(1)

La 18 ianuarie 2012, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 36/2012.

(2)

O persoană nu ar trebui să mai fie menținută pe lista persoanelor fizice și juridice, entităților sau organismelor cărora li se aplică măsuri restrictive, prevăzută în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 36/2012 (denumită în continuare „lista”).

(3)

O entitate ar trebui adăugată pe lista entităților prevăzută în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 36/2012.

(4)

Informațiile referitoare la o persoană care figurează în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 36/2012 ar trebui, de asemenea, actualizate.

(5)

Prin urmare, anexa II la Regulamentul (UE) nr. 36/2012 ar trebui modificată în consecință,

(1)

Articolul 21 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei (2) stabilește cerințele aferente cererilor de ajutor pentru animale și cererilor de plată în cadrul măsurilor de sprijin pentru animale. În cazul speciilor cu ciclu de producție scurt, cu o rată ridicată de rotație a animalelor, numărul animalelor în privința cărora se depune o cerere de plată pentru animale în cadrul măsurii prevăzute la articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) se poate modifica semnificativ în cursul anului de cerere. Acest lucru ar putea duce la o diferență considerabilă între numărul animalelor declarate în cererea de plată pentru animale și numărul animalelor care vor beneficia în cele din urmă de condiții superioare de bunăstare. În consecință, numărul animalelor declarate în cererea de plată pentru animale este doar orientativ. Prin urmare, în ceea ce privește respectivele specii cu ciclu de producție scurt, statele membre ar trebui să poată stabili un sistem care să îi permită beneficiarului să solicite sprijin pentru toate animalele care sunt eligibile pentru sprijin la o dată sau în timpul unei perioade care urmează a fi stabilită de statul membru. În absența unei baze de date electronice, ar trebui să fie posibilă stabilirea numărului real de animale pe baza certificatelor de sacrificare sau a altor documente justificative prezentate autorității competente după data depunerii cererii de plată pentru animale.

(2)

Aplicarea criteriilor de selecție nu este obligatorie pentru toate măsurile sau pentru toate tipurile de operațiuni. Prin urmare, controalele administrative efectuate în ceea ce privește cererile de sprijin ar trebui să includă numai verificarea elementului respectiv, dacă este necesar.

(3)

Verificarea caracterului rezonabil al costurilor se realizează în etapa controalelor administrative privind cererile de sprijin și pe baza unui sistem de evaluare definit. Cu toate acestea, ar trebui să se aplice norme specifice atunci când riscul de costuri nerezonabile este scăzut sau când componența costurilor nu poate fi definită înainte de punerea în aplicare a operațiunii.

(4)

În conformitate cu articolul 67 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4), cuantumul sprijinului poate fi stabilit pe baza baremelor standard pentru costurile unitare, a sumelor forfetare sau a ratelor forfetare. În astfel de cazuri, controalele administrative nu ar trebui să includă verificarea cuantumului costurilor suportate și al plăților efectuate de beneficiar.

(5)

Normele privind controalele care se aplică instrumentelor financiare ar trebui adaptate pentru a se asigura coerența cu normele privind gestiunea și controlul prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și în Regulamentul delegat (UE) nr. 480/2014 al Comisiei (5) și ar trebui să ia în considerare particularitățile sprijinului acordat sub forma unui instrument financiar.

(6)

Cheltuielile care fac obiectul controalelor la fața locului nu ar trebui să reprezinte cheltuielile care trebuie plătite, ci cheltuielile declarate agenției de plăți. Întrucât cheltuielile care trebuie plătite pot fi determinate numai după încheierea tuturor controalelor, efectuarea controalelor pe baza cheltuielilor respective ar putea face ca atingerea ratei de control să fie imprevizibilă. În plus, cheltuielile care fac obiectul controalelor la fața locului nu ar trebui să includă cheltuielile efectuate de agenția de plăți strict pentru plățile anticipate, întrucât cheltuielile respective nu corespund cu cele suportate de beneficiar. De asemenea, cheltuielile legate de instrumente financiare ar trebui luate în considerare pentru atingerea ratei minime de control numai în măsura în care acestea sunt verificate efectiv de autoritatea competentă. Pentru a se asigura atingerea ratei minime de control în fiecare an calendaristic, controalele ar trebui efectuate până la data prevăzută pentru depunerea datelor de control și a statisticilor de control prevăzute la articolul 9 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014.

(7)

Pentru ca numărul controalelor să nu se dubleze în mod inutil, controalele la fața locului ar trebui să acopere doar elementele care nu au făcut încă obiectul controalelor administrative.

(8)

În conformitate cu articolele 48 și 51 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014, controalele trebuie să verifice respectarea, printre altele, a criteriilor de eligibilitate, a angajamentelor și a altor obligații. În plus, în conformitate cu articolul 50 alineatul (4) litera (a) din respectivul regulament de punere în aplicare, eșantionul operațiunilor care trebuie controlate la fața locului trebuie să țină seama de necesitatea de a controla operațiuni de tipuri și dimensiuni suficient de variate. Dispozițiile specifice măsurilor privind subiectul în cauză sau intensitatea controalelor prevăzute la articolele 54-59 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 nu sunt, așadar, necesare.

(9)

În ceea ce privește sancțiunile administrative, pentru a se asigura tratamentul egal al operațiunilor selectate și al operațiunilor neselectate pentru a face obiectul controalelor la fața locului, cheltuielile verificate ar trebui să fie, în ambele cazuri, cheltuielile declarate.

(10)

Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 ar trebui modificat în consecință.

(11)

Modificările aduse regulamentului menționat ar trebui să se aplice cererilor de sprijin sau cererilor de plată referitoare la anii de cerere sau la perioadele de primă care încep de la 1 ianuarie 2018. Cu toate acestea, având în vedere dificultățile întâmpinate în anul de cerere 2015 de către statele membre care au trebuit să își adapteze sistemele la termenul de depunere a cererilor de plată pentru animale prevăzut la articolul 13 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014, precum și la sistemul de reduceri, excluderi și sancțiuni prevăzut în Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 al Comisiei (6), prevederea care permite stabilirea numărului real de animale din speciile cu ciclu de producție scurt pe baza certificatelor de sacrificare sau a altor documente justificative prezentate autorității competente după depunerea cererii de plată pentru animale ar trebui să se aplice cererilor de plată pentru animale aferente anilor de cerere care încep de la 1 ianuarie 2016.

(12)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru dezvoltare rurală,

1.

La articolul 21, se introduce următorul alineat (4a):

2.

Articolul 48 se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 50 se modifică după cum urmează:

4.

Articolul 51 se modifică după cum urmează:

5.

Articolele 54-59 se elimină.

6.

La articolul 60, se adaugă următorul alineat (4):

7.

Articolul 61 se modifică după cum urmează:

8.

La articolul 63, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

(1)

Acțiunile întreprinse de Uniune în sectorul transportului maritim ar trebui să urmărească îmbunătățirea siguranței maritime și protejarea mediului marin.

(2)

Comitetul pentru siguranța maritimă („MSC”) al Organizației Maritime Internaționale (OMI) a aprobat, în cadrul celei de-a 97-a sesiuni, amendamente la regula II-1/23 și la regula II-2/9.4.1.3 din Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare („Convenția SOLAS”), la Codurile internaționale din 1994 și 2000 privind siguranța navelor de mare viteză („Codurile HSC”), la Codul internațional al mijloacelor de salvare („Codul LSA”) și la anexa la Rezoluția MSC.81(70). Se preconizează că respectivele amendamente vor fi adoptate în cadrul celei de a 98-a sesiuni a MSC, care va avea loc în iunie 2017.

(3)

Comitetul pentru protecția mediului marin („MEPC”) al OMI a convenit, în cadrul celei de a 70-a sesiuni, cu privire la amendamente referitoare la apendicele V al anexei VI la Convenția internațională pentru prevenirea poluării de către nave („anexa VI la MARPOL”), în ceea ce privește informațiile pe care trebuie să le conțină nota de livrare a combustibilului pentru propulsia navei („BDN”). Se preconizează că respectivele amendamente vor fi adoptate în cadrul celei de a 71-a sesiuni a MEPC, care va avea loc în iulie 2017.

(4)

MSC al OMI a aprobat, în cadrul celei de a 95-a și al celei 96-a sesiuni, mai multe proiecte de amendamente la regula II-1 din Convenția SOLAS privind compartimentarea și stabilitatea în stare de avarie. Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în ceea ce privește amendamentele menționate, a fost stabilită în Decizia (UE) 2016/2077 a Consiliului (1).

(5)

MSC al OMI a convenit, în cadrul celei de a 97-a sesiuni, amânarea pentru cea de-a 98-a sesiune a adoptării majorității proiectelor de amendamente la regula II-1 din Convenția SOLAS privind regulile referitoare la compartimentare și la stabilitatea în stare de avarie, iar în ceea ce privește amendamentele la regula II-1/6 privind formula indicelui de compartimentare necesar R, s-a convenit că orice modificări suplimentare aduse regulii II-1/6 nu ar trebui să reducă nivelul actual de siguranță.

(6)

Prin urmare, poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (1) litera (a) și la articolul 2 alineatul (2) din Decizia (UE) 2016/2077, rămâne aplicabilă.

(7)

MSC al OMI a convenit, în cadrul celei de a 97-a sesiuni, armonizarea textului regulilor II-1/22, II-1/23 și II-1/24 cu privire la existența mai multor expresii pentru cerințe similare și actualizarea referințelor încrucișate existente, fără ca prin aceasta să se modifice conținutul amendamentelor aprobate anterior. Regula II-1/23 se referă la cerințe speciale pentru navele de pasageri ro-ro și nu face obiectul poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii astfel cum a fost stabilită în Decizia (UE) 2016/2077. Directiva 2009/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) se aplică navelor de pasageri și ambarcațiunilor de mare viteză pentru pasageri angajate în curse interne. Articolul 6 alineatul (2) litera (a) punctul (i) din directiva respectivă prevede că navele noi de pasageri din clasa A trebuie să respecte integral cerințele Convenției SOLAS din 1974, astfel cum au fost modificate.

(8)

Amendamentele la regula II-2/9.4.1.3 din Convenția SOLAS clarifică cerințele pentru integritatea la foc a ferestrelor navelor de pasageri care transportă maximum 36 de pasageri și ale navelor cu destinație specială având peste 60 (dar maximum 240) de persoane la bord. Navele care transportă maximum 36 de pasageri ar trebui să asigure același nivel de siguranță ca cele care transportă mai mult de 36 de pasageri. Directiva 2009/45/CE se aplică navelor de pasageri și ambarcațiunilor de mare viteză pentru pasageri angajate în curse interne. Articolul 6 alineatul (2) litera (a) punctul (i) din directiva respectivă prevede că navele noi de pasageri din clasa A trebuie să respecte integral cerințele Convenției SOLAS din 1974, astfel cum au fost modificate. În partea B.10.4 din capitolul II-2 al anexei I la directiva respectivă se prevede că pentru navele de pasageri care transportă maximum 36 de pasageri, o atenție specială trebuie acordată integrității la foc a ferestrelor din fața zonelor de îmbarcare deschise sau închise pentru bărci de salvare și plute de salvare și integrității la foc a ferestrelor situate sub astfel de zone și amplasate într-o poziție în care ferestrele respective, în cazul în care s-ar avaria în timpul unui incendiu, ar împiedica lansarea bărcilor de salvare sau plutelor de salvare sau îmbarcarea în acestea.

(9)

Amendamentele aduse Codurilor HSC oferă clarificări privind aplicarea punctelor 8.10.1.4-8.10.1.6 din Codurile HSC în ceea ce privește exonerarea de obligația de a avea la bord bărci de urgență în cazul navelor de mare viteză cu lungimea sub 20 m și, respectiv, cu lungimea sub 30 m. O navă de mare viteză cu lungimea mai mică de 30 m în înțelesul Codului HSC din 2000 sau cu lungimea mai mică de 20 m în înțelesul Codului HSC din 1994 poate fi scutită de obligația de a avea la bord o barcă de urgență, sub rezerva îndeplinirii condițiilor de la punctul 8.10.1.6 din codurile HSC, care include un punct nou conform căruia trebuie să fie posibilă recuperarea din apă a unei persoane în dificultate aflată în poziție orizontală sau aproape orizontală. Directiva 2009/45/CE se aplică navelor de pasageri și ambarcațiunilor de mare viteză pentru pasageri angajate în curse interne. Articolul 6 alineatul (2) litera (a) punctul (i) din directiva respectivă prevede că navele noi de pasageri din clasa A trebuie să respecte integral cerințele Convenției SOLAS din 1974, astfel cum au fost modificate.

(10)

Codul LSA stabilește cerințele internaționale pentru mijloacele de salvare care sunt reglementate de capitolul III din Convenția SOLAS din 1974, astfel cum a fost modificat. Amendamentele la punctele 6.1.1.5 și 6.1.1.6 din Codul LSA și la punctul 8.1.1 din partea 1 a anexei la Rezoluția MSC.81(70) oferă coerență testelor statice și sarcinilor lor de probă pe care trebuie să le suporte instalațiile de lansare la apă, inclusiv elementele structurale și vinciurile acestora. Amendamentele menționate ar trebui considerate drept corecții minore. Instalațiile de lansare la apă și vinciurile sunt enumerate în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/306 al Comisiei (3), care face trimitere la Codul LSA și la Rezoluția MSC.81(70) în ceea ce privește articolele MED/1.21, 1.23, 1.24 și 1.25 cu privire la instalațiile de lansare la apă, precum și articolele MED/1.41a, 1.41b, 1.41c, 1.41d și 1.41e cu privire la vinciuri. Prin urmare, acestea intră sub incidența Directivei 2014/90/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4).

(11)

Amendamentele la apendicele V al anexei VI la MARPOL clarifică faptul că navele care îndeplinesc cerințele din anexa VI la MARPOL cu privire la conținutul de sulf în zonele de control al emisiilor de sulf [(S)ECA] prin mijloace echivalente [sisteme de epurare a gazelor de evacuare (EGCS)], pot permite furnizorului să declare în BDN, după notificarea cumpărătorului, că respectivul combustibil este destinat utilizării de o navă care îndeplinește prin mijloace echivalente cerințele privind conținutul de sulf. Având în vedere numărul tot mai mare de nave echipate cu EGCS, amendamentele la apendicele V al anexei VI la MARPOL sunt necesare pentru a alinia textul standard din BDN în ceea ce privește faptul că navele pot continua să utilizeze combustibili cu un conținut mai ridicat de sulf chiar și după intrarea în vigoare a cerințelor privind conținutul de sulf de 0,10 %, aplicabile (S)ECA începând cu data de 1 ianuarie 2015. Cerințele anexei VI la MARPOL cu privire la limitarea emisiilor de SOx sunt puse în aplicare în dreptul Uniunii prin Directiva (UE) 2016/802 a Parlamentului European și a Consiliului (5). Articolul 6 alineatul (9) literele (b) și (c) și articolul 13 alineatul (2) litera (a) din respectiva directivă se referă la BDN ca mecanism principal de asigurare a conformității cu respectiva directivă. Mijloacele echivalente de conformitate sunt considerate metode alternative de reducere a emisiilor, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (o) din respectiva directivă, și pot fi folosite cu condiția ca navele care utilizează metoda de reducere a emisiilor să înregistreze în mod continuu reduceri ale emisiilor de dioxid de sulf care să fie cel puțin echivalente cu reducerile care s-ar obține prin utilizarea combustibililor marini care îndeplinesc cerințele prevăzute de respectiva directivă.

(12)

Uniunea nu este nici membră a OMI și nici parte contractantă la convențiile și codurile relevante. Prin urmare, Consiliul ar trebui să autorizeze statele membre să exprime poziția Uniunii și să își exprime consimțământul privind asumarea de obligații în temeiul acestor amendamente, în măsura în care aceste amendamente intră în sfera de competență exclusivă a Uniunii,

(a)

amendamentele la regula II-1/23 din Convenția SOLAS, astfel cum este prevăzută în anexa 1 la documentul MSC 97/WP.5 al OMI, sub rezerva modificărilor propuse în documentele MSC 97/3/5 și MSC 97/3/4 ale OMI;

(b)

amendamentele la regula II-2/9.4.1.3 din Convenția SOLAS, astfel cum este prevăzută în anexa 13 la documentul MSC 97/22/Add.1 al OMI;

(c)

amendamentele la Codurile HSC, astfel cum sunt prevăzute în anexele 15 și 16 la documentul MSC 97/22/Add.1 al OMI;

(d)

amendamentele la Codul LSA și la anexa la Rezoluția MSC.81(70), astfel cum sunt prevăzute în anexa 17 la documentul MSC 97/22/Add.1 al OMI și în anexa 1 la documentul MSC 98/3/1 al OMI.

(1)

La 23 octombrie 2014, Consiliul European a adoptat Decizia 2014/749/UE (2) de numire a Comisiei Europene pentru perioada care se încheie la 31 octombrie 2019.

(2)

Printr-o scrisoare din data de 28 octombrie 2016, domnul Jean-Claude JUNCKER, președintele Comisiei, a informat Consiliul că doamna Kristalina GEORGIEVA a demisionat din funcția sa de vicepreședinte și membru al Comisiei, cu efect de la 1 ianuarie 2017.

(3)

În conformitate cu articolul 246 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, locul rămas vacant în urma demisiei ar trebui să fie ocupat pe perioada rămasă până la încheierea mandatului de un nou membru având aceeași cetățenie.

(4)

Prin urmare, ar trebui numit un nou membru în cadrul Comisiei,

(1)

La 31 mai 2013, Consiliul a adoptat Decizia 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei.

(2)

O persoană nu ar trebui să mai fie menținută pe lista persoanelor fizice și juridice, entităților sau organismelor cărora li se aplică măsuri restrictive prevăzută în anexa I la Decizia 2013/255/PESC (denumită în continuare „lista”).

(3)

O entitate ar trebui adăugată pe lista entităților prevăzută în anexa I la Decizia 2013/255/PESC.

(4)

Informațiile referitoare la o persoană care figurează în anexa I la Decizia 2013/255/PESC ar trebui, de asemenea, actualizate.

(5)

Prin urmare, anexa I la Decizia 2013/255/PESC ar trebui modificată în consecință,

(1)

La 7 iunie 2017 ora 5.13, Comitetul unic de rezoluție (SRB) a transmis Comisiei o schemă de rezoluție pentru Banco Popular Español S.A., în conformitate cu articolul 18 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014.

(2)

În schema de rezoluție, SRB susține că toate condițiile pentru măsura de rezoluție prevăzute la primul paragraf al articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 sunt îndeplinite în ceea ce privește Banco Popular Español S.A. și examinează motivele pentru care este necesară o acțiune în interesul public privind rezoluția.

(3)

În conformitate cu articolul 18 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, schema de rezoluție supune Banco Popular Español S.A. procedurii de rezoluție și stabilește ca instituției aflate în rezoluție să i se aplice instrumentul de vânzare a activității. Schema de rezoluție prevede, de asemenea, motivele pentru care toate aceste elemente sunt adecvate.

(4)

Comisia aprobă schema de rezoluție. În special, Comisia este de acord cu argumentele prezentate de SRB cu privire la motivele pentru care rezoluția este necesară în interes public, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014.

(5)

Prin urmare, schema de rezoluție, astfel cum a fost prezentată de SRB, ar trebui aprobată,