazul unui răspuns afirmativ: b) Admiterea unei exercitări abuzive a dreptului de retragere constituie o limitare în timp a dreptului de retragere, care trebuie reglementată printr-o lege adoptată de parlament? În cazul unui răspuns negativ: c) Admiterea unei exercitări abuzive a dreptului de retragere implică, din punct de vedere subiectiv, faptul că consumatorul a avut cunoștință despre menținerea dreptului său de retragere sau, cel puțin, că este răspunzător pentru necunoașterea sa în sensul unei neglijențe grave? În cazul unui răspuns negativ: d) Potrivit principiului bunei-credințe, posibilitatea creditorului de a transmite ulterior persoanei creditate informațiile prevăzute la articolul 14 alineatul (1) a doua teză litera b) din Directiva 2008/48/CE, declanșând astfel curgerea termenului de retragere, se opune admiterii unei exercitări abuzive a dreptului de retragere? În cazul unui răspuns negativ: e) Acest lucru este compatibil cu principiile consacrate ale dreptului internațional care sunt obligatorii pentru instanța germană în temeiul Legii fundamentale? În cazul unui răspuns afirmativ: f) Cum trebuie să soluționeze practicienii din domeniul dreptului german un conflict între cerințele imperative ale dreptului internațional și cerințele Curții de Justiție a Uniunii Europene?

5.

Independent de răspunsul dat la întrebările formulate anterior: a) Este compatibilă cu dreptul Uniunii, în special cu dreptul de retragere prevăzut la articolul 14 alineatul (1) prima teză din Directiva 2008/48/CE, situația în care, în temeiul dreptului național, în cadrul unui contract de credit legat de un contract de vânzare-cumpărare, după exercitarea validă a dreptului de retragere al consumatorului în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) prima teză din Directiva 2008/48/CE: aa) dreptul consumatorului la rambursarea de către creditor a ratelor împrumutului plătite devine exigibil numai atunci când, la rândul său, a restituit creditorului bunul cumpărat sau a făcut dovada faptului că a expediat bunul creditorului? bb) o acțiune a consumatorului având ca obiect rambursarea de către creditor a ratelor împrumutului plătite după restituirea obiectului vânzării trebuie respinsă ca nefondată în cazul în care creditorul nu a fost pus în întârziere în ceea ce privește acceptarea obiectului vânzării? În cazul unui răspuns negativ: b) Din dreptul Uniunii rezultă că reglementările naționale descrise la literele a) aa) și/sau a) bb) sunt inaplicabile? Independent de răspunsul dat la întrebările II.1)-5) formulate anterior:

6.

Articolul 348a alineatul (2) punctul 1 din Codul de procedură civilă, în măsura în care această dispoziție se referă de asemenea la adoptarea de ordonanțe de trimitere în temeiul articolului 267 al doilea paragraf TFUE, este incompatibil cu competența instanțelor naționale de a formula cereri de decizie preliminară în temeiul articolului 267 al doilea paragraf TFUE și, prin urmare, nu trebuie aplicat în ceea ce privește adoptarea de ordonanțe de trimitere?

---

(1)  Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO 2008, L 133, p. 66).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 2 februarie 2021 – Leinfelder Uhren München GmbH & Co. KG/E. Leinfelder GmbH, TL, SW, WL

(Cauza C-62/21)

(2021/C 189/09)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din procedura principală

Recurentă-reclamantă: Leinfelder Uhren München GmbH & Co. KG

Intimați-pârâți: E. Leinfelder GmbH, TL, SW, WL

Întrebările preliminare

1)

Împrejurarea, reglementată la articolul 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 (1) și la articolul 63 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2017/1001 (2), că o cerere de decădere din drepturile asupra unei mărci a Uniunii Europene, pentru neutilizarea acesteia, poate fi formulată de către orice persoană fizică sau juridică, precum și de către orice grup de interes care are capacitatea de a sta în justiție, determină invaliditatea unui acord contractual prin care un terț se angajează față de titularul unei mărci a Uniunii Europene să nu introducă nicio cerere de decădere la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală?

2)

Împrejurarea, reglementată la articolul 56 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 și la articolul 63 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2017/1001, că o cerere de decădere din drepturile conferite de o marcă a Uniunii Europene, pentru neutilizarea acesteia, poate fi formulată de către orice persoană fizică sau juridică, precum și de către orice grup de interes care are capacitatea de a sta în justiție, are ca efect faptul că, în procedura de decădere de pe rolul Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, nu trebuie să se țină seama de o hotărâre definitivă a unei instanțe judecătorești dintr-un stat membru care obligă pârâtul să își retragă cererea de decădere pentru neutilizare, introdusă de el însuși sau de o persoană mandatată de el?

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (versiune codificată) (JO 2009, L 78, p. 1).

(2)  Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (text codificat) (JO 2017, L 154, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Superior de Justicia de Castilla y León (Spania) la 11 februarie 2021 – Gerencia Regional de Salud de Castilla y León/Delia

(Cauza C-86/21)

(2021/C 189/10)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Castilla y León

Părțile din procedura principală

Recurentă: Gerencia Regional de Salud de Castilla y León

Intimată: Delia

Întrebările preliminare

1)

Articolul 45 TFUE și articolul 7 din Regulamentul nr. [492]/2011 (1) se opun unei dispoziții naționale precum articolul 6 alineatul 2 litera c) din Decretul nr. 43/2009 din 2 iulie 2009, care împiedică recunoașterea serviciilor prestate într-o anumită categorie profesională în cadrul unui serviciu public de sănătate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, recunoașterea serviciilor prestate în sistemul public de sănătate al unui stat membru poate fi condiționată de recunoaşterea prealabilă a îndeplinirii unor criterii generale de omologare a sistemelor de carieră profesională ale personalului din cadrul serviciilor de sănătate din statele membre ale Uniunii Europene?

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii (JO 2011, L 141, p. 1)

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 25 februarie 2021 – X BV/Classic Coach Company vof, Y, Z

(Cauza C-112/21)

(2021/C 189/11)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Recurentă: X BV

Intimați: Classic Coach Company vof, Y, Z

Întrebările preliminare

1)

Pentru a stabili că există un „drept anterior” al unui terț în sensul articolului 6 alineatul (2) din Directiva abrogată 2008/95/CE (1) a. este suficient ca, anterior depunerii mărcii, acest terț să fi utilizat în cadrul comerțului un drept recunoscut prin legislația statului membru în cauză; sau b. este necesar ca acest terț să poată interzice, în temeiul acestui drept anterior, utilizarea mărcii de către titularul acesteia, în conformitate cu legislația națională aplicabilă?

2)

Pentru a răspunde la întrebarea 1, este relevant dacă titularul mărcii are un drept și mai vechi (recunoscut prin legislația statului membru în cauză) cu privire la semnul depus ca marcă și, în caz afirmativ, este relevant dacă titularul mărcii poate interzice utilizarea pretinsului „drept anterior” de către terț în temeiul acestui drept și mai vechi, care a fost recunoscut?

---

(1)  Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (versiune codificată), JOUE 2008, L 299, p. 25.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hof van beroep te Brussel (Belgia) la 2 martie 2021 – Proximus NV/Gegevensbeschermingsautoriteit

(Cauza C-129/21)

(2021/C 189/12)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Hof van beroep te Brussel

Părțile din procedura principală

Apelantă: Proximus NV

Intimată: Gegevensbeschermingsautoriteit

Întrebările preliminare

1)

Articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2002/58/CE (1) coroborat cu articolul 2 litera (f) din această directivă și cu articolul 95 din Regulamentul general privind protecția datelor (2) trebuie interpretat în sensul că o autoritate națională de supraveghere poate să solicite un „consimțământ” al abonatului în sensul Regulamentului general privind protecția datelor ca temei pentru publicarea datelor sale cu caracter personal în liste de abonați și servicii de informații telefonice accesibile publicului, oferite de operatorul însuși sau de furnizori terți, în lipsa unei reglementări naționale contrare?

2)

Dreptul la ștergerea datelor în temeiul articolului 17 din Regulamentul general privind protecția datelor trebuie interpretat în sensul că se opune ca o autoritate națională de supraveghere să califice o cerere a unui abonat de ștergere din liste de abonați și din servicii de informații telefonice accesibile publicului ca fiind o cerere de ștergere în sensul articolului 17 din Regulamentul general privind protecția datelor?

3)

Articolul 24 și articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul general privind protecția datelor trebuie interpretate în sensul că se opun ca o autoritate națională de supraveghere să deducă din responsabilitatea consacrată de articolele menționate conform căreia operatorul de date trebuie să pună în aplicare măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru informarea altor operatori de date, și anume furnizorii de servicii telefonice și alți furnizori de liste de abonați și de servicii de informații telefonice, care au primit date de la primul operator de date, cu privire la retragerea consimțământului de către persoana vizată în conformitate cu articolul 6 coroborat cu articolul 7 din Regulamentul general privind protecția datelor?

4)

Articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul general privind protecția datelor trebuie interpretat în sensul că se opune ca o autoritate națională de supraveghere să ceară unui furnizor de liste de abonați și de servicii de informații telefonice accesibile publicului, căruia i se solicită să nu mai publice datele unei persoane, să ia măsuri adecvate pentru informarea motoarelor de căutare cu privire la cererea de ștergere a datelor?

---

(1)  Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO 2002, L 201, p. 37, Ediție specială, 13/vol. 36, p. 63).

(2)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (JO 2016, L 119, p. 1).

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal Constitucional (Portugalia) la 3 martie 2021 – Autoridade Tributária e Aduaneira/VectorImpacto – Automóveis Unipessoal Lda

(Cauza C-136/21)

(2021/C 189/13)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Constitucional

Părțile din procedura principală

Recurentă: Autoridade Tributária e Aduaneira

Intimată: VectorImpacto – Automóveis Unipessoal Lda

Întrebarea preliminară

Articolul 110 TFUE poate fi interpretat, separat sau împreună cu articolul 191 TFUE, în special cu alineatul (2) al acestuia, în sensul că nu se opune unei norme de drept național care nu ia în considerare componenta de mediu atunci când aplică reduceri asociate cu deprecierea medie a valorii autovehiculelor pe piața națională în ceea ce privește taxa percepută pentru autovehiculele de ocazie cu număr de înmatriculare comunitar definitiv atribuit de alte state membre ale Uniunii Europene, permițând ca taxa astfel calculată să fie mai mare decât cea aplicabilă autovehiculelor de ocazie naționale echivalente?

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal d'arrondissement (Luxemburg) la 8 martie 2021 – Christian Louboutin/Amazon Europe Core Sàrl, Amazon EU Sàrl, Amazon Services Europe Sàrl

(Cauza C-148/21)

(2021/C 189/14)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal d'arrondissement

Părțile din procedura principală

Reclamant: Christian Louboutin

Pârâte: Amazon Europe Core Sàrl, Amazon EU Sàrl, Amazon Services Europe Sàrl

Întrebările preliminare

1)

Articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (1) trebuie interpretat în sensul că utilizarea unui semn identic cu o marcă într-un anunț publicitar afișat pe un site este imputabilă operatorului sau entităților legate din punct de vedere economic din cauza amestecului pe acest site a ofertelor proprii ale operatorului sau ale entităților legate din punct de vedere economic de vânzători terți, prin integrarea acestor anunțuri publicitare în propria comunicare comercială a operatorului sau a entităților legate din punct de vedere economic? O astfel de integrare este întărită de faptul că: — anunțurile publicitare sunt prezentate uniform pe site? — anunțurile publicitare proprii ale operatorului și ale entităților legate din punct de vedere economic și ale vânzătorilor terți sunt afișate fără deosebire de originea acestora, însă afișând în mod clar logoul operatorului sau al entităților legate din punct de vedere economic, în rubricile publicitare ale site-urilor internet terțe sub formă de „pop-up”? — operatorul sau entitățile legate din punct de vedere economic oferă un serviciu integral vânzătorilor terți, inclusiv asistență la elaborarea publicității și la stabilirea prețurilor de vânzare, depozitarea produselor și expedierea acestora? — site-ul operatorului și al entităților legate din punct de vedere economic este conceput astfel încât să se prezinte sub formă de magazine și de etichete precum „cele mai bune vânzări”, „cele mai solicitate” sau „cele mai oferite”, fără o distincție vizibilă la prima vedere între produsele proprii ale operatorului și ale entităților legate din punct de vedere economic și produsele unor vânzători terți?

2)

Articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că utilizarea unui semn identic cu o marcă într-un anunț publicitar afișat pe un site de vânzări online este, în principiu, imputabilă operatorului său sau entităților legate din punct de vedere economic dacă, în percepția unui utilizator de internet normal informat și suficient de atent, operatorul sau o entitate legată din punct de vedere economic a jucat un rol activ în elaborarea acestei publicități sau dacă aceasta din urmă este percepută ca făcând parte din propria comunicare comercială? O astfel de percepție va fi influențată: — de împrejurarea că acest operator și/sau entități legate din punct de vedere economic este un distribuitor renumit al celor mai variate produse, printre care produse din categoria celor promovate în publicitatea sa; — sau de împrejurarea că publicitatea astfel afișată prezintă un antet în care este reprodusă marca de serviciu a acestui operator sau a entităților legate din punct de vedere economic, această marcă fiind renumită ca marcă de distribuitor; — sau de împrejurarea că acest operator sau entități legate din punct de vedere economic oferă concomitent cu această afișare a serviciilor oferite în mod tradițional de distribuitorii de produse din aceeași categorie cu cea din care face parte produsul promovat prin anunțul publicitar?

3)

Articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului privind marca Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că expedierea, în cadrul comerțului și fără consimțământul titularului unei mărci, către consumatorul final al unui produs care poartă un semn identic cu marca constituie o utilizare imputabilă expeditorului numai dacă acesta din urmă cunoaște efectiv aplicarea acelui semn pe produs? Un astfel de expeditor este utilizatorul semnului în discuție în cazul în care el însuși sau o entitate legată din punct de vedere economic a anunțat consumatorul final că efectuează această expediere după ce el însuși sau o entitate legată din punct de vedere economic a stocat produsul în acest scop? Un astfel de expeditor este utilizatorul semnului în cauză dacă el însuși sau o entitate legată din punct de vedere economic a contribuit în prealabil în mod activ la afișarea, în cadrul comerțului, a unui anunț publicitar pentru produsul prevăzut cu acest semn sau a înregistrat comanda consumatorului final având în vedere acest anunț publicitar?

---

(1)  JO 2017, L 154, p. 1.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunal administratif (Luxemburg) la 5 martie 2021 – A, B și C, reprezentat legal de părinții săi/Ministre de l’Immigration et de l’Asile

(Cauza C-153/21)

(2021/C 189/15)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal administratif

Părțile din procedura principală

Reclamanți: A, B și C, reprezentat legal de părinții săi

Pârât: Ministre de l’Immigration et de l’Asile

Întrebarea preliminară

Articolul 33 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2013/32/UE [a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013] privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (1) coroborat cu articolul 23 din Directiva 2011/95/UE [a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011] privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (2), precum și cu articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene poate fi interpretat în sensul că permite să se declare inadmisibilă cererea de protecție internațională formulată de părinți în numele și pe seama copilului lor minor în alt stat membru (în speță, Luxemburg), altul decât cel care a acordat în prealabil protecție internațională numai părinților, precum și fraților și surorilor copilului (în speță, Grecia) pentru motivul că autoritățile statului care a acordat protecție internațională acestora din urmă, înainte de plecarea lor și de nașterea copilului, garantează că, la sosirea copilului și la întoarcerea celorlalți membri ai familiei, copilul respectiv va putea beneficia de un permis de ședere și de aceleași avantaje precum cele acordate beneficiarilor de protecție internațională, fără a susține însă că i se va acorda cu titlu personal un statut de protecție internațională?

---

(1)  JO 2013, L 180, p. 60.

(2)  JO 2011, L 337, p. 9.

Cerere de decizie preliminară introdusă de Administratīvā rajona tiesa (Letonia) la 12 martie 2021 – SIA BALTIJAS STARPTAUTISKĀ AKADĒMIJA/Latvijas Zinātnes padome

(Cauza C-164/21)

(2021/C 189/16)

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Administratīvā rajona tiesa

Părțile din procedura principală

Reclamantă: SIA BALTIJAS STARPTAUTISKĀ AKADĒMIJA

Pârât: Latvijas Zinātnes padome

Întrebările preliminare

1)

Un organism (de drept privat) care are mai multe activități principale, printre care activitatea de cercetare, dar ale cărui venituri provin în cea mai mare parte din prestarea de servicii de învățământ cu titlu oneros, poate fi calificat drept entitate în sensul articolului 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014 (1)?

2)

Este justificată aplicarea cerinței privind proporția din finanțarea (venituri și cheltuieli) a activităților economice și a celor fără caracter economic pentru a stabili dacă entitatea îndeplinește cerința prevăzută la articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014 referitoare la obiectivul principal al activităților entității care este de a efectua în mod independent cercetare fundamentală, cercetare industrială sau dezvoltare experimentală sau de a disemina la scară largă rezultatele unor astfel de activități prin predare, publicare sau transfer de cunoștințe? În cazul unui răspuns afirmativ, care ar fi proporția adecvată din finanțarea activităților economice și a celor fără caracter economic pentru a stabili obiectivul principal al activităților entității?

3)

Având în vedere dispozițiile articolului 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014, este justificată aplicarea cerinței ca veniturile obținute din activitatea principală să fie din nou investite (reinvestite) în activitatea principală a entității respective și este necesar să se evalueze alte aspecte pentru a putea stabili în mod justificat obiectivul principal al activităților entității care depune propunerea de proiect? O astfel de apreciere ar fi modificată de utilizarea veniturilor realizate (se reinvestesc în activitatea principală sau, de exemplu, în cazul unui fondator privat, se plătesc sub formă de dividende acționarilor), chiar în cazul în care cea mai mare parte a veniturilor reprezintă taxe plătite pentru serviciile de învățământ?

4)

Personalitatea juridică a asociaților entității care depune propunerea de proiect în cauză este esențială pentru a aprecia dacă această entitate corespunde definiției prevăzute de articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014, cu alte cuvinte, dacă este vorba despre o societate constituită în conformitate cu dreptul comercial în scopul desfășurării unei activități economice (activitate cu titlu oneros) în scop lucrativ (articolul 1 din Codul comercial) sau dacă asociații sau acționarii săi sunt persoane fizice sau juridice cu scop lucrativ (incluzând prestarea de servicii de învățământ cu titlu oneros) sau sunt constituite fără scop lucrativ (de exemplu, o asociație sau o fundație)?

5)

Proporția studenților naționali și ai statelor membre ale Uniunii în raport cu studenții străini (care provin din state terțe) și împrejurarea potrivit căreia obiectivul activității principale realizate de entitatea în cauză este de a asigura studenților un învățământ superior și o calificare competitivă pe piața forței de muncă internaționale în conformitate cu cerințele internaționale contemporane (punctul 5 din statutul reclamantei) sunt esențiale în scopul evaluării naturii economice a activității entității care depune propunerea de proiect?

---

(1)  Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat (JO 2014, L 187, p. 1).

Hotărârea Tribunalului din 24 februarie 2021 – Braesch și alții/Comisia

(Cauza T-161/18) (1)

(„Acțiune în anulare - Ajutoare de stat - Ajutor pentru restructurarea preventivă a Banca Monte dei Paschi di Siena - Faza preliminară de examinare - Decizie prin care ajutorul este declarat compatibil cu piața internă - Excepție de inadmisibilitate - Calitatea de parte în cauză - Interesul de a exercita acțiunea - Calitate procesuală activă - Admisibilitate”)

(2021/C 189/17)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Anthony Braesch (Luxemburg, Luxemburg), Trinity Investments DAC (Dublin, Irlanda), Bybrook Capital Master Fund LP (Grand Cayman, Insulele Cayman), Bybrook Capital Hazelton Master Fund LP (Grand Cayman), Bybrook Capital Badminton Fund LP (Grand Cayman) (reprezentanți: M. Siragusa, A. Champsaur, G. Faella și L. Prosperetti, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: K. Blanck și A. Bouchagiar, agenți)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea Deciziei C(2017) 4690 final a Comisiei din 4 iulie 2017 privind ajutorul de stat SA.47677 (2017/N) – Italia, noul ajutor și plan de restructurare modificat al Banca Monte dei Paschi di Siena

Dispozitivul

1)	Respinge excepția de inadmisibilitate.

2)	Cererile privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

---

(1)  JO C 190, 4.6.2018.

Hotărârea Tribunalului din 10 martie 2021 – AM/BEI

(Cauza T-134/19) (1)

(„Funcție publică - Personalul BEI - Remunerație - Admisibilitate - Termen de depunere a cererii de deschidere a unei proceduri de conciliere - Act care lezează - Indemnizație de mobilitate geografică - Transfer către un birou extern - Refuzul de a acorda o indemnizație - Acțiune în anulare și în despăgubire”)

(2021/C 189/18)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: AM (reprezentanți: L. Levi și A. Champetier, avocate)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții (reprezentanți: G. Faedo și M. Loizou, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE și pe articolul 50a din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene prin care se solicită, pe de o parte, anularea deciziilor BEI din 30 iunie și din 11 decembrie 2017, precum și, în măsura în care este necesar, a deciziei Președintelui BEI din 20 noiembrie 2018 de confirmare a acestor decizii, prin care i s-a refuzat reclamantului beneficiul indemnizației de mobilitate geografică, și, pe de altă parte, repararea prejudiciilor material și moral pe care reclamantul pretinde că le-ar fi suferit ca urmare a deciziilor menționate.

Dispozitivul

1)	Anulează deciziile Băncii Europene de Investiții (BEI) din 30 iunie și 11 decembrie 2017, pentru faptul că, prin acestea, lui AM i se refuză acordarea indemnizației de mobilitate geografică.

2)	Respinge în rest acțiunea.

3)	BEI suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de AM.

---

(1)  JO C 155, 6.5.2019.

Hotărârea Tribunalului din 17 martie 2021 – Alvargonzález Ramos/EUIPO – Ursus-3 Capital, A.V. (URSUS Kapital)

(Cauza T-114/20) (1)

(„Marcă a Uniunii Europene - Procedură de decădere - Marca Uniunii Europene figurativă URSUS Kapital - Utilizare serioasă a mărcii - Decădere parțială - Articolul 18 alineatul (1) și articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 - Dovada utilizării serioase - Aprecierea probelor - Calificarea serviciilor”)

(2021/C 189/19)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Pablo Erik Alvargonzález Ramos (Madrid, Spania) (reprezentant: E. Sugrañes Coca, avocată)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (reprezentant: S. Palmero Cabezas, agent)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO: Ursus-3 Capital, A.V., SA (Madrid)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 10 decembrie 2019 (cauza R 711/2019-5) privind o procedură de decădere între Ursus-3 Capital, A.V. și domnul Alvargonzález Ramos

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Îl obligă pe domnul Pablo Erik Alvargonzález Ramos la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 129, 20.4.2020.

Acțiune introdusă la 26 februarie 2021 – Swissgrid/Comisia

(Cauza T-127/21)

(2021/C 189/20)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Swissgrid AG (Aarau, Elveția) (reprezentanți: P. De Baere, P. L’Ecluse, K. T’Syen și V. Lefever, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin acțiunea formulată, reclamanta solicită anularea deciziei Comisiei conținute în scrisoarea acesteia din 17 decembrie 2020 prin care informează operatorii de transport și de sistem (OTS) că reclamanta nu este calificată să participe la platformele europene de schimb de produse standard de energie de echilibrare, inclusiv la Trans European Replacement Reserves Exchange (TERRE), și dispune ca OTS TERRE să o excludă pe reclamantă de la platforma TERRE cel târziu la 1 martie 2020. În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată aplică în mod eronat articolul 1 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2017/2195 al Comisiei din 23 noiembrie 2017 (1). — Decizia atacată încalcă articolul 1 alineatul (6) din Regulamentul 2017/2195, întrucât statuează că, pentru ca reclamanta să poată participa la platformele europene de schimb de produse standard de energie de echilibrare, participarea reclamantei ar trebui să fie „necesară” pentru remedierea unei probleme de securitate a sistemului care să rezulte din fluxuri fizice neprogramate de energie electrică, în timp ce criteriul relevant este dacă excluderea Elveției „poate determina trecerea prin această țară a unor fluxuri fizice neprogramate de energie electrică care ar pune în pericol securitatea sistemului din regiune”. — Decizia atacată încalcă articolul 1 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2017/2195, întrucât interpretează condițiile alternative prevăzute de articolul 1 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2017/2195 drept condiții cumulative.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată aplică în mod incorect articolul 1 alineatul (7) din Regulamentul(UE) 2017/2195. — Decizia atacată încalcă articolul 1 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2017/2195, întrucât interpretează a doua teză a articolului 1 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2017/2195 în sensul că aceasta impune încheierea unui acord interguvernamental de cooperare în materie de energie electrică cu Uniunea în sensul primei condiții alternative prevăzute la articolul 1 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2017/2195. — Decizia atacată încalcă articolul 1 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2017/2195, întrucât nu se întemeiază în mod corespunzător pe avizul emis de ACER și de toți operatorii de transport și de sistem (OTS).

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă articolul 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și dreptul la apărare al reclamantei, întrucât Comisia Europeană nu a ținut seama și nu a răspuns la argumentele avansate de reclamantă în scrisorile sale către Comisia Europeană din 29 septembrie 2020 și din 8 decembrie 2020.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia atacată încalcă articolul 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 296 TFUE, întrucât (i) nu motivează în mod corespunzător decizia Comisiei Europene de a nu lua în considerare (a) argumentele avansate de reclamantă în scrisorile sale către Comisia Europeană din 29 septembrie 2020 și din 8 decembrie 2020, (b) avizul tuturor OTS și (c) avizul ACER și (ii) conține un raționament contradictoriu și insuficient.

---

(1)  Regulamentul (UE) 2017/2195 al Comisiei din 23 noiembrie 2017 de stabilire a unei linii directoare privind echilibrarea sistemului de energie electrică (Text cu relevanță pentru SEE) (JO 2017, L 312, p. 6-53).

Acțiune introdusă la 19 martie 2021 – Saure/Comisia

(Cauza T-151/21)

(2021/C 189/21)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Hans-Wilhelm Saure (Berlin, Germania) (reprezentant: C. Partsch, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Comisiei din 27 ianuarie 2021 prin care i s-a refuzat acordarea accesului la documentele Comisiei prin furnizarea unor copii ale ansamblului corespondenței purtate de Comisie începând cu 1 aprilie 2020 a) cu societatea BioNTech SE, b) cu cancelarul german, referitor la societatea BioNTech SE și la produsele acesteia și c) cu ministrul federal al sănătății german, referitor la achiziționarea de vaccinuri pentru combaterea pandemiei de coronavirus, în special cu referire la cantitățile de vaccinuri și la termenele de livrare a acestora propuse de BioNTech;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că reclamantul consideră că are un drept de acces la documentele în litigiu ale Comisiei Europene în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (1).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că reclamantul consideră că articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 nu se opune dreptului său de acces la informațiile în litigiu. El consideră că divulgarea acestor informații nu ar aduce atingere intereselor comerciale ale unei persoane fizice sau juridice. În opinia sa, informațiile vizate nu conțin secrete comerciale în sensul Directivei (UE) 2016/943 (2) .

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că reclamantul consideră că articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 nu se opune dreptului de acces la informațiile în litigiu. El consideră că această dispoziție nu protejează decât procesul de decizie în curs. Or, în opinia sa, obiectul cererii sale de acces la dosar se referă la documentele referitoare la negocierile pârâtei în legătură cu livrarea de vaccinuri. În opinia lui, aceste negocieri s-au încheiat deja. El consideră pe de altă parte că divulgarea informațiilor în litigiu ar servi interesului public superior, întrucât achiziționarea de vaccinuri de către Uniune face, de mai multe săptămâni, obiectul unor dezbateri în întreaga Europă.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

(2)  Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale (JO 2016, L 157, p. 1).

Acțiune introdusă la 23 martie 2021 – Saure/Comisia

(Cauza T-154/21)

(2021/C 189/22)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Hans-Wilhelm Saure (Berlin, Germania) (reprezentant: C. Partsch, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei prin care Comisia i-a respins cererea de acces Gestdem nr. 2021/0592 la documente ale Comisiei, refuzându-i-se furnizarea unor copii ale: tuturor proceselor-verbale, rezumatelor, adnotărilor, notelor și dosarelor „comitetului director”, precum și ale „echipei comune de negociere” referitoare la reuniunile, negocierile, deciziile, propunerile, sumarele, e-mailurile, scrisorile, istoricul apelurilor telefonice – în special în ceea ce privește acordurile prealabile de achiziție – și la contractele specifice încheiate cu societățile farmaceutice referitoare la livrarea de vaccinuri împotriva COVID19 pentru combaterea epidemiei de coronavirus. Prin „acorduri prealabile de achiziție” se înțelege orice acord referitor la achiziția, livrarea, securizarea, rezervarea sau dezvoltarea de vaccinuri împotriva COVID19 pentru statele membre ale Uniunii Europene;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă două motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că reclamantul consideră că are un drept de acces la documentele în litigiu ale Comisiei Europene în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 (1). Refuzul Comisiei încalcă, în opinia lui, această dispoziție.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că dreptului de acces al reclamantului nu i se opune niciun motiv de excludere prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001. În opinia sa, Comisia nu a prezentat niciun motiv de excludere și nu poate fi constatat niciun asemenea motiv.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

Acțiune introdusă la 22 martie 2021 – BZ/BCE

(Cauza T-162/21)

(2021/C 189/23)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: BZ (reprezentant: H. Tettenborn, avocat)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (BCE)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Comitetului Executiv din 17 noiembrie 2020 și din 12 ianuarie 2021 privind punerea în aplicare a Hotărârii din 28 mai 2020 în cauza T-483/16 RENV, în măsura în care această decizie stabilește o despăgubire (insuficientă) de numai 50 000 de euro și impune o obligație de confidențialitate în sarcina reclamantei referitor la scrisoarea din 12 ianuarie 2021 a BCE;

—	acordarea de despăgubiri reclamantei în cuantum de 30 000 de euro pentru prejudiciile morale și nemateriale suferite de aceasta ca urmare a lipsei punerii în aplicare corespunzătoare de către BCE a Hotărârii din 28 mai 2020 în cauza T-483/16 RENV;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 266 TFUE, inclusiv: (a) neremedierea efectelor trecute ale deciziilor anulate; (b) lipsa despăgubirii în mod echitabil a reclamantei pentru toate dezavantajele și efectele acestora cauzate reclamantei; (c) omisiunea de a informa corect reclamanta cu privire la punerea în aplicare a deciziei Comitetului Executiv din 17 noiembrie 2020 sau, cel puțin, cu privire la părțile esențiale ale acestei decizii; și (d) neacordarea posibilității acesteia de a comunica scrisoarea din 12 ianuarie 2021 a BCE în interiorul și în afara BCE.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor transparenței și bunei administrări și a articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de solicitudine, a bunăstării personalului și a articolelor 21 și 31 din Cartea drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, precum și pe încălcarea articolului 41 din Cartea drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Acțiune introdusă la 26 martie 2021 – QM/Europol

(Cauza T-164/21)

(2021/C 189/24)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: QM (reprezentant: N. de Montigny, avocată)

Pârâtă: Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol)

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei din 27 mai 2020 de a nu prelungi contractul reclamantului în contract pe durată nedeterminată;

—	anularea, dacă se va dovedi necesar, în măsura în care adaugă elemente de motivare, a deciziei din 18 decembrie 2020 de respingere a reclamației;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe eroarea pe care ar fi săvârșit-o autoritatea abilitată să încheie contracte de muncă (AAIC) la aplicarea criteriilor de evaluare a candidatului la reînnoire și în mod special la interpretarea noțiunii de „necesități viitoare previzibile” care, în ziua adoptării deciziei, nu fuseseră în niciun moment decise și nici chiar stabilite.

2.	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat în mod efectiv înainte de adoptarea deciziei care lezează.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de bună administrare și a dreptului legitim al reclamantului de a fi evaluat cu privire la competențele stabilite necesare funcției. Reclamantul critică decizia pentru motivul că aceasta ar fi fost adoptată pe baza unor prejudecăți și temeri, dar fără să se fi procedat la examinarea efectivă a aptitudinilor sale.

4.	Al patrulea motiv, întemeiat pe eroarea vădită de apreciere pe care ar fi săvârșit-o AAIC la aprecierea profilului și aptitudinilor reclamantului.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe abuzul de drept și pe încălcarea obligației de solicitudine.

Acțiune introdusă la 29 martie 2021 – Amort și alții/Comisia

(Cauza T-165/21)

(2021/C 189/25)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamanți: Heidi Amort (Jenesien, Italia) și alți 31 de reclamanți (reprezentant: R. Holzeisen, avocată)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului anularea deciziei de punere în aplicare, cu modificările și completările ulterioare, care face obiectul acțiunii.

Motivele și principalele argumente

Acțiunea formulată împotriva Deciziei de punere în aplicare C(2021) 698 (final) a Comisiei Europene din 29 ianuarie 2021 de acordare a unei autorizații de introducere pe piață condiționate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului pentru „COVID-19 Vaccine AstraZeneca – COVID-19 Vaccine (ChAdOx1-S [recombinant])”, medicament de uz uman este întemeiată pe următoarele motive.

1.

Primul motiv: decizia de punere în aplicare atacată încalcă articolul 2 punctele 1 și 2 din Regulamentul (CE) nr. 507/2006 (1). Este dovedit științific că panica răspândită la nivel mondial din cauza unei rate ridicate a mortalității, pretins asociată cu infectarea cu SARS-CoV-2, este neîntemeiată. În plus, OMS și Uniunea Europeană nu au recunoscut în mod corespunzător situația de urgență în sensul unei amenințări la adresa sănătății publice.

2.

Al doilea motiv: decizia de punere în aplicare atacată încalcă articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 507/2006, din cauza: — lipsei unui raport beneficii/riscuri, în conformitate cu articolul 1 punctul 28a din Directiva 2001/83/CE (2), care să fie pozitiv; — lipsei cerinței prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 507/2006, întrucât solicitantul nu este probabil în măsură să furnizeze date clinice cuprinzătoare; — lipsei cerinței prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 507/2006, întrucât necesitățile medicale nesatisfăcute nu vor fi îndeplinite prin intermediul medicamentului autorizat; — lipsei cerinței prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 507/2006.

3.	Al treilea motiv: încălcarea Regulamentului (CE) nr. 1394/2007 (3), a Directivei 2001/83/CE și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 (4).

4.	Al patrulea motiv: încălcarea gravă a articolelor 168 și 169 TFUE, precum și a articolelor 3, 35 și 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 507/2006 al Comisiei din 29 martie 2006 privind autorizația de introducere pe piață condiționată pentru medicamente de uz uman care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO 2006, L 92, p. 6, Ediție specială, 13/vol. 53, p. 45).

(2)  Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO 2001, L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1394/2007 al Parlamentului European si al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind medicamentele pentru terapie avansată și de modificare a Directivei 2001/83/CE și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 (JO 2007, L 324, p. 121).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO 2004, L 136, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 44, p. 83).

Acțiune introdusă la 29 martie 2021 – Autorità di sistema portuale del Mare Ligure occidentale și alții/Comisia

(Cauza T-166/21)

(2021/C 189/26)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamanți: Autorità di sistema portuale del Mare Ligure occidentale și alți 15 reclamanți (reprezentanți: F. Munari, I. Perego, G. Roberti, S. Zunarelli, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanții solicită Tribunalului:

—	anularea articolelor 1, 2, 3 și 4 din decizia Comisiei;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei C(2020) 8498 final a Comisiei din 4 decembrie 2020 privind schema de ajutoare de stat SA.38399 2019/C (ex 2018/E) pusă în aplicare de Italia – Impozitarea porturilor din Italia.

Această decizie a calificat drept ajutor de stat scutirea de impozitul pe profit de care beneficiază Autoritățile Sistemului Portuar din Italia.

În susținerea acțiunii, reclamanții invocă motivele și argumentele care urmează.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia este eronată și încalcă articolul 107 alineatul (1) TFUE în măsura în care susține că Autoritățile Sistemului Portuar ar exercita o activitate economică în termenii identificați de Comisie. În această privință se susține că Comisia a reținut în mod eronat că poate să transpună criteriile elaborate în practică și în jurisprudență în ceea ce privește porturile altor state membre sau alte tipuri de infrastructuri, încălcând de asemenea principiile generale ale egalității de tratament și bunei administrări.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia este de asemenea eronată și încalcă articolul 107 alineatul (1) TFUE în măsura în care Comisia a denaturat apărarea formulată de Italia cu privire la inexistența unei piețe, dat fiind că este vorba despre un sector care nu este deschis concurenței, prin alegerea legiuitorului național.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că, în plus, Comisia a încălcat articolul 345 TFUE, articolele 3, 7 și 121 TFUE, precum și numeroase principii de drept al Uniunii, dat fiind că nu a luat în considerare faptul că tratatul nu se opune dreptului statelor membre de a menține proprietatea publică asupra bunurilor și infrastructurilor portuare și de a încredința și de a rezerva exclusiv reglementarea și administrarea acestora unor entități infrastatale precum Autoritățile Sistemului Portuar.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia este eronată și încalcă articolul 107 alineatul (1) TFUE în măsura în care: — a reținut existența unui transfer de resurse de stat; — a considerat că sistemul de impozitare a Autorităților Sistemului Portuar este selectiv și — a considerat că sistemul de impozitare a porturilor italiene putea să denatureze concurența și schimburile comerciale dintre statele membre.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia era afectată de asemenea de lipsa cercetării și de nemotivare.