Manual windows

WiNS – DMPC – Capitolul I 1
CAPITOLUL I. INTRODUCERE
1. TEMATICA CURSULUI: DEPANARE ŞI MODERNIZARE PC
I. INTRODUCERE
1. Structura cursului; ce vom şti la terminarea orelor de curs ?
2. Evoluţia calculatoarelor personale.
3. Reprezentarea interna a informaţiei într-un calculator; cum reuşeşte
calculatorul să satisfacă atâtea cerinţe ale utilizatorilor ?
4. Noţiuni despre organizarea logică a datelor.
5. Structura unui calculator; ce găsim sub carcasă ?
II. GENERALITĂŢI
1. Tipuri de sisteme.
2. Documentaţia necesară.
3. De ce avem nevoie pentru a putea începe depanarea hardware ?
4. Demontarea calculatorului şi examinarea acestuia.
III. COMPONENTELE PRINCIPALE ALE SISTEMULUI
1. Placa de bază.
1.1 Tipodimensiunile de plăcilor de bază.
1.2 Magistralele de date de pe placa de bază.
1.3 Tipuri de sloturi de extensie.
1.4 Chipset-ul, creierul plăcii de bază ?
1.5 BIOS-ul – descriere şi configurare.
1.6 Resursele sistemului: IRQ, DMA, adrese I/O.
2. Procesorul, creierul calculatorului.
2.1 Caracteristicile procesorului: controlul traficului prin microprocesor.
2.2 Liderii producătorlor de microprocesoare.
2.3 Familia microprocesoarelor X86. Coprocesoarele matematice.
2.4 Ce ne rezervă viitorul privind microprocesoarele ?
3. Memoria.
3.1 Organizarea logică a memoriei.
3.2 Tipuri de memorie.
3.3 Adăugarea de memorie: modalităţi de testare.
4. Sursa de alimentare şi carcasa unităţii centrale.
4.1 Tipurile de surse de alimentare.
4.2 Standardele carcaselor unităţii centrale.
IV. DISPOZITIVELE DE INTRARE/IEŞIRE
1. Dispozitivele de intrare.
1.1 Tastatura.
1.2 Mouse-ul.

WiNS – DMPC – Capitolul I2
1.3 Dispozitivede intrare speciale.
2. Dispozitive de afişare video.
2.1 Sistemul de afişare
2.2 Monitorul
2.3 Adaptorul grafic. Acceleratoare grafice.
3. Comunicaţii şi reţele de calculatoare.
3.1 Utilizarea porturilor de comunicaţie (COM, LPT, USB).
3.2 Modemul.
3.3 Componentele unei reţele LAN. Elemente de bază.
4. Dispozitive audio.
4.1 Caracteristicile plăcilor de sunet.
4.2 Accesoriile plăcilor de sunet.
V. SISTEME DE STOCARE DE MARE CAPACITATE.
1. Interfeţe de stocare.
2. Unităţi de dischetă.
3. Componentele de bază ale unităţilor de hard-disc.
4. Unităţile CDROM. Standardele CD-urilor.
5. DVD-ul este viitorul ?
6. Unităţi de bandă şi alte unităţi de stocare de mare capacitate
VI. IMPRIMANTE ŞI SCANNERE.
1. Imprimante matriceale.
2. Imprimante cu jet de cerneală.
3. Imprimante LASER.
4. Scanerul.
VII. ASAMBLAREA ŞI ÎNTREŢINEREA SISTEMELOR
1. Realizarea unui sistem.
2. Modernizarea unui calculator: când şi cum ?
3. Întreţinerea sistemului: întreţinerea preventivă, copii de siguranţă, garanţii.
VIII. DEPISTAREA DEFECTELOR ŞI DEPANAREA
1. Instrumente de diagnosticare software.
2. Instrumente de diagnosticare hardware.
3. Probleme create de sistemele de operare.

BIBLIOGRAFIE
1. WINN L. ROSCH TOTUL DESPRE HARDWARE – editura Teora,
1999
2. SCOTT MUELLER PC DEPANARE ŞI MODERNIZARE – editura
Teora, 1997 şi 1999 ediţia a 3-a
3. LISA BUCKI PC 6 ÎN 1 - editura Teora, 1999
4. PETER NORTON SECRETE PC - editura Teora, 1998
5. KRIS JAMSA MODERNIZAREA CALCULATORULUI
PERSONAL - editura ALL, 1996
6. ANDY RATHBORNE MODERNIZAREA ŞI DEPANAREA
CALCULATOARELOR PENTRU TOŢI - editura
Teora, 1996
7. JENNIFER FULTON GHIDUL BOBOCULUI PENTRU
MODERNIZAREA CALCULATORULUI
PERSONAL - editura Teora, 1996
8. MIHAELA
CÂRSTEA
ION DIAMANDI
CALCULATORUL PE ÎNŢELESUL TUTUROR -
editura AGNI, 1995
9. Redacţia CHIP COLECŢIA CHIP 1997, 1998, 1999, 2000
10. INTERNET Site- urile diferiţilor producători de tehnică de calcul

2. EVOLUŢIA CALCULATOARELOR PERSONALE
A) SCURT ISTORIC
Un calculator numeric modern este de fapt un set de comutatoare electronice,
utilizate pentru a reprezenta şi controla circuitul datelor elementare, numite digiţi
binari (biţi). Datorită caracterului on/off al informaţiei binare (1 sau 0), trebuia găsit
un comutator electronic eficient.
Primele calculatoare foloseau tuburile electronice pe post de comutatoare, ceea
ce ducea la apariţia multor probleme, acestea fiind ineficiente datorită consumului
mare de energie, mare parte degajată sub formă de căldură şi fiind foarte nesigure.
Apariţia tranzistorului a revoluţionat calculatoarele personale. Inventat în 1948
de John Bardeen, Walter Brattain şi William Shockley, tranzistorul este un comutator
electronic compact, cu consum mic de energie şi de dimensiuni mult mai mici, ceea
ce a dus la înlăturarea completă a tuburilor electronice.
Trecerea la tranzistoare a declanşat o nouă eră a miniaturizării, pe care o
simţim din plin şi astăzi. vechile sisteme de calcul, de dimensiuni foarte mari
(umpleau o încăpere) şi mari consumatoare de energie s-au transformat în sisteme
compacte (laptopuri) care pot funcţiona cu o simplă baterie.
În 1959 inginerii de la Texas Instruments au inventat circuitul integrat,
conţinând mai multe tranzistoare pe acelaşi suport de bază, legate fără fire. Primul
circuit integrat conţinea 6 tranzistoare, faţă de un procesor Pentium cu peste 4
milioane de tranzistoare.
În 1969, compania Intel a produs un cip de memorie de 1 Kb=1024 biţi,
reprezentând la acea dată o mare realizare. Cum era firesc, comenzile nu au încetat să
apară, compania Busicomp comandând 12 tipuri diferite de circuite logice pentru una
din maşinile sale de calcul aflate în proiect.
Pe lângă faptul că Intel a încorporat toate aceste circuite într-un singur cip, au
încorporat şi toate funcţiile lor, astfel încât să poată fi controlat printr-un program
care îi putea modifica funcţiile.
Primul procesor Intel 4004, un procesor pe 4 biţi, a apărut în 1971 (cipul opera
4 biţi de date simultan). A urmat foarte repede 8008, un microprocesor pe 8 biţi,
apărut în 1972.
În 1973 au fost proiectate primele microcalculatoare bazate pe cipul 8008,
simple echipamente pentru demonstarţii cu rolul de a face să se aprindă nişte
luminiţe. La sfârşitul lui 1973, Intel a introdus cipul 8080, de zece ori mai rapid
decât predecesorul său, care adresa 64 K memorie. Acesta a fost de fapt pasul mult
aşteptat de industria calculatoarelor personale.
În 1975 a fost lansat kitul ALTAIR, considerat a fi primul calculator personal,
conţinând un microprocesor 8080, o sursă de alimentare, un oanou de comandă cu
multe beculeţe şi o memorie de 256 octeţi. La un preţ de vânzare de ~ 400 $, kitul
trebuia ansamblat de cumpărător. calculatorul cuprindea o magistrală cu arhitectură

deschisă, fiind posibilă adăugarea de extensii şi periferice ulterioare. Noul procesor a
inspirat alte companii să scrie programe, inclusiv sistemul de operare CP/M şi prima
versiune a limbajului de programare BASIC.
În 1975, firma IBM a introdus pe piaţă primul ei calculator personal. Modelul
5100 avea 16K memorie şi un monitor cu 16 linii pe 64 de caractere, un interpretor al
limbajului BASIC şi o unitate de casete DC 300 pentru stocare, preţ 9000 $. Datorită
preţului nu a constituit un succes comercial şi a fost înlocuit cu modelele 5100, 5110
şi 5120. Abia modelul 5150 a constitui primul IBM Personal Computer, sistem foarte
asemănător cu sistemul IBM System/23 dataMaster apărut în 1980.
În 1976, compania Apple Computer lansează Apple I (aproape 700 $), format
dintr-o placă principală, fixată în şuruburi pe o bucată de placaj, fără carcasă şi susă
de alimentare. În 1977 apare Apple II, care a stabilit standardul pentru aproape toate
calculatoarele ce au urmat.
În 1980 lumea microcalculatoarelor asista la o competiţie: de o parte sistemele
Apple cu o bază software gigantică, iar pe de altă parte sistemele CP/Mdezvoltate din
iniţialul Mits Altair.
B) CALCULATORUL PERSONAL IBM
La sfărşitul anului 1980, IBM a intrat pe piaţa calculatoarelor cu preţ mic,
aflată într-o extindere rapidă, proiectând sub conducerea lui Don Estridge primul PC,
având la bază sistemul IBM System /23 data Master cu monitorul şi tastatura
integrate în ansamblu. echipa de proiectare a utilizat microprocesorul 8088, ce accesa
1 Mb de memorie, cu magistrala internă de 16 biţi şi externă de 8 biţi.
IBM a fabricat calculatorul cu intenţia de a-l lansa pe piaţă într-un an, folosind
căt mai multe componente de la producătorii externi: apărea pentru prima dată un
nou standard: compatibil IBM. pentru acesta s-au scris mai mult software decât
pentru oricare alt sistem de pe piaţă.
Compania Microsoft a acceptat propunerea de a dezvolta un sistem de operare
pentru acest sistem, pe care la denumit simplu DOS (Sistem de operare cu discul).
C) DEZVOLTAREA CALCULATOARELOR PERSONALE ÎN ZILELE
NOASTRE.
În cei 20 de ani de la lansarea primului IBM PC, sistemele bazate pe
microprocesorul 8088 la 4.77 MHz, au evoluat la sisteme cu microprocesoare
Pentium III sau AMD K7 Atlon la 800 MHz, de aproape 1500 de ori mai rapide,
fiind capabile să acceseze cantităţi de memorie de ordinul sutelor de Mb şi să lucreze
cu cantităţi de date de ordinul zecilor de Gb.
IBM a inventat standardul compatibil, piaţa fiind rapid mişcată de o
multitudine de producători de echipamente de calcul şi echipamente periferice.
Standardul iniţial Compatibil IBM a fost înlocuit cu standardul PC sau mai nou
Compatibil PC. A apărut o nouă noţiune, cea de upgrade, născută din necesitatea de a

ţine pasul cu ritmul tot mai alert de dezvoltare a tehnologiilor de fabricaţie cerute de
produsele software tot mai performante.
Calculatorul personal a devenit în zilele noastre un fel de “aparat
electrocasnic” bun la toate, tot mai prezent la toate categoriile de oameni, capabil de
aproape orice fel de activitate cerută. Astfel, tot ceea ce merită să fie discutat sau
privit s-a transformat în numere – cărţi, muzică, filme etc.

3. REPREZENTAREA INTERNĂ A INFORMAŢIEI ÎNTR-UN
CALCULATOR
A) PRINCIPIILE MATEMATICE
În interiorul calculatoarelor circulă semnale (impulsuri). Pantru a memora şi
transmite informaţiile prin intermediul acestor semnale, calculatoarele folosesc un
sistem de reprezentare a informaţiilor pe două niveluri.
Practic, în calculator există semnale electrice de tensiune mai înaltă care sunt
interpretate ca avănd valoarea 1 şi semnale de tensiune joasă, interpretate ca având
valoarea 0. Valorile 0 şi 1 se mai numesc şi BIŢI şi reprezintă particulele cele mai
mai mici de informaţie din calculator.
Astfel, devine evident de ce în calculatoare este folosit sistemul binar (în baza
2), deoarece toate datele sunt reprezentate prin cifrele 0 şi 1.
Pentru citirea informaţiilor nu se folosesc însă biţi în mod individual (singuri
ei reprezentând o cantitate prea mică de informaţie) ci grupaţi într-o succesiune.
O astfel de succesiune de 8 biţi se mai numeşte BYTE (sau OCTET), acesta
reprezentând unitatea de măsură a capacităţii de memorie.
Ex. 10011001 = 1 byte
Un byte poate reprezenta un singur caracter. Cel mai mic număr care poate fi
reprezentat de un byte este 0 iar cel mai mare număr este 255:
0 x 27
+ 0 x 26
+ 0 x 25
+ 0 x 24
+ 0 x 23
+ 0 x 22
+ 0 x 21
+ 0 x 20
= 00000000 = 0
1 x 27
+ 1 x 26
+ 1 x 25
+ 1 x 24
+ 1 x 23
+ 1 x 22
+ 1 x 21
+ 1 x 20
= 11111111 = 255
Prin intermediul biţilor se pot reprezenta nu numai numere ci şi litere sau
cuvinte. În calculator caracterele alfanumerice sunt codificate şi deci recunoscute
după un anumit sistem, codurile fiind tot numerice. Acest sistem permite
reprezentarea cu uşurinţă şi a valorilor logice TRUE =1 şi FALSE = 0.
La apariţia primelor calculatoare personale, cu procesoare pe 4 biţi, se utilizau
coduri scurte, suficiente pentru codificarea a 16 simboluri. Codul de bază utilizat pe
4 biţi pentru 10 numerale se numea Binary Coded Decimal sau BCD şi este încă
utilizat pe unele sisteme.
Cod binar Numeral
0000 0
0001 1
0010 2
0011 3
0100 4
0101 5
0110 6
0111 7
1000 8
1001 9

Acest sistem de codificare s-a dovedit repede insuficient, fiind nevoie să se
treacă la utlizarea unor sisteme de codificare mai complexe, dintre care cel mai
cunoscut este codul ASCII.
B) TABELA ASCII UNITED STATES

C) UNITĂŢI UZUALE DE MĂSURĂ A MEMORIEI
Un byte este o succesiune de 8 biţi. El reprezintă unitatea de bază a capacităţii
de memorie. Bytul, notat B şi multiplii săi reprezintă unităţi de măsură a capacităţii
de memorare atât pentru memoria internă a calculatorului, cât şi pentru alte
dispozitive.
Deoarece reprezentarea numerelor în calculator se face în baza 2 şi nu în baza
zece, aşa cum suntem obişnuiţisă lucrăm în mod normal, şi multiplii byte-ului vor fi
puteri ale lui 2 şi nu ale lui 10.
Astfel:
1 KB = 210
B = 1024 B şi nu 103
= 1000 B
1 MB = 210
KB = 1024 KB = 1048576 B
1 GB = 210
MB = 1024 MB = 1048576 KB = 1073741824 B
1 TB = 210
GB = 1024 GB = 1048576 MB = 1073741824 KB
Abrevierile K (kilo), M (mega), G (giga) şi T (tera) se scriu cu litere mari şi
reprezintî mii, milioane, miliarde şi respectiv biliarde.
Astăzi, dimensiunile obişnuite ale hard-discurilor sunt de ordinul GB iar ale
memoriei RAM instalate de ordinul MB.

4. NOŢIUNI DESPRE ORGANIZAREA LOGICĂ A DATELOR
Stocarea datelor se referă la păstrarea instrucţiunilor de program şi a datelor pe
calculator astfel încãt informaţiile să fie disponibile pentru prelucrări.
Datele de lucru şi programele sunt stocate logic pe un suport fizic (hard-disc,
dischetă, disc optic, bandă magnetică, etc.) sub formă de fişier. Fişierele sunt grupate
în directoare sau subdirectoare, obţinându-se o structură arborescentă care este
gestionată de către sistemul de operare. În momentul prelucrării datelor sau lansării
în execuţie a programelor, acestea sunt stocate temporar în memoria RAM a
calculatorului, dar la decuplarea acestuia de sub tensiune, memoria RAM este
ştearsă; din acest motiv memoria RAM se numeşte memorie volatilă.
A) SUPORTUL FIZIC PENTRU STOCAREA DATELOR
Se referă la un suport nevolatil de stocare, pe care se păstrează instrucţiuni de
program şi date, chiar după oprirea calculatorului.
Mai jos sunt enumerate câteva dintre cele mai uzuale suporturi fizice:
1) Hard disc sau Disc Fix:
Este un element de stocare standard în sistemele de calcul, în mod uzual
format din: mai multe discuri rigide acoperite cu un material având sensibilitate
magnetică, ansamblul capetelor de citire/scriere şi interfaţa electronică ce
coordonează conectarea între unitatea de disc şi calculator. Dimensiunea unui hard-
disc, sau capacitatea sa de stocare, se măsoară în megabytes (MB) sau gigabytes
(GB)..
Exemple de capacităţi de stocare : 850 MB, 1.6 GB, 3 GB, etc.
Înainte de a utiliza un hard-disc, acesta trebuie pregătit urmând următoarele
etape:
a) Formatare fizică: operaţie realizată de obicei în fabrică, prin intermediul
unor programe specializate. În momentul formatării fizice, suprafaţă discului este
testată pentru sectoare cu defecţiuni fizice; dacă sunt depistate asemenea sectoare
defecte, ele sunt marcate şi devin inaccesibile componentelor software. Astfel este
asigurată siguranţa datelor, deoarece sistemul de operare nu are acces la sectoarele
marcate ca fiind defecte şi deci nu poate stoca date în acele zone. Operaţia de
formatare fizică şterge iremediabil toate datele.
b) Partiţionare: operaţie care rezervă o zonă din capacitatea hard-discului
pentru a fi utilizată de un anumit sistem de operare. Pe acelaşi hard-disc pot fi
instalate mai multe sisteme de operare care utilizează fişiere cu formate specifice; în
acest scop se creează mai multe partiţii, câte una pentru fiecare sistem de operare. În
cazul în care hard-discul va fi utilizat sub un singur sistem de operare, atunci vom
crea o singură partiţie care va utiliza toată capacitatea discului. Operaţia de
partiţionare o efectuează utilizatorul prin programe speciale. În cazul sistemelor de

operare MS-DOS şi MS Windows 9x se foloseşte utilitarul FDISK. Operaţia de
partiţionare şterge iremediabil toate datele. Informaţii despre partiţiile existente pe
un hard-disc sunt stocate într-o zonă special rezervată în acest scop, în tabele de
partiţii.
c) Formatare logică: operaţie efectuată de utilizator prin programe
specializate care pregătesc discul pentru a fi utilizat de către un anumit sistem de
operare. În cazul sistemelor de operare MS-DOS şi MS Windows 9x se foloseşte
utilitarul FORMAT. Operaţia de formatare logică şterge toate datele; în anumite
cazuri, se pot folosi utilitare pentru a recupera datele şterse prin formatare logică,
dacă în zonele de disc unde au fost memorate acestea nu s-au efectuat între timp
scrieri de informaţii.
În urma operaţiei de formatare logică, pe disc sunt înscrise informaţii
referitoare la modul în care datele pot fi stocate. Memorarea datelor de face utilizând
unităţi de alocare ce poartă denumirea de clustere. Un cluster este format din mai
multe sectoare de disc şi reprezintă unitatea de bază pentru stocarea informaţiei pe un
disc. Dimensiunea unui cluster este stabilită în urma operaţiei de formatare logică.
Pentru a ţine evidenţa modului în care au fost alocate clusterele pentru stocarea
datelor pe disc, se utilizează o tabelă de alocare a fişierelor – FAT (File Allocation
Table).
d) Transferul fişierelor sistem: este o etapă opţională, efectuată numai în
cazul în care se doreşte încărcarea sistemului de operare de pe hard-disc. Această
operaţie este realizată prin utilitare specializate.
2) Disc flexibil sau dischetă (Floppy disk)
Este un disc din material plastic flexibil, acoperit cu o substanţă cu proprietăţi
magnetice, introdus într-un plic, sau o carcasă de plastic, în scopul protecţiei sale
mecanice. Ele permit accesul capetelor de citire prin decupajele practicate în acest
scop. În general, dischetele sunt de 2 dimensiuni : 5.25 sau 3.5 inch, dar cele de 5.25
in. nu mai sunt folosite. Capacitatea de stocare a dischetelor de 3.5 inch este uzual de
1.44 MB. Pentru a putea fi utilizată, o dischetă trebuie în prealabil formatată
utilizând un program special.
În general, dischetele se cumpără pre-formatate. În cazul în care se doreşte
încărcarea sistemului de operare de pe dischete, atunci trebuiesc transferate fişierele
sistem pe dischetă.
3) CD-ROM
Este un disc optic pe care se pot memora date, muzică, imagini. Capacitatea
uzuală de stocare este de 650 MB sau 74 minute, în funcţie de tipul datelor. Pentru a
înscrie date pe un CD-ROM este necesară existenţa unui echipament special,
denumit inscriptor CD (CD Recorder). Pe unităţile de CD-ROM normale se poate
efectua doar citirea datelor. Anumite calculatoare au posibilitatea încărcării
sistemului de operare de pe discuri CD-ROM.

B) FIŞIERE ŞI DIRECTOARE
În vederea stocării datelor pe un mediu permanent, trebuiesc cunoscute şi
înţelese următoarele noţiuni:
Programul este o succesiune de instrucţiuni scrise într-un limbajul înţeles de
calculator, pe care acesta le poate executa astfel încãt echipamentele să acţioneze
într-un mod predeterminat. Un program efectuează operaţii de prelucrare asupra
datelor de intrare în scopul emiterii unor rezultate - datele de ieşire. Programele sunt
stocate fizic pe disc sub formă de fişiere.
În continuare, sunt prezentate câteva categorii de programe:
•Programele de sistem: Sunt toate programele de care are nevoie calculatorul
pentru a funcţiona eficient. Exemple : sistemul de operare, programele de gestionare
a memoriei.
•Programele utilitare: Sunt folosite pentru întreţinerea calculatorului. Exemple:
SCANDISK, DEFRAG, FDISK, FORMAT.
•Programele de aplicaţii: Ajută la efectuarea unui anumit gen de lucrări -
prelucrarea textelor, analiză financiară cu ajutorul foilor de calcul, tehnoredactarea
textelor, etc.

Fişierul este o colecţie de informaţii stocate sub o anumită formă, specifică
tipului de fişier. Un fişier se caracterizează prin:
1) Nume de fişier:
Format din 1-8 caractere pentru MS-DOS şi 1-255 caractere pentru MS
Windows 9x. Caracterele pot conţine litere, cifre şi simboluri speciale ( _Î!#%^$&-
()ŞŢ ). Sub sistemul de operare MS-DOS numele unui fişier nu poate include spaţii,
în timp ce sub MS Windows 9x acest lucru este posibil. Dacă pe acelaşi calculator
utilizăm aplicaţii sub DOS şi sub Windows 9x, atunci ar putea să apară anumite
probleme la folosirea în comun a fişierelor. Fişierele cu nume lungi din MS
Windows 9x sunt automat traduse în nume scurte de maxim 8 caractere, pentru a
putea fi utilizate şi sub MS-DOS.
Exemple de nume de fişiere sub MS-DOS şi MS Windows 9x:
BALANTA
STOC
XFILES
BV_1998
DAT-98
Sub sistemul de operare MS-DOS literele mari sau mici sunt tratate la fel,
acesta fiind un sistem de operare care nu sesizează diferenţa.
Exemple de nume de fişiere sub MS Windows 9x:
BALANTA DE VERIFICARE 1997
Curriculum Vitae
Memoriu către TRIBUNAL
Datele Mele – An 98
În numele de fişiere pot apare şi simboluri speciale, numite caractere ambigue
( wildcards):
? (semnul întrebării): poate înlocui orice caracter
* (asterisk): poate înlocui un grup de caractere de la 1 până la 8 caractere în
cazul
MS-DOS şi de la 1 până la 255 caractere în cazul lui MS Windows 9x.
Pentru exemplificare vom urma regula impusă de MS-DOS, caz în care un
nume de fişier poate conţine maxim 8 caractere.
NUME AMBIGUU DE FIŞIER NUME POSIBILE DE FIŞIERE
C?R ? poate fi înlocuit de literele A-Z şi cifrele 0-9 şi de
caractere speciale; de exemplu:
CAR, CBR, ..., CZR
C_R, CÎR, ...
C0R, C1R, ..., C9R
TE*T * poate fi înlocuit de un grup de 1 până la 5 litere sau cifre
sau caractere speciale; de exemplu:
TEST, TEWEGDST, TEZXST
TE_12_ST, etc.

???? Orice nume de fişier format din 4 caractere
* Orice nume de fişier, format din 1 până la 8 caractere.
2) Extensie sau tip:
Este opţională, formată dintr-un separator (punct) şi 1-3 caractere şi ne indică
tipul de informaţii stocate în acel fişier.
În extensia unui fişier pot apare şi simboluri speciale, numite caractere
ambigue (wildcards):
? (semnul întrebării): poate înlocui orice caracter
* (asterisk): poate înlocui un grup de caractere de la 1 până la 3 caractere..ISA
srl ISA srl ISA srl ISA srl - Curs MS Windows 95/98 pg.28
Extensii cu semnificaţie specială sunt următoarele:
.EXE, .COM Fişier executabil (program)
.BAT Fişier de comenzi (batch file) care are format text
.SYS Fişier sistem sau interfaţă software (driver)
.BIN Fişier binar de tip cod executabil (binary)
.LIB Fişier bibliotecă (library)
.XLS Fişier din aplicaţia MS Excel
.BAK Fişier de salvare a versiunii anterioare a aceluiaţi fişier (backup)
.DOC Fişier document de tip MS Word
.TXT Fişiere de text simplu sau formatat
.DBF Fişier cu date
.NTX, .NDX, .CDX, MDX, IDX Fişiere de tip index asociate fişierelor de tip
.DBF
.ZIP, .ARJ Fişiere comprimate, de tip arhivă
Fişierele de tip text conţin şiruri de caractere alfanumerice şi se mai numesc
fişiere cu format ASCII.
Termenul ASCII (American Standard Code for Information Interchange) se
referă la o formă de codificare a caracterelor astfel încât acestea să poată fi
înterpretate de utilizatorul uman. De exemplu litera a corespunde codului zecimal 97,
A corespunde codului 65, spaţiu corespunde codului 32, şamd.
Tabelul următor enumeră câteva exemple de fişiere cu nume şi extensii
ambigue:
TEST*.* TEST_ING.DOC
TEST1.TXT
TEST1998.XLS
etc.
TEST*.? În acest caz, extensia fişierului conţine un singur caracter:
TEST_ING.A
TEST1.T
TESTPPPP.X
etc.
TEST.* Toate fişierele cu numele TEST, indiferent de extensie.

*.DOC Toate fişierele cu extensia DOC, indiferent de nume.
*.* Toate fişierele indiferent de nume şi extensie
Tabel 2-3. Exemple de fişiere şi extensii de fişiere cu nume ambigue
3) Dimensiune:
Măsurată în bytes (B) sau octeţi.
4) Atribute:
a = arhivare; utilizat pentru anumite comenzi
r = read-only ; protejeaza fişierul la ştergere/modificare; el poate fi numai citit
h = hidden; ascunde fişierul astfel încât să nu poată fi vizualizat prin
comenzile uzuale.
s = fişier de sistem - system
E. Data şi ora ultimei modificări pentru fişierul respectiv.
Director sau folder: este un index care poate fi afişat şi conţine adresele
fişierelor păstrate pe un disc, sau pe o porţiune de disc. Directoarele au o structură
ierarhică, de tip arborescent, fiecare director având posibilitatea să conţină la rãndul
său o serie de alte directoare. Structura arborescentă se referă la o grupare logică a
datelor pentru a fi depistate eficient, nivelele sale fiind stabilite de utilizator. Numele
unui director poate avea maxim 8 caractere sub MS-DOS şi 255 de caractere sub MS
Windows 9x.
Directorul care este părintele tuturor subdirectoarelor se numeşte directorul
rădăcină sau root şi este specificat prin simbolul backslash ( ă).
Sub sistemul de operare MS Windows 9x se preferă utilizarea termenului de
folder, termen care în limba engleză înseamnă dosar. Acest sistem de operare este
astfel proiectat încât să faciliteze lucrul cu calculatorul printr-o interfaţă grafică
prietenoasă, care imită suprafaţă de lucru a unui birou. De aceea termenul de folder a
dobândit popularitate fiind mai uşor de înţeles de către utilizatori.
Pentru a identifica corect un fişier trebuiesc specificate următoarele elemente:
a) litera unităţii de disc: A,B, C, etc. urmată de simbolul două puncte (:)
b) calea de acces din structura arborescentă către acel fişier; o cale este
formată din succesiunea de directoare care ne conduc la acel fişier, separate prin
simbolul backslash ( ă)
c) numele fişierului
d) extensia fişierului, precedată de simbolul punct (.)
De exemplu, specificarea fişierului BALANTA.DOC este:
C:CONTABILITATE1998BALANTA.DOC
Alte exemple:
C:GESTIUNESTOC.XLS
C:JOCURIXFILES.EXE
Există două moduri de a scrie specificările de fişiere:

I. Folosind calea de acces absolută, pornind de la rădăcină, ca în exemplele de
mai sus.
II. Folosind calea de acces relativă, raportată la directorul curent. De exemplu,
dacă directorul curent este CONTABILITATE, atunci specificatorul pentru fişierul
BALANTA.DOC este de forma:
1998BALANTA.DOC
Numele directorul curent nu apare în specificatorul de fişier şi nici calea până
la directorul curent. O cale relativă nu începe cu backslash şi conţine numai numele
directoarelor aflate la nivele inferioare celui curent şi numele şi tipul fişierului.
Dacă directorul curent este JOCURI, atunci specificatorul pentru fişierul
XFILES.EXE este XFILES.EXE.
Directorul curent mai poate fi specificat prin simbolul punct (.) iar directorul
lui părinte prin două puncte (..). Astfel, dacă directorul curent este GESTIUNE,
atunci specificatorul relativ pentru fişierul BALANTA.DOC este:
..1998BALANTA.DOC.
Utilizatorul îşi crează propriile sale fişiere utilizând un program, aceste fişiere
dobândind denumirea generică de documente utilizator. Un document ar putea să fie
o scrisoare creată cu ajutorul unei aplicaţii de procesare texte, un tabel cu formule
matematice creat cu ajutorul unei aplicaţii de calcul tabelar, un desen, o partitură
muzicală sau o secvenţă video, create prin intermediul unor aplicaţii specializate.
Fiecare aplicaţie îşi generează fişiere cu format specific ce pot fi exploatate
numai sub aplicaţia respectivă sau sub aplicaţii care au capacitatea de a recunoaşte
formatul. De exemplu, dacă utilizatorul a editat o scrisoare sub procesorul de texte
MS Word, scrisoarea este stocată fizic pe disc sub forma unui fişier cu format şi o
extensie tipică programului respectiv; un alt procesor de texte - Wordperfect de
exemplu, crează fişiere cu formate şi extensii diferite. Pentru a prelucra o imagine
grafică nu putem folosi o aplicaţie de procesare texte, ci trebuie utilizată o aplicaţie
destinată acestui scop, cum ar fi Corel Draw de exemplu.

În general aplicaţiile din aceiaşi categorie - procesare texte, procesare imagini,
procesare sunete, cu toate că au formate specifice pentru fişierele create, pot
recunoaşte şi formate de fişiere străine care deţin popularitate pe piaţă. Astfel, un
document creat sub aplicaţia MS Word va putea fi citit şi prin aplicaţia Wordperfect,
dar în momentul accesării fişierului are loc conversia fişierului într-o formă proprie
Wordperfect.
Discul sistem: este discul ce conţine fişierele sistemului de operare necesare
pornirii calculatorului şi lansării sistemului de operare. Se obţine în urma operaţiei
de transfer a sistemului şi poate fi disc flexibil (dischetă), hard-disc sau CD-ROM.
Fişiere sistem: sunt fişierele ce conţin codul program al sistemului de operare.
NOTĂ: MS Windows 95/98 este un sistem de operare care se livrează cu
propria sa versiune de MS-DOS, versiunea 7.0.
De asemenea, el poate fi instalat peste sistemul MS-DOS existent, cele două
sisteme co-existând pe acelaşi echipament de calcul. În ambele cazuri, utilizatorul
dispune de două modalităţi de încărcare a sistemului de operare: se poate opta pentru
MS Windows 95/98 (varianta implicită) sau pentru MS-DOS.
Mai jos sunt date câteva exemple de nume de fişiere sistem:
IO.SYS
MSDOS.SYS
Operaţia de încărcare a sistemului de operare se referă la încărcarea în
memoria RAM a fişierelor de sistem şi se mai numeşte bootare.

5. STRUCTURA UNUI CALCULATOR. CE GĂSIM SUB
CARCASĂ ?
A) TERMINOLOGIE
Înainte de a începe studiul calculatoarelor personale, trebuie să ne obişnuim cu
limbajul specific. Orice PC este construit dintr-o mulţime de componente, fiecare
îndeplinind o funcţie specifică, care contribuie la funcţionarea generală a
calculatorului.
Ca şi în realitatea fizică, un PC este construit din elemente fundamentale,
combinate laolaltă, fiecare adăugând o nouă caracteristică sau calitate calculatorului
obţinut în final.
Blocurile de construcţie se numesc COMPONENTE HARDWARE şi sunt
formate din circuite electronice şi părţi mecanice care îndeplinesc diferite funcţii.
În timp, pe măsură ce sistemele de calcul s-au dezvoltat, diferenţele dintre
aceste componente s-au atenuat. În perioada de început a PC-urilor, majoritatea
producătorilor urmau aceeaşi linier directoare, utilizând aceleaşi componente, dar
astăzi diversitatea acestora a crescut. Unele componente realizate la început separat
s-au combinat într-o singură piesă, în timp ce altele au fost împărţite în mai multe
componente.
Pentru a uşura modul de înţelegere a componenteiu unui PC, îl putem împărţi
în următoarele părţi componente:

- unitatea de sistem
- sistemul de stocare masivă
- sistemul de afişare
- echipamentele periferice
- componente de conectare.
Fiecare din aceste părţi poate fi la rândul ei împărţită în componente majore
necesare construirii unui PC complet.

B) UNITATEA DE SISTEM
Majoritatea oamenilor consideră ca fiind un calculator partea care conţine
toate componentele esenţiale, mai puţin tastatura şi monitorul. Aceasta se mai
numeşte şi Unitatea Centrală – UC şi este componeta de bază a unui calculator, dar
este denumită tehnic unitate de sistem.
În aceasta se găsesc principalele circuite ale calculatorului şi pune la dispoziţie
conectorii prin care se face legătura între calculator şi celelalte accesorii, inclusiv
tastatura, monitorul şi echipamentele periferice.
La calculatoarele portabile (notebook), toate aceste componente externe sunt
combinate în una singură, denumită direct UC.
Unitatea centrală este alcătuită din următoarele componete:
1) Placa de bază
Este de fapt componenta de bază a UC şi este denumită şi motherboard (placă
mamă). Celelalte circuite din UC sunt părţi ale acesteia sau se conectează direct la
ea.
Placa de bază denumeşte funcţiile şi capacităţile fiecărui calculator, deci am
putea spune că fiecare tip de calculator are un tip de placă de bază (MB). De fapt,

diversitatea tipurilor de calculatoare nu este dată neapărat de tipul de MB, existănd
PC-uri diferite ca performanţe care au acelaşi tip de placă de bază.
MB conţine cele mai importante elemente ale unui PC: microprocesorul, cipul
BIOS, memoria, sistemul de stocare, sloturile de extensie şi porturile. Toate acestea
sunt controlate de elementul cel mai important al MB: cipsetul.
2) Microprocesorul
Este de fapt creerul calculatorului, elemntul care dă numele acestuia: un
calculator cu procesor Pentium este denumit simplu “calculator pentium”.
Calculatoarele mai vechi conţineau şi un coprocesor, responsabil de calculele
matematice (ca de exemplu funcţiile trigonometrice), care măreau considerabil
performanţele calculatorului. La microprocesoarele moderne, acesta a fost încorporat
pe aceeaşi pastilă de siliciu, crescând considerabil viteza de calcul datorită
transmiterii directe a datelor de calcul între ele.
3) Memoria
Microprocesorul are nevoie de un loc în care să-şi păstreze datele pe care le
procesează. Memoria, numită adeseori RAM(Random Acces Memory), localizată de
obicei pe placa de bază, este folosită de acesta pentru efectuarea calculelor.

De cantitatea de memorie instalată într-un sistem de calcul depind toate
produsele software ce pot rula pe acesta. De fapt, mai multă memorie este
echivalentul unor performanţe globale superioare.
4) BIOS
Pentru a putea funcţiona, calculatorul are nevoie de un program simplu de
pornire, numit sistem primar de intrare/ieşire (BIOS). Acesta este un set de rutine
permanent înregistrate, ce asigură caracteristicile operaţionale fundamentale ale
sistemului, inclusiv instrucţiunile care îi spun calculatorului cum să se autoseteze la
fiecare pornire.
La calculatoarele mai vechi, sistemul BIOS stabilea capacitatea unui
calculator, provenienţa acestuia determinând compatibilitatea de bază a acestuia.
La sistemele noi singura problemă de compatibilitate este acceptarea
standardului Plug’n’Play, care permite configurarea automată a sistemului. Sistemele
de operare moderne înlocuiesc automat codul BIOS, imediat după iniţializarea PC-
ului.
5) Circuitele de suport
Fac legătura între microprocesor şi restul calculatorului. La calculatoarele
moderne, toate funcţiile tradiţionale ale circuitelor de suport au fost înglobate în
cipset-uri, care contribuie la diferenţierea plăcilor de bază şi a performanţelor.

6) Sloturile de extensie
Permit extinderea capacităţilor plăcilor de bază prin montarea unor plăci
suplimentare. În timp, PC-urile au folosit mai multe standarde pentru sloturile de
extensie, în prezent cele mai importante fiind doar trei dintre ele.
C) SISTEMUL DE STOCARE MASIVĂ
Pentru a putea furniza calculatorului o modalitate de stocare a cantităţilor
imense de date şi de programe cu care se lucrează în fiecare zi, se utilizează
dispozitive de stocare masivă. La aproape toate calculatoarele, principalul dispozitiv
de stocare este Hard-discul.
Pentru transferarea programelor şi datelor între PC-uri se utilizează dischetele
şi unităţile CDROM. Toate aceste dispozitive seunt legate de restul PC-ului prin una
sau mai multe interfeţe.
1) Unităţile de hard-disc
Principalele cerinţe ale unui sistem de stocare sunt capacitatea şi viteza
raportate la cost. În prezent, pentru un preţ foarte mic se pot achiziţiona hard-discuri
cu capacitate foarte mare – zeci de GB – şi cu viteză foarte bună.

2) Unităţile CDROM
Cel mai popular mediu de distribuţie a datelor este discul CDROM. Cu o
capacitate standard de 650 MB, în prezent poate fi atât citit cât şi scris, costul
unităţilor de scriere şi chiar rescriere fiind din ce în ce mai mic.
O nouă generaţie, DVD-urile, cu capacităţi până la 18 GB, se anunţă a lua
locul CDROM-urilor, tehnologia de fabricaţie permiţând acestora sâ atingă viteze de
transfer foarte mari la costuri din ce în ce mai mici.
3) Unităţile de dischete
Cele mai ieftine dispozitive de stocare, dischetele au reprezentat pentru o
perioadă singura modalitate de stocare a datelor. În timp, tehnologia simplă a
acestora a evoluat, capacitatea acestora crescând de 50-100 de ori, însă preţul acestor
dispozitive ne fac să ne gândim la alte medii de stocare.
Totuşi, unităţile de dischetă rămân o componetă standard a PC-urilor, datorită
robusteţii acestora şi posibilităţii de a lucra în medii saturate de praf şi fum.
4) Unităţile de bandă
Sunt destinate exclusiv salvărilor de siguranţă, fiind caracterizatre prin
capacitate foarte mare şi cost mic. Se bazează pe aceleaşi principii ca un casetofon.
Toate sistemele importante folosesc sisteme de bandă, montate în casete de protecţie
ce pot fi uşor încuiate şi protejate.

D) SISTEMUL DE AFIŞARE
Este de fapt fereastra prin care privim în mintea calculatorului şi este format
dintr-o placă video sau un adaptor grafic şi un monitor sau un ecran plat. Acestea
lucrează permanent împreună, adaptorul grafic generănd imaginile ce se afişează pe
monitor.
1) Plăci grafice şi acceleratoare grafice
Placa grafică generează imaginea de pe ecranul monitorului, la parametrii
ceruţi, convertind codurile digitale în modele de biţi pentru fiecare punct vizibil.
Totodată determină numărul de culori afişate şi rezoluţia finală a imaginii.
În prezent, acestea sunt secondate de un accelerator grafic, cu rolul de a mări
performanţele 2D şi de a realiza imagini 3D de înaltă calitate.
2) Monitoarele şi sistemele de afişare cu ecrane plate
Monitorul este partea de bază a sistemului de afişare, finnd una din
componentele cele mai costisitoare ale sistemului de calcul în funcţie de parametrii
tehnici oferiţi.
Având de fapt aceeaşi tehnologie cu a televizoarelor, sunt capabile de a afişa
mai multe detalii, cu o serie de parametri bine stabiliţi, performanţele acestora fiind
strâns legate de cele ale adaptoarelor grafice.

Din ce în ce mai mult este vizibilă tendinţa de a limita spaţiul relativ mare
ocupat de acestea, prin introducerea unor sisteme de afişare cu ecrane plate, ale căror
performanţe tehnice se aproprie de cele ale monitoarelor clasice.
Fiind mai uşoare, ocupând mai puţin spaţiu şi consumând mai puţină energie,
deocamdată doar preţul relativ ridicat al acestora împiedică înlocuirea monitoarelor
CRT cu panourile LCD cu cristale lichide.
E) DISPOZITIVE PERIFERICE
Accesoriile conectate la un PC se numesc echipamente periferice şi sunt de
două tipuri:de interne şi externe.
Cele interne sunt montate în interiorul UC-ului şi sunt conectate direct lka
magistrala de extensie. Cele externe sunt fizic separate de UC şi uneori utilizează o
sursă de energie separată.
1) Dispozitive de intrare
Comunicarea cu PC-ul se face prin intermediul tastaturii şi al mouse-ului.
Tastatura rămâne cea mai eficientă metodă de introducere a textului, iar mouse-ul
este cel mai rapid mijloc de utilizare a interfeţelor grafice ale aplicaţiilor.
Desenarea de precizie se face cu tablete digitizoare, iar captarea imaginilor şi
recunoaşterea optică a caracterelor se face cu ajutoirul scannerelor.

2) Imprimantele
Cea mai cunoscută metodă de transformare a datelor digitale în mijloace
palpabile este tipărirea informaţiei pe hârtie, realizată prin intermediul
imprimantelor.
Cunoscând în timp una dintre cele mai fascinante dezvoltări, în prezent
întâlnim trei tipuri principale de imprimante: matriceale, cu jet de cerneală şi laser.
F) COMPONENTE DE CONECTARE
Capacitatea unui PC de a trimite informaţii către alte dispozitive poartă
numele de conectivitate. Prin intermediul porturilor I/O, Pc-ul propriu se poate
conecta cu orice număr de echipamente periferice.
1) Porturi I/O
Realizează legătura dintra echipamentele periferice şi PC. dotarea standard
actuală este un port paralel, utilizat de regulă de imprimante şi unul sau mai multe
porturi seriale pentru mouse sau alte dispozitive.

În prezent, conexiunile seriale migrează spre magistrale seriale universale
USB, în timp ce dorinţa de elimina cablurile de legătură duce la dezvoltarea
sistemelor de transmisie prin infraroşu IrDA.
2) Modemuri
Pentru conectarea cu alte surse de informaţii sau calculatoare aflate la distanţe
foarte mari (Internet), se utilizează sistemul telefonic internaţional prin intermefdiul
unui modem. Acesta este de fapt un convertor de semnal, transformând semnalele
digitale în analoge şi invers.
Tendinţa actuală este de a migra către servicii telefonice digitale ISDN,
conexiuni de mare viteză prin fibră optică şi legături digitale directe prin satelit.
3) Reţele
Tendinţa tot mai pronunţată de a pune în comun cât mai multe sisteme de
calcul PERSONALE, a dus la dezvoltarea tehnologiilor de reţea, care au o
multitudine de avantaje cum ar fi punerea în comun de resurse, mărirea puterii de
calcul şi conectarea propriului PC la un sistem global de calcul (WAN).

WiNS – DMPC – Capitolul II 25
CAPITOLUL II. GENERALITĂŢI
1. TIPURI DE SISTEME
Înainte de a trece la un studiu aprofundat al componentelor hardware, este
necesar să trecem în revistă deosebirile existente între arhitecturile calculatoarelor
IBM si a celor compatibile IBM, structura memoriei si modul de utilizare a acesteia.
În prezent se afla pe piaţă o multitudine de tipuri de calculatoare compatibile PC.
Majoritatea sunt asemănătoare, însă, odată cu continua perfecţionare a mediilor de
operare de genul Windows, UNIX sau OS/2, au devenit evidente câteva deosebiri
importante in arhitectura sistemelor. Un sistem de operare modern are nevoie cel
puţin de o unitate centrală de prelucrare CPU 486 pentru a putea rula. Versiunea
Windows NT 4.0 necesită cel puţin un procesor 586, funcţionarea optimă a acestui
sistem de operare fiind vizibilă abia pe un procesor performant MMX .
Cunoaşterea şi întelegerea acestor platforme hardware ne permit proiecrea,
instalarea şi utilizarea sistemele de operare moderne şi a aplicaţiilor astfel încât să
folosim în mod optim resursele hardware disponibile în sistemul de calcul.
Toate sistemele compatibile PC pot fi împărţite d.p.d.v. hardware în două
tipuri fundamentale:
- Sisteme pe 8 biţi (clasa PC/XT)
- Sisteme pe 16/32/64 biţi (clasa AT)
Termenul XT vine de la eXTended PC (PC extins), iar AT vine de la
Advanced Technology PC (PC cu tehnologie îmbunătăţită). Termenii PC XT si AT
se referă de fapt la sistemele IBM originale care aveau aceste nume. Calculatorul XT
era de fapt un sistem PC care includea un hard-disc în plus faţă de unităţile de
discheta dintr-un PC obisnuit, aveau un procesor 8088 pe 8 biţi şi o magistrala ISA
(Industry Standard Architecture) pe 8 biţi pentru extinderea sistemului. Denumirea
de 8 biţi vine de la faptul că magistrala ISA prezentă la sistemele de clasă PC/XT,
poate primi sau trimite intr-un singur ciclu numai 8 biţi de date. Datele dintr-o
magistrală de 8 biţi sunt trimise simultan pe opt căi, în paralel.
Sistemele de calcul sunt considerate de clasă AT, lucru care indica faptul că
respecta anumite standarde care au fost stabilite pentru prima oara in sistemul IBM
AT. AT este numele dat iniţial de IBM sistemelor cu procesoare si sloturi de extensie
pe 16 biţi (ulterior, pe 32 si 64 de biţi). Un sistem din clasa AT trebuie să aibe un tip
de procesor compatibil cu Intel 286 sau procesoare mai noi (386, 486 Pentium,
Pentium II şi Pentium III) şi trebuie să aibe un sistem de sloturi de extensie pe minim
16 biţi. De fapt, putem spune că sistemele din clasa PC/XT cu plăci de bază
modernizate care nu contin sloturi de extensie pe 16 biţi sau mai mult nu sunt
considerate adevarate sisteme de clasa AT.
Primele calculatoare de clasa AT aveau o versiune pe 16 biţi a magistralei de
tip ISA, de fapt o extensie a magistralei iniţiale ISA pe 8 biţi, întâlnită la
calculatoarele din clasa PC/XT. Ulterior, pentru sistemele din clasa AT au fost
proiectate alte tipuri de magistrale, cum sunt:

WiNS – DMPC – Capitolul II26
- Magistrala ISA pe 16 biţi
- Magistrala EISA (Extended ISA) pe 16/32 de biţi
- Magistrala PS/2 MCA (Micro Channel Architecture) pe 16/32 de biţi
- Magistrala PC-Card (PCMCIA) pe 16 biţi
- Magistrala VL-Bus (VESA Local Bus) pe 32/64 de biţi
- Magistrala PCI (Peripheral Component Interconnect) pe 32/64 de biţi.
- Magistrala AGP (Advanced Graphics Port) pe 32 de biţi.
Un sistem care contine oricare dintre aceste tipuri de sloturi de extensie este,
prin definitie, un sistem din clasa AT, indiferent de procesorul Intel sau compatibil
Intel folosit. Sistemele de tipul AT cu un procesor 386 sau mai avansat au
caracteristici speciale, care nu se intâlneau la prima generaţie de calculatoare AT,
bazate pe procesorul 286. Sistemele cu un procesor 386 sau mai avansat au
posibilităţi speciale in ceea ce priveste adresarea memoriei, administrarea acesteia şi
posibilitatea accesului la date pe 32 sau 64 de biţi. Majoritatea sistemelor cu cipuri
386DX sau mai avansate au magistrale pe 32 de biţi pentru a profita pe deplin de
capacitatea procesorului de a transfera datele pe 32 de biţi.
Desi au fost propuse variante de magistrale VL-Bus si PCI pe 64 de biţi,
introducerea în producţie a magistralei VL-Bus pe 64 de biţi nu a avut loc, deoarece
piaţa a fost acaparată aproape in intregime de magistrala PCI. Magistrala PCI pe 64
de biţi este de ceva timp în productie, iar noile plăci de bază sunt echipate standard
cu magistrală AGP.
Arhitecturile ISA si MCA au fost proiectate de IBM si copiate de alti
producatori pentru a fi utilizate in sisteme compatibile. Alte companii au proiectat,
independent, diferite tipuri de magistrale de extensie. Timp de ani de zile, magistrala
ISA a dominat piata calculatoarelor compatibile IBM. Insa, atunci cand a aparut
procesorul pe 32 de biţi 386DX, s-a simtit nevoia unui slot pe 32 de biţi. IBM a fost
primul producator care a pornit pe drumul acesta si a proiectat magistrala MCA
(Micro Channel Architecture), care profita din plin de transferul datelor pe 32 de biţi.
Din nefericire, IBM a intâmpinat dificultati cu vânzarea magistralelor MCA din
cauza problemelor legate de costul ridicat de fabricatie al placilor de baza si a
placilor adaptoare MCA, ca si din cauza ideii gresite ca magistrala MCA ar fi
brevetata. Cu toate ca acest lucru nu este adevarat, IBM nu a reusit s-o impuna pe
piata si ea a râmas in mare mâsura doar o caracteristica a sistemelor IBM. Restul
pietei a ignorat in mare masura magistrala MCA, cu toate ca unele companii au
produs sisteme compatibile MCA si multe firme au realizat placi de extensie MCA.
Compaq a fost proiectantul initial al magistralei EISA (Extended Industry
Standard Architecture). Dându-si seama de dificultatile pe care le-a avut IBM in
comercializarea noii magistrale MCA, Compaq a hotarât ca e mai bine sa ofere gratis
proiectul, decat sa-i pastreze ca o caracteristica unica a firmei Compaq. Ei se temeau
sa nu se repete calvarul prin care trecuse IBM in incercarea de a face ca magistrala
MCA sa fie acceptata de intreaga industrie.
Cei de la Compaq au hotarat ca trebuie sa participe si altii la noul lor proiect si
au contactat un numar de producatori de sisteme cu intentia de a-i coopta. Aceasta a
condus la infiintarea consortiului EISA care in septembrie 1988 a lansat magistrala

de extensie proiectata de Compaq: Extended Industry Standard Architecture (EISA).
Acest sistem ofera un slot pe 32 de biţi care poate fi utilizat de procesorul 386DX
sau de cele superioare.
Din nefericire, EISA n-a cunoscut o raspandire prea mare si s-a vandut intr-un
numar mult mai mic decat sistemele MCA. De asemenea, exista mult mai putine
adaptoare de extensie EISA decat adaptoare de tip MCA. Acest esec de piata s-a
produs din mai multe motive. Unul il reprezinta costul ridicat al integrarii intr-un
sistem a unei magistrale EISA. Cipurile speciale pentru controlul magistralei EISA
adauga cateva sute de dolari la costul placii de baza. De fapt, existenta sloturilor
EISA poate dubla pretul placii de baza.
O alta cauza a relativului esec al magistralei EISA este faptul ca performantele
oferite erau de fapt, mai mari decat ale majoritatii perifericelor care puteau fi
conectate. Aceasta incompatibilitate in privinta performantelor era valabila si pentru
magistrala MCA. Hard-discurile disponibile si alte periferice nu reuseau sa transfere
datele la fel de repede pe cat le putea prelucra chiar si magistrala pe 16 biţi ISA, asa
incat de ce sa fi folosit magistrala EISA, care era si mai rapida.
Memoria reusise deja sa nu mai depinda de magistrala standard si era instalata
in mod normal direct pe placa de baza, prin modulele SIMM (Single In-line Memory
Modules). EISA complica instalarea si configurarea sistemului in cazul in care
placile standard ISA erau amestecate cu placile EISA. Placile standard ISA nu puteau
fi controlate de programul de configurare necesar pentru placile EISA, care nu aveau
jumpere si comutatoare. In anii care au urmat aparitiei magistralei EISA, ea si-a gasit
un loc in sistemele server de performanta ridicata datorita vitezei mari de transfer a
magistralei. Totusi, in statiile de lucru standard magistrala EISA a fost inlocuita de
magistralele de tip VL-Bus si PCI.
Noua tendinta in domeniul sloturilor de extensie o reprezinta magistrala locala.
Aceasta magistrala este conectata in apropierea procesorului sau direct la el. O
problema cu ISA si EISA este aceea ca frecventa magistralei nu poate depasi 8,33
MHz, ceea ce reprezinta mult mai putin decat frecventa procesoarelor din majoritatea
sistemelor actuale. MCA oferea performante mai bune, dar era inca limitata in
comparatie cu progresele inregistrate de procesoare. Era nevoie de conectori de
extensie care sa comunice direct cu procesorul, la viteza acestuia, utilizand toti biţii
pe care ii putea prelucra acesta.
Prima dintre magistralele locale care si-a castigat o oarecare popularitate a fost
VESA Local Bus, numita astfel pentru ca a fost proiectata de organizatia Video
Electronics Standards Association pentru adaptoarele video. VL-Bus a fost
conceputa ca o extensie a procesorului 486, fiind, in esenta, o extensie a magistralei
procesorului 486. Desi magistrala VL-Bus poate fi utilizata si in cazul altor
procesoare, acest lucru necesita un cip de legatura special pentru conversia
semnalelor de comanda.
VESA a fost creata initial de corporatia NEC, care intentiona sa dezvolte
standarde pentru noi tipuri de adaptoare video, mai rapide si mai puternice. Fiind
constienta ca unirea face puterea, corporatia NEC a hotarat sa cedeze tehnologia VL-
Bus si sa faca din ea un standard industrial.

S-a format organizatia VESA (Video Electronics Standards Association), care
s-a desprins de NEC pentru a prelua controlul asupra noii magistrale de tip VL-Bus
si asupra altor standarde VESA. Pretul de cost scazut si performantele ridicate au
facut ca VL-Bus sa fie mult mai raspândita in comparatie cu magistrala ISA si chiar
cu unele sisteme EISA. VL-Bus a fost definita ca un conector de extensie al
magistralelor ISA si EISA si nu poate fi intalnita decat in sistemele cu aceste tipuri
de magistrala.
Magistrala PCI (Peripheral Component Interconnect) Bus a fost realizata de
Intel ca o noua generatie de magistrale, oferind performantele magistralei locale si, in
acelasi timp, independenta procesorului si multiplele capacitati ale acestuia. Ca si
multi dintre ceilalti creatori de magistrale, Intel a infiintat o organizatie independenta
pentru a face din PCI un standard industrial de care puteau beneficia toti
producatorii. Comitetul PCI (PCI Committee) a fost format ca sa administreze
aceasta noua magistrala si ca sa-i conduca destinul. Datorita superioritatii proiectului
si performantelor PCI, aceasta a devenit rapid magistrala preferata in sistemele cele
mai performante. PCI s-a impus pe piata ca cea mai performanta arhitectura de
magistrala.
Tabelul 2 rezuma principalele diferente dintre un sistem standard PC (sau XT) si un
sistem AT. Aceste informatii fac distinctia intre aceste sisteme si cuprind toate
modelele IBM si cele compatibile cu acestea.
Tabelul 2
Proprietatile sistemului Tipul PC/XT
(pe 8 biţi)
Tipul AT
(pe 16/32/64 de biţi)
Procesoare acceptate x86 sau x88 286 sau superioare
Modul de lucru al
procesorului
Real Real sau Protejat
(Real Virtual la 386+)
Dimensiunea slotului de
extensie
8 biţi 16/32/64 biţi
Tipul slotului ISA ISA, EISA, MCA, PC-
Card, VL-Bus, PCI
Intreruperi hardware 8 16 sau-mai multe
Canale DMA 4 8 sau mai multe
Memorie RAM maxima 1 M 16M sau 4G
Rata de transfer a
controllerului de dischete
250 kHz 250/300/500/1.000 kHz
Unitate standard de
incarcare a sistemului
360K sau 720K 1,2M/1,44M/2,88M
Interfata de tastatura Unidirectionala Bidirectionala
Memorie CMOS/ceas Nu Da
Acest tabel evidentiaza principalele deosebiri dintre arhitectura PC/XT si cea AT.
Utilizand aceste informatii puteti incadra practic orice sistem in categoria PC/XT sau

AT. Sistemele de tipul PC XT (pe 8 biţi) nu au mai fost produse de multi ani. Pe
acest tip de sistem se poate rula aproape orice program sub MS-DOS, dar el devine
limitat in cazul sistemelor de operare mai avansate, cum este OS/2. Pe acest sistem
nu poate rula sistemul de operare OS/2 sau un program proiectat sa ruleze sub acesta
si nici Windows 3.1, Windows 95 sau Windows NT. De asemenea, aceste sisteme nu
pot avea mai mult de 1 M de memorie adresabila, din care doar 640K sunt accesibili
programelor de utilizator si datelor.
In general, puteti identifica sistemele AT ca un sistem cu sloturi de extensie pe
16 biţi sau mai mult (32/64 de biţi). De obicei, aceste sisteme au sloturi ISA pe 8/16
biţi compatibile cu versiunea IBM AT originala. In clasa sistemelor AT (si numai
aici) se pot intalni si alte tipuri de magistrale, cum ar fi EISA, MCA, PC-Card, VL-
Bus si PCI. Majoritatea sistemelor de astezi au procesoare 486, Pentium sau unul
dintre noile procesoare P6.
De obicei, sistemele PC au controllere de dischete de dubla densitate (double-
density - DD), iar sistemele AT trebuie sa aiba un controller capabil sa lucreze cu
dischete de densitate mare (high-density, HD) si de dubla densitate.
O diferenta mai subtila intre sistemele PC/XT si cele AT o constituie interfata
pentru tastatura. Tastatura IBM Enhanced 101-key (extinsa cu 101 taste), detecteaza
la ce tip de sistem este conectată automat. Tastaturile mai vechi de la sistemele AT si
XT nu lucreaza decat cu un singur tip de sistem, cel pentru care au fost proiectate.
Arhitecturile de tip AT folosesc o memorie CMOS si un ceas de timp real; in general,
sistemele de tip PC nu fac aceasta. Totodata, cipul CMOS dintr-un sistem AT
memoreaza configuratia de baza a sistemului. Intr-un sistem de tip PC sau XT, toate
aceste optiuni de configurare elementare (cum ar fi memoria instalata, numarul si
tipul de unitati de discheta si de hard-disc, tipul adaptorului video) sunt stabilite prin
utilizarea unor microcomutatoare si jumpere aflate pe placa de baza si pe diversele
adaptoare.

2. DOCUMENTAŢIA NECESARĂ
Una din marile probleme care apar in munca de service si de intretinere este
existenta documentatiei. Exista mai multe tipuri de documentatie pentru un anumit
sistem, incepand cu manualele de baza, care sunt livrate o data cu sistemul, si
terminand cu manualele tehnice sau de service, pe care le primiti contra cost. De
asemenea, cum cele mai multe dintre sistemele actuale utilizeaza componente
provenind de la diferiti producatori se recomandă deseori procurarea documentatiei
referitoare la anumite componente direct de la producatorul acestora utilizând site-
urile Internet ale acestora..
In general, tipul documentatiei oferite pentru un sistem este direct proportional
cu marimea companiei producatoare. (Companiile mari isi pot permite sa realizeze o
documentatie buna.) Din nefericire, o parte din aceasta documentatie este absolut
necesara chiar si pentru cele mai elementare probleme de depanare si de imbunatatire
a performantelor sistemului. O alta parte este necesara numai celor care lucreaza in
domeniul dezvoltarii produselor hardware sau software, care implica cerinte
deosebite.
A) DOCUMENTATIA DE BAZA
Cand cumparati un sistem, acesta trebuie livrat cu o documentatie minimala. O
data cu sistemul ar trebui sa primiti manuale referitoare la placa de baza si la celelalte
adaptoare si dispozitive care intra in componenta sistemului. De exemp[u, daca
sistemul achizitionat include un adaptor video si un monitor, ar trebui sa primiti cate
un manual pentru fiecare dintre aceste articole.
Manualele care insotesc de obicei sistemele si perifericele contin instructiunile
de baza pentru configurarea, utilizarea, testarea mutarea si instalarea optima a
sistemului. In mod normal, sistemul este insotit de un disc de diagnosticare
elementara (numit uneori Diagnostics and Setup Disk sau Reference Disk) care este
destinat proprietarului calculatorului. Cele mai multe dintre calculatoarele actuale
sunt livrate cu software-ul preinstalat pe hard-disc si fara dischete.
Aceste manuale ar trebui sa contina si liste cu toate jumperele si comutatoarele
de configurare a placii de baza si a celorlalte placi de extensie. In cazul sistemelor
EISA, discul de diagnosticare include, de asemenea, rutina SETUP (folosita pentru
stabilirea datei si a orei), memoria instalata, unitatile de discuri instalate si
adaptoarele video instalate. Aceste informatii sunt copiate de catre programul
SETUP in memoria CMOS, care este alimentata de o baterie.
B) INDRUMARI TEHNICE
Indrumarele tehnice (technical-reference manuals) ofera informatiile
referitoare la interfetele software si hardware specifice fiecarui sistem. Manualele
sunt destinate celor care proiecteaza produse software si hardware care trebuie sa
functioneze cu aceste sisteme sau celor care trebuie sa integreze diverse componente

hardware si software intr-un sistem. In cazul multor calculatoare compatibile
indrumarele tehnice sunt iricluse in pret si sunt livrate o data cu sistemul ca parte a
documentatiei de baza.
Aceste manuale ofera informatiile elementare despre interfata si tipul unitatilor
sistemului. In ele pot fi gasite informatii despre placa de baza, coprocesorul
matematic, sursa de alimentare, subsistemul video, tastatura, setul de instructiuni si
alte caracteristici ale sistemului. Aceste informatii va sunt necesare ca sa integrati si
sa instalati unitatile de discheta, CDROM si cele de hard-disc pe care le puteti
cumpara ulterior, placile de memorie, tastaturile, adaptoarele pentru retea si practic
orice dispozitiv pe care doriti sa-l conectati la calculatorul dumneavoastra.
Adesea, acest manual ofera scheme bloc cu circuitul placii de baza si
semnificatia pinilor pentru diverse conectoare si jumpere. De asemenea, contine
cateva tabele pentru unitatile de discheta si de hard-disc, care indica tipurile de
unitati ce pot fi instalate pe un anumit sistem. In manual se gaseste si o lista cu
tensiunile si puterea furnizate de sursa de alimentare. Aveti nevoie de aceste valori
ca sa determinati daca un sistem are puterea necesara sa alimenteze un dispozitiv
aditional.
C) MANUALE DE INTRETINERE A COMPONENTELOR HARDWARE
Unele firme producatoare puternice, cum sunt IBM sau COMPAQ asigura si
manuale de service pentru sistemele lor. Orice biblioteca de intretinere a
componentelor hardware contine doua manuale:
- unul de service si intretinere a componentelor hardware (Hardware-
Mainteriance Service)
- un indrumar de intretinere a componentelor hardware (Hardware-
Maintenance Reference).
Acestea sunt adevarate manuale de service, scrise pentru sp.ecialisti. Cu toate
ca se adreseaza specialistilor in service, ele sunt foarte usor de urmarit si sunt utile
chiar si amatorilor si celor pasionati de calculatoare. Compania IBM si sucursalele
locale de distribuire folosesc aceste manuale pentru diagnosticare si service.
Indrumarul elementar IBM de intretinere a componentelor hardware pentru PC
si PS/2 contine informatii generale despre sisteme. Manualul descrie procedurile de
diagnosticare, pozitia comporientelor care pot fi inlocuite, reglajele sistemului,
modul de inlocuire a pieselor si, instalarea lor. Informatiile continute sunt utile mai
ales celor lipsiti de experienta in domeniul asamblarii si dezasamblarii unui sistem
sau utilizatorilor care au dificultati in identificarea componentelor unui calculator.
Dupa ce demonteaza pentru prima oara un calculator, majoritatea oamenilor nu mai
au nevoie de o astfel de carte.
D) DOCUMENTATIA COMPONENTELOR
Daca doriti cu adevarat sa dispuneti de cea mai buna documentatie pentru
sistemul dumneavoastra, va recomand cu caldura sa faceti rost de documentatia

fiecarei componente a sistemului. Aceasta include manualele specifice fiecarei
componente importante a sistemului cum ar fi placa de baza, unitatile de discheta sau
sursa de alimentare - dar si documentatia referitoare la cipurile individuale, cum ar fi
unitatea centrala de prelucrare, memoria ROM BIOS, setul de cipuri al placii de
baza, setul de cipuri I/O etc.
E) OBTINEREA DOCUMENTATIEI
Nu puteti sa depanati corect sau sa imbunatatiti performantele unui sistem
daca nu dispuneti de documentatia corespunzatoare sistemului respectiv. Daca
detineti un sistem produs de o firma prestigioasa - cum ar fi IBM, Compaq, Hewlett-
Packard sau alta - cea mai buna solutie este sa apelati direct la producator pentru a
obtine manualele de service sau indrumarele tehnice.
Datorita naturii informatiilor continute de acest tip de manuale, cel mai bine este sa
le obtineti direct de la producatorul sistemului.
S-ar putea sa nu fie la fel de usor sa obtineti documentatia de la alti
producatori. Majoritatea companiilor mari desfasoara activitati de service
competente si furnizeaza documentatia tehnica. Altele ori nu au, ori nu vor sa ofere o
astfel de documentatie, pentru a-si proteja propriile departamente de service sau
departamentele de service ale distribuitorilor lor.

3. DE CE AVEM NEVOIE PENTRU DEPANAREA HARDWARE
Ca sa puteti detecta defectul si depana corespunzator un calculator, aveti nevoie
de cateva instrumente de baza. Daca vreti sa practicati depanarea profesionala a
calculatoarelor, veti avea nevoie de multe alte instrumente de specialitate.
Instrumentele de baza, care nu ar trebui sa lipseasca din trusa unui depanator,
sunt urmatoarele:
• Scule simple, obisnuite pentru procedurile elementare de dezasamblare si
reasamblare
• Teste de diagnosticare software si hardware pentru verificarea componentelor
sistemului
• Conectori de test pentru verificarea porturilor seriale si paralele
• Un multimetru digital, care permite masurarea corecta a tensiunilor si
rezistentelor
• Substante chimice, cum sunt cele de curatat contactele, sprayurile pentru racirea
componentelor si aerul comprimat utilizat la curatarea sistemului
Printre instrumentele perfectionate se numara urmatoarele:
• Scule specializate, cum sunt extractoarele pentru cipuri PGA (Pin Grid Array),
PLCC (Plastic Leader Chip Carrier) si POFP (Plastic Quad Flat Pack)
• Sonde logice si generatoare de impulsuri, care permit analiza si testarea
circuitelor digitale
• Osciloscoape, care permit vizualizarea precisa a semnalelor analogice si
digitale in vedfunctionarii modulelor SIMM (Single In-line Memory Module), a
cipurilor DIP (Dual In-line Pin) si a altor module de memorie
Echipamente de testare a surselor de alimentare, cum sunt autotransformatoarele
si testerele de sarcina, care permit verificarea performantelor sursei de alimentare
In plus, s-ar putea sa aveti nevoie de instrumente pentru lipit si dezlipit, in caz ca
apar probleme care necesita asemenea operatii.
A) SCULE OBISNUITE
Cand lucrati cu calculatoare personale, va puteti da seama imediat ca sculele
necesare pentru aproape orice tip de operatiuni de service sunt foarte simple si
ieftine. Pretul unei asemenea truse de scule variaza intre 20$, pentru cele mici si
500$ pentru trusele de lux gen servieta. Unul dintre cele mai indicate moduri de a va
constitui un set de scule este achizitionarea unei mici truse vandute special pentru
service-ul calculatoarelor personale.
Lista urmatoare contine sculele pe care le puteti gasi in micile truse de service
PC cu pretul de aproximativ 20$:
• cheie tubulara de 3/16 inci
• cheie tubulara de 1/4 inci
• surubelnita cap cruce, mica
• surubelnita cu lama plata, mica

• surubelnita cap cruce, medie
• surubelnita cu lama plata, medie
• dispozitiv de extragere a cipurilor
• dispozitiv de introducere a cipurilor
• penseta
• penseta cu varf incovoiat
• surubelnite cap stea, T10 si T15
Cheile tubulare se utilizeaza pentru scoaterea suruburilor cu cap hexagonal cu
care sunt fixate carcasele sistemului, placile adaptoare, unitatile de disc, sursele de
alimentare si difuzoarele existente in marea majoritate a calculatoarelor.
Deoarece unii producatori au inlocuit suruburile cu cap cruce si pe cele cu fanta
cu suruburile cu cap hexagonal, pentru aceste sisteme puteti folosi cheile tubulare.
Dispozitivele de introducere si de extragere a cipurilor se folosesc ca sa
introduceti sau sa scoateti cipuri de memorie (sau alte cipuri mici) fara sa indoiti
pinii. De obicei, cipurile mai mari, cum sunt microprocesoarele sau memoriile de tip
ROM, sunt scoase cu o surubelnita mica.
Procesoarele mai mari, cum ar fi cipurile 486, Pentium sau Pentium Pro, sunt
scoase cu extractorul de cipuri, daca sunt puse pe un soclu standard. Aceste circuite
au atat de multi pini, incât este necesara o forta foarte mare ca sa fie scoase.
Dispozitivul de extragere a cipurilor distribuie forta in mod egal, reducând la minim
posibilitatea de a le sparge.
Pensetele normale si cele cu vârf incovoiat se pot folosi ca sa prindeti cu ele
suruburile mici si jumperele pe care este greu sa le tineti in mâna. Pensetele cu vârf
incovoiat sunt utile mai ales atunci cand va scapa o piesa mica in interiorul
calculatorului; de obicei, puteti scoate piesa fară sa dezasamblati sistemul.
Surubelnitele cu cap stea au forma potrivita pentru suruburile speciale pe care le
puteti intâlni in majoritatea sistemelor Compaq si in multe alte sisteme.
Cu toate ca acest set elementar este foarte util, ar trebui totusi sa-i adaugati si alte
câteva scule mici, cum ar fi:
• un cleste cu cap subtire
• pense hemostatice
• un cleste pentru taierea si dezizolarea firelor conductoare
• chei tubulare metrice
• surubelnite cu cap cruce pentru suruburi de siguranta
• menghina
• pila
• lanterna mica
Clestii cu cap subtire sunt utili ca sa indreptati pinii cipurilor, ca sa instalati sau
sa scoateti jumpere, ca sa indoiti cablurile sau sa apucati piesele mici.
Pensele hemostatice sunt foarte folositoare atunci cand doriti sa apucati piese
mici, cum sunt jumperele.
Clestii pentru taierea si dezizolarea firelor sunt utili ca sa confectionati si sa
reparati cabluri.

Cheile tubulare metrice sunt folosite la multe sisteme compatibile, ca si la
calculatoarele IBM PS/2, toate utilizand piese in sistem metric.
Surubelnitele cu cap cruce pentru suruburi de siguranta se folosesc la scoaterea
suruburilor cu cap cruce de tip special, care au iri centru un pin de siguranta.
Surubelnita de acest tip are o gaura centrala in care poate intra pinul.
Menghina o puteii utiliza atunci cand instalati conectori sau cabluri sau cand
vreti sa dati cablurilor o anumita forma, ca si pentru a tirie piesele in timpul
operatiunilor delicate.
Pila se poate folosi ca sa neteziti marginile aspre din metal ale carcaselor sau
sasiuiui, ca si pentru a ajusta mastile unitatilor de disc ca sa intre perfect.
Lanterna poate fi utila pentru iluminarea interiorului sistemului, mai ales atunci
cand calculatorul este mai inghesuit si lumina din incapere nu este suficienta. Eu o
consider ca fiind o scula esentiala.
De asemenea, din trusa dumneavoastrâ de scule nu ar trebui sa lipseasca un kit de
protectie la ''descarcarile electrostatice ESD (electrostatic discharge). Acest kit este
format dintr-o bratara antistatica cu fir de impamantare si dintr-un suport special,
conductor, cu propriul sau fir de impamântare.
B) SCULE DE LIPIT SI DEZLIPIT
In anumite situatii, cum ar fi lipirea unui fir rupt, montarea unei componente pe
placiâ, scoaterea si instalarea circuitelor integrate care nu sunt pe socluri sau
adaugarea pe placa a unor fire de legatura sau pini, trebuie sa utilizati un ciocan de
lipit.
Chiar daca in prezent aproape toate reparatiile se fac prin simpla inlocuire a
placii defecte, exista si situatii in care este necesar un ciocan de lipit. Unul dintre
cele mai obisnuite cazuri este cel al deteriorarilor fizice, cum ar fi dezlipirea
conectorului de tastatura de pe placa de baza prin introducerea fortata a cablului.
Intr-o astfel de situatie placa de baza poate fi salvata prin efectuarea catorva lipituri.
In zilele noastre, majoritatea placilor de baza includ componentele I/O, cum ar fi
porturile seriale si paralele. Multe dintre aceste porturi sunt protejate cu sigurante
fuzibile, care de obicei sunt mici componente lipite pe placa. Aceste sigurante au
rolul de a preveni deteriorarea circuitelor placii de baza de catre o sursa externa.
Daca un dispozitiv extern provoaca un scurtcircuit sau o descarcare electrostatica,
sigurantele se ard si placa de baza poate fi salvata daca puteti sa le inlocuiti cu unele
noi.
Pentru astfel de reparatii minore, va este necesar un ciocan de lipit de putere
mica, de obicei in jur de 25 de wati. O putere de peste 30 de wati genereaza prea
multa caldura si poate distruge componentele de pe placa. Chiar si cu un instrument
de putere mica, trebuie sa limitati cantitatea de caldura la care supuneti placa si
componentele ei. Puteti face acest lucru printr-o utilizare rapida si eficienta a
ciocanului, ca si prin folosirea radiatoarelor prinse de marginile piesei care este
lipita. Radiatorul este un mic obiect din metal ce se poate atasa, destinat sa absoarba
caldura excesiva pentru ca aceasta sa nu ajunga la componenta pe care dorim s-o

protejam. In unele cazuri, puteti utiliza pe post de absorbant de caldura si o pensa
hemostatica.
Ca sa scoateti componentele lipite de pe o placa de circuit, puteti utiliza un
ciocan de lipit si o pompâ de fludor. Acest instrument este format de obicei dintr-o
camera de aer si un dispozitiv cu arc. (Nu va recomand pompele de fludor cu para de
cauciuc.) Instrumentul este armat atunci cand apasati tija cu arc in camera de aer.
Cand doriti sa scoateti o piesa de pe placa, incalziti cu ciocanul de lipit punctul de pe
spatele placii in care unul dintre capetele componentei este lipit pe placa, pana cand
vedeti ca se topeste cositorul. Imediat ce apare topirea, pozitionati varful pompei si
apasati pe butonul de eliberare a tijei. In acest fel, tija se retrage si aspira cositorul
lichid de pe conexiune, lasand liber capatul componentei din orificiu.
Incalzirea si aspirarea cositorului se fac intotdeauna de pe spatele placii, nu de pe
fata cu componente. Repetati aceasta operatie pentru fiecare capat al piesei care este
lipit pe placa de circuit. Atunci cand stapaniti aceasta tehnica, puteti scoate un mic
circuit integrat intr-un minut sau doua fara un risc prea mare de a avaria placa sau
componentele. Circuitele integrate cu un numar mai mare de pini pot fi mai greu de
scos si de relipit fara sa distrugeti si alte componente de pe placa de circuit.
C) UTILIZAREA UNUI ECHIPAMENT DE TESTARE ADECVAT
In unele cazuri, pentru a testa o placa de baza sau o componenta, trebuie sa
utilizati dispozitive specializate. Acest echipament de testare nu este scump si nici
greu de utilizat si poate sa va fie de mare folos in munca de depanare. Pentru testarea
corecta a unui sistem este nevoie de un voltmetru si de conectori de test. Conectorii
de test va permit sa verificati atat porturile seriale si paralele, cat si cablurile atasate
lor. Un multimetru digital poate fi utilizat in multe scopuri, inclusiv la verificarea
nivelului de tensiune al semnalelor in diferite puncte, la testarea iesirilor sursei de
alimentare si la verificarea continuitatii unui circuit sau a unui cablu. Un tester
pentru priza electrica este un accesoriu de o valoare inestimabila, cu care se pot
verifica legaturile din priza, lucru util in cazul in care banuiti ca problemele nu sunt
legate de calculator.
Sondele logice si sondele generatoare de impulsuri nu sunt absolut necesare, dar
va pot ajuta in depanare. Sonda logica o puteti utiliza pentru a verifica existenta si
nivelul semnalelor in diverse puncte ale circuitului. Sondele generatoare de
impulsuri se folosesc ca sâ injectati semnal intr-un circuit pentru a-i putea testa
functionarea. Utilizarea acestor dispozitiv necesita o cunoastere mai buna a modului
de functionare a circuitului.
1) CONECTORI DE TEST
Pentru rezolvarea problemelor care apar la porturile paralele si seriale va sunt
necesare conectori de test numiti si conectori cu bucla de test, care sunt utilizati
pentru intoarcerea semnalului in vederea diagnosticarii.

Exista mai multe tipuri de conectori de test. Aveti nevoie de unul pentru portul
serial cu 25 de pini, unul pentru portul serial de 9 pini si altul pentru portul paralel cu
25 de pini.
Majoritatea truselor de test profesionale contin toate cele trei tipuri de conectori
de test, deci s-ar putea sa nu fie nevoie sa ii cumparati separat. Daca sunteti
indemanatic puteti chiar sa va confectionati singur conectorii de test.
2) APARATELE DE MASURA
Multe proceduri de depanare implica masurarea tensiunilor si a rezistentelor.
Puteti face aceste masuratori cu ajutorul unui multimetru digital portabil. Aparatele
de masura pot fi dispozitive analogice (cu ac indicator) sau dispozitive digitale (cu
afisarea valorii masurate). Ele au o pereche de fire numite cabturi de test sau sonde
cu care se realizeaza legaturile pentru a putea face masuratorile. In functie de
parametrii stabiliti pentru aparat, sondele vor masura rezistente, tensiuni in curent
continuu sau in curent alternativ.
De obicei, fiecare pozitie a aparatului are diverse niveluri de masura. De exemplu
tensiunea in curent continuu poate fi citita pe diverse scale, cu valori maxime de 200
milivolti, 2 volti, 20 volti, 200 volti si 1000 volti. Deoarece calculatoarele utilizeaza
atat tensiuni de 5 volti, cât si,de 12 volti, pentru a face masuratorile ar trebui sa
folositi scala de 20 volti. Executarea acestor masuratori pe scala de 200 milivolti si
de 2 volti poate da peste cap aparatul si-I poate chiar defecta, din cauza ca tensiunea
este mult mai mare decât valoarea maxima. Puteti folosi si scalele de 200 sau de
1000 volti, dar tensiunile de 5 si 12 volti sunt mult mai mici decat valoarea maxima
si acuratetea va fi scazuta.
Daca faceti o masuratoare si nu sunteti siguri de nivelul semnalului, incepeti cu
scala cea mai mare si coborati-o treptat. Unele aparate de masura mai perfectionate
au posibilitatea de selectare automata a scalei pentru orice tip de masuratoare si este
mult mai usor de lucrat cu un asemenea aparat. Nu este nevoie decât sa pozitionati
aparatul pe tipul de citire pe care-I doriti, de exemplu pe volti in curent continuu, si
sa puneti sondele la sursa de semnal. Aparatul selecteaza domeniul corect si afiseaza
valoarea. Datorita modului lor de proiectare, aceste aparate au intotdeauna un afisaj
digital si nu un ac indicator.
3) SONDE LOGICE SI SONDE GENERATOARE DE IMPULSURI
O sonda logica poate fi un instrument util in detectarea problemelor care pot
aparea la circuite.
Intr-un circuit digital semnalul este prezent fie la un nivel de 5 volti (high), fie la
nivel de 0 volti (low). Din cauza ca aceste semnale sunt prezente doar pentru un timp
foarte scurt (de ordinul milionimilor de secunda) si oscileaza (trec dintr-o stare in
alta) foarte repede, un simplu voltmetru este inutil. Sonda logica are scopul sa afiseze
cu usurinta aceste stari ale semnalului.

Sondele logice sunt utile mai ales in depanarea unui calculator care nu mai
functioneaza deloc (este "mort"). Cu ajutorul unei sonde logice puteti determina daca
circuitul de ceas este operational sau daca celelalte semnale necesare functionarii
sistemului sunt prezente. In unele cazuri, sonda logica va poate ajuta sa verificati
semnalele de la fiecare pin al circuitului integrat.
Sondele logice sunt utile si in detectarea unor probleme ale unitatilor de disc prin
testarea prezentei semnalelor pe cablurile de interfata si pe placa logica.
Un instrument care insoteste sonda logica este sonda generatoare de semnal.
Aceasta are drept scop testarea reactiei circuitului furnizand un semnal de nivel logic
unu (+5 volti), care dureaza de obicei 1 ,5 pana la 10 microsecunde. Comparati
reactia cu cea a unui circuit despre care stiti ca este bun. Acest tip de dispozitiv este
utilizat mult mai rar decat o sonda logica, dar in unele cazuri poate fi util in testarea
unui circuit.
4) TESTERE PENTRU PRIZA DE CURENT ELECTRIC
O alta scula de testare foarte utila este testerul pentru priza electrica, pe care il
puteti cumpara de la magazinele specializate. Pur si simplu introduceti in priza
dispozitivul si se vor aprinde trei leduri in diverse combinatii, care indica daca priza
are firele conectate corect.
Desi s-ar putea sa credeti ca prizele cu fire incorect conectate sunt o problema rar
intalnita, eu m-am confruntat foarte des cu asemenea situatii. In majoritatea cazurilor
se pare ca problemele apar la firul de impamantare. O priza incorect conectata poate
provoca o functionare instabila a sistemului, aparitia unor erori de paritate si a
blocarilor. Daca impamantarea riu este facuta, pot aparea curenti pe circuitul de masa
al calculatorului. Deoarece tensiunea de pe circuit) de masa este utilizata drept baza
de comparatie pentru a determina daca bitii sunt 0 sau 1 , acest lucru poate produce
erori la nivelul datelor din sistem.
Un alt semn ca prizele electrice nu sunt corect cablate il constituie aparitia
socurilor electrice in momentul in care atingeti carcasa sau sasiul unui calculator.
Acest lucru indica faptul ca exista curenti acolo unde nu ar trebui sa fie, lucru ce
poate fi provocat si de existenta unor impamantari incorecte chiar in interiorul
sistemului. Utilizand testerul pentru prizele electrice, puteti determina rapid daca
vina apartine sau nu prizei.
5) TESTERE PENTRU MODULELE SIMM
Acum consider ca dispozitivele de testare a modulelor SIMM (Single In-line
Memory Module) reprezinta o componenta care nu trebuie sa lipseasca din arsenalul
unui depanator profesionist de calculatoare personale. Aceste dispozitive sunt mici
aparate cu care pot fi evaluate modulele SIMM si alte tipuri de module, inclusiv
cipurile individuale de memorie, cum ar fi cele de memorie cache. Poate ca sunt
putin cam scumpe (costa in jur de 1 .000$ sau mai mult), dar ele ofera singura
modalitate de a verifica riguros memoria.

Fara un tester de acest fel sunteti obligat sa verificati memoria ruland un program
de diagnosticare, care nu poate face decat doua lucruri cu memoria: sa scrie in ea sau
sa o citeasca. Un tester de SIMM poate face mult mai multe decat un program de
diagnosticare:
• Identifica tipul de memorie
• Determina viteza de lucru a memoriei
• Determina daca este o memorie cu paritate sau se utilizeaza o paritate falsa
• Variaza intervalul de reimprospatare si intarzierile semnalelor de acces
• Localizeaza erori de un singur bit
• Detecteaza erorile provocate de tensiunea de alimentare sau de zgomot
• Detecteaza lipiturile reci si scurtcircuitele
• Identifica erorile provocate de intarzierea unor semnale
• Determina erorile legate de capacitatea memoriei de a pastra datele.
Nici un program de diagnosticare conventional nu poate face aceste lucruri
deoarece trebuie sa se bazeze pe parametri de acces ficsi, stabiliti de circuitele de
control al memoriei apartinand setului de cipuri al placii de baza. Din aceasta cauza
programul nu poate modifica intarzierile semnalelor si metodele de acces. Veti
ajunge in situatia de a avea o memorie care in unele sisteme functioneaza, iar in
altele nu, memorie care de fapt este defecta. Aceasta poate produce protbleme
intermitente si poate fi aproape imposibil de detectat.
In concluzie nu exista nici o modalitate de testare cu adevarat riguroasa a
memoriei din calculator, pentru aceasta fiind necesar un tester de module SIMM.
Testerul de module SIMM pe care vi-I recomand in mod deosebit este SIGMA
LC al firmei Darkhorse Systems.
6) SUBSTANTE CHIMICE
Substantele chimice va pot ajuta sa curatati, sa detectati defectele si chiar sa
reparati un calculator. Pentru curatarea componentelor, a contactelor si conectoarelor
electrice, una dintre cele mai utile substante este 1 1 ,1-tricloretanul. Aceasta
substanta curata foarte eficient. Poate fi folosita la curatarea contactelor electrice si a
componentelor si nu ataca materialele plastice si cele din care sunt confectionate
placile. De fapt tricloretanul se poate utiliza si pentru curatarea petelor, atât de pe
carcasa calculatorului, cat si,de pe tastatura.
Pe piata se gaseste un tip special de lubrifiant care imbunatateste contactele,
numit Stabilant 22.
Aceasta substanta se aplica pe contactele electrice si imburiatateste foarte mult
calitatea contactului electric, lubrifiind in acelasi timp punctul de contact. Este mult
mai eficient decat lubrifiantii si substantele de curatare obisnuite.
Stabilant 22 este, de fapt, un semiconductor polimerizat lichid. Se comporta ca
un metal lichid si este bun conducator de electricitate. Totodata, are drept scop
umplerea golurilor de aer dintre suprafetele a doua piese (ceea ce face ca suprafata de

contact sa fie mai mare) si impiedica venirea in contact cu oxigenul si cu alti agenti
care pot oxida si coroda contactul.
Adesea, la curatarea sistemului, este folosit un gaz comprimat. Gazul comprimat,
care este adesea freon sau bioxid de carbon (C02), este utilizat pentru indepartarea
prafului si a resturilor dintr-un calculator sau de pe o componenta.
7) TIPURI DE ELEMENTE DE ASAMBLARE
Una din problemele care poate face dificila depanarea unui calculator este
folosirea unor tipuri diferite de elemente de asamblare.
De exemplu, majoritatea sistemelor folosesc suruburi care pot fi desurubate cu
chei tubulare hexagonale de 1/4 inci sau 3/16 inci. IBM utilizeaza aceste suruburi in
toate sistemele PC, XT si AT, acest standard fiind folosit in toate calculatoarele
compatibile. Totusi, unele companii folosesc piese de alte tipuri. De exemplu,
Compaq utilizeaza in majoritatea sistemelor suruburi cu cap stea. Suruburile de acest
tip au un orificiu in forma de stea, in care intra surubelnitele de dimensiuni potrivite.
Aceste surubelnite au indicative de masura, cum ar fi: T-8, T-9, T-10, T-15, T-20, T-
25, T-30, T-40 etc.
O versiune a surubului cu cap stea este cel cu cap stea cu pin de siguranta, care
poate fi intalnit in sursele de alimentare si in alte subansamble. Aceste suruburi sunt
ideritice cu cele obisnuite, cu exceptia faptului ca in centrul orificiului in forma de
stea se afla un pin care impiedica desurubarea cu o surubelnita normala cu cap stea.
O puteti face doar utilizand o mica dalta cu care sa scoateti pinul. De obicei, un
dispozitiv sigilat cu astfel de suruburi se inlocuieste cu totul si rareori este nevoie sa
fie deschis.
De asemenea, multi fabricanti utilizeaza suruburile mai obisnuite, cu cap cruce si
cele cu fanta.
Sculele folosite la aceste suruburi sunt mult mai simple, dar ele nu fac priza la fel
de bine ca pe cele cu cap hexagonal sau cap in stea, iar marginile lor se pot rotunji
mult mai usor. Din suruburile foarte ieftine se pot desprinde bucati de metal care pot
cadea chiar pe placa de baza.

4. DEMONTAREA CALCULATORULUI ŞI EXAMINAREA
ACESTUIA
Procesul de dezasamblare si reasamblare a unui sistem nu este dificil. Datorita
standardizarii existente, se intalnesc (cu cateva exceptii) numai cateva tipuri si
dimensiuni de suruburi, iar aranjarea diverselor componente este asemanatoare, chiar
si in calculatoare produse de firme diferite. In plus, sistemele actuale nu contin prea
multe componente.
Procedura de dezasamblare si reasamblare se împarte in urmatoarele etape:
• Ansamblul carcasei
• Placile adaptoare
• Unitatile de discuri
• Sursa de alimentare
• Placa de baza
A) PREGATIRI IN VEDEREA DEZASAMBLARII
Inainte de a incepe dezasamblarea oricarui sistem, trebuie lamurite cateva probleme.
Una dintre ele este protectia la descarcarile electrostatice. Cealalta este notarea
configuratiei sistemului atât in ceea ce priveste aspectul fizic al calculatorului, cum
ar fi pozitia jumperelor, a comutatoarelor si orientarea cablurilor, cat si in ceea ce
priveste configuratia logica, mai ales in privinta stabilirii parametrilor in memoria
CMOS.
Protectia la descarcările electrostatice. Când lucrati cu componentele unui
calculator, trebuie sa va luati masurile necesare de precauae ca sa preveniti
descarcarile electrostatice accidentale.
Nu recomand sa se lucreze vreodata cu cablul de alimentare introdus in priza, din
cauza riscurilor neprevazute si a simplului fapt ca puteti sa dati drumul sistemului
din intiâmplare sau pufeti chiar sa uitati sa-i inchideti. Este ioarte usor si scapati o
scuia sau alte obiecte intr-un calculator in timp ce acesta functioneaza, lucru care va
produce scurtcircuitarea sau chiar distrugerea circuitelor.
Cand scoateti unitatile de disc, placile adaptoare si subansamblele delicate, cum
ar fi intreaga placa de baza, memoriile SIMM sau procesorul, trebuie sa le asezati pe
folia antistatica.
Daca nu aveti o astfel de folie antistatica, asezati pur si simplu circuitele si
dispozitivele scoase din sistem pe un birou curat sau pe o masa. Apucati iritotdeauna
placa scoasa de consola metalica utilizata pentru fixarea in calculator. Aceasta
consola este legata la circuitul de masa al placii si, atingand-o pe ea mai intai, veti
evita o descarcare care ar defecta componentele. Daca placa nu are aceasta consola
metalica, asa cum este cazul placii de baza, apucati-o cu grija de margini si incercati
sa nu atingeti componentele.

Memorarea configuratiei si a programului Setup. Inainte de a decupla
alimentarea sistemului pentru a-i scoate carcasa, trebuie sa aflati câteva lucruri si sa
vi le notati. Cand lucrati la un calculator, se intampla adesea sa stergeti, accidental
sau intentionat, informatiile de configurare aflate in memoria CMOS. Majoritatea
sistemelor utilizeaza un cip CMOS alimentat de o baterie, care contine un ceas si o
memorie in care sunt pastrate informatiile de configurare. Daca bateria este
deconectata sau daca anumiti pini sunt pusi accidental in scurtcircuit, puteti descarca
memoria CMOS si pierde informatiile. In cele mai multe calculatoare, memoria
CMOS este utilizata pentru a inmagazina informatii,simple, precum numarul si tipul
de unitati de discheta conectate, capacitatea memoriei, data si ora.
Informatiile referitoare la configurarea hard-discului sunt foarte importante. In
timp ce celelalte informatii pot fi inscrise usor atunci când reporniti sistemul, cu
configurarea hard-discului este alta poveste. Majoritatea programelor BIOS din
calculatoarele moderne pot citi informatiile referitoare la tip direct de pe unitatile
IDE sau SCSI. Totusi, in cazul unor componente BIOS mai vechi trebuie sa furnizati
explicit parametrii discului. Aceasta inseamna ca trebuie sa cunoasteti configurarea
pentru numarul de cilindri, de capete si de sectoare pe pista.
Unele programe BIOS indica hard-discul numai prin numarul tipului (type
number), care poate fi de obicei intre 1 si 47. Aveti grija ca cele mai multe programe
BIOS folosesc tipul 47 ca pe un tip ce poate fi definit, ceea ce inseamna ca valorile
pentru numarul de cilindri, de capete si de sectoare sunt introduse de la tastatura si
nu sunt constante. Este foarte important sa va notati informatiile in cazul unor tipuri
definite de utilizator, pentru ca s-ar putea sa fie foarte greu sa le mai determinati
dupa aceea.
Unitatile actuale Enhanced IDE au elemente de configurare suplimentare si ar
trebui, de asemenea, sa le notati si pe acestea. Astfel de elemente sunt modul de
relocare (translation mode) si modul de transfer (transfer mode). Pentru unitati mai
mari de 528M este important de notat modul de relocare, a carui exprimare difera in
functie de varianta componentei BIOS.
Cautati parametri de genul CHS (Cylinder Head Sector), ECHS (Extended CHS),
Large (un parametru echivalent cu ECHS) sau LBA (Logical Block Addressing).
Daca reconfigurati un sistem si nu stabiliti un mod de relocare identic cu cel original,
atunci toate datele devin inaccesibile. Cele mai multe dintre programele BIOS
recente contin o functie de autodetectare care permite citirea automata a
caracteristicilor unitatii si stabilirea corecta a parametrilor CMOS. Chiar si asa, au
existat probleme datorate citirii incorecte a caracteristicilor de catre BIOS sau
rescrierii parametrilor originali de catre unul dintre utilizatori. La relocare trebuie sa
stabiliti exact parametrii utilizati anterior la formatarea unitatii, daca vreti sa fie
facuta corect citirea datelor.
Daca nu specificati corect tipul de hard-disc in programul de configurare a
memoriei CMOS, nu veti putea accesa corect datele acestuia. Cunosc persoane care
si-au pierdut partial sau in totalitate datele ca urmare a introducerii unui tip de hard-
disc necorespunzator la recorifigurarea sistemului.

Cand se specifica incorect tipul de hard-disc, de de obicei rezultatul este un
mesaj de eroare Missing operating system la pornirea sistemului si incapacitatea de
accesare a unitatii C.
La majoritatea sistemelor, programul Setup este introdus in memoria ROM
BIOS. Daca aveti o memorie ROM Phoenix, acest program este activat prin apasarea
tastelor Ctrl+Alt+Esc sau Ctrl+Alt+S. Alte memorii ROM va atentioneaza ca puteti
apela programul Setup ori de citte ori se incarca sistemul, asa cum este cazul cu AMI
BIOS. In cazul memoriei AMI, nu trebuie decat sa apasati tasta Delete atunci cand vi
se comunica acest lucru in timpul incarcarii sistemului.
In momentul in care lansati programul Setup, copiati toate configurarile. Cel mai
simplu mod de a face asta este sa le tipariti. Daca aveti imprimanta conectata, apasati
tastele Shift+Print Screen ca sa obtineti copia imaginii de pe ecran. Unele programe
au mai multe pagini de informatii, deci va trebui sa le inregistrati pe toate.
Multe programe de configurare, cum sunt cele existente in AMI BIOS, va permit
sa controlati functionarea setului de cipuri utilizat pe placa de baza. Aceste
configurari complicate pot ocupa cateva ecrane si toate trebuie copiate. Daca bateria
este scoasa, majoritatea configurarilor vor trece in starea prestabilita si veti pierde
toate configurarile stabilite de dumneavoastra.
Sistemele cu magistrala MCA si EISA au un program Setup foarte sofisticat, in
care este inregistrata nu numai configuratia placii de baza, ci si cea a placilor
adaptoare. Din fericire, aceste programe permit ca parametrii stabiliti sa fie copiati pe
o discheta.
Pentru a avea acces la programele Setup, veti avea nevoie de discheta Setup Disk
sau Reference Disk. Multe dintre noile sisteme PS/2 au pe hard-disc, intr-o partitie
ascunsa (hidden) copia dischetei Reference Disk. Cand porniti aceste calculatoare,
puteti observa ca, timp de cateva secunde, cursorul sare in partea dreapta a ecranului.
In acest interval, daca apasati tastele Ctrl+Alt+Ins, se vor executa programele Setup
ascunse. Alti producatori utilizeaza alte taste pentru activarea programului de
configurare sau partitia ascunsa, asa ca este bine sa va consultati documentatia
pentru a vedea care sunt tastele de activare in cazul sistemului dumneavoastra.
Memorarea configuratiei fizice. In timp ce dezasamblati un sistem, ar fi bine sa
va notati intreaga configuratie fizica din interior. Aceasta include pozitionarea
jumperelor si a comutatoarelor, orientarea si pozitia cablurilor, asezarea firului de
impamantare si chiar pozitia placilor adaptoare. Tineti la indemana o agenda pentru a
nota aceste lucruri.
Este deosebit de important sa notati pozitia tuturor jumperelor si comutatoarelor
de pe plăcile adaptoare, nu numai a celor de pe placa de baza. Daca le veti schimba
pozitia fariâ sa vreti, veti stii cum trebuie reasezate, lucru foarte important in cazul in
care nu aveti la indemana toata documentatia calculatorului.
Notati-va si orientarea cablurilor. Majoritatea calculatoarelor produse de firme de
renume utilizeaza cabluri si conectori care au o cheie, in asa fel incat nu pot fi
introduse invers, dar cele mai multe calculatoare fara marca nu poseda aceasta
caracteristica. De asemenea, este posibil sa incurcati cablurile pentru hard-disc cu
cele ale unitatii de discheta. Fiecare cablu trebuie marcat, ca sa stiti unde si in ce

pozitie era conectat. De obicei, cablurile plate au pe una dintre margini un fir de o
culoare deosebita care indica pinul 1 iar dispozitivele in care sunt introduse sunt si
ele marcate intr-un anume fel ca să indice pinul 1 , fiind de la sine inteles ca cele
două marcaje trebuie să se potriveasca.
În majoritatea cazurilor (cu excepţia cablurilor de alimentare), introducerea
vreunui cablu plat invers produce rareori vreo defectiune permanenta.
Fac exceptie de (a aceasta regula conectarea surselor de alimentare si a bateriilor;
inversarea lor va produce cu siguranta o defectiune. Practic, introducerea in pozitie
inversa a conectorilor de alimentare de pe placa de baza va face ca tensiunea de 12V
sa apara in locul celei de 5V si componentele ar putea sa explodeze.
Daca inversati pozitia bateriei puteti distruge circuitul CMOS, care de obicei este
lipit pe placa.
Intr-un astfel de caz va trebui sa inlocuiti placa de baza cu totul.
In sfarsit, este bine sa notati pozitia firelor de masa, a placilor adaptoare sau orice
alt lucru pe care s-ar putea sa nu vi-l amintiti. In unele configuratii conteaza in ce
sloturi sunt introduse placile adaptoare si, de obicei, este bine sa puneti totul la loc
asa cum a fost, mai ales in cazul magistralelor MCA si EISA.

B) REGULI DE DEMONTARE ALE UNUI PC

WiNS – DMPC – Capitolul III 47
CAPITOLUL III. COMPONENTELE PRINCIPALE ALE
SISTEMULUI
1. PLACA DE BAZĂ
Putem spune fără să greşim că, piesa centrală a unui calculator este placa de
bază. Aceasta este de fapt coloana vertebrală a întregului sistem, toate PC-urile
având aceeşi trăsătură de bază: sunt construite pe o placă de dimensiuni mari,
numită mother board (placă de bază).
Fiind o componentă primară, placa de bază defineşte PC-ul şi caracteristicile
acestuia. Toate componentele sistemului se conectează pe sau la aceasta.
Producătorii de construiesc sistemele de calcul în jurul plăcii de bază (MB).
MB este piesa de culoare verde închis, cu dimensiunile cele mai mari din UC,
montată de regulă pe partea de jos a carcasei la sistemele pe orizontală sau pe lateral
la cele pe verticală. Constructiv, aproape toate plăcile de bază arată cam la fel, însă
producătorii se străduiesc să le echipeze cât mai bine, pentru a putea oferi posibilităţi
de extindere a performanţelor PC-ului ulterioare. Deşi aceste modificări duc la
mărirea costului iniţial al MB, în timp se dovedeşte o investiţie bună achiziţionarea
uneia mai performante.
Există tendinţa de a oferi plăci de bază echipate cu aproape toate tipurile de
subansamble, eliminând din start necesitatea unei adăugări ulterioare, mod de
proiectare foarte economicos, dar care are un dezavantaj evident: elimină
posibilitatea unei abordări modulare a echipării unui sistem de calcul.
Modelul de bază al PC-ului este o comparaţie între două filozofii de proiectare
complet diferite:
- una axată pe diversivitate, adaptabilitate şi dezvoltare, obţinute prin montarea
elementelor funcţionale individuale (procesor, memorie, circuite I/O), pe plăci
diferite instalate în conectori ai plăcii de bază legate printr-o magistrală;
- cealaltă concentrată asupra economiei şi simplităţii, reunind toate
componentele principale ale sistemului pe o singură placă de bază.
Fiecare din aceste metode are avantaje şi dezavantaje proprii.
Calculatoare orientate pe magistrală
La apariţia primelor PC-uri, modelul orientat pe magistrală era considerat
învechit, acesta fiind de fapt total opus modelului cu placă de bază. Numele original
al magistralei de date BUS, a fost folosit deoarece semnalele magistralei “călătoresc”
împreună şi se opresc la aceeaşi conectori întâlniţi în drum.
Modelul orientat pe magistrală permite configurarea personalizată a fiecărui
calculator după scop şi destinaţie. Acest mod de proiectare modulară permite
sistemului să conecteze la magistrală componente mai puternice sau mai multe de

WiNS – DMPC – Capitolul III48
acelaşi tip (ex. procesoare) şi extensia sistemului odată cu dezvoltarea activităţilor
deservite.
Calculatoare pe o singură placă
Apariţia circuitelor integrate miniaturizate a dus la reducerea masivă a
numărului de plăci necesare pentru construirea unui PC. Reducerea calculatorului la
o singură placă a fost necesară datorită cerinţelor de reducere a preţului şi de creştere
a fiabilităţii.
Principalul dezavantaj este reducerea flexibilităţii, caracteristicile din
fabricaţie nemaiputând fi schimbate ulterior. Această metodă este utilizată în general
la calculatoarele portabile şi notebook, datorită avantajului de a fi compacte, de
economisire a spaţiului şi de reducere a greutăţii.
Modele mixte
Pentru a beneficia de avantajele ambelor tehnologii, au fost produse plăci
mixte. Întâlnim în prezent plăci orientate pe magistrală cu anumite componente
încorporate (de ex. placa de sunet sau placa video), astfel încât se obţine o reducere
apreciabilă a costului, conectorii de extensie existenţi în număr mai mic permiţând
totodată şi o extindere ulterioară a anumitor tipuri de performanţe.
Terminologie
În sistemele de calcul întâlnim următoarele tipuri de plăci:
-plăci fiică, legate de placa de bază numite şi doughterboard sau doughtercard;
-plăci de extensie, diferenţiate după standardul interfeţei de conectare;
-plăci de sistem, de fapt plăci de bază numite astfel de firme mari care impun o
anumită terminologie (IBM);
-plăci planare, termen promovat de IBM odată cu introducerea seriei PS2;
-plăci de bază, nume dat de Intel plăcilor mamă (motherboards) numite şi base
board;
-plăci principale, termen neutru semnificând de fapt placa mamă, numit şi
main board;
-plăci logice, denumită astfel de Apple, descriu de fapt acelaşi elemente de
bază;
-plăci fund de sertar sau backplane, descriu plăcile culisante prin panoul
frontal al calculatoarelor, obligatoriu planară.

A) TIPODIMENSIUNILE PLĂCILOR DE BAZĂ
Plăcile de bază moderne pot avea orice formă sau dimensiuni, în funcţie de
modelul de PC. Primele standarde ale plăcilor de bază au fost stabilite de firma IBM
prin duplicarea dimensiunilor celor mai populare maşini IBM. Pentru a micşora
costurile, majoritatea producătorilor au menţinut compatibilitatea cu plăcile IBM,
păstrându-şi poziţiile găurilor de montare, lucru perpetuat până astăzi.
În prezent, standardele de bază ale plăcilor de bază sunt cele promulgate de
Intel, cel mai recent dintre acestea, ATX, mergând până la specificarea poziţiei
conectorilor.
Pentru producătorii de sisteme cu profil redus a apărut un nou standard, LPX,
care a micşorat înălţimea sistemului pirn instalarea orizontală a plăcilor de extensie.
Principalele tipodimensiuni ale plăcilor de bază sunt:
a) placa de bază pentru PC, cuprinde 5 sloturi de extensie ISA pe 8 biţi, un
conector pentru tastatură şi unul pentru casetă, dimensiune 8.5 x 11 inci;
b) placa de bază pentru XT, de 8.5 x 12 inci, sloturile de extensie la 0.8 inci,
montate în linie pentru a permite şi magistrale de mare viteză PCI:

placa de bază AT, cel mai popular model de placă IBM, lansat în 1984. Este
cea mai mare placă de bază 12 x 13.5 inci, are 8 sloturi la 0.8 inci, memoria şi
procesorul fiind puse oriunde pe placă:
c) placa mini AT, de 13 x 8.66 inci, compatibilă cu AT, conţine conectori
pentru legarea porturilor prin panglică, se poate adapta la multe tipuri de
carcase;

d) placa de bază LPX, pentru PC-uri mai puţin înalte, are 8.66 x 13 inci, latura
din spate a şasiuluiparalelă cu latura mică a plăcii şi conţine conectorii I/O.
Are un conector de extensie principal în care se află o placă fiică cu unul
sau mai mulţi conectori standard;
e) placa mini LPX, de 10 x 8.66 inci, pentru economisirea spaţiului în carcasă;

f) placa ATX, cel mai nou standard, păstrează dimensiunile plăcii mini-AT,
versiunea 1.1. introdusă de Intel în 1996. Dimensiunea 12 x 9.6 inci este
impusă pentru a putea tăia 2 plăci dintr-un panou brut imprimat de 18 x 24
inci. Au un altfel de conector de alimentare;
g) placa mini ATX, de 8.2 x 11.2 inci, are conectorii pentru porturi montaţi
direct fără cabluri, realizează o reducere de costuri de 30%;
Deosebirile dintre plăcile cele mai des întâlnite, AT şi ATX se pot vedea din
imaginile următoare:

Placa de bază AT:
Placa de bază ATX:

Avantajele plăcilor de bază ATX:
• Conectorii pentru tastatura şi mouse sunt plasaţi într-o carcasă de metal şi au
formatul PS/2.
• Sloturile SIMM sunt aşezate în aşa fel încât plăcile de extensie nu le
deranjeaza şi sunt mai uşor accesibile.
• Sloturile pentru cablurile harddisk-urilor şi floppy-urilor sunt mai apropiate
de unitati.
• Porturile seriale şi paralele se gasesc în partea din spate a PC-ului.
• Un nou tip de conector de alimentare pentru placa de bază, cu două
avantaje: conectoarele nu mai pot fi puse greşit şi exista o funcţie nouă prin care PC-
ul se poate opri cu ajutorul software-ului.
• Soclul ZIF pentru CPU nu se mai află în spatele plăcilor de extensie, ci în
dreapta lor.
• Locul din spatele plăcilor de extensie nu conţine componente înalte, care să
împiedice instalarea de plăci lungi.
• Pe unele motherboard-uri noi se află deja chipset-uri în capsule BGA.
Cipuri fără pini: la noua tehnologie BGA, conectoarele au forma unor sfere
minuscule, amplasate sub circuitul integrat. Cipul este lipit pe board, existând
avantajul costului mic de productie.

B) MAGISTRALELE DE DATE DE PE PLACA DE BAZĂ
Magistrala de extensie a PC-ului permite dezvoltarea sistemului, asigurând o
conexiune de mare viteză pentru dispozitivele periferice interne care măresc puterea
acestuia.
Scopul magistraleide extensie este de a permite instalarea unor plăci
suplimentare. Prin circuitele acesteia, calculatorul transferă informaţii definite printr-
o codificare specială, bazată pe ordinea şi combinaţia biţilor.
Conexiunea realizată de magistrală trebuie să transfere fără eroare aceste date.
Pentru evitarea erorilor sunt incluse semnale suplimentare ce controlează fluxul
informaţiilor şi ajustează ratele de transfer în funcţie de viteza limită a PC-ului şi
viteza de lucru a accesoriilor de extensie.
Configuraţiile moderne includ două magistrale de extensie- una de
compatibilitate şi una locală de mare viteză. Prima permite instalarea plăcilor mai
vechi, este numită ISA, cea de mare viteză permite plăcilor de extensie să lucreze la
viteze apropiate de cea a microprocesorului.
PC-urile notebook au problerme proprii de extensie, legate de conexiune şi de
alimentarea cu energie, pentru care s-au dezvoltat standarde proprii. Cele mai
moderne folosesc sloturi de extensie de tip PC Card sau CardBus. Primul se
aseamănă cu ISA, al doilea este mai rapid, pentru plăci de extensie mai noi.
Comparaiţie a standardelor busurilor de expansiune
Name Date Bus width Clock speed Addressing
PC bus 1981 8 bits 4.77 MHz. 1MB
ISA 1984 16 bits 8 MHz 16MB
Micro Channel 1987 32 bits 10 MHz 16MB
EISA 1988 32 bits 8 MHz 4GB
VL Bus 1992 32/64 bits 50 MHz 4GB
PCI 1992 32/64 bits 33 MHz 4GB
PC Card 1990 16 bits 8 MHz 64MB
CardBus 1994 32 bits 33 MHz 4GB
Magistrala este o cale prin care pot circula datele în interiorul unui calculator.
Această cale este utilizată pentru comunicaţie şi se stabileşte între două sau mai
multe elemente ale calculatorului. Un PC are multe feluri de magistrale, între care se
afla urmăoarele:
• Magistrala procesorului
• Magistrala de adrese
• Magistrala memoriei
• Magistrala I/O

1) Magistrala I/O
Este numită şi magistrală de extensie şi este magistrala principală a sistemului
si cea pe care circulă cele mal multe date. Magistrala I/O este o ,,autostradă" pentru
cele mai multe date din sistem. Tot ce vine sau pleacă de la orice dispozitiv, cum ar fi
sistemul video, unităţile de disc şi imprimanta, “călătoreste" pe această magistrală.
Cea mai încărcată cale de intrare/ieşire este spre si dinspre placa video.
2) Magistrala procesorului
Este calea de comunicaţie între CPU (unitatea centrală de prelucrare) şi cipurile cu
care lucrează direct. Această magistrală este folosită pentru a transfera date între
CPU şi magistrala principală a sistemului sau între CPU şi memoria cache externă.
Magistrala procesorului
Deoarece scopul magistralei procesorului este transmiterea şi primirea datelor
de la CPU cu cea mai mare viteză posibilă, această magistrală lucrează la o viteză
mult mai mare decât orice altă magistrală din sistem neexistând strangulari.
Magistrala este compusa din circuite electrice pentru date, pentru adrese şi pentru
comenzi.
Un sistem Pentium 100 are Un procesor Pentium care lucreaza intern la 100
MHz, dar extern lucrează la numai 66,6 MHz. Aceeaşi frecvenţă externă de lucru
66.6 MHz o au şi procesoarele Pentium 133, Pentium 166 si chiar Pentium Pro 200.
În cele mai multe dintre sistemete, frecvenţa reală de lucru a procesorulul este un
multiplu (de 1,5 ori, de 2 ori, de 2,5 ori etc.) al frecvenţei magistralei procesorului.
Magistrala procesorului este legată la pinii procesorului şi poate transfera un
bit de date pe o linie de date la fiecare perioadă sau la două perioade ale ceasului.
Astfel, un sistem 486 poate transfera 32 biţi de date simultan, în timp ce un sistem
Pentium sau Pentium Pro poate transfera 64 biti de date Ia un moment dat.
Pentru a determina viteza de transfer pe magistrala procesorului, se multiplică
lăţimea datelor (32 de biţi pentru 486 sau 64 de biti pentru Pentium şi Pentium Pro)

cu frecvenţa ceasului magistralei (aceeaşi cu freevenţa ceasului de bază al
procesorului). Dacă folosim un Pentium sau Pentium Pro de 66/100/133/166/200
MHz care ruleaza Ia 66 MHz şi poate transfera un bit de date la flecare perioada de
ceas pe flecare linie de date, veti avea o viteza maxima instantanee de transfer de
528M pe secunda. Acest rezultat se obtine folosind urmatoarea formula:
66 MHz x 64 biti = 4,224 megabiti/secunda
4,224 megabiti/secunda : 8 = 528 M/secunda
Aceasta viteza de transfer, este numita lăţime de bandă a magistralei şi
reprezinta o valoare maxima. Ca toate valorile maxime, aceasta viteza nu reprezinta
lăţimea de banda în functionarea normala; trebuie sa va asteptati întotdeauna la 0
medie mai scazuta a transferului de date
3) Magistrala memoriei
Este utilizata la transferul informatiilor între CPU şi memoria principala -
memoria RAM a sistemului. Aceasta magistrala este o parte din magistrala
procesorului sau, de cele mai multe ori, este implementata separat cu un set special
de cipuri, care este responsabil cu transferul informatiilor intre magistrala
procesorului şi memorie. Sistemele cu frecvenţa placii de baza de 16 MHz sau mai
mare lucreaza Ia viteze care depasesc posibilităţile cipurilor DRAM standard. În
astfel de sisteme este utilizat un set de cipuri (controllerul memoriei) care realizeaza
interfata între magistrala rapida a procesorulul şi memoria principala, mai lenta.

Acest set de cipuri este in general acelaşi cu setul de cipuri responsabil cu
gestionarea magistralei I/O.
Informatia care circula prin magistrala memoriei este transferata Ia o viteza
mult mai mică decât viteza de transfer a informatiei pe magistrala procesorului.
Soclurile cipurilor sau conectorii modulelor SIMM sunt conectati la magistrala
memoriei Ia fel cum sunt legati conectorii de extensie Ia magistrala I/O.
4) Magistrala de adrese
Este în realitate, o parte a magistralei procesorului şi a celei de memorie şi este
folosita pentru a indica adresa de memorie sau adresa de pe magistala sistemului care
va fi utilizata în cadrul operaţiei de transfer al datelor. Magistrala de adrese indică
precis locul în care va avea loc urmatorul transfer: în memorie sau pe magistrala.
Dimensiunea ei determină mărimea memoriei pe care CPU o poate adresa direct.
5) Funcţiile magistralei
Cea mai importantă funcţie este de a asigura o cale de date ce leagă
componentele PC-ului şi o modsalitate de a ajunge datele la destinaţie.
Deasemenea, trebuie să asigure semnale speciale care să sincronizeze
semnalele circuitelor de pe plăci cu cele din restul calculatorului.
Principalele funcţii sunt:
- liniile de date, este de fapt cea mai importantă. Conexiunile folosite pentru
transferarea datelor pe magistrala de extensie se numesc linii de date. Principalul
element de descriere a magistralei este numărul acestor linii. Magistralele de date
folosesc transferul paralel al informaţiilor deoarece este mai rapid decât cel serial
- liniile de adrese, pentru a fi mai flexibilă, magistrala trebuie să transmită şi
informaţii referitoare la adresle de memorie, pentru a permite transferarea
informaţiuilor mapate în memorie şi accesul aleator la acestea şi transportul biţilor de
date la o adresă exactă. Acestea determină domeniul maxim de memorie ce poate fi
adresată: ex. ISA are 24 de linii de adres deci accesează maxim 16 MB de memorie.
- alimentarea cu energie, magistrala de extensie alimentează celelalte
dispozitive la tensiuni între 3.3 şi 5 V C.C. Pot asigura atât tensiuni negative cât şi
pozitive, de până la 12 V. Ex. ISA nu asigură tensiuni de 3.3 ă de regulă mai multe
linii de alimentare.
- sincronizarea, multe plăci de extensie lucrează sincronizat cu circuitele
calculatorului gazdă. O magistrală sincronizată cu ceasul calculatorului se numeşte
sincronă. Cele avansate sunt mai flexibile ca viteză şi pot opera asincron, existând o
relaţie matematică între frecvenţa de ceas a sistemului şi cea a magistralei. Ex. PCI la
33 MHz în sisteme la 66 MHz.
- controlul fluxului, pentru evitarea unor pierderi de date la apariţia unor
diferenţe de viteză între plăcile de extensie şi calculatorul gazdă. Magistrala trimite

un semnal NOT READY, cerând sistemului să aştepte până la recuperarea
întârzierilor. magistralele moderne trec la moduri de viteză mai mari burst mode (în
rafale) unde datele sunt transferate după un ciclu de transferare.
- controlul sistemului, echipamentele periferice trebuie deseori să comunice
cu microprocesorul, pentru aceasta asigurându-se una sau mai multe linii pentru
semnale de întrerupere. PC-urile moderne permit partajarea întreruperilor, ba chiar şi
accesul direct la memorie. Ultimile tipuri se bazează pe protocoale de transfer pentru
controlul sistemului DMA.
- controlul şi arbitrarea magistralei, la primele sisteme magistrala era
controlată de microprocesorul sistemului, cele mai noi transferă controlul unor
circuite logice – controllere de magistrală. Dispozitivul care preia controlul
magistralei se numeşte master de magistrală, iar cel care primeşte date slave.
- semnale specifice sloturilor, sunt legate împreună, conectate direct prin
cablare, pot astfel să utilizez orice slot. La cele mai noi există semnale specifice
pentru sloturi.
- punţile, utilizate odată cu introducerea magistralei PCI pentru legarea
acestora. Două PCI legate se numesc punte PCI to PCI, este foarte des întâlnită.
Cele mai importante aspecte fizice ale magistralelor sunt:
- tipurile de conectori
- organizarea conectorilor
- dimensiunile plăcilor
- spaţiul între plăci
- limitele sloturilor
Un element foarte important este compatibilitatea magistralei de date cu
plăcile de extensie. Cel mai important este nivelul de compatibilitate cu plăcile de
extensie ale PC-urilor obişnuite.

C) TIPURI DE MAGISTRALE I/O ŞI SLOTURI DE EXTENSIE
În cadrul unui sistem de calcul întâlnim următoarele tipuri de sloturi de
extensie (magistrale I/O):
- ISA pe 8, 16 şi 32 biţi
- MCA
- EISA
- VLBus
- PCI
- PCMCIA
1) Magistrala ISA pe 8 biţi
Folosită la sistemele XT, are dimensiunile înălţime x lung. x gros. = 4.2 x
13.13 x 0.5. La sistemele XT al optulea slot este special pentru anumite tipuri de
plăci de extensie
Conectorul magistralei ISA pe 8 biţi are 31 de pini.
Folosită la sistemele AT, are dimensiunile înălţime x lung. x gros. = 4.8 x
13.13 x 0.5. Faţă de ISA pe 8 biţi au un conector suplimentar al slotului de extensie
cu 18 pini.

Folosită la sistemele AT, au apărut în perioada când nu existau procesoare pe
32 de biţi, de aceea nu au avut o viaţă lungă.
4) Magistrala MCA
Apărută odată cu procesoarele pe 32 de biţi, utilizează 4 tipuri de sloturi:
- de 16 biţi, slotul are 2 secţiuni una de 8 biţi şi a 2-a de 16 biţi
- de 16 biţi cu extensie video, de fapt un conector standard de 16 biţi însoţit
de un conector pentru extensia video cu 10 pini
- de 16 biţi cu extensie de memorie, permit utilizarea plăcilor de memorie
îmbunătăţite şi transferuri de date cu aceste plăci, au în plus 4 pini
- de 32 de biţi, de fapt o extensie a modelului pe 16 biţi, este prezent atât în
varianta cu extensie mărită de memorie căt şi cu extensie video

5) Magistrala VESA Local Bus
A fost concepută prin legarea pinilor procesorului 486 la un conector pentru
placa de extensie, de aceea oferă maxim de performanţă doar pe acest tip de procesor
care nu suportă însă mai multe dispozitive cuplate în acelaşi timp. Adaugă un total de
112 contacte utilizând acelaşi conector ca magistralele MCA.
6) Magistrala PCI
Soluţia sistemelor bazate pe Pentium, adaugă un alt nivel configuraţiei
standard de magistrală, transferă datele la 33 MHz x 32 biţi = 1,056 MB/s / 8 biţi =
132 MB/s. Se poate alimenta la 3.3 sau 5 V şi are conectori pe 32 şi 64 de biţi.
Conector PCI de 32 biţi la 5 V. Conector PCI 64 biţi la 5 V
Conector PCI de 32 biţi la 3,3 V. Conector PCI 64 biţi la 3,3 V
Magistrala universală PCI pe 32 biţi Magistrala universală PCI pe 64 biţi
7) Magistrala PCMCIA
A fost concepută pentru a oferi calculatoarelor notebook şi laptop aceeaşi
posibilitate de dezvoltare, au 68 pini şi 2.1 x 3.4 inci.
Există 3 variante constructive: PC Card, Card Bus şi Miniature Card.
PcCard este pe 16 biţi, cele mai cunoscute tipuri fiind:
- tip I de 3,3 mm grosime, doar pentru extensii de memorie

- tip II de 5 mm conţin orice dispozitiv
- tip III de 10,5 mm în special pentru HDD amovibile
- tip IV pentru HDD mai groase de 10,5 mm
Card Bus sunt pe 32 biţi şi sunt identice fizic cu PC Card.
Miniature Card lansate în 1996, pot stoca până la 64 Mb memorie, au 1,3 x 1,5
inci.

D) CIPSETUL, CREIERUL PLĂCII DE BAZĂ
Cel mai important Iucru care se afla pe o placa de baza este setul de cipuri,
care face toata munca, incluşiv pe cea de a furniza procesorului informatiile pe care
acesta le solicita. Chipset-ul are grija sa trimita date spre placa grafica, procesor şi
bus-ul PCI, sa şincronizeze transferurile de la memorie la periferice, sa faca
reimprospatarea memoriei şi multe altele.
Marea majoritate a chipset-urilor au doua componente, numite Northbridge şi
Southbridge. Northbridge-ul este cel mai important, deoarece el determina
majoritatea caracteristicilor setului de cipuri. El se ocupa de controlul procesorului şi
al cache-ului Level 2, al memoriei RAM, de curgerea corecta a informatillor pe
magistrale şi de multe alte asemenea job-uri de importanta majora. Southbridge este
componenta care se ocupa de partea de intrare/ieşire. Ea are in grija interfetele spre
tastatura, floppy, bus-urile EIDE ŞI USB, porturile seriale şi paralele.
Practic, chipset-ul controleaza fiecare bit care trece spre procesor, memorie,
harddisk, placa grafica etc. El este in centrul retelei de date care constituie un
calculator. Tot setul de cipuri dicteaza şi viteza procesorului şi a bus-ului extern
(Front Side Bus - FSB). Chipset-ul arbitreaza şi bus-urile perifericelor, pe langa cele
amintite până acum mai ramânând PCI, ISA şi AGP. Astfel, in cazul unui transfer de
date intre procesor şi hard-disk, setul de cipuri blocheaza celelalte transferuri de pe
magistrala PCI, de exemplu intre memorie şi placa de retea.
Funcţiile principale ale cipseturilor sunt:
- controller de sistem
- controller de periferice
- controller de memorie.
Controllerul de sistem
Îndeplineşte următoarele funcţii:
- contoare de timp şi oscilatoare
- controller de întreruperi
- controller DMA
- gestionarea energiei
Controllerul pentru dispozitive periferice
Are următoarele funcţii de bază:
- interfaţa cu magistrala
- interfaţa unităţilor de dischete
- interfaţa cu HDD
- controllerul de tastatură
- controllerul pentru porturile I/O
Controllerul de memorie
Are rolul de a asigura adresarea memoriei RAM, reîmprospătarea memoriei,
tratarea erorilor şi lucrul cu memoria cache.

1) CIPSETURI PENTRU PENTIUM ŞI PENTIUM PRO
Firma Intel a devenit principalul furnizor de seturi de cipuri, ele gasindu-se pe
majoritatea placilor, dar fiind inscriptionate cu tot felul de numere ciudate, de genul
82439HX. Pe de alti parte, comerciantii lanseaza oferte ca ,,placa de baza Triton". Ce
inseamna aceasta şi cu este mai bun un Triton II faţă de Triton I?
Cele mai raspandite chipset-uri Intel, din generatia a doua, pentru procesoare
Pentium, sunt 430FX, 430RX şi 430VX. FX este cel mai ,,batrân" membru al
familiei, fiind lansat la inceputul anului trecut cu numele de cod Triton (sau Triton
1). Unii il socotesc inca chipset de prima generatie. FX aducea nou la acea vreme o
performantă a procesorului montat pe aceasta crescută cu 15% fată de cazul in care
era instalat pe motherboard-urile dotate cu 430NX (Neptune), care la randul br erau
mai bune decat 430LX (Mercury). FX are posibilitatea de a lucra cu memorii EDO
RAM (memoria de lucru) şi Pipelined Burst SRAM (L2 cache), contine un bus-
master EIDE controler (PIIX) cu rata maxima de transfer de 16 MB/s (reducand
ocuparea procesorului la transferuri de date) si suportă un flux de date de peste 100
MB/s pe busul PCI. Cu memorii EDO, timpii RAM Read/Write Burst sunt x-2-2-2.
Folosind PB-SRAM, performanta cache-ului de nivel 2 creşte, datorită folosirii
modului 3-1-1-1 pentru accesul la acest tip de memorie. Maximul de RAM instalabil
pe o placa motorizată de FX este de 128 MB. SIMM-urile introduse sunt
autodetectate, rămanand bineinteles obligativitatea ca cele doua SIMM-uri introduse
in acelaşi banc sa fie absolut identice. Motherboard-urile construite pe baza FX-ului
nu suportă interfata USB, iar versiunea de bus PCl prezentă este 2.0, deci placile care
au nevoie de interfata PCI v. 2.1 nu vor lucra pe aceste sisteme.
♦ Generaţia 1996
Timp de aproape un an, pana la aparitia ,,gemenilor" HX si VX in primavara
lui 1996, FX a fost nava amiral a chipset-urilor Intel pentru procesoare Pentium.
Cele două chipset-uri moştenesc numele de cod Triton, HX fiind botezat
Triton II, iar VX - Triton III sau Triton II ,,Value Edition".
Intel a conceput 430HX ca chipset Pentium pentru business users, acesta
avand puterea de a gestiona 512 MB RAM, spre deosebire de VX, destinat pietei
Small Office/Home Office şi care poate lucra cu doar 128MB RAM. Diferenta de
pret intre cele doua versiuni era foarte mică la ieşirea din fabrica, HX fiind mai
scump, dar nu şi mai rapid, pentru ca doar VX accepta memorii Synchronous
DRAM, cu un timp de raspuns mult mai mai mic decat EDO. Combinatia HX - EDO
RAM intrece in viteza un VX, echipat tot cu EDO.
Amandoua seturile de cipuri au fost proiectate tinandu-se cont de specificatiile
PCI 2.1, şi introduc arhitectura Concurrent PCI, care mareşte performanta sistemului
prin simultaneitatea transferului de date pe magistralele PCI, ISA şi a procesorului.
Un alt lucru comun celor doua chipset-uri este interfata USB (Universal Serial
Bus). Motherboard-urile construite cu HX şi VX au controlerul EIDE pe placa

(PIIX3 Xcelerator), detinand rolul de accelerator IDE (bus master) şi de punte de
legatura intre bus-urile ISA şi PCI.
Doar HX poate fi folosit pentru placi dual-processor, VX putand controla un
singur Pentium. Integritatea datelor in timpul transferurilor este verificată tot numai
de 430HX, care verifica bitul de paritate, la memoriile care il au. Timpii de acces la
EDO RAM sunt 5-2-2-2, mai rapizi decat cei ai VX-ului, 6-2-2-2. Acesta insa atinge
6-1-1-1, cu SDRAM. In rest, caracteristicile sunt aceleaşi cu ale lui 430FX.
♦ Generaţia 1997
În 1997, s-a ajuns la a treia generaţie, cipsetul 430TX. TX pare un fel de
combinatie intre HX şi VX, dar cu multe imbunatăţiri. Memoria RAM maxim
instalabila se situeaza la 256 MB, de tipul Fast Page, EDO sau SDRAM. Accesul la
EDO RAM este neschimbat (5-2-2-2), dar TX este cel mai rapid chipset pentru
Pentium, ajungand la 5-1-1-1 cu Synchronous DRAM. Pana acum, ceasul de timp
real (Real Time Clock) se afla intr-un circuit separat (Dallas). TX il include in setul
de cipuri. S-a schimbat şi acceleratorul IDE, circuitul PIIX4 din TX introducand un
nou mod de transfer pe bus, Ultra DMA/ 33, patentat de Quantum. Ultra DMA/33
ridica rata de transfer teoretica a harddisk-ului pana la 33 MB/s, spre deosebire de
modul ATA-2, care are maximul la 16 MB/s (tot teoretic). In practica, Ultra DMA/33
s-a dovedit cu 15% mai rapid decat PlO mode 4. Performanta va creşte odata cu
aparitia unitatilor proiectate special pentru aceasti interfata. Dublarea ratei de
transfer se face utilizand ambele margini ale semnalului de date.
430TX aduce noutăţi si in ceea ce priveste economisirea energiei. Advanced
Configuration and Power Interface (ACPI) va permite controlul power management-
ului prin intermediul sistemului de operare. TX este chipset-ul ideal pentru
procesorul Intel cu instructiuni MMX, dar şi utilizatorii profesionişti vor avea mult
de caştigat folosindu-l.
Intel produce şi un chipset destinatcalculatoarelor Pentium portabile, denumit
430MX. Construit pe arhitectura lui 430FX, MX este primul din clasa seturilor de
cipuri concepute pentru mobile computing. Fată de FX, sunt extinse funcţiile de
power management, cea mai interesantă controland ceasul procesorului pentru
evitarea creşerii temperaturii acestuia, iar controlul consumului pentru fiecare slot
PCI şi modurile suspend şi standby arată scopul existentei sale.
♦ Cipseturi pentru Pentium Pro
Dupa trecerea in revistă a seturilor de cipuri pentru Pentium, sa intram in
lumea mai greu accesibila a procesoarelor Pentium Pro. Aici gasim chipset-urile
denumite Orion, 450GX şi 450KX. Apărute la sfarşitul lui 1995, familia 450
formeaza prima generatie comercială de seturi de cipuri Intel pentru Pentium Pro.
GX este cel mai puternic, flind destinat serverelor, cu unul sau mai multe
procesoare, iar KX a fost proiectat pentru workstation-uri. Ele au posibilitatea de a

gestiona pană la 4 GB memorie RAM, timpii de citire ajungand la x-1-1-1. Le
caracterizează corectia erorilor (ECC) si folosirea bitului de paritate.
Aceste chipset-uri au fost inlocuite de Intel 440FX, zis şi Natoma, care
constituie a doua generatie de seturi de cipuri pentru PPro. 44OFX suportă pană la 1
GB RAM, are facilităţi Concurrent PCI, PCI 2.1 şi foloseşte acelaşi controler ca şi
430HX şi VX, PIIX3, pentru bus-master IDE şi PCI-ISA bridge. Cu 44OFX se pot
folosi două procesoare, pentru Symmetric Multiprocessing (SMP), crescand astfel
viteza sistemelor de operare avansate, cum ar fi Windows NT si UNIX. Şi standardul
USB este implementat in Natoma, pentru folosirea de periferice plug&play.
2) Alţi producători de cipseturi compatibile Pentium
Deşi Intel fabrica majoritatea chipset-urilor pentru Pentium si Pentium Pro, nu
este singura care face acest lucru. SMC (Standard Microsistems Company), firma
cunoscută pentru producerea perifericelor destinate conecticii calculatoarelor, are in
catalog un chipset pentru procesoare Pentium, care nu pare cu nimic mai prejos decat
cele produse de Intel. Astfel, SMC UltraCore poate folosi 256 MB RAM, Ia un timp
de acces Ia citire de 5-2-2-2 şi 2 MB L2 cache, Ia care, cu memorii SDRAM, timpul
de citire este 3-1-1-1. UltraCore integrează un controler bus-master ElDE, la care se
pot ataşa pană la patru unităţi. Suportand standardul plug&play şi FlashEPROM,
plăcile de bază cu acest chipset se pot compara oricand cu cele care folosesc un
430FX sau VX.
Un alt producător de chipset-uri pentru Pentium este OPTi, care, Cu Viper-
UMA, se aliniază standardului Unified Memorv Architecture, propus de membrii
VESA. UMA revolulionează arhitectura subsistemului grafic, renuntând la memoria
de pe placă, urmând ca procesorul grafic să lucreze direct cu memoria RAM
principală. Pe lângă asta, Viper sustine versiunea PCI 2.1 şi lucrează cu cache-ul
secundar la 3-1-1-1, iar cu memoria de bază, presupunănd că este SDRAM, cu 5-1-1-
1. Motherboard-urile Cu OPTi Viper-UMA gestionează maxim 512 MB RAM şi
poseda un bus-master EIDE controler.
OPTi oferA şi un chipset pentru Pentium Pro, denumit Discovery, iar Cu
Vendetta, destinat procesoarelor din clasa Pentium şi intrat in fabricatie in a doua
parte a anului 1996, reuşeşte să integreze toate controlerele care formează un set de
cipuri intr-un singur circuit integrat.
SiS şi VLSI sunt alte două companii care produc seturi pcntru procesoare x86
de clasă Pentium, dar pe piata românească ele constituic rarităţi, Intel adjudecânduşi
partea leului.
În 1995, producătorul taiwanez VIA Tehnologies Inc. a intrat pe piata cu un
nou core logic chipset, numit VIA VT82C580. Acesta fiind singurul chipset proiectat
integral in Taiwan şi reprezentand o realizare remarcabilă, a fost repede ,,adoptat" de
firmele taiwaneze, care şi-au proiectat plăci de baza cu ,,chipsetul br national".
Plăcile de bază VIA au stat in permanenta in umbra celor echipate cu chipset-
uri Intel, deşi au performante apropiate de acestea, dar un pret mai scăzut. In 1996,
VIA a lansat 0 nouă generatie, numită VIA Apollo VP. In acel moment, acest cipset

avea cele mai bune performante de pe piata plăcilor cu Socket 7. Pentru prima data s-
au auzit termeni precum ,,Ultra DMA/33" pentru interfata IDE sau ,,83 MHz Bus
Clock". Firma Intel a fost depăşita, pentru moment, replica venind cu chipset-ul TX.
În ofertele de placi de bază au apărut şi la noi cipseturi ,,VX PRO". Clientii fac
adesea confuzie intre placile de baza cu chipset Intel VX şi aceste VX PRO. VX
PRO nu este chipset produs de Intel, ci este pur şj simplu un chipset VIA VP, care a
fost “rebotezat", sau mai bine zis remarcat ,,VXPRO".
Astfel, cumparatorii aveau senzatia că au facut o afacere bună prin faptul că au
achizitionat o placă VX la un pret scăzut. In nici un caz aceştia nu au realizat o
tranzactie foarte bună, deoarece plăcile cu chipset VIA, sunt mai ieftine decât cele
cu VXPRO.

Deasemenea au apărut şi plăci HX PRO şi TX PRO, plăcile HX PRO folosind
chipset-ul Ali Aladdin III (M1521 şi M1523), iar cele TX PRO, Ali Aladdin IV+
(M1531 şi M1543). Chipset-urile Ali au fost proiectate recent, tocmai pentru a umple
,,golul" produs de disparitia cipseturilor fabricate de Intel, deoarece acestea nu se
mai produceau. Chiar şi VIA a mai proiectat doua noi modele de chipset-uri, VIA
VP2 respectiv VP3.

3) CIPSETURI PENTRU PENTIUM II
Cea mai putemică firmă din domeniu este de departe Intel. Prezentă pe piata,
chipset-urilor din nevoia de a oferi procesoarelor sale un suport stabil, Intel a devenit
rapid prima firmă producătoare de seturi de cipuri, asa cum este şi primul fabricant
de procesoare. Această politică a incercat-o şi AMD, cu chipset-ul AMD640, care nu
era altceva decAt VIA VP2/97, dar a dat greş.
Intel a incercat adesea să blocheze sau să limiteze accesul concurentilor din
domeniul CPU-urilor piaţa procesoarelor. Blocarea prin patente a Slot-ului 1 a făcut
ca AMD Şi Cyrix, principalii rivali ai lui Intel, să rămână la Socket 7, imbunătaţindu-
l pe acesta, in loc să treacă la Slot 1. Dar firmele taiwaneze, producătoare de seturi de
cipuri, au inceput să livreze produse care concurează BX-ul şi LX-ul lui Intel.
Pentru P II, chipset-ul cel mai in vogă (la noi) este (incă) 440LX, apărut in
septembrie 1997. La vremea respectivă, acesta a inlocuit invechitul 440FX, care a
avut o perioadă de viată lungă, fiind folosit de pe vremea procesoarelor Pentium Pro.
44OLX a fost o revolutie in domeniul chipset-urilor, fiind cel care a introdus
slot-ul AGP in lumea lui Pentium II. Cu o constructie solidă, LX a fost foloşit şi Ia
75 şi 100 MHz, de către cei care obişnuiesc să facă overclocking (pe plăci de bază
unde această frecventa se poate modifica), deşi frecvenla FSB pentru care a fost
proiectat a fost de 66 MHz. Cum chipset-urile se fabrică pentru un anumit procesor
(deoarece intâi se proicctcază procesorul, apoi setul de cipuri) 440LX este ideal
pentru CPU-urile Klamath (Pentium II 233 -300 MHz), care au freeventa, de bus
extern de 66 MHz. LX are, in afară de suport AGP 1x/2x, câteva caracteristici care
au constituit o noutate la vremca aparitiei sale sau au adus un bencficiu major
utilizatorilor săi: bus-ul GTL+, suport pentra SDRAM de 3,3 volti şi 64 Mb, opt linii
de RAS (Row Address Strobe) - permit folosirea a 512 MB SDRAM şi 1 MB
EDORAM, suport complet pentru multiprocesare simetrică (Symmetric
MultiProcesşing) cu două CPU-uri şi cinci slot-uri PCI bus mastering. Partea de I/O
(southbridge, numită PIIX4) lucrează cu două porturi EIDE cu protocolul
UltraDMA/33. Dintre facilitătile avansate ale lui LX am aminti buffer-ele de 4
cuvinte atât pentru bus-ul memoriei, cât şi pentru PCI şi AGP, precum şi suportul
pentru memorie ECC (Error Control and Correction).

440LX a fost luat de model pentru 440BX, urmaşul său direct. Practic, BX este
un LX care suportă frecventa, de bus de 100 MHz. In rest, are aproape aceleaşi
caracteristici. Suportă tot două procesoare in configuraţie SMP, la fel de multă
memorie şi lucrează cu acelaşi PIIX4, dar in varianta E. Diferentele apar tocmai
datorită vitezei pe bus-ul memoriei, procesoarele Deschutes (Pentium II la 300,
350,400 5i 450 MHz) lucrând cu memoria RAM Ia 100 MHz. Dar acest lucru nu
aduce o creştere a vitezei de 50% fată de 66 MHz, cum ar indica cifrele, deoarece
Pentium II are memoria cache Level 2 inclusă in carcasă şi lucrează cu ca la jumătate
din frecventa procesorului. Şi cum datele pe care le prelucrează CPU-uI provin in
proportie de peste 95% din cache, sunt accelerate doar acele 5% din transferuri care
se fac din memoria principală. De aici provine sporul mic de performanţă pe care il
aduce bus-ul la 100 MHz in cazul lui P II. Pe plăcile cu BX se pot folosi şi
procesoarele Klamath, dar Ia 66 MHz.
In aceeaşi zi in care a fost lansat 440BX, a apărut pe piata şi 440EX, un
chipset destinat procesoarelor ieftine din familia Celeron. EX este un LX redus, in
sensul că s-a luat un LX Şi s-au mai taiat din facilitati. Nucleul lui EX este cel din
LX, dar suportă doar 256 MB de memorie in doar douA slot-uri DIMM, lucrează cu
un singur procesor şi nu suportă ECC. Cel mai ciudat lucru este reducerea numărului
maxim de slot-uri PCI lu trei, dar nu a renuntat la slot-ul AGP. EX lucrează doar cu
freeventa, busului FSB de 66 MHz.
Intel a lansat modelul Celeron A (nucleul este botezat Mendocino), care arc un
cache L2 de 128 Kb tactat la freeventa, procesorului. Celeron A a adus 0 nouă
tinerete pentru chipset-ul EX.
440GX este conceput pentru servere şi statii de lucru biprocesor. De fapt, este
urmaşul lui 440BX, destinat procesoarelor Xeon. O caracteristică interesantă este că

suportă atat Slot 1 căt şi Slot 2. Nucleul său este foarte asemănător cu al lui BX, dar
poate lucra cu o memoric SDRAM dc pănă la 2 GB. DacA 440GX este un chipset de
tranzitie de la Slot 1 Ia Slot2, 450NX este primul conceput special pentru Slot 2,
destinat serverelor cvadriprocesor cu Xeon. Dintre capabilitatile sale se remarcă
lucrul cu 8 GB memorie (mai mult decât capacitatea harddisk-urilor utilizatorului
mcdiu de astăzi), prezenta, slot-urilor PCI pe 64 de biti şi bus-ul FSB la 100 MHz.
NX suporta şi memorie EDO. Pentru servere, sunt importante caracteristicile chipset-
ului de a mentine integritatea datelor.
NX asigură ECC pentru bus-ul procesoarelor şi cel al memorici, precum şi
verificarca paritătii pentru bus-ul PCI. NX exista şi intr-o verşiune rcdusă, 450NX
Basic, pentru care memoria maxim suportată este de 4 GB şi nu exista slot-uri PCI dc
64 biti, ci doar dc 32 de biti.
Privind spre viitorul seturilor de cipuri de Ia Intel, apar numc cum ar fi
44OZX, Whitney, Camino şi Carmel. Ele desemnează integrate dedicate lui Celeron
sau procesoarelor apărute in 1999.
44OZX este urmaşul lui 440EX, şi rulează la 100 MHz, pentru a suporta şi
procesoarcie Celeron care vor rula cu aceasta frecventă de bus. ZX va rămâne
chipset-ul de ales pentru Celeron-urile care vor fi fabricate pentru Slot 1, pentru că
acelea care vor intra intr-un socket au ca suport setul de cipuri botezat Whitney.
Folosirea lui Socket 370, in locul lui Slot 1 are ca scop reducerea preţului
total, ca urmare Intel a integrat in chipset şi functiile grafice integrând
binecunoscutul i740.
Chipset-ul Camino este perechea procesorulul Katmai şi poate folosi memoria
RDRAM (Rambus DRAM), care are o lătime de bandă mult mai largA decăt
SDRAM-ul de astazi. De asemenea, Intel trece la initiativa ATA 66, care dublează
rata de transfer maximă a transferulul de date către şi de la harddisk-uri. Camino
introduce şi AGP 4x care promite o dublare a vitezei bus-ulul AGP. Dar cea mai
interesanta noutate este legătura digitală AC '97, care reprezintă o interfată pentru
modem şi soundcard. Aceste două componente vor fi simulate de către procesor, fară
a mai fi nevoie de a cumpăra plăci separate. dar care duc la o scădere a vitezei reale a
CPU-ului.

Carmel este numele de cod al succesorulul lul 450NX. El se va găseşte in
serverele ,,powered by Tanner". Tanner este procesorul Xeon pentru Slot 2, care
include instructiunile Katmai, de prelucrare paralelă a numerelor in virgulă mobilă.
El va folosi un cache Level 2 de unul sau doi MB, care va rula la viteza procesorulul.
Carmel va avea aproximativ aceleaşi caracteristici ca şi Camino, in plus fund capabil
să utilizeze un bus PCI de 64 de biti la 66 MHz.
4) CHIPSET-URILE ASIATICE
Cronologic, primul chipset pentru Pentium II (sau pentru Slot 1) care nu a
venit de la Intel este VIA Apollo Pro, urmaşul lul Apollo P6, care era dedicat
procesoarelor Pentium Pro. Apollo Pro poate fi folosit atăt in sistemele desktop căt şi
in cele mobile şi atat la procesoare Pentium II (Slot 1) cât şi la Pentium Pro (Socket
8). Apollo Pro este concurentul direct al lul 44OBX, fiind un chipset care suportă un
FSB de 100 MHz. In toate caracteristicile sale este asemănător cu BX-ul, existand
câteva mici diferente. Apollo Pro suportă verşiunea 2x a bus-ului AGP, combină
memoria SDRAM la 100 MHz cu cea la 66 MHz), mai poate lucra şi cu memorie
EDO şi Fast şi oferă cinci slot-un PCI 2.1 bus master. Frecvenţele procesoarelor pot
trece de 450 MHz. Operatiile pe bus-urile AGP, PCI şi CPU pot avea loc sincron sau
pseudo-sincron, doar timpul de acces la SDRAM fiind putin mai mare, 6-1-1-1 faţă
de rafala 5-1-1-1 a lui BX. Mărimea maximă a memoriei foloşite este 1 GB.
Southbridge-ul integrează un controler USB şi unul UltraDMA 33, dar care poate fi
folosit la 66 MB/s.
ALi, firma de semiconductoare a grupului Acer (A cer Laboratories Inc.),
oferă un chipset pentru Pentium II numit Aladdin Pro II (M1621/M15X3), destinat
PC-urilor ieftine. Northbridge-ul Ml621 are toate facilitătile lui 440BX, cum ar fi
suport AGP 1 x/2x şi ECC pentru memorie, dar prezintă şi diferenţle mari, fiind
capabil să lucreze cu memoni FPM şi pe lângă frecventele de 66 şi 100 MHz, mai

poate foloşi şi 60 MHz pentru FSB, dar nu are facilităti de multiprocesare. Cu EDO
sau FPM memoria maximA este de 2 GB, iar cu SDRAM, 1 GB. Pe plăcile de bază
cu Aladdin Pro II se pot foloşi şi plăci PCI Ia 66 MHz. Southbridge-ul Ml543 oferă
şi un bus USB cu două porturi, in rest dotarea sa flind aceeaşi cu a southbridge-ului
din BX.
A treia firmă taiwaneză furnizoare de chipset-uri Pentium II este SiS (Şilicon
Integrated Systems), ea flind şi cea mai nouă pe această piata, produsul său, SiS 5600
(şi southbridge-ul SiS 5595) fiind lansat in august 1999. 5600 suportă până la 1,5 GB
RAM, 100 MHz pe FSB, AGP lx şi 2x, iar 5595 este un controler I/O avansat, cu
facilitati de monitorizare a PC-ului. El are poşibilitatea de a măsura cinci tensiuni,
două viteze de rotatii (pentru ventilatoare) şi o temperatură (pentru procesor). Setarea
vitezelor bus-ului şi a procesorului se face prin software (BIOS), fară a mai fi nevoie
de jumperi.
SiS a anuntat cel mai avansat chipset nonIntel pentru Pentium II: SiS 620.
Noutatea pe care o aduce acesta este integrarea cipului grafic. Acceleratorul foloşit
de SiS pentru 620 are un motor 2D pe 64 de biti şi unul 3D care cunoaste cele mai
avansate functii folosite in grafica tridimenşională. Memoria grafică are valoarea
maximă de 8 MB poate fi atat parte a memoriei principale (Unified Memory Access)

cât şi separată, caz in care se recomandă fobşirea rapidului SGRAM. SiS oferă
drivere OpenGL 5i Direct3D. In rest, caracteristicile sunt aproape aceleaşi cu ale lui
5600.
5) CIPSETURI PENTRU SOCKET 7 ŞI SUPER 7
Principalul competitor al lui TX a fost VIA VP3, cu caracteristici mult su-
perioare, dar care a suferit de ,,boli ale copilăriei", cum ar fi drivere cu bug-uri. Setul
de cipuri proiectat de VIA lucrează cu o memorie maxima de 1 GB, toată cache-
abilă. Cache-ul L2 poate atinge 2 MB, iar timpii rafalei de citire din memoria
SDRAM este 6-1-1-1, fată de 5-1-1-1, la TX. VP3 suporă ECC Şi AGP, dar
frecventa, sa maximă de bus este de 66 MHz. Acest lucru a facut ca VIA să revină cu
modelul MVP3, care lucreaza şi la 75, 83 Şi 100 MHz şi care formează grosul
livrărilor de chipset-uri pentru Super 7. Singura scădere a lui MVP3 fată de VP3 este
reducerea cantitatii maxime de memorie cache-abilă la 512 MB.
Chipsetul MVP4 (VT82C501), care il imbunătataţeşte pe MVP3 căruia ii
aduce o imbunătatire majoră: un controler grafic AGP integrat. Acesta din urmă este
un accelerator 2D/3D cu decoder DVD (MPEG 2) şi ieşire TV (optională), care
suportă standardul AGP 2x şi foloseşte o parte din memoria sistemului ca memone
grafică.
ALi are mai multe chipset-uri pentru Socket 7 şi două pentru Super 7, Aladdin
IV+ Şi Aladdin V. Aladdin IV+ (M1531/M1543) are frecvenţa maximă abus-ului
FSB de 83 MHz, suportA 1 GB memorie, din care cache-abilă este 512 MB, 1 MB
L2 cache, cinci slot-uri PCI, USB şi DMA-33. Aladdin V (M1541), a cincea
generaţie de seturi de cipuri produse de ALi, a crescut memoria cache-abilă la 1 GB
Şi, cel mai important, are suport pentru AGP. El foloseşte ca partener tot
southbridge-ul Ml543. Aladdin V este unul dintre primele chipset-uri AGP pentro
Socket 7 apărute.
SiS are o multime de chipset-uri pentru Socket 7/Super 7, dintre care cel mai
răspândit este SiS5591. 5595 este un model tipic pentra Super 7: 768 MB memorie
EDO sau SDRAM (cache-abilă 256 MB), 1 MB cache L2, lucrează Ia toate
frecventele Super 7 cu exceptia celei de 100 MHz (deci nu poate fi folosit in plăcile
de bază pentru noile procesoare K6-2 300 MHz), suportA AGP 2x şi posedă un
Southbridge (5595) care are cinci slot-uri PCI bus master şi două porturi EIDE
UItraDMA 33. Mai bun decât el este SiS 530 care dubleazA memoria maximă,
adaugă frecventa, de bus de 100 MHz şi integrează un adaptor grafic 2D/3D AGP,
produs tot de SiS (6326). Acest adaptor poseda un RAMDAC cu frecventa, maximă
de 230 MHz, ceca ce asigură frecvenţe ergonomice de reimprospătare a ecranului
chiar şi la rezolutia de 1280 x 1024 pixeli. Se mai remarcă cele două porturi EIDE
Ultra-DMA 66.
6) CELE MAI NOI CIPSETURI
Prin diminuarea numarului de BX-uri şi ZX-uri Intel a urmarit crearea de

spatiu PC piata pentru i820. Lansarea lui i810e coincide cu a versiunilor de Penfium
III: PIll 533 B şi PIll 600 B cu FSB 133. i810e este varianta extinsa a lui i810 avand
suport şi pentru FSB de 133 şi completează familia Whitney care este alcatuita din
i810L, i810, i810 DCl00 şi i810E.
Functionarea seriei 810, la fel ca şi 820, este diferita de cea a lui i44OBX. Ea
se bazeaza pe un MCH (Memory Controller Hub) ce permite lucrul proccsorului
asincron cu memoria. Astfel este posibil ca memoria sa mearga la 100 MHz iar
procesorul sa aiba o viteza de bus de 66 sau 133 MHz datorita medierii realizate de
MCH. Strict pentru cazul i810 avem dc-a face cu Un GMCH (Graphics and Memory
controller Hub) pe post de northbridge care, pe langa transferul de informatii din şi
catre memoria sistemului (cc lucreaza conform specificatulor strict la 100 MHz) şi
dinspre respectiv catre ICH (I/O Controller Hub, PC post de south bridge) asigura şi
engine-ul grafic precum şi comunicarea cu monitorul. Varianta DC 100 are
suplimentar şi un Display Cache Controller care suporta pana la 4 MB de memoric la
100 MHz.
În ultima vreme, in designul placilor de baza a aparut o noutate şi anume slotul
AMR (Audio Modem Riser). Ce este Cu acesta? ICH-ul are o legatura separata ce
permite accesul direct la un codec Modem/Audio integrat pe mainboard. Astfel sunt
asigurate fluncţiile de bază ale unui modem. In cazul in care sunt apelate funcţii mai
complexe, acestea sunt emulate prin software, hardware-ul necesar rezumându-se la
AMR Card, care face doar translatia scmnalului provenit din exterior. Practic se
elimina necesitatea unui modem, acelaşi mecanism fiind implementat in southbridge-
ul de la VIA.
Conştienta de faptul ca GTL+ (busul lui Slot 1) caştiga din ce in ce mai mult
teren a pus la punct şi o serie de chipset-uri pentru aceasta platforma, mai intai flind
vorba de Apollo Pro, care a suferit ulterior imbunatatiri şi care a dat naştere noilor
Apollo Pro+, Apollo Pro l33 sau cel mai recent Apollo Pro 133A.
Foarte interesanta este politica accstci companici taiwaneze in privinta, south
bridge-urilor. Acesta este unul singur pentru toate familiile, VT82C686A fiind pus in
tandem cu oricare dintre northbridge-uri. Exista şi o varianta pentru sisteme mobile.
O asemenca modalitate de lucru, deşi s-ar putea sa aduca o anume scadere a vitezei
in unele situaţii, ofera companiei o mult mai mare flexibilitate, permitandu-i sa
prezinte pe piata, foarte rapid serii noi de chipset-uri. Este cazul lui Apollo Pro 133A
care-i primul ce ofeta suport pentru AGP 4x.
Standardul PC133 care in cea mai mane masura extinde PC 100, in loc sa
sustina memoria Rambus care este considembil mai scumpa şi de care sistemele
actuale oricum nu pot profita in totalitate. Primul chipset care a suportat PC 133 a
fost bineinteles Apollo Pro l33 urmat acum de Apollo Pro l33A care apare odata cu
noile PIll B pe care le poate pune in valoare. VT82C694X poate lucra atat sincron
FSB-mcmorie la 66, 100 san 133 MHz cat şi asincron cu un decalaj de 33 MHz intre
bus şi memorie.
Anul 1999 a fost unul deosebit de activ pentru VIA. PC 133 ridica frecventa
de functionare a lui PC 100 de Ia 100 MHz la 133 MHz, astfel incat proaspat

lansatele procesoare Intel cu FSB Ia 133 MHz (recentul Coppermine) pot lucra
extern in mod sincron cu memoria pe chipset-urile Apollo Prol33A. Totuşi, exista
practic doua variante de PC 133, ambele sustinute de VIA: PC 133 propriu-zis si
VCM (Virtual Channel Memory sau Virtual Channel SDRAM). Aceasta din urma a
fost fabricata mai intai de NEC, Infineon şi Hyundai şi aduce cu sine o latenta mai
redusa.
Rambus aduce o latime de banda mai mare, in schimb are o latenta chiar mai
mare decat SDRAM-ul de astazi, la 100 MHz, ceea ce justifica rezultatele obtinute
de Rambus, cu doar 2-5% mai mari decat PC 100 in benchmark-urile high level.
Cumva la polul opus, spuneam ca VIA urmăreşte şi intrarea in segmentul
middle-range şi chiar high-end prin doua chipset-uri: Apollo Pro 133A şi Apollo
KX133.
Apollo Pro 133A este un chipset, care suportă Ultra ATA66, AGP 4x, PC133,
şase sloturi PCI pe care unii producatori de motherboard-uri, de exemplu Tyan, chiar
le implementeaza in intregime şi se pare că şi performanta este imbunatatita fata de
Apollo Pro l33.
Apollo KX 133 vine cu o serie imbunatatiri şi dotari suplimentare fata de
AMD 750 chipset-ul initial pentru platforma Slot A a lui Athlon. Pe langa o serie de
optimizari ale lucrului cu procesorul ofera suport pentra AGP 4X fata de doar AGP
2X la Irongate (AMD750), sau PC133 fata de PC100.
Designul lui KX133 se bazeaza in principal pe cel al lui Apollo Pro 133 cu di-
ferenta ca foloseste protocolul EV6 pentru front side bus.
Pentru moment, un mainboard de Slot A inseamna o placa bazata pe chipset-ul
original al lui AMD şi anume 750 cunoscut şi ca Irongate. De fapt, Irongate este
AMD numele northbridge-ului AMD 751, southbridge-ul 756 avand Si ci un nume
de cod, Viper. Fiind proiectat in prima jumatate a anului, cum spuneam, nu include
suport pentru PC 133 sau AGP4X, pe care KX133 le sustine.
ALi a adoptat aceeaşi politica flexibila in privinta, southbridgeurilor ca şi VIA,
astfel incat oricare asemenea element poate fi pus in tandem cu oricare northbridge.
Dintre toate southbridge-urile, eel mai interesant este M1535D un cip care are pe
langa suportul pentru UltraDMA/66 şi link-ul AC97 (Ce permite indirect, in designul
placii de baza, prezenta slotului AMR şi emularea soft a unui modem şi un engine de
sunet.
Pentru domeniul chipset-urilor fara grafica sau sunet, ALi are pregatit de ceva vreme
M l621, cu suport doar pentru FSB 60, 66 şi 100 MHz şi AGP doar 1x şi 2x.
Cel mai recent chipset de Slot 1 de la SIS, modelul 630, are un mare numar de
dotari incluse printre Ethernet 10/100 sau suport pentru TV-Out, un engine de sunet
şi unul grafic. Partea de sunet este un Vortex 2 sau un SB Live!. SiS 630 are
implementata o arhitectura de tip UMA (UnifiedMemory Arch itecure), in care o
parte din memoria sistemulul (2/4/8/32 sau 64MB) va fi impartita intre acesta şi
engine-ul grafic. Optional, pentru performante ceva mai ridicate de baza poate fi
dotata cu o anumita cantitate de EGM (Extended Graphics Memory), adica Display
Cache.

Întalnim şi aici, la fel ca la Apollo Prol33A de laVIA, suport pentru VCM
(Virtual Channel Memory) precum şi posibilitatea ca viteza de bus a procesorulul sa
difere de viteza memoriei. Bineinteles, nu putea lipsi Ultra ATA66.

E) DESCRIEREA ŞI CONFIGURAREA COMPONENTEI ROM BIOS
Lucrul la calculator nu incepe cu Windows. Inainte ca dorinţele utilizatorului
sa poata fi îndeplinite, este nevoie ca un alt program sa intre în scena: Basic
Input/Output System, pe scurt - BIOS.
1) PROCESUL DE BOOT-ARE
Uncip minuscul, EPROM, stocheaza cel mai important program. Pentru ca,
dupa conectarea in sursa de energie, calculatorul se trezeşte de-a dreptul naiv şi
inocent - componentele sale de memorie sunt goale, iar sistemul de operare este
,,incatuşat" pe harddisk.
Calculatorul porneste automat aşa numita rutina de boot in BIOS. Acest pro-
gram asigura in primul rand functionarea corecta a PC-ului. Testul (POST-Power-On
Sdf Test) verifica memoria de baza, CPU-ul, harddisk-ul si 0 serie de alte
componente importante ale sistemulul.
Un urmator pas al rutinei de start cauta alte componente BIOS, care ar putea fi
instalate pe pIn ci de extensie. Astfel, pentru a putea efectua rutinele proprii detest,
intervine de exemplu controlerul SCSI. Aceste rutine pot rula acum ihra~ probleme.
Dupa ce toate componentele au fost verificate, un BIOS modern va face ordine
in haosul de placi de extensie: plug& play (,,introdu şi porneşte") este in acest caz
cuvantul-cheie. Aproape fiecare placa de extensie soliciti - minim - o intrerupere şi
un canal DMA, pentru a putea comunica nestingherită cu procesorul respectiv cu
memoria de baza. Deoarece cantitatea de asemenea resurse este foarte limitata,
BIOS-ul este cel care trebuie să se ingrijească de putină ordine. Faptul că aceasta
sarcina nu este tocmai simplă este scos in evidentă de expresia ironică ,,Plug & Pray"
(,,introdu şi roagă-te"), pe care şi-au atras-o unele tipuri de BIOS. După ce BIOS-ul a
impărţit toate resursele disponibile, sistemul de operare poate prelua rezultatele.
Pentru a porni adevăratul stapan al hardware-ului, BIOS-ul preia de pe hard-
disk informatiile necesare din primele sectoare. Pentru harddisk-uri este vorba şi
despre datele de partitionare.
De pe partitia boot-abilă apare un alt mic program de boot, anume Bootstrap
Loader. Acesta este un pic mai inteligent decât BIOS-ul: el cunoaşte structura de
fişier a mediului de stocare, poate apela deci fişiere individuale. Acesta este utilizat

pentru a citi şi porni rutinele de start propriu-zise ale sistemului de operare in
memoria de bază.
Dacă sistemul rulează, nu se poate spune totuşi că sarcina lui Basic Input-
Output Systems ar fi luat sfarşit. BIOS-ul este de fapt un mediator intre două lumi:
hardware şi software. BIOS-ul poate comunica direct cu hardware-ul, permitand
astfel sistemulul de operare (căruia i se adresează programele) accesarea hardware-
ului. Prin faptul că BIOS-ul este stocat intr-o componenta hardware, poate fi
eventual considerat chiar hardware (in limba engleză exista un termen generic pentru
asemenea cazuri Firmware), el cunoaşte in amănunt caracteristicile aparatelor. Acest
lucru se referă in special la programele BIOS, care se găsesc pe plăcile de extensie,
de exemplu pe plăci de retea sau SCSI.
Rolul BIOS-ului scade insă cănd vine vorba despre sistemele de operare pe 32
de biti. Majoritatea rutinelor de BIOS sunt concepute pentru Real Mode. De aceea,
ele pot fi apelate (dacă pot) doar cu anumite ingrădiri de sisteme de operare ca
Windows NT sau OS/2 Warp. In aceste cazuri, sistemul de operare este cel care
trebule să indeplinească toate sarcinile.
În schimb se intrevăd sarcini noi pentru minusculul cip ROM. Una dintre aces-
tea este Instant-On şi semnifică pornirea rapida a calculatorulul in urma unei co-
menzi externe. Acest lucru este deosebit de util in momentul in care calculatorul are
rolul de a receptiona faxuri automat. Ar fi pur şi simplu risipă de energie, dacă el ar
trebul să ruleze permanent, chiar şi atunci cind nu este utilizat; pentru rutine
Complicate de boot nu este timp in astfel de situatii. Cu ajutorul functiei Instant-On
este ingheţată pe harddisk starea sistemulul de operare in lucru, iar la nevoie, in două
secunde calculatorul este repus ,,pe linia de plutire".
Această functie poate fi extinsă relativ simplu, pentru a porni, de exemplu,
calculatorul apelând la tastatură (Ca la Macintosh), in loc de butonul de alimentare,
care de multe ori este plasat destul de incomod.
Un BIOS modern oferă o serie intreagă de posibilităti de configurare. Experi-
mentind o modificare sau alta, se poate obtine un plus de performantă.
Există insă şi neşansa de a destabiliza computerul prin setări greşite, ceea ce
duce la blocări periodice sau chiar la refuzul acestuia de a porni. De aceea este foarte

important să atingeţi doar acei parametri a căror semnificţie o cunoasteti perfect. In
principiu, se poate deteriora chiar şi hardware-ul prin frecvente de tact permanente
greşite. In cazul in care sunteti nesiguri de semnificatille anumitor functii din BIOS
sau de valorile care ar trebui folosite.
Deosebit de util este să notati toate setările BIOS pe o foaie de hârtie. Unele
BIOS-uri permit chiar o imprimare a configurării. O asemenea foaie de ,,backup"
este necesară nu doar pentru tuning.
Atunci când bateria de litiu işi dă duhul şi trebuie inlocuită, aceste notite vă
vor fi de un real folos.
Daci nu mai functionează nimic, se trage ,,alarma". Aproape fiecare BIOS
detine o functie care restabileşte setările producătorului (valorile default). Cu
ajutorul acestora, calculatorul poate fi determinat să pornească din nou, bineinteles el
va fi ceva mal lent decât inainte, deoarece au fost anulate şi optimizări utile.
BIOS-ul poate fi cheia atunci când extensille hardware nu functionează. Poate
şi o setare modificată pur şi simplu nu este pe placul noulul aparat. Valori putin
schimbate fac minuni in asemenea situatli, salvându-vă de multe ore de configurări şi
instalări.
2) CUM AJUNGE UN BIOS ÎN CALCULATOR
Există mai multe tehnologii concurente de a introduce un program BIOS in PC
cu protectie la ştergere.
• Metoda clasica este EPROM (Erasable Programmable Read Only Memory).
Aceasta este o componentă de memorie, care este programati de către producator
intr-un asa-numit Eprommer. Programul ramine stabil chiar şi dupa deconectarea
tuturor tensiunilor electrice. Daca insa acest cip este expus razelor ultraviolete,

programul dispare, iar componenta de memorie poate respectiv trebuie reprogramată.
Din această cauză, EPROM-urile dispun de un autocolant opac.
•••• EEPROM (Electrically Erasable Programmable Read Only Memory) poate
fi şters nu cu raze ultraviolete, ci electric, deci, de exemplu, chiar şi montat fiind.
Existi insă şi varianta ROM (Read Only Memory) care este programat in timpul
fabricării cipului, flind foarte rentabil.
• Cel mai mare concurent al EPROM-urilor este asa-numitul Flash-Memory.
Aceasti forma de memorie poate fi programati şi ştearsă cu tensiunile obisnuite ale
unui motherboard, fără tensiuni speciale de programare si şergere. Avantajul pentru
utilizator este evident: o noua versiune de BIOS poate fi inregistrată simplu de către
CPU, deci cu ajutorul unui simplu program al producătorului. Nu mai este necesară
demontarea componentelor EPROM, iar, in plus, scad şi costurile.
3) MODUL DE SETARE AL BIOS-ULUI
Fabricantii placilor de bază indud, de obicei, in manualul care insoteste aceste
produse, şi câteva pagini despre programul de configurare aflat in BIOS. Bineinteles,
niciodata nu detaliază subiectul, referindu-se doar la optiunile rnai utilizate, de
autodetectare a harddisk-ului şi de stabilire a parolei de intrare.
Revenind la setup, aici se setează parola. BIOS-urile mai noi dispun atat de
parolă de administrator, ceruta la intrarea in setup, cât şi de parolă de utilizator,
ceruta la boot-area normală. Deoarece pentru BIOS-urile Award se cunoaşte cel
putin parolă de administrator care a mers pe orice calculator, nu este indicat să vă
bazati pe această metoda pentru a interzice cuiva accesul la fişierele personale.
Optiunile următoare sunt comune atât BIOS-urilor AMI cât şi Award. Pot
exista mici diferente de notare, dar sensul este acelaşi. Ordinea tratării setărilor este
cea a unui Award.
Mai intai, am dat de câte ceva despre ,,programarea" tastaturii: Typematic Rate
Programming, Typematic Rate Delay (msec) şi Typematic Rate (Chars/Sec). Acest
domeniu il putem lăsa liniştiti pe seama sistemului de operare Si trecem mai departe,

la Above 1 MB Memorv Test. După cum ii spune şi numele, activarea optiunji
(Enabled) determină un test al memoriei inalte (high memory), incepănd de la 1 MB
până la 4, 8, 16, 32 san chiar 128 MB. Cel mai bine este să dezactivati aceasta
opţiune (Disabled), atât pentru a câştiga timp la boot-are cât şi pentru că testul este
oarecum inutil, deoarece HIMEM.SYS face şi el un test al memoriei la incărcare.
Mai mult, il face in conditii reale, cu setarile pe care le-ati introdus la Chipset Setup,
Si nu cu cele implicite, cum are loc testul POST. Legata de aceasta optiune este
Memory Test Tick Sound, care la activare scoate un sunet in dituzorul PC-ulni in
timpul testului de memorie. Este doar o confirmare auditivă a faptului că testul
decurge OK, deci este util doar pentru depanare.
Urmează o setare mai delicata-: Memory Parity Error Check. Pentru a o putea
trata, trebuie so ştim ce-i cu aceasta ,,paritate". Mai demult, toate SIMM-urile aveau,
pentru fiecare octet, pe lângă cei opt biti de date, şi unul de paritate. La fiecare
scriere a octetului, bitul de paritate este setat in aşa fel incât paritatea totală să fie
impară. La citire, se verifică acest bit şi dacă paritatea nu este impară, se generează o
intrerupere nemascabilă (NMI) şi ecranul afişează ceva de genul PARITY ERROR
AT... SYSTEM HALTED.
Evident, sistemul e blocat. Cele trei puncte reprezinta adresa de memorie unde
a avut loc eroarea. O repetare a acestei erori inseamnă că un SIMM este defect şi se
impune schimbarea sa. Astazi se găsesc foarte multe SIMM-uri fără bitii de paritate,

deoarece sunt mai ieftine. O activare a optiunii este deci recomandata, dar nu-
mai daca aveti memorii cu paritate. Pentru cele fără, BIOS-ul ignoră setarea.
Hard Disk Type 47 RAMArea: Harddisk-urile IBM şi EIDE sunt de tip 47,
adică au parametri specificati de utilizator sau detectaţi de BIOS. Aceşti parametri
trebuie păstrati in memoria DOS, sau in zona BIOS 0:300. Ultima variantă este de
preferat, datorită faptului că cei 640 KB de memorie DOS sunt foarte pretioşi.
Oricum, setarea este redundanta dacă se activeazi opţiunea Shadow BIOS ROM.
Mai departe intâlnim Wait for <F]> If Any Error, care, odată activată, aşteaptă
apăsarea tastei F1 in cazul intâlnirii unei erori non fatale. Un exempin ar fi
nedetectarea unitătii floppy. Dacă este dezactivat, sistemul afisează un mesaj de
eroare şi trece mai departe. De obicei, este bine să fie activată, in afara unor cazuri
speciale, cum ar fi boot-area pe un server care nu are nevoie de tastaturi.
System Boot Up Num Lock determină starea acestei taste la pornire.
Pentru cei care au coprocesor matematic, Numeric Processor Test trebuie
făcută “enable”, pentra ca acesta sa tie folosit. Se dezactivează la 386 SX, DX, 486
SX, SLC şi DLC.
Weitek Coprocessor Weitek producea coprocesoarele Abacus, pentru 386 şi
486, care erau do 2-3 ori mai rapide decit cele ale lui Intel. Activati doar daci aveţi
aşa ceva.
Optiunea Floppy Drive Seek At Root trebuie dezactivată pentru că scade timpul
necesar bootării şi se reduce uzura unităţii.
System Boot Sequence trebuic să fie ,,C:, A:", atât pcntru evitarea citirii unei
dischete de către sistem, la pornire, cât şi pentru evitarea situaţiei ca discheta din
unitate să conţină vreun virus de boot. In cazul virusării harddisk-ului, pentra a pomi
de pe o discheti curati, faceţi schimbarea ,,A:, C:".
În toate cazurile de funcţionare normală, optiunea External Cache Memory
(cache-ul Level 2 al procesorului) trebuic activată. La dezactivare, scade semnificativ
performanta PC-ulni, dar o activare a cacheulni L2 fără ca acesta si fie prezent duce
la o blocare a calculatorului. La un 386 sub DOS, sunt suticienti 128 KB de memorie
cache (pentre el este L1, deoarece acest procesor nu are cache intern). 256 KB pentru
486 şi Pentium este soluţia optima, dar unele sisteme vin cu 5l2 KB.

Sub Windows, dublarea de Ia 256 Ia 512 aduce un spor de performanţă de 3-
4%, nesemnificativ tinând cont de costuri.
Asemanator Increaza şi CPU Internal Cache, care se activează Ia procesoarele
486 şi Pentium. La fel că mai sus, activarea pe un 386 duce la “îngheţarea" sis-
temului.
Fast Gate A20 Option: linia de adresa A20 este folosită pentrn accesul Ia
primii 64 de KB din mernoria extinşă (HIigh Memory Area). In mod normal, accesul
la memoria de peste 1 MB se face prin intermediul controlerului tastaturii, dar unele
chipset-uri suportă asa numitul mod ,,Fast", pin care creste viteza de acces Ia RAM-
ul extins.
Opţiunea Shadow Memory Cacheable se referă la operatia de copiere a conti-
nutului circuitelor EPROM, lente (120-150 ns timp de acces), in memoria RAM, care
are timpii de acces mult mai mici (60-70 ns). In plus, ROM-urile se accesează pe 8
sau 16 biti faţă de 32 biţi la RAM. Avantaj: creşte viteza. Dezavantaj: se ocupă din
mernoria RAM. La PC-uri cu 8 MB RAM sau mai muit, este bine să se activeze
(,,Yes").
Password Checking Option stabileste cand se cere parola (dacă este stabilită o
parola): Ia fiecare boot-are (,,System") nu doar Ia intrarca in BIOS (,,Setup").
Parolele implicite, stabilite din fabrici, sunt AMI pentru AMIBIOS respectiv
BIOSTAR, AWARD_SW sau 589589 pentru Award BIOS.
Alti opţiunc care stă mai bine pe ,,Enable" este Video ROM Shadow COOO, 32
K. Astfel, se copiază memoria ROM de PC placa grafică in memoria principali, in
,,gaura" I/O (I/O hole - de Ia 640 KB la 1 MB, zona de adrese RAM AOOOO -
FFFFF hexa), care de obicei este nefolosită. BIOS-urile stocate in memorii Flash
(Electrically Erasable PROM) nu sunt lente de loc, avind acelasi fimp de acces ca
RAM-ul, dcci pentru ele, teoretic, nu este nevoic de copiere. Totuşi, la BIOS-ul
plăcii grafice se ajunge prin bus-ul ISA, VLB sau PCI, care este mai lent decat bus-ul
procesorului, cu care lucreaza memoria RAM.
Linia Adaptor ROM Shadow XXXX; 16 K, utilizabilă pentru copierea BIOS-
urilor diferitelor plăci de extensie in RAM. XXXX reprezinti adresa.
Opţiunea BootSector Virus Protection. nu este exact o protectie antivirus. La
activarea ei se blochează scrierea sectorulni de boot al harddisk-nlui.
Este recomandat ca sectorul de boot si fie setat PC read-only. Opţiunea se
dezactivează la instalarea de sisteme de operare sau dacă folositi nn program boot
manager.
I/O Recovery Time, numit ,,timnp de reprezintă numărul de timpi de asteptare
dintre două operaţii I/O consecutive. De aici se reglează timpul de asteptare dintre
dona citiri (sau scrieri) ale porturilor I/O. Cu cât timpii sunt mai mici, cu atât viteza
transferulni este mai mare. Dar nu toate aparatele care comunică cu procesorul prin
porturi I/O suportă timpi de refacere scăzuti. De exemplu, transferul de la harddisk Ia
memorie se face făra nici un fel de inţelegere anterioară intre cele două componente,
adică CPU-ul presupune că datele se afli la portul I/O al HDD-ului exact atunci când
el are nevoie. Acest mod de lucru (PlO - Programmed I/O) are avantajul vitezei mari
de transfer pentru valori scizute ale “recovery time".

In continuare, BIOS-ul ne ofera DRAM Timings, dedicat timpilor de acces Ia
memorie. Versiunile noi de BIOS permit specificarea generală a tuturor opţiunilor
alegind viteza DRAM-urilor: 60 sau 70 ns.
DRAM Refresh Rate se referă viteza de reimprospătare a memoriei DRAM,
care la acest tip de BIOS se stabiIeşte automat in functie de viteza bus-ului CPU:
50,60 san 66 MHz.
DRAM Read Burst Timing, zis şi DRAM Read Timing, care are o mare
infinenta asupra performantei unni PC. Citirea memonci de cite CPU se face de
obicei prin cache (procesorul se aşeapta ca datele necesare si fie in cache). Cand
cache-ul nu conţine datele cerute de CPU, memoria principală este accesată pentru a
umple cache-ul.
Acest mod de lucru se numeşte ,,citire in rafală" (burst) şi este foate avantajos,
deoarece se citesc patru sau opt octeti cuvinte/duble cuvinte.
DRAM Read Burvt Timing setează ,,b"-ul de mai sus. Cu cit valoarea acestuia
este mai mică, cu atât PC-ul va fi mai rapid. Uzual, pentru EDO (niernoria mai
rapidă) ar trebui să aveţi x222 san x333 si pentru FPM (mai lentă) x333 sau x444.
Pentru toarte aceste tipuri de setări, trebuie să aveţi în vedere că o descriere
foarte amănunţitâ a opţiunilor, specifice doar tipului de cipset instalat pe placa de
bază se găseşte doar în cartea plăcii de bază.

F) RESURSELE SISTEMULUI: IRQ, DMA, ADRESE I/O

G) VIITORUL: SISTEMELE AUTOCONFIGURABILE PLUG AND PLAY
Una dintre cele niat grave lipsuri ale PC-urilor bazate pe magistrale de exensie
ISA este lipsa procedurilor autornatizate de configurare, precum cele oferite de
standardele Micro Channel şi EISA. Modelul Plug-and-Play a fost proicetat tocmai
pentru a schimba această situaţie, autornatizând comple procesul de configurare a
PC-urilor fără comutatoare şi jumpere.
Atingerea acestui scop ascunde un drum lung. Funcţionaeea cornponentelor
Plug-and-Play implică schimbări în sistemul BIOS, în magistralele de extensie, in
plăcie de extensie şi în sisternul de operare. Adoptarea universal a standardului Plug-
an-Play se face printr-o lungă tranziţie, produsele care respecta acest standard intrând
pe piaţă pe când produsele vechi dispar.
1) Elemente de bază
Primna incercare de stabilire a apecificaţiilor Plug-and-Play a fost făcută odată
cu lansarea specificatiilor originale Intel-Microsoft pentru standardul ISA, pe 28 mai
1993. Acest efort a inspirat şi alte companii, care au dezvoltat standarde inrudite
pentru exinderea tehnologiei Plug-and-Play si la alte procese de configurare cu
probleme, in special cele pentru extensile SCSI. Compaq Computer Corporation si
Phoenix Technologies au colaborat cu Intel pentru dezvoltarea specificattilor BIOS
pentru Plug-and-Play, lansate Ia 1 noiembrie 1993. Versiunea curentă pentru BIOS si
ISA este 1.0 A. Ambele versiuni revizuite au fost publicate la 5 mai 1994. Prirnul PC
Plug-and-Play a fost lansat pe piaţă către sflarsitul anului 1994, deşi calculatoare
care respectă acest standard au apărut in demonstraţii încă de la inceputul acelui an.
Primul sistem de operare care acceptă explidit standardul Plug-and-Play a fost
Windows 95, lansat in 1995. Toate versiunile de Windows mai noi acceptă acest
standard.
Prin proiectare, produsele Plug-and-Play simplifică automat tranzitia. Toate
sisternele de acest tip lucreaza cu echipamente care nu respecta standardul Plug-and-
Play, sacrificând o parte din caracteristici. Cu alte cuvinte, noile PC-uri Plug-and-
Play acceptă plăcile de extensie mai vechi, dar asigură operarea Plug-and-Play
completă numai cu echipamentele care respectă acest standard. Dar un PC mai vechi,
care nu respecti standardul Plug-and-Play, nu poate folosi avantajele acestet
tetnologii. Cu alte cuvinte, trebuie să vă asiguraţi că următorul sistem PC care îl
cumpărati acceptă echipamente Plug-and-Play - sau cel puţin are posibilitatea de
adăugare a suportului pentru acestea, cum ar fi memoria BIOS Flash.
Telnologia Plug-and-Play transferă responsabilitatea memorării şi stabilirii
opţiunilor de configurare de Ia dumneavoastră la calculator. În definitiv, memoria
calculatorului este mai buna decât a dumneavoastră şi nu o deranjeaza dacă trebuie
să execute o procedură de verificare ori de câte ori este nevoie.
Procedurile Plug-and-Play realizeaza automatizarea in trei etape: mai intâi,
codul BIOS determină resursele de care are nevoie fiecare echipament de extensie.

Apoi coordonează alocarea resurselor astfel incât să evite conflictele. In sfârşit
comunică sistemului si programelor ce opţiuni au fost selectate.
Plăcilor de extensie ISA le lipsesc posibilităţile necesare pentru configurarea
automată. Acestea au nevoic de un mijloc de a permite stabilirea automată a
resurselor folosite. În locul unor jumpere şi comutatoare, plăcile trebuie să aibe
bistabile Software. De asemenea, plăcile trebuie să inţeleagă un set comun de
comenzi prin care se fac diferite ajustări ale configuraţiei.
În plus, procedura automată de control are nevoie de propriul sistem de
control. Aceasta inseamnă că este nevoie de un program care să parcurgă etapele
procedurii de configurare. De asemenea, este necesară o metodă de comunicare a
adreselor şi opţiunilor către software, astfel incât aplicatiile să aibe acces la
echipamentele periferice ale PC-ului.
2) Compatibilitatea
Nivelul scăzut de acceptare demonstrat de prirnele incercări de incorporare a
procedurilor de configurare automată - Micro Channel si EISA - a arătat că masa
predominanta de sisteme ISA nu renunţă uşor la rnagistrala familiara in favoarea
unei schimbări. Ca urmare tetmologia Plug-and-Play este proictată în sisteme, in
vederea unci tranzitii gradate.
3) Suportul plăcilor de extensie
Procedeul de configurare Plug-and-Play apeleaza la anumite caracteristici
hardware ale plăcilor de extenste Plug-and-Play. Orice placă Plug-and-Play se poate
dezactiva singură, astfel incât să nu raspundă la semnalele normale de control din
interiorul PC-ului. Atund cind este inactivă, placa se deconectează singură de la toate
resursele sistemului, asfel că, in această situaţie nu poate cauza conlicte.
In plus, fiecare placă de extensie Plug-and-Play contine mai multi registri care
pot fi adeesaţi prin intermediul unui set standardizat de trei porturt de intrare-ieşire
astfel incât codul BIOS sau sistemul de operare pot să controleze procesul de
configurare a plăcii. Aceste porturi sunt numite Adresă (Address), Scriere Date
(Write Data) şi Citire Date (Read Data).
Portul de adresă (Address Port) funcţionează ca un pointer care extinde
numărul registrilor de control accesibili direct sistemului, fără să folosească resursele
sistemulul. Incărcând numărul unui registru în portul de adresă, registrul respectiv
devine disponibil pentru scrierea sau cittrea datelor prin celelalte două porturi.
Specificaţiile Plug-an-Play definesc explicit opt regiştri pentru controlul plăcii.
iar specticaţiile Plug~and-Play permit configurarea placilor ca dispozitive logice
multiple, alocând porturi pentru controlul acestora. Portul de adresa permite folosirea
portului de scriere (Write Data) pentru selectarea dispozitivului logic activ si a
resurselor folosite de fiecare dispozitiv logic.
4) Functionarea in timpul incărcării sistemului
Toate plăcile Plug-and-PIay, indiferent dacă sunt active sau inactive, sunt
initializate in starea Wait for Key, in care, placa refuză să răspundă la semnalele de

pe magistrala ISA.
In sistemele Plug-and-Play integrale, codul BIOS trimite automat cheia de
inlializare (Initiation Key). Codul BIOS poate apoi să preia controlul plăcilor
individuale, să interogheze dispozitivele Plug~nd-Play privind resursele de sistem
necesare şi să rezolve conflictele dintre dispozitive. Totuşi, de obicei, codul BIOS nu
alocă resurse şi nu activează placile care nu sunt implicate in procesul de incărcare a
sistemului. Aceste decizii sunt lasate pe seama sistemului de operare.
Pentru configurarea fiecărei plăci de extensie, codul BIOS sau sistemul de
operare Plug-and-Play trebuie să poată comunica individual cu fiecare placă. In mod
obisnuit, acest lucru nu este foarte simplu pentru sistemele ISA, deoarece semnalele
sunt transmise pe magistrală către toate plăcile de extensie.
După identificarea unei singure plăci, sistemul de operare îi atribuie un număr
CSN unic. Placa stochează nurnarul într-un regisru special si trece la rândul ei in
starea Sleep. Codul BIOS sau sistemul de operare Plug-and-Play initiaza o altă
secvenită de izolare pentru alocarea următorulut număr CSN si asa mat departe până
când toate plăcile prirnesc câte un număr.
După ce toate plăcile Plug-and-Play au fost izolate şi au primit câte un număr
CSN, codul BIOS sau sistemul de operare identifică resursele de care are nevoic
fiecare placă. Pentru aceasta, fiecare placă este trecută in modul configurare si apoi
sunt citite din datele stocate pe placi cerinţele de resurse.
În PC-urile echipate cu cipuri BIOS Plug-and-Play, codul BIOS verifică
fiecare placă, citind registrii acesteia prin portul de citire, şi alcătuieşte o lista cu
cerintele de resurse, apoi termina procesul de incărcare a sistemului. Din acest
moment, controlul este preluat de sistemul de operare Plug-and-Play. În PC-urile
care nu au cipuri BIOS Plug-and-Play, sistemul de operare trece de la procesul de
izolare la cel de configurare.
Dupa ce o placă a fost configurata, sisternul de operare poate sa o activeze prin
scrierea directă in registrii acesteia. O singura placă de extensie poate avea mai multe
funcţi, numite dispozitive virtuale (virtual device), pe care sistemul de operare poate
să le activeze independent.
Dupi terminarea procesului de configurare (sau oricand este nevoie), sistemul
de operare poate să treacă placa de extensie respectiva din starea Sleep in starea
Configuration si apoi să o activeze, să o dezactiveze sau sa nu modifice configuraţia.
Fiecare placă este controlată individual prin folosirea comenzii Wake cu numărul
CSN al plăcii. Acest proces permite sistemului de operare sa modifice dinamic
resursele folosite de orice placă de sistem, in funcţie de cerintele aplicaţiilor.
5) Structura
Tehnologia Plug-and-Play adauga o nouă structura in codul BIOS suplimentar.
Această structură permite unei anumite plăci de extensie să includa secvenţe de cod
specifice anumitor sisteme de operare, astfel incât aceeaşi placă să poată funcţiona
diferit, in funcţie de sistemul de operare rulat pe calculator.

2. MICROPROCESORUL
A) CARACTERISTICILE PROCESORULUI
Creierul unui calculator PC este procesorul, numit şi unitate centrală de
prelucrare CPU (Central Processing Unit). Rolul acestuia este de a executa calculul
şi prelucrarea datelor din sistem cu excepţia calculelor matematice complexe pe care
le execută coprocesorul.
1) Principalele caracteristici ale procesoarelor sunt:
♦ Magistrala de date
O magistrală este un grup de conexiuni ce transferă semnale comune. Un
procesor are două magistrale importante pentru transferul datelor şi informaţiilor
privitoare la adresarea memoriei: magistrala de date şi magistrala de adrese.
Cea mai importantă este cea de date: ansamblul liniilor utilizate pentru a
trimite şi recepţiona date. Un procesor pe 32 de biţi are o magistrală de date pe 32 de
biţi, deci transmite simultan 4 octeţi.
♦ Registrele interne
Mărimea registrului intern este un indiciu important asupra cantităţii de
informaţii ce poate fi prelucrată la un anumit moment de către procesor. Procesoarele
avansate folosesc astăzi registre interne pe 32 de biţi.
Unele procesoare au o magistrală internă )linii de date şi unităţi de stocare –
registre) diferită de cea externă: ex. 386 SX foloseşte în interior un registru de 32
biţi dar în exterior este restricţionat la 16 biţi.
Registrele interne de obicei sunt mai mari decât magistrala de date: ex.
Pentium are magistrală de 64 biţi dar registre de doar 32 biţi. pentru a compensa are
două secţiuni interne pe 32 de biţi.
♦ Magistrala de adrese
Este grupul de linii care transportă informaţiile referitoare la adresă, necesare
pentru precizarea locaţiei de memorie către care se transmit datele sau unde pot fi
găsite. fiecare linie transportă un bit reprezentând o singură cifră a adresei. Lăţimea
magistralei de adrese determină dimensiunea maximă a memoriei RAM ce poate fi
accesată.
Capacitatea de adresare a memoriei procesoarelor Intel
Familia de
procesoare
Magistrala de
adrese
Octeţi Kiloocteţi Megaocteţi Gigaocteţi
8088/8086 20 biţi 1.048.576 1.024 1 -
286/386SX 24 biţi 16.777.216 16.384 16 -
386DX, 486,
Pentium
32 biţi 4.294.967.296 4.194.304 4.096 4
Pentium Pro 36 biţi 68.719.476.736 67.108.864 65.536 64

2) Vitezele procesorului
Viteza de lucru a unui calculator se referă la frecvenţa ceasului, exprimată
deobicei în perioade (cicluri) pe secundă. Frecvenţa ceasului este controlată de un
oscilator cu cristal compus dintr-o aşchie de cuarţ montată într-un mic container
metalic. aplicând o tensiune cuarţului începe şă vibreze (oscileze) pe o armonică dată
de cristal. Acest curent alternativ se numeşte semnalul de ceas. Valoarea frecvenţei
este de ordinul milioanelor într-un PC, de aceea se măsoară în MHz
O perioadă de ceas este cel mai mic element de timp al procesorului. Duratele
de execuţie diferite a instrucţiunilor (exprimate doar în perioade de ceas) fac
irelevantă compararea sistemelor doar pe baza frecvenţei ceasusului (contează foarte
mult şi eficienţa).
Pentru a putea compara adegvat puterea procesoarelor, Intel a dezvoltat o serie
de teste de evaluare a performanţelor pentru cipurile sale, ca instrument de etalonare.
Această etalonare se numeşte ICOMP (Intel COmparative Microprocesor
Perormance). De ex. 486 DX4-100 are 435 iar P166 are 1308.
3) Identificarea microprocesoarelor
Fiecare microprocesor are un mod de marcare standard, alcătuit dintr-un
amestec de numere şi litere. Pe fiecare există o etichetă de identificare.
Modul de marcare al procesoarelor AMD este următorul:

4) Principalele tipuri de socluri
Intel recunoaşte următoarele tipuri de socluri pentru procesoarele 486 şi
Pentium:
Tipuri de socluri pentru procesoare Intel şi compatibile
Socket Number Pins Voltage Microprocessor
0 168 5V 486DX
1 169 5V 486DX, 486SX
2 238 5V 486DX, 486SX, DX2
3 237 3V or 5V
486DX, 486SX, DX2,
DX4
4 273 5V 60 or 66 MHz Pentium
5 320 3V Other Pentium
6 235 3V DX4
7 321 3V Pentium, AMD, Cyrix
8 387 3V Pentium Pro
Super 7 321 3V or 5V AMD, Cyrix
Slot 1 423 NA Pentium II şi III
Slot A 462 NA AMD K7 Athlon
Socket A 462 NA AMD K7 Duron
Socket 370 370 NA AMD, Celeron, PIII
Socket FC PGA 423 NA Coppermine, P4

B) LIDERII PRODUCĂTORILOR DE MICROPROCESOARE
Cele mai cunoscute firme producătoare de procesoare sunt:
-INTEL, care a deţinut şi deţine şi astăzi partea leului din piaţa procesoarelor.
-AMD Advanced Micro Devices, fondată în 1969, a intrat pe piaţa
microprocesoarelor în 1975, lansând o versiune creată prin copierea procesorului
8080. Iniţial Intel a autorizat-o ca a doua sursă producătoare de procesoare 8088. În
timp AMD a dezvoltat variante proprii ale claselor de procesoare, începând cu 386,
ajungând ca prin ultimul produs, AMD K7 Athlon să devanseze firma Intel.
- Chips & Technologies, cunoscută în special pentru cipseturile produse, a
produs procesoare 386.
- IBM a produs procesoare sub licenţa Intel.
-Cyrix Corporatiuon a apărut în 1988 cu procesoarele 486 DLC şi SLC. Din
1994 lucrează cu IBM, în prezent pierzând startul pentru producerea procesoarelor
noi.
-Texas Instruments a revenit pe piaţă după acordul cu Cyrix. a produs
procesoare de clasă 486.

C) CLASELE PRINCIPALE DE PROCESOARE INTEL
Procesoarele produse până în prezent se împart în două categorii: produse de
Intel şi compatibile Intel.
1) Procesoare Intel
Principalul producător de procesoare, Intel a lansat pe piaţă următoarele
familii de microprocesoare:
- familia 4004, în 1971, cuprinde microprocesoarele 4004, pe 4 biţi şi 8008
pe 8 biţi, o îmbunătăţire a celui anterior.
- familia 8080, în 1974apare 8080, prelucrând datele pe 8 biţi, a fost
îmbunîtîţit de firma Zilog Corporation, apărând Z80. Urmat de versiunea 8085, o
îmbunătăţire a lui Intel.
- familia 8086, în 1978, lucra pe 16 biţi, cuprindea
- procesorul 8086, descendent al lui 8080, frecvenţa 5 sau 8 MHz
- procesorul 8088, identic cu 8086 dar cu magistrala redusă la 8 biţi
- procesorul 80C86 şi 80C88, identice cu 8086 şi 8088 dar cu consum
mai mic de energie, proiectate pentru calculatoare mobile.
- 80186 şi 80188, conţineau pe acelaşi substrat şi majoritatea circuitelor
suport, lansate în 1982.
- familia 286, apărute în 1982, introdus în IBM PC AT, este pe 16 biţi, la
frecvenţe 6, 8, 10, 12.5, 16 şi 20 MHz, a fost un succes imens la acea
vreme.
- familia 386, lansată în 1985, a adus mai multă putere şi viteză decât oricare
alt procesor existent până atunci. Cuprindea:
- procesorul 386 DX, pe 32 biţi, , încorporează 16 octeţi cache, a
avut erori de proiectare corectate ulterior.
- procesorul 386SX, lucra pe 16 biţi, la 16 MHz, mai rapid cu 33 %
decăt 286 cel mai rapid.
-386SL, pentru calculatoare portabile, regiştri pe 32 biţi.
- familia 486, apare în 1989, iniţial 486 a fost creat ca membru al familiei
386, cuprinde:
-486DX, are 168 pini, capsulă ceramică, frecvenţa 50 MHz, memorie
cache 8 K, conţine şi coprocesorul intern.
-486SX, lucrează cu un coprocesor separat 487SX
-486DX2, are o frecvenţă de ceas dublă faţă de DX
-486SL, este un SX cu consum mic de energie, a existat şi SL Enhanced
-486 DX4, frecvenţa dublă faţă de DX2, tehnologie la 0.6 microni, până
la 16 K cache
-486 OverDrive, destinate modernizării Pc-urilor existente, au
tehnologia de triplare a vitezei, sunt de fapt procesoare 486 adaptate să lucreze
pe soclurile mai vechi

- familia Pentium, interfaţă pe 64 de biţi, total diferite de 486, au 16 K
cache, necesită noi plăci de bază. Au apărut Pentium MMX, şi Overdrive.
- familia Pentium Pro, cunoscut ca P6, este cel mai puternic procesor Intel.
a fost complet reproiectat renunţându-se la arhitectura CISC pentr a adopta
arhitectura RISC mai rapidă.
- familile PII şi PIII, cele mai noi familii şi cele mai performante.
Chip Intro MIPS(est Int. Bus Ext Bus Transistor Memory Ext. Int. Int.
4004 Nov-71 0.06 4 4 2300 640 b 0.108 0.108 NO
8008 Apr-72 0.06 8 8 3500 16K 0.2 0.2 NO
8080 Apr-74 0.64 8 8 6000 64K 2 2 NO
8085 Mar-76 0.37 8 8 6500 64K 5 5 NO
0.33 16 16 29,000 1MB 5 5 NO
0.66 16 16 29,000 1MB 8 8 NO8086 Jun-78
0.75 16 16 29,000 1MB 10 10 NO
0.33 16 8 29,000 1MB 5 5 NO
8088 Jun-79
0.75 16 8 29,000 1MB 8 8 NO
1.2 16 16 134,000 16MB 8 8 NO
1.5 16 16 134,000 16MB 10 10 NO80286 Feb-82
1.66 16 16 134,000 16MB 12 12 NO
Nov-85 5.5 32 32 275,000 4GB 16 16 NO
Feb-87 6.5 32 32 275,000 4GB 20 20 NO
Apr-88 8.5 32 32 275,000 4GB 25 25 NO
386DX
Apr-89 11.4 32 32 275,000 4GB 33 33 NO
Jun-88 2.5 32 16 275,000 4GB 16 16 NO
2.5 32 16 275,000 4GB 20 20 NO
2.7 32 16 275,000 4GB 25 25 NO
386SX
Jan-89
2.9 32 16 275,000 4GB 33 33 NO
Oct-90 4.2 32 16 855,000 32MB 20 20 NO
386SL
Sep-91 5.3 32 16 855,000 32MB 25 25 NO
Apr-89 20 32 32 1,200,000 4GB 25 25 YES
May-90 27 32 32 1,200,000 4GB 33 33 YES486DX
Jun-91 41 32 32 1,200,000 4GB 50 50 YES
Sep-91 13 32 32 1,185,000 4GB 16 16 NO
Sep-91 16.5 32 32 1,185,000 4GB 20 20 NO
Sep-91 20 32 32 1,185,000 4GB 25 25 NO
486SX
Sep-92 27 32 32 900,000 4GB 33 33 YES
Mar-92 41 32 32 1,200,000 4GB 25 50 YES
486DX2
Aug-92 54 32 32 1,200,000 4GB 33 66 YES
15.4 32 32 1,400,000 64MB 20 20 YES
19 32 32 1,400,000 64MB 25 25 YES486SL Nov-92
25 32 32 1,400,000 64MB 33 33 YES
60 32 32 1,200,000 4GB 25 75 YES
486DX4 Mar-94
81 32 32 1,200,000 4GB 33 100 YES
100 64 32 3,100,000 4GB 60 60 YESPentium
P5
Mar-93
112 64 32 3,100,000 4GB 66 66 YES
150 64 32 3,100,000 4GB 60 90 YES
168 64 32 3,100,000 4GB 66 100 YESMar-94
225 64 32 3,100,000 4GB 66 133 YES
255 64 32 3,100,000 4GB 60 150 YES
Jan-96
278 64 32 3,100,000 4GB 66 166 YES
Pentium
P54C
Jun-96 336 64 32 3,100,000 4GB 66 200 YES
Jan-97 278 64 32 4,500,000 4GB 66 166 MMXPentium
P55C Jan-97 336 64 32 4,500,000 4GB 66 200 MMX
337 64 32 5,500,000 4GB 66 150 YES
373 64 32 5,500,000 4GB 66 166 YES
404 64 32 5,500,000 4GB 66 180 YES
Pentium
Pro
Nov-95
450 64 32 5,500,000 4GB 66 200 YES

Viteza busului şi multiplicatorii pentru procesoarele Pentium
Chip speed Multiplier Bus speed
60 1x 60
66 1x 66
75 1.5x 50
90 1.5x 60
100 1.5x 66
120 2x 60
150 2.5x 60
166 2.5x 66
200 3x 66
Pentium OverDrive viteze de upgrade
Original Pentium
Speed In megahertz
OverDrive Pentium
Speed In megahertz
Socket required
60 120 4
66 133 4
75 125 5 or 7
90 150 5 or 7
100 166 5 or 7
120 180 5 or 7
133 200 5 or 7
150 180 5 or 7
166 200 5 or 7
2) Tehnologia MMX – modul de funcţionare
Intel nu a vrut să mărească numărul liniilor de adresă interne şi foloseşte
regiştrii coprocesorului pentru MMX. Fiecare din cei opt regiştri poate stoca sinultan
80 de biti. MMX foloseşte oricum numai 64, totuşi este posibilă aducerea şi
prelucrarea simultană a 8 octeţi intr-un registru. Aceasti tehnică se numeşte Single
Instruction Multiple Data (SIMD), deoarece o singură comandă acţionează pe mai
mulţi octeţi. Acest procedea aduce avantaje mai ales la aplicatjile multitnedia,
deoarece SIMD poate pelucra simultan o serie de mai mulţi pixeli ai unei imagini in
loc de a face acest lucru succesiv. Instrucţiunile MMX constau din 24 de operaţii
simple: logice (AND, OR, NOT), operaţii aritmetice (adunare, înmulţire), de
conversie de comparaţie. Aproape fiecare din aceste comenzi are mici variaţii, astfel
încât in total se poate vorbi de 57 de noi instrucţiuni optimizate pentru sunet şi
grafică.
Marele dezavantaj al MMX-ului: denarece extensia multimedia si coprocesorul
folosesc aceeaşi registri, nu vor putea lucra simultan.

Pentru a putea folosi procesoare MMX pe vechile plăci de bază cu socket 5
sau 7, se utilizează adaptoare MMX.
3) Procesoare compatibile Intel
Pe arhitectura procesoarelor Intel, alte firme au dezvoltat procesoare proprii,
total diferite:
- compatibile 386: AMD 386, Chip and Technologies 386 şi IBM 386SLC
- compatibile 486: AMD 486 DX4, Cyrix 486 SLC şi DLC, Cx486DRx2 şi
Cx486SRx2 pentru modernizarea procesoarelor 386, Cx486S şi Cx486Se

modelate dupî 486 SX, Cx486DX şi Cx486SX, IBM 486SLC2, IBM Blue
Lighting, Texas Instruments TI486SLC/E şi TI486DLC/E
- compatibile Pentium:
- AMD 5x86, de fapt un 486 DX5, AMD K5 mai rapide decât
similarele Pentium
- AMD K6 depăşeşte produsele Intel prin introducerea tehnologiei
Intel înaintea acesteia, se instalează pe socket 7, nucleul a fost
dezvoltat de firma NexGen achiziţionată de AMD
- Cyrix şi IBM 5x86, este de nivel 486, urmat de Cyrix 6x86 de clasă
Pentium, Cyrix Media GX, Cyrix M2.
Modern Pre-Pentium Intel-Compatible Microprocessors
Chip Manufacturer Data bus width Address bus width Internal clock Integral cache Integral FPU
Intel 16 24 1x No No
386SX
AMD 16 24 1x No No
38600SX C&T 16 24 1x No No
386SLC IBM 16 24 1x 8K No
38605SX C&T 16 24 1x 0.5K No
Intel 32 32 1x No No
386DX
AMD 32 32 1x No No
38600DX C&T 32 32 1x No No
38605DX C&T 32 32 1x 0.5K No
486SL Intel 32 32 1x 8K Yes
486SLC Cyrix 16 24 1x 1K No
486SLC/E TI 16 24 1x 1K No
486SLC2 IBM 32 32 2x 16K No
Intel 32 32 1x 8K No
486SX
AMD 32 32 1x 8K No
486SXLV AMD 32 32 1x 8K No
486SX2 Intel 32 32 2x 8K No
486DLC Cyrix 32 32 1x 1K No
486DLC/E TI 32 32 1x 1K No
Intel 32 32 1x 8K Yes
486DX
AMD 32 32 1x 8K Yes
486DXLV AMD 32 32 1x 8K Yes
486DX2 Intel 32 32 2x 8K Yes
486DX4 Intel 32 32 3x 16K Yes
486BL IBM 32 32 3x 16K No
5x86 Cyrix/IBM 32 32 3x 16K Yes
5X86 AMD 32 32 4x 16K Yes

4) CELE MAI NOI PROCESOARE

5) PARAMETRI PROCESOARE NOI

6) FUNCŢIILE SIMD – DRUMUL SPRE MULTIMEDIA

WiNS – DMPC – Capitolul IIIb 113
3. MEMORIA
Memoria este locul de stocare a tuturor octeţilor de care are nevoie
microprocesorul pentru a funcţiona. Ea conţine atât datele brute care urmeză să fie
prelucrate, cât şi rezultatele prelucrărilor.
În sensul cel mai strict, memorie poate să ânsemne orice dispozitiv de stocare
a datelor, chiar dacă conţine un singur bit.
Caracteristica de bază a memoriei pentru PC este posibilitatea de a fi
modificată prin intermediul electricităţii. De aceea cele mai practice memorii sunt din
circuite integrate, disponibile în diferite forme, deosebindu-se prin funcţii,
accesibilitate, tehnologie şi capacitate de viteză.
Din punct de vedere al modului de funcţionare al memoriei, întălnom două
sisteme de stocare într-un PC: primar şi secundar.
Memoria utilizată direct de microprocesor, fără un transfer de date în regiştrii
acestuia este numită memorie de lucru sau sistem de stocare primar. Posibilitatea de
acces imediat la aceasta face posibil ca procesorul să găsească orice valoare fără a
căuta blocuri mari de dat, ceea ce a dus la denumirea acestui tip de memorie RAM –
memorie cu acces aleatoriu.
Cel de al doilea sistem de stocare este sistemul de stocare secundar, bazat pe
discuri şi benzi la majoritatea PC-urilor. Datorită capacităţii mari este numit sistem
de stocare masivă. Sistemul de stocare primar este caracterizat de viteza de acces, iar
cel secundar de capacitate, tendinţa fiind de a se extinde şi celelalte caracteristici.
La calculatoare, reacţia la întreruperea energiei electrice defineşte diferenţa
între memoria pe termen scurt şi cea pe termen lung, proprietate denumită
volatilitate. Din acest punct de vedere memoria se clasifică în memorie volatilă şi
memorie nevolatilă (veşnică).
Memoriile volatile pot simula nevolabilitatea prin asigurarea alimentării cu un
sistem de rezervă bazat pe baterii.
A) UNITĂŢI DE MĂSURĂ ALE MEMORIEI
Unitatea de 8 biţi este standard pentru sistemele de stocare pe calculatoare, şi
este numită octet sau byte. O jumătate de octet (4 biţi) se numeşte tetradă. Grupul de
2 octeţi (16 biţi), a fost definit de Intel ca cuvânt. Un cuvânt dublu este format din
două cuvinte, adică 32 biţi, iar unul cvadruplu din 4 cuvinte (64 biţi).Principalele
unităţi de măsură pentru memorie stabilite de Intel sunt:
Unit Bits Bytes
Bit 1 0.125
Niblu (tetradă) 4 0.5
Byte (octet) 8 1
Word 16 2
Double-word 32 4
Quad-word 64 8
Line (486) 128 16

Tehnologia MMX a introdus patru noi tipuri de date, deoarece această
tehnologie împachetează grupurile de date mai mici în regiştrii de 64 de biţi. De ex. 8
octeţi sunt incluşi într-un bloc de 64 de biţi, care încape într-un registru al
procesorului, datele fiind sub forma unui octet împachetat.
Tabelul 9. Tipuri de date pe 64 de biţi la tehnologia MMX
Name Basic units Number of Units
Packed byte Byte (8 bits) 8
Packed word Word (16 bits) 4
Packed double-word Double-word (32 bits) 2
Quad-word 64 bits 1
Scrierea numerelor folosind numai cifrele de 0 şi 1, sistem binar, este
complicată, deoarece pentru numere mai mari şirurile devin foarte lungi şi dificil de
evaluat. De aceea se utilizează pentru referirea acestora sistemul hexagesimal (baza
16), în care pentru reprezentarea numerelor se face cu 16 simboluri: 10 cifre (0-9) şi
literele A – F (numerele 10 – 15).
Deci numărul zecimal 12 în hexagesimal este C iar în binar 1100, iar numărul
3AB se evaluează astfel:
3 x 162
+ A x 16 + B = 3 x 162
+ 10 x 16 + 11 = 936
La sfârşitul unui număr hexagesimal se adaugă litera H, pentru a şti că se
utilizează acest sistem. Deoarece baza în sistemul hexagesimal este 16, puterea a 4-a
a lui 2, numerele binare se pot foarte uşor converti în hexa.
De ex. numărul 11011010 se împarte în două grupe de câte 4 cifre: 1101 şi
0101, apoi fiecare grupă se transformă în hexa:
(1101)2 = (13)10 = DH iar (0101)2 = (5)10 = 5H
Împărţirea în grupe se face întotdeauna de la dreapta la stânga, grupul
incomplet din stânga completându-se cu zerouri pânâ la formarea unei grupe de 4
cifre binare: ex. 10 devine 0010.
Presupunând că memoria unui calculator este de 1 MB, cea mai mică adresă de
memorie este 0 iar cea mai mare FFFFFH. Adresa locaţiei de memorie de 1 MB este
100000H iar a locaţiei de 2 MB este 200000H. La afişarea adresei defecte a
memoriei de către sistemul de calcul, se poate localza byte-ul de memorie în care se
situează, luând în consiferare cifra cea mai semnificativă (prima din stânga). De ex.
50F034H se situează între 5 MB şi 6 MB.
Un termen des folosit la memorie este BANC, reprezentând un bloc de
memorie de orice dimensiune, aranjat astfel încât numărul de biţi este acelaşi cu
numărul de conexiuni de date între memorie şi procesor. Pentru un Pentium un banc
de memorie este un bloc de memorie aranjat pe 64 biţi.
Granularitatea memorie se referă la cel mai mic increment cu care se poate
mări memoria calculatorului la un anumit moment. Depinde de trei factori: lăţimea

WiNS – DMPC – Capitolul IIIb114
magistralei de date a PC-ului, lăţimea magistralei de memorie şi dimensiunea minimă
a unităţilor de memorie disponibile. De ex. dacă la un Pentium utilizăm module de
memorie pe 4 octeţi (SIMM pe 72 pini) sunt necesare cel puţin 2 module.
Capacitatea modulelor de memorie depinde de tehnologia folosită, primele
module având 256 octeţi iar cele mai noi ajungând până la 256 MB.
Un alt parametru important este modul de adresare a memoriei. Fiecărei
informaţii stocate i se atribuie o locaţie de memorie, numită adresă. Aceasta este o
etichetă, nu locaţia de stocare propriu-zisă. Numărul de biţi folosiţi pentru fiecare
cod determină câte adrese pot fi adresate fără confuzii, deci 8 biţi de daresă definesc
28
256 locaţii de memorie, iar 16 biţi 216
‘ 65536 locaţii.
Pentru citirea memoriei, procesorul activează liniile de adresă corespunzătoare
adressi unităţii de memorie dorite, într-un ciclu de ceas. În următorul ciclu de ceas,
controllerul de memorie plasează pe magistrala de date a microprocesorului biţii
conţinuţi în unitatea de stocare dorită, deci această operatţie durează două cicluri de
ceas.
Scrierea memoriei funcţioneză pe acelaşi principiu, fiind nevoie tot de două
cicluri de ceas.
B) TIPURILE DE MEMORIE DINTR-UN PC
În interiorul unui sistem de calcul sunt utilizate următoarele tipuri de memorie:
- RAM (memoria cu acces aleatoriu):
- DRAM (memorie dinamică), bazată pe condensatoare, necesită
întreţinerea activă prin reîmprospătare. Alcătuite din circuite bazate pe
semiconductoare.
- SRAM (memoria statică), permite curentului să-şi continue drumul,
operând ca un comutator care permite sau împiedică trecerea curentului
electric. Alcătuită din circuite bistabile cu tranzistori, miniaturizate.
- meoria doar pentru citire (ROM):
- ROM mască, foarte rar utilizate, programarea se face la fabricare,
costuri foarte mari.
- PROM, este un ROM doar pentru citire cu programare. Foloseşte
siguramnţele fuzibile ca elemente de programare, care se ard cu un
programator sau arzător de PROM-uri, procesul fiind ireversibil.
- EPROM, memoria ROM cu programare şi ştergere, au o fereastră în
partea superioară, acoperită cu o etichetă, se şterge la expunerea la
lumina naturală, raze ultraviolete.
- EEPROM, este un EPROM ce se pot şterge electric, poate fi modificată
doar de un număr finit de ori.
- memoria FLASH RAM, pot fi şterse şi reprogramate utilizând tensiunea
normală din PC. Au durată de viaţă finită, cele mai vechi trebuiau şterse
total înaintea refolosirii, numindu-se cu ştergere masivă.

- memoria virtuală, este o memorie simulată în spaţiul oferit de sistemele de
stocare masivă. Se utilizează un fişier pe hard numit fişier de schimb, care
poate fi temporar sau permanent.
C) ORGANIZAREA LOGICĂ A MEMORIEI
Clasificarea memoriei depinde cel puţin parţial de sistemul de operare rulat.
Din punct de vedere hardware, memoria fizică se împarte în mai multe clase,
ce pot fi modificate doar prin ajustări ale componentelor hardware.
În interiorul unui PC întâlnim următoarele zone distincte de memorie:
Memoria în mod real
Baza sistemului de meorie al unui PC este memoria ce poate fi adresată de
microprocesor în timpul rulării în mod real, numită memorie în mod real. Domeniul
de adrese începe de la 0, ultima adresă fiind cu puţin înainte de 1 megaoctet, adică
1048575 sau 0FFFFFH. Deoarece se află în partea de jos a domeniului de adrese se
numeşte memorie de bază.
Când modul real de lucru al procesorului a fost suplimentat cu cel protejat,
începând cu 286, spaţiul de adrese a fost lărgit cu unul nou, mai mare, peste limita de
1MB, ceea ce a dus la redenumirea memoriei de bază în memorie convenţională.
Memoria în mod protejat
Restul memoriei ce poate fi adresată de procesoarele moderne se numeşte în
mod protejat. Poate fi accesată de acestea doar în timpul rulării în modul protejat.
Domeniul de adrese se întinde de la limita de sus a memoriei în mod real până la
limita de adresare a procesorului (16 MB la 286 sau 4 GB la 386-Pentium).
Memoria joasă
La primul PC, IBM a rezervat jumătate din domeniul de adrese de 1MB
accesat de procesorul 8088, 512 K pentru codul BIOS al sistemului şi pentru accesul
direct al procesorului la memoria folosită de sistemul video. Jumătatea inferioară a
fost lăsată la dispoziţia programelor. Ulterior, aceasta a fost restrânsă la 384 K
utilizaţi pentru rutinele BIOS şi memoria video, iar 640 K au rămas pentru programe,
zonă numită şi memorie joasă.
Zona de date BIOS
IBM a rezervat primul K din memoria joasă pentru funcţii specifice
componentelor hardware şi sistemului de operare. Aceasta conţine datele folosite de
funcţiile BIOS şi este numită zona de date BIOS. Printre octeţii din partea de jos se
află vectorii de întrerupere şi bufferul de tastatură de 16 biţi (16 caractere).
Memoria superioară UMA
Domeniul de adrese de 384 KB, aflat deasupra memoriei joase din memoria în
mod real se numeşte memorie superioară, fiind un amalgam de RAM, ROM şi spaţii

libere. În majoritatea PC-urilor, primii 128 KB formează memoria RAM video,
următorii 128 KB sunt rezervaţi pentru programele BIOS de pe plăcile adaptoare iar
ultimii 128 KB ai memoriei superioare sunt ocupaţi de memoria ROM care conţine
codul BIOS al sistemului (de regulă doar 32 sau 64 de KB sunt ocupaţi efectiv).
Zona înaltă de memorie HMA
Microprocesoarele pot să adreseze mai mult de 1 MB de memorie în mod real
dacă au posibilitatea de a lucra cu memoria în mod protejat. Începând cu 286, dacă
linia a 21-a de adrese este activată, primul segment de adrese ce depăşeşte 1 MB este
mapat în memoria extinsă. Această linie de adrese A20 poate fi activată în timpul
operării în mod real folosind o instrucţiune de program.
HMA este memoria suplimentară de 64K minus 16 octeţi.
Memoria bufferului cache
Sistemele video ale calculatoarelor sunt mapate în memorie, astfel încât
culoarea fiecărui pixel de pe monitor este stocată într-o locaţie de memorie, la care
procesorul are acces direct. Memoria în care este păstrat un cadru complet al imaginii
se numeşte buffer de cadre. Pentru sistemele VGA începe imediat după limita de 640
KB a memoriei joase, iar pentru sistemele monocrom şi modul text începe cu 64KB
mai sus.
Memoria de duplicare
Ultimele generaţii de calculatoare permit accesul la memorie pe magistrale de
8, 16,32 şi 64 de biţi, ceea ce face ca anumite plăci de extensie să nu ţină pasul cu
viteza de acces cerută de memorie. Pentru a depăşi aceste bariere de viteză se
utilizează memoria de duplicare (shadow).
Memoria cache
Este utilizată pentru asigurarea legăturii între memoria principală şi
microprocesoare şi funcţionează ca un sistem distinct şi separat înafara controlului
programului. Pentru procesor, memoria cache are adresele datelor pe care le conţine.
Rolul acesteia este de a creşte viteza nu capacitatea sistemului de memorie al
sistemului.
Memoria extinsă XMS
Este toată memoria aflată după primul MB şi poate fi accesată doar când
procesorul lucrează în modul protejat. Pentru procesoarele 286 în sus se aplică
standardul XMS elaborat în 1987. Pentru ca memoria RAM să se conformeze
standardului XMS trebuie un driver instalat în CONFIG.SYS, numit HIMEM.SYS.
Memoria expandată EMS
Unele programe mai vechi utilizau memoria expandată, care nu poate fi
accesată direct de microprocesor, aceesul fiind realizat prin intermediul unei ferestre
de 64 KB stabilită în zona de memorie superioară.

D) TIPURI DE MEMORIE
1) Memoria cache
Cea mai cunoscută tehnică de accelerare a vitezei sistemului este utilizarea
cache-ului. Această tehnică interpune între procesor şi memoria principală un bloc de
memorie rapidă, de regulă SRAM de mare viteză. Un circuit special, controllerul
cachealimentează continuu memoria cache cu instrucţiunile şi datele cel mai probabil
să fie utilizate de procesor în continuare.

Dacă datele căutate nu se află ăn memoria cache sunt obţinute din memoria
RAM obişnuită, la viteza de lucru a acesteia şi avem o ratare a cacheului (cache
miss).
Memoriile cache diferă prin patru aspecte principale:
- dimensiune, cu cât este mai mare creşte posibilitatea existenţei datelor
accesate de procesor imediat
- modul de organizare logică, depinde de modul de organizare şi adresare a
memoriei, există trei opţiuni: mapare directă, complet asociativ şi asociativ
pe seturi.
- modul de localizare, interne sau externe procesoarelor. Cel intern se
numeşte primar L1, are maxim 64 K iar cel extern secundar L2 sau L3 şi
are 512 – 2 MB.
- modul de operare, pentru reducerea stărilor de aşteptarese utilizează
operarea în rafale. Sunt două tipuri de memorii cache: SRAM sincrone cu
operare în rafale (syncronous burst SRAM) şi SRAM cu canal şi operare în
rafale (pipelined burst SRAM).
Pentru a suplimenta memoria cache există cache-urile tip baghetă dezvoltate
de Intel – COAST Cache on a Stick.
Tehnologia DRAM
Pentru păstrarea numărului de conexiuni, liniile de adresarea celor mai multe
cipuri de memorie sunt multiplexate, acelaşi set de linii fiind folosit atât pentru
trimiterea adresei rândului cât şi coloanei. Pentru a diferenţia adresele de coloane de
cele de linii, cipul foloseşte două semnale CAS (Column adress strobe) şi RAS (Row
adress strobe).
Pentru a aceelera operaţiile cu memoria se utilizează următoarele tehnici:
- memorie RAM cu coloane statice, permit citirea datelor pe o singură
coloană fără stări de aşteptare,
- memoria RAM în mod pagină, este cea mai cunoscută tehnologie,
controllerul de memorie trimite mai întâi adresa unui rând apoi activează

semnalul RAS, cu acestaactiv trimite o nouă adresă şi activează semnalul
CAS pentru indicarea unei celule specifice.
- memoria EDO RAM (Extended Data Output), asigură suficientă viteză
pentru a elimina cache-ul secundar, însă cea mai bună performanţă se
obţine prin combinarea EDO cu cache secundar. Este o variantă a memoriei
în mod pagină, eliminând stările de aşteptare ale sistemului.
- memoria EDO RAM cu operare în rafale, Burst EDO DRAM sau BEDO,
execută operaţii de scriere citire în rafale sau în cicluri de ceas.
- memoria DRAM sincronă, SDRAM, lucrează sincronizat cu calculatoarele
gazdă, furnizând date la fiecare ciclu de ceas.
- memorie DRAM îmbunătăţită, EDRAM, cresc viteza de operare a
memoriilor dinamice cu acces aleatoriu prin includerea pe fiecare cip a unui
bloc de memorie statică de cache de 256 K, mai rapid.
- memoria DRAM cu cache, CDRAM, lansată de Mitsubishi, conţine un bloc
cache pe fiecare cip de 2 K.
- memoria Rambus DRAM, foloseşte un cache cu o memorie SRAM de 2048
octeţi, legată de memoria dinamică de pe un cip printr-o magistrală foarte
largă cxe permite transferul unei pagini întregi la un singur ciclu de ceas.
- memoria DRAM multibanc, împarte spaţiul de stocare al fiecărui cip în
bancuri.
- memoria video, folosită de sistemele de afişare ca buffer de cadre, are 2
forme: cu 2 porturi reale, ce permite scrierea şi citirea simultană şi VRAM
Video RAM cu acces aleatoriu la scriere şi citire.
- memoria Windows RAM, relativ nouă, WRAM creat de Samsung se
utilizează la sistemele video.
Constructiv, întâlnim următoarele tipuri de memorii:
- memorii direct pe placa de bază
- module SIMM cu 30 de pini, are nouă cipuri de memorie pe o singură placă,
capacitate de 256 KB, 1 MB şi 4 MB

Vechile memorii utilizau 9 biţi de stocare, 8 de date şi unul de paritate, cele
noi sunt doarcu 8 biţi, fără bitul de paritate.
- module SIMM cu 72 de pini, au următoarele dimensiuni:
Capacităţile cele mai cunoscute sunt 1, 4, 8, 16, 32 MB, pot fi atât EDO cât şi
FPM.
- modulele DIMM (Dual in Line Modules), au 168 pini, capacitatea 16, 32, 64,
128, 256 MB şi sunt utilizate exclusiv la sisteme cu procesoare Pentium,
Pentium II şi III.
Dimensiunile standard sunt:

Exisă şi varianta redusă, module DIMM de dimensiune mică, pentru unele
calculatoare de dimensiuni mici.
- modulele SIPP, folosesc conectori sub formă de pini, sunt identice cu
modulele SIMM de 30 pini, au două variante normală şi redusă.

E) DETECTAREA ŞI PREVENIREA ERORILOR
Majoritatea PC-urilor verifică fiecare bit de memorie în vederea detectării
erorilor hard la pornirea la rece a acestora.
Producătorii de memorie folosesc două metode de combatere a erorilor de
memorie: paritatea şidetectarea/corectarea erorilor.
1) Paritatea
La primele memorii, producătorii au adăugat un bit suplimentar pentru fiecare
octet de memorie, numit bit de verificare a parităţii cu rolul de a permite
calculatorului verificarea integrităţii datelor stocate de memorie.
Utilizând un algoritm simplu, bitul verifica numărul corespunzător de 1 şi 0, la
semnalarea unei erori, sistemul era avertizat.
În prezent s-a renunţat la verificarea parităţii.
2) Paritatea falsă
Sunt o metodă de reducere a costurilor memoriei pentru PC-urile cu verificare
a parităţii. În loc să verifice paritatea memoriei din modul, sistemul de falsă paritate
trimite permanent un semnal ce indică paritatea corectă a memoriei.
Are 2 dezavantaje: nu se deosebesc fizic şi nu oferă protecţie împotriva
erorilor de paritate.
3) Detectarea şi corectarea
Verificarea parităţii doar localizează o eroare de un bit într-un octet. schemele
mai elaborate de detectare a erorilor pot identifica erori mult mai grave pe care le pot
şi corecta fără blocarea sistemului.
Această schemă se numeşte cod de corectare a erorilor ECC error Corection
Code şi foloseşte 3 biţi suplimentari pentru fiecare octet stocat.
Toate PC-urile moderne folosesc ECC.
Comparaţie între memoria cu paritate şi cea cu ECC
Biţi suplimentari ceruţi Costuri suplimentare
Bus width
Parity ECC Parity ECC
8 1 5 12.5% 62%
16 2 6 12.5% 38%
32 4 8 12.5% 25%
64 8 8 12.5% 12.5%

4. SURSA DE ALIMENTARE ŞI CARCASA UNITĂŢII
CENTRALE
A) TIPURILE DE SURSE DE ALIMENTARE
Calculatoarele PC au nevoie de o alimentare neîntreruptă cu curent continuu,
la tensiuni joase, controlată riguros şi de diferite valori. calculatoarele portabile sunt
alimentate prin baterii iar cele de tip desktop prin surse de alimentare perfecţionate.
Sursa de alimentare este dispozitivul intermediar ce transformă curentul
alternativ în C.C., într-o formă cât mai pură apropiată de C.C. din baterii. Principalul
scop este de stabilizarea tensiunii la o valoare cât mai apropiată de valoarea ideală
utilizată în PC.
Calculatoarele de tip notebook şi subnotebook se alimentează cu curent
furnizat de o baterie, generat exact în forma cerută – C.C. de tensiune joasă.
Uzual, la PC-uri se utilizează 2 tipuri de surse de alimentare:
- surse de alimentare liniare, semnalul electric brut preluat de pe linia
principală de alimentare cu energie este transmis iniţial printr-un transformator ce
reduce tensiunea la o valoare puţin mai mare decât cea necesară în PC. Apoi
tensiunea trece prin unul sau mai multe redresoare, de obicei diode semiconductoare,
ce convertesc C.A. în C.C., care este transmis prin regulatorul de tensiune liniar, ce
stabileşte tensiunea creată de sursa de alimentare la nivelul solicitat de circuitele din
PC.
- sursele de alimentare ân comutaţie,sunt mai eficiente şi mai ieftine, operează
prin transformarea semnalului de intrare de 50 Hz într-un tren de impulsuri la 20000
Hz, peste limita superioară a auzului uman. După creşterea frecvenţei semnalului,
regulatorul de comutaţie egalizează semnalul prin modulare în lăţime a impulsurilor,
apoi impulsurile ajung la un transformator care reduce tensiunea la nivelul cerut şi
prin redresare şi filtrare o transformă în CC.
1) Cerinţele de alimetare ale PC-urilor
În majoritatea calculatoarelor, sursa de alimentare produce normal 4 tensiuni
+5, -5, +12, -12 V. pe placa de bază poate exista un regulator de tensiune separat ce
produce tensiunea 3.3 V necesară la Pentium. Unele surse, model ATX furnizează
direct 3.3 V.
2) Necesarul de putere pentru dispozitivele PC-urilor
Consumul de putere al dispozitivelor
Device class Device type Power Example
Floppy disk drive Full height, 5.25 inch 12.6 watts IBM PC diskette drive
Floppy disk drive Half-height, 5.25 inch 12.6 watts QumeTrak 142
Floppy disk drive One-inch high, 3.5-inch 1.4 watts Teac FD-235J

Graphics board Two-board old technology 16.2 watts IBM 8514/A
Graphics board High performance, full length 13.75 watts Matrox MGA
Graphics board Accelerated half-card 6.5 watts ATI VGA Wonder, Graphics Ultra+
Hard disk Full height, 5.25-inch 59 watts IBM 10MB XT hard disk
Hard disk Half-height, 5.25-inch 25 watts [estimated]
Hard disk One-inch high, 6.5 watts, 3.5-inch Quantum ProDrive LPS120S
Hard disk 2.5 inch 2.2 watts Quantum Go-Drive 120AT
Hard disk PCMCIA card 3.5 watts Maxtor MXL-131-III
Hard disk Full height, 3.5 inch 12 watts Quantum ProDrive 210S
Memory 1MB SIMM 4.8 watts Motorola MCM81000
Modem PCMCIA card 3.5 watts MultiTech MT1432LT
Modem Internal, half-card 1.2 watts Boca V.32bis
Network adapter Ethernet, half-card 7.9 watts Artisoft AE-2/T
System board 286, AT-size 25 watts [estimated]
System board 386, XT-size 12 watts Monolithic Systems MSC386 XT/AT
System board 486 or Pentium, AT-size 25 watts [estimated]
3) Tensiunea de alimentare. Semnalul Power-Good.
Majoritatea surselor se alimentează la 230 V, 50 Hz şi furnizează 200-230 W.
Înafară de tensiunile şi curenţii necesari calculatorului, sursele de alimentare
emit semnalul Power-Good, cu scopul de a transmite calculatorului că starea
semnalului este bună şi acesta poate opera normal. Dacă acest semnal lipseşte,
calculatorul se opreşte automat.
4) Alimentarea calculatoarelor portabile
Pentru a nu mai depinde de sursele de alimentare fixe (prize pe pereţi), aceste
calculatoare conţin propriile surse portabile – bateriile.
Sunt utilizate următoarele tehnologii:
- bateriile carbon-zinc, denumite pile uscate Lelanche, cunoscute ca baterii
de lanternă,
- bateriile alcaline, nu pot fi reîncărcate de regulă, există unele baterii ce
acceptă 25-100 reîncărcări, cu dispozitive speciale,
- bateriile plumb-acid, cele mai răspândite acumulatoare din lume, sunt
etanşe pentru evitarea scurgerilor,
- bateriile nichel-cadmiu, acumulatoare pentru echipamente electronice de
larg consum, suportă 500 cicluri de încărcare-descărcare,
- bateriile nichel-hidrură de metal, o versiune modernă a celor nichel-
cadmiu, ca şi acestea se autodescarcă,
- bateriile zinc-aer, are capacitatea maximă de înmagazinare a energiei,
pierde doar 1% din capacitate la un an de înmagazinare.

5) Conexiunile de alimentare pentru PC
Sursele de alimentare pun la dispoziţie conectori pentru alimentarea unităţilor
de stocare masivă şi conectori pentru alimentarea plăcilor de bază.
galben - +12 V, roşu - + 5 V, negru - masă

ATX Motherboard Power Supply Connections
Pin Color Function Pin Color Function
1 Orange +3.3 VDC 11 Orange +3.3 VDC
2 Orange +3.3 VDC 12 Blue -12 VDC
3 Black Common 13 Black Common
4 Red +5 VDC 14 Green Power Supply On
6 Red +5 VDC 16 Black Common
8 Gray Power Good 18 White -5 VDC
9 Purple 5VSB 19 Red +5 VDC
10 Yellow +12 VDC 20 Red +5VDC
6) Protecţia la neregularităţile liniei de alimentare cu energie
Problemele reţelei de curent se clasifică pe 3 categorii:
- supratensiunea
- subtensiunea
- zgomotul, toate semnalele parazite preluate de fire la trecerea prin
câmpurile electromagnetice.
Protecţia la variaţii ale tensiunii de alimentare se face cu regulatoare de
tensiune. Pentru întreruperea curentului se utilizează sisteme de alimentare de
rezervă sau surse neîntreruptibile UPS.

5. STANDARDELE CARCASELOR UNITĂŢII CENTRALE
Carcasa calculatorului este o cutie din metal în interiorul căreia se se află
componentele de bază ale unui echipament de calcul. Forma carcasei poate fi de mai
multe tipuri. În continuare sunt specificate câteva tipuri mai des întâlnite:
• Desktop
• Minitower
• Midtower
• Full Tower
• Slim Book
Tipuri de carcase

Carcasele slim book au dimensiuni reduse.
Pe panoul frontal al carcasei se află următoarele elemente:
• Butonul POWER: permite punerea sub tensiune a echipamentului de calcul, cât şi
deconectarea acestuia
• Butonul RESET: permite reîncărcarea sistemului de operare; memoria de lucru
este ştearsă ca şi cum echipamentul ar fi fost scos de sub tensiune. Este util în
cazurile în care echipamentul de calcul s-a blocat sau pentru efectuarea anumitor
configurări.
• Butonul TURBO: permite comutarea între cele două frecven]e de lucru ale
calculatorului. Apăsarea sa este corelată cu afişajul electronic care indică viteza
efectivă de lucru. Se preferă lucrul la viteza cea mai mare.
• Afişajul electronic: indică frecvenţa de lucru (măsurată în MHz) curentă a
calculatorului; se corelează cu butonul TURBO. La unele echipamente de calcul
nu este afişată viteza ci cuvintele HI (viteza cea mai mare) şi LO (viteza cea mai
mică).
• Lăcaşul KEY LOCK: în acest lăcaş se introduce chei]a prin care poate fi blocată
tastatura. Se utilizează ca măsură de securitate pentru a împiedica accesul
persoanelor neautorizate la calculator. Nu este o măsură foarte eficientă deoarece
chei]ele mai multor calculatoare nu diferă între ele şi este foarte probabil că
cineva
• interesat în a accesa echipamentul de calcul să îşi facă rost uşor de o cheiţă.
• Unitatea pentru dischetă: lăcaş pentru introducerea dischetelor
• Unitatea pentru CD-ROM: lăcaş pentru introducerea discurilor CD-ROM

A) Principalele tipuri constructive de carcase şi dimensiunile acestora
CARCASA PC XT
CARCASA PC AT

CARCASA BABY PC AT
CARCASA SLIMLINE
CARCASA MINITOWER

CARCASA TOWER
CARCASE CALCULATOARE
MOBILE

WiNS – DMPC – Capitolul IV 135
1. DISPOZITIVE DE INTRARE
A) TASTATURA
Tastatura (claviatura) este principalul dispozitiv al calculatoruIui, prin
intermediul căruia se transmit comenzi catre unitatea centrală. Fiind insă in afara
acesteia, spunem că tastatura este un echipament (dispozitiv) periferic, şi anume,
unul de introducere.
Cuplarea tastaturii la calculator se face prin intermediul unui cablu de
conectare.
Din punet de vedere al dispunerii tastelor, tastatnra se aseamănă destul de mult
cu cea a unei masini de scris dar are si părţi care o individualiează.
Primele tastaturi ale PC-urilor au avut 83/84 de taste, pentru ca, ulterior, ele să
fie imbunătătite prin dublarea unora dintre tastele existente sau adăugarea altora noi,
ajungandu-se la 10l/102.
Din punctul do vedere al functionalitatii lor aceste taste sunt grupate în patru
categorii:
• Taste alfanumerice
• Taste cu scopuri speciale
• Taste directionale si numerice
• Taste functionale.

WiNS – DMPC – Capitolul IV136
1) Funcţiile tastelor

2) Modul de organizare al tastelor
Tastatura Dvorak-Dealey
Tastatura PC cu 83 taste
Tastatura AT cu 84 taste
Tastatura îmbunătăţită cu 101 taste

Tastatura Windows 104 taste
Tipuri de conectori de tastură
5-Pin DIN Keyboard Connector Pin-Out
Pin Description Direction
1 +Keyboard clock In
2 +Keyboard data In
3 Reserved Out
4 Ground N/A
5 +5 V Out
6-Pin Miniature DIN Keyboard Connector Pin-Out
1 Data In
2 Reserved N/A
3 Ground N/A
4 +5 V Out
5 Clock In
6 Reserved N/A
Shield Ground N/A

Modular Keyboard Connector Pin-Out
A Reserved N/A
B Data Out
C Ground N/A
D Clock Out
E +5 V In
F Reserved N/A
Shield Ground N/A

B) MOUSE-UL
Una dintre preocupările constructorilor de echipamente pentru PC-uri a fost şi
cea a materializării unor dispozitive de introducere a datelor mai uşor de manevrat.
Astfel a apărut rnouse-ul, care şi-a castigat din ce in ce mai multi adepti, ajungandu-
se să nu se mai poată concepe unele tipuri de aplicatii fară existenţa acestuia.
Prototipul din lemn, realizat in 1963, era un simplu instrument de introducere,
analogic, care transmitea soft-ului câte un semnal la fiecare rnişcare a mouse-ului
influenţând mişcarea cursorului pe ecran. În timp sau produs modificăr atât in
aspectul exterior, cât şi în structura internă, urmărindu-se un mod de prezentare cat
mai ergonomic, precum şi o fidelitate inaltă in transmiterea informatiilor. După
aproape 30 de ani s-a ajuns Ia generatia a patra, care se prezintă ca un dispozitiv cu
aspectul unei bucăţi de săpun, uşor manevrabil, având dedesubt o bilă pozitionabilă
cu sensibilitate şi viteză reglabile.
Mişcarea mouse-ului pe o suprafaţă plană este corelată cu deplasarea pe ecran
a unui cursor cu o formă deosebită: crucilita, săgeată etc. Declansarea unei anumite
actiuni se face prin poziţionarea cursorului in zona corespunzătoare si apăsarea unuia
dintre butoanele aflate pe partea posterioară (in număr de 2-3). Specificarea
butonului care trebuie apăsat este indicată de programele respective.

Folosirea mouse-ului uşurează mult munca utilizatorilor, nernaifiind necesar
ca aceştia să memoreze numărul relativ mare de cornenzi corespunzător fiecărui
produs în situaţia folosirii tastaturii. Utilitatea mouse-ului este şi mai evidentă în
cazul aplicaţiilor grafice, în care deplasarea cursorului pentru realizarea de desene ar
deveni aproape imposibilă numai prin utilizarea tastaturii.
Deşi întreţinerea mouse-ului este simplă ea este necesară deoarece acest
dispozitiv prezintă la utilizare tendinţa de a colecta praf şi murdărie, care poate
afecta operarea cu el.

C) DISPOZITIVE DE INTRARE SPECIALE
1) DIGITIZORUL
Digitizorul (sau tableta grafică) este un dispozitiv serial, asemănător mouse-
ului. Dar, spre deosebire de mouse, digitizorul actionează în coordonate absolute şi
nu relative, avand in acest sens la dispozitie o tabletă. Cand se indică un punct pe
ecran cu dispozitivul de pointare al digitizorului se alege un punct precis pe tabletă.
Digitizorul constă din două părţi: o tabletă (de obicei o cutie dreptunghiulară,
care reprezintă suprafaţa de pointare) şi un dispozitiv de pointare. Acest dispozitiv
este la rândul său, de două feluri: sub formă de creion (stilou) sau ca o Ccutie de
dimensiuni reduse cu butoane (asemănător unui mouse).
Majoritatea digitizoarelor se comercializează cu amandouă formele de
dispozitive de pointare. Ca telmologie, majoritatea digitizoarelor detectează poziţia
dispozitivului de pointare prin decodificare magnetică, mai rar intâlnindu-se cazurile
digitizoarelor sonice sau celor care realizeaza decodificarea rezistivă.
Digitizoarele aunt utilizate cu precădere in cazurile PC-urilor profesionale si
staţiilor de lucru, in special in aplicatii de praiectare asistată.

2) TRACKBALL-UL
Dispozitivul de tip trackball seamănă cu mouse-ul, fiind folosit in mod similar.
Spre deosebire de acesta, bila se situează in partea superioară a dispozitivului, fiind
manevrată cu mâna. De aceca, multe dispozitive de acest fel sunt integrate chiar in
tastatura PC-ului. Foarte des, aceste dispozitive sunt folosite (integrate) in cazul PC-
urilor portabile (laptopuri si notebook -uri).
3) JOYSTICK-UL
Joystick-ul sau maneta de oc este pur şi simplu o manetă prevăzuă cu un
buton, care se cuplează la calculator si, prin mişcări dreapta-stânga etc. înlocuieşte
tastele folosite cu precădere in jocuri, pentru actiuni sus jos-dreapta-stânga-foc.

Astfel, nu numai că se protejează tastatura in situaţia practicării cu predilecţie
de jocuri, dar manevrarea acestui dispozitiv se pretează mult mai bine Ia conducerea
jocului.
4) Interfaţa de joystick
Game Port Joystick and Paddle Pin Definitions
Pin Name Joystick function Paddle function
1 +5 VDC Joystick A coordinate common Paddle A coordinate high
2 Button 4 Joystick A pushbutton high Paddle A pushbutton high
3 Position 0 Joystick A x-coordinate wiper Paddle A coordinate wiper
4 Ground Joystick A pushbutton return Paddle A pushbutton return
5 Ground Not used Paddle B pushbutton return
6 Position 1 Joystick A y-coordinate wiper Paddle B coordinate wiper
7 Button 5 Not used Paddle B pushbutton high
8 +5 VDC Not used Paddle B coordinate high
9 +5 VDC Joystick B coordinate common Paddle C coordinate high
10 Button 6 Joystick B pushbutton high Paddle C pushbutton high
11 Position 2 Joystick B x-coordinate wiper Paddle C coordinate wiper
12 Ground Joystick B pushbutton return Paddle C/D pushbutton return
13 Position 3 Joystick B y-coordinate wiper Paddle D coordinate wiper
14 Button 7 Not used Paddle D pushbutton high
15 +5 VDC Not used Paddle D coordinate high

1. DISPOZITIVELE DE AFIŞARE VIDEO
A) SISTEMUL DE AFIŞARE
Sistemul de afişare al calculatorului permite utilizatorului să vadă exact ceea
ce face PC-ul în timpul funcţionării. Datorită capacităţii sale de a oferi instantaneu
răspuns, sistemul de afişare este un dispozitiv interactiv şi influenţează viteza de
lucru a PC-ului.
Primul dispozitiv de afişare nu era grafic, fiind dezvoltat pe baza tehnologiei
telegrafului: era de fapt o maşină de scris acţionată electric, numită teleimprimator.
Acesta prelua codurile electrice, le convertea în apăsări de taste ce tipăreau
caracterele pe hârtie.
Echivalentul electronic al teleimprimatorului, a fost terminalul video (VDT),
care tipărea pe un ecran fosforescent. În plus, creierul unui terminal inteligent
permite recunoaşterea unor comenzi speciale de formatare a modului de afişare.
În timp, au fost utilizate următoarele tehnologii de afişare a caracterelor:
- maparea caracterelor, character mapping, ecranul este împărţitîntr-o serie de
matrice 80 x 25 caractere. Pentru afişarea datelor pe ecran, sistemul de afişare citeşte
matricea în memorie, transformă codurile respective într-un şir serial de date ce se
afişează pe ecran şi mută datele către ieşirea video.
- casetele de caractere, şabloanele tuturor caracterelor ce apar pe ecranul
monitorului sunt memorate într-un cip ROM special numit ROM de caractere.
Fiecare caracter afişat este format dintr-o matrice de puncte amplasate într-o casetă
de caracter, de regulă 15 x 9 celule.
Pentru reprezentarea imaginilor grafice bidimensionale, se utilizează
următoarele tehnologii:
- grafica de tip bloc, operează în modul text fiind create imagini grafice simple
prin poziţionarea unor blocuri de caractere pe ecran pentru a alcătui forme mari.
- sistemele grafice de tip bit-map, cresc calitatea imaginilor grafice de tip bloc
prin reducerea dimensiunilor blocurilor. O dimensiune mică a blocurilor, deci o
granulaţie mai fină ajută la reprezentarea unui număr sporit de detalii. Imaginile se

compun din puncte, numite pixeli, fiine cele mai mici blocuri constructive ale
imaginii.
Rezoluţia măsoară claritatea posibilă a imaginii video şi indică numărul de
pixeli pe lăţime şi înălţime conţinuţi de o imagine. Ea nu depinde de dimensiunea
ecranului şi este descrisă în pixeli ci nu în puncte pe inci.
La nivelul minim, pentru fiecare pixel este nevoie de un bit de date pentru
memorare, acesta fiind cel mai simoplu sistem, cel bicolor, totul fiind alb-negru.
Fiecare bit suplimentar atribuit unui pixel dublează numărul de culori posibile. Un
număr de n biţi reprezintă 2n
culori.
Memoria video necesară pentru anumite rezoluţii şi profunzimi de culoare
Resolution Mono 16 colors 256 colors High Color TrueColor
Bits per pixel 1 4 8 16 24
Bytes/pixel 0.125 .5 1 2 3
640x480 38,400 153,600 307,200 614,400 921,600
800x600 60,000 240,000 480,000 960,000 1,440,000
1024x768 98,304 393,216 786,432 1,572,864 2,359,296
1152x864 124,416 497,664 995,328 1,990,636 2,985,984
1280x1024 163,840 655,360 1,310,720 2,621,440 3,932,160
1600x1200 240,000 960,000 1,920,000 3,840,000 5,760,000
1920x1340 321,600 1,286,400 2,572,800 5,145,600 7,718,400
2048x1536 393,216 1,572,864 3,145,728 6,291,456 9,437,184
Pentru cele trei culori fundamentale se atribuie un număr de biţi. Unele
sisteme de codificare împart egal numărul de biţi atribuiţi culorii roşu şi albastru şi
bitul suplimentar culorii verde.
Maparea celor trei culori presupune 3 dimensiuni ce definesc un volum în
spaţiu. Gama de culori ce poate fi prelucrată de un anumit sistem se numeşte spaţiu
de culoare. Ex. RGB defineşte trei dimensiuni ale spaţiului de culoare, el fiind un
singur spaţiu de culoare posibil.
O altă metodă de codificare a culorilor în memorie este maparea acestora,
presupunând conversia semnalelor. Ea stochează doar numerele de cod, fiecare din
acestea putându-se referi la aproape orice culoare. Pe baza valorilor numerice
memorate, sistemul de afişare verifică într-un tabel de căutare a culorii.

Pentru obţinerea vitezelor mari, sistemele grafice utilizează comenzile grafice
de nivel înalt. Combinând etapele mici din operaţiile complexe de afişare, se pot
codifica cu câteva comenzi şi cele mai complexe imagini video.
Cele mai utilizate comenzi grafice sunt:
- transferurile de blocuri de biţi, sunt instrucţiuni prin care acceleratorul grafic
mută datele în cadrul memoriei video, microprocesorul comunicănd acestuia sursa de
date şi destinaţia.
- comenzile de desenare, comunică acceleratorului grafic modul de construire
a unei imagini pe ecran, sunt numite primitive grafice, de fapt imagini sparte în părţi
mici ce pot fi codificate digital.
- obiectele grafice, sunt mici imagini mutate pe ecran ca unităţi individuale.
- lucrul cu ferestre, caracteristică obişnuită a sistemelor grafice moderne. Sunt
două posibilităţi: operaţii software (realizată de program) sau hardware (prin
bufferul de cadre).
- panoramarea hardware, foloseşte zone de memorie din sistemul video care nu
sunt utilizate de bufferul de cadre.
Toate noile adaptoare grafice pretind că sunt plăci 3D şi încorporează noi
funcţii, cea mai importantă fiind realizarea mişcării (15 cadre pe secundă). Toate
operaţiile 3D sunt iluzorii, singura reală fiind reprezentarea stereoscopică.
Adaptaoarele 3D oferă următoarele facilităţi:
- parchetarea, împărţirea imaginii pe părţi de genul plăcilor, de regulă
triunghiuri sau poligoane, ce sunt umplute (randate) ulterior.
- maparea texturii, pentru a adăuga realism obiectelor 3D, fiecărui element de
parchetare i se aplică o textură 2D.
- efectele de profunzime, create pentru a păcăli ochiul:
- poziţionarea în profunzime, prin tehnica de reducere a perspectivei,
sistemul scalează distanţele în coordonate x şi y cu un factor
proporţional cu coordonata z, un z mare înseamnă o dimensiune mică a
obiectului.
- perspectiva atmosferică, creează efectul de profunzime în picturi prin
tehnica de înceţoşare (fogging)
- efectele de lumină realizate prin: trasarea razelor şi umbrire .
- bufferul Z, elimină imaginile afişate ale suprafeţelor ascunse, valoarea
distanţei faţă de privitor fiind reţinută în bufferul Z.
- transparenţa, un canal suplimentar denumit canal alfa format din 8 biţi
suplimentari peste cei 24 de la True color.
- bufferul dublu sau triplu, cel din faţă corespunde modului tradiţional de
afişare, cele din spate nu au accesul limitat de procesul de sincronizare cu
rasterizarea.
Imaginile grafice ocupă o cantitate mare de memorie, de aceea ele trebuie
comprimate. cele mai cunoscute standarde de comprimare sunt JPEG şi MPEG.
Tipurile principale de semnale ale sistemului de afişare sunt:
- baleiajul, fascicolul de electroni este plimbat peste imagine cu ajutorul unei
perechi de câmpuri magnetice, unul orizontal şi unul vertival. Pentru fiecare cursă

verticală se efectuează sute de curse orizontale. Numărul de curse orizontale se
numesc frecvenţă orizontală iar cele verticale frecvenţă verticală, măsurate în Hz.
- semnalele de sincronizare, cu rolul de a garanta refacerea corectă a imaginii
memorate în bufferul de cadre, sunt pe verticală şi pe orizontală. Cele mai cunoscute
metode de combinare sau despărţire a datelor video de semnalele de sincronizare
sunt:
- sistemul video complex
- sistemul sincronizat complex
- sistemul sincronizat separat
- sistemul cu sincronizare pe verde
- cursa inversă, face trecerea de la capătul liniei sau ecranului la început este
pe orizontală şi pe verticală
- stingerea spotului, în timpul cursei inverse
- pauzele anterioare şi ulterioare, benzi negre în jurul imaginii pentru a
minimiza distorsiunile.
- intervalul vertical, perioada în care ceranul este înegrit.

B) MONITOARELE
Monitorul este o cutie complexă ce conţine displayul şi circuitele suport ale
acestuia. Cele mai des întâlnite sunt cele cu tuburi catodice.
1) Tuburile catodice
Dispozitivul se bazează pe o formă specială de tub cu vid, denumite CRT
(Cathode Ray Tube). Un catod special emite un jet de electroni către un electrod
încărcat pozitiv numit anod. Funcţionează ca un lansator de electroni, CRT este
numit şi tun de electroni.
Caracteristicile fizice sunt:
- fosforul, stratul de fosfor determină culoarea imaginii pe ecran. Pentru
ecranele monocrome seunt utilizatre straturi fosforscente ce emit culoare galbenă,
verde sau albă. Cele color folosesc trei tipuri diferite de fosfor aplicate conform unui
model format din puncte sau benzi cu trei culori roşu, verde şi albastru.
- temperatura culorilor, descrie tipul de alb în funcţie de numărul de grade
Kelvin pe care un corp ar trebui să-l aibe pentru a emite culoarea albă.
- persistenţa, descrie perioada pentru care fosforul continuă să lumineze după
bombardarea cu fasciculul electronic. Cea mai utilizată este cea medie.
- tunurile electronice, folosite pentru generarea fasciculelor electronice ce
luminează straturile fosforescente. Se utilizează trei tunuri la displayurile color
- convergenţa, corectează modul de direcţionare al fasciculelor de electroni

- puritatea, capacitatea unui monitor de a afişa un ecran luminat uniform fără
diferenţe de culoare. o puritate slabă este rezultatul magnetizării măştilor perforate
sau a grilei de deschidere
- măşti perforate, toate monitoarele CRT sunt echipate cu o mască perforată,
aflată la mică distanţă de stratul fosforescent. Afectează strălucirea imaginii prin
limitarea fasciculului de electroni şi intensitatea maximă a acestuia.
- pentru contracararea efectelor negative de mai sus se utilizează grile de
deschidere, tehnologia TRINITRON, formate din matrice verticală de fire. Ecranele
au o strălucire mai uniformă a imaginii.
- distanţa necesară între puncte, este distanţa dintre orificiile măştii perforate
-lăţimea liniei, normal liniile verticale sau orizontale ar trebui să aibe lăţimea
de un pixel, în realitate diferă în funcţie de dimensiunea ecranului şi rezoluţia afişată.
O rezoluţie mare duce la îngustarea liniei.

-curbura ecranului, necesară distribuirii presiunii pe tup şi distanţei constante
străbătute de electroni.
-rezoluţia şi adresabilitatea, se referă la fineţea detaliilor ce pot fi afişate şi la
lăţimea de bandă pentru monitoarele color.
-tratamentul antireflexie, depinde de curbura ecranului, realizată prin:
- folosirea plaselor, de nylon , cel mai ieftin tratament antireflexie.
- prelucrare mecanică
- acoperire cu 2 straturi de acoperire
- polarizarea luminii, fascicolii sunt restricţionaţi la un singur plan de
oscilare.
2) Caracteristicile imaginii
Cele mai importante caracteristici ale imaginii sunt:
- dimensiunea ecranului
Nominal CRT Screen Dimensions
Horizontal Vertical
Diagonal
Millimeters Inches Millimeters Inches
14 inches 284 11.2 213 8.4
15 inc`hes 305 12 229 9
16 inches 325 12.8 244 9.6
17 inches 345 13.6 259 10.2
20 inches 406 16 305 12
21 inches 427 16.8 320 12.6
- suprabaleierea şi subbaleierea
- raportul dimensiunilor
- distorsionarea imaginii

- controlul imaginii
3) Domeniul frecvenţelor de sincronizare şi standardele monitoarelor
Frecvenţele de baleiere pentru standardele monitoarelor
Standard Resolution Vert. Sync (Frame rate) Horz. Sync (Line rate)
MDA 720 x 350 50 Hz. 18.3 KHz.
CGA 640 x 200 60 Hz. 15.75 KHz.
EGA 640 x 350 60 Hz. 21.5 KHz.
MCGA (Graphics) 640 x 480 60 Hz. 31.5 KHz.
MCGA (Text) 720 x 400 70 Hz. 31.5 KHz.
VGA (Graphics) 640 x 480 60 Hz. 31.5 KHz.
VGA (Text) 720 x 400 70 Hz. 31.5 KHz.
Macintosh 640 x 480 67 Hz. 35.0 KHz.
XGA-2 640 x 480 75.0 Hz. 39.38 KHz.
VESA 640 x 480 75 37.5 KHz.
Apple Portrait 640 x 870 76.5 Hz. 70.19 KHz.
VESA guideline 800 x 600 56 Hz. 35.5 KHz.
VESA standard 800 x 600 72 Hz. 48.1 KHz.
VESA standard 800 x 600 75 Hz. 46.875 KHz.
RasterOps & 1024 x 768 75.1 Hz. 60.24 KHz.
Supermac 1024 x 768 75.1 Hz. 60.24 KHz.
VESA standard 1024 x 768 70.1 Hz. 56.5 KHz.
VESA standard 1024 x 768 75 Hz. 60 KHz.
8514/A 1024 x 768 44 Hz.* 35.5 KHz.
XGA 1024 x 768 44 Hz.* 35.5 KHz.
XGA-2 1024 x 768 75.8 Hz. 61.1 KHz.
Apple 2-page 1152 x 870 75 Hz. 68.68 KHz.
VESA standard 1280 x 1024 75 Hz. 80 KHz.
Întreţeserea

4) Lărgimi de bandă uzuale
Dot Clocks and Recommended Bandwidths for Video Standards
Video Standard Dot Clock Recommended Bandwidth
MDA 12.6 MHz 16.3 MHz
CGA 7.68 MHz 14.3 MHz
EGA 13.4 MHz 16.3 MHz
PGC 18.4 MHz 25 MHz
VGA (350- or 480-line mode) 18.4 MHz 25 MHz
VGA (400-line mode) 20.2 MHz 28 MHz
8514/A 34.6 MHz 44.9 MHz
VESA 800x600, 75 Hz 36 MHz 45 MHz
VESA 1024x768, 75 Hz 60 MHz 75 MHz
VESA 1280x1024, 75 Hz 100 MHz 125 MHz
5) Energy Star
Un monitor tipic consumă 30 W. modurile de operare VESA pentru
gestionarea energiei sunt:
Monitor state Video
Vertical
sync
Horizont
al sync
DPMS Recovery time Power savings
On On On On Obligatoriu None None
Standby On On Off Optional Short Minimal
Suspend Off Off On Obligatoriu Longer Substantial
Off Off Off Off Obligatoriu Warm-up Maximum

6) TEHNOLOGII NOI ALE SISTEMELOR DE AFIŞARE
♦ Ecranele LCD
Utilizează tehnologia nematică, bazată pe molecule nematice aflate între două
folii de plastic, ce pot fi aliniate cu ajutorul unor şanţuri în folii astfel încât modifică
polaritatea luminii ce trece prin ele.
O altă tehnologie este cea colesterică, cristalele lichide trec de la starea
transmisivă la cea reflectivă fără a modifica polaritatea luminii. Sunt bistabile, deci
nu este nevoie de energie exterioară pentru menţinerea unui pixel în starea
transmisivă.
Ecranele LCD diferă după modul de aplicare al curentului care aliniază
celulele nematice. Au o matrice de conductoare orizontale şi verticale, numită
matrice pasivă.
Tehnologia cu peliculă subţire Thin Film tranzistor TFT folosesc matricea
activă.
Corespondentul persistenţei la LCD este timpul de răspuns, care poate fi
afectat de temperatura mediului.
Ecranele cu emisie de câmp Field Emission Display FED, folosesc acelaşi
principiu ca tuburile catodice, este un tub catodic aplatizat.
♦ Ecranele electroluminiscente
Utilizează un panou EL împărţit în pixeli individuali. Probleme la durata de
viaţă a ecranelor roşii.
♦ Ecranele cu plasmă
Folosesc tensiuni înalte pentru ionizarea unui gaz, determinându-l să emită
lumină. Au o strălucire roşie a neonului., sunt mari consumatoare de energie.

7) Tipuri de conectori
Funcţiile pe tipuri de conectoriPin
CGA EGA PGA
1 Ground Ground Red
2 Ground Secondary red Green
3 Red Primary red Blue
4 Green Primary green Composite sync
5 Blue Primary blue Mode control
6 Intensity Secondary green Red ground return
7 Reserved Secondary blue Green ground return
8 Horizontal sync Horizontal sync Blue ground return
9 Vertical sync Vertical sync Ground
VGA and SuperVGA
Pin Function
1 Red video
2 Green video
3 Blue video
4 Reserved
5 Ground
6 Red return (ground)
7 Green return (ground)
8 Blue return (ground)
9 Composite sync
10 Sync return (ground)
11 VESA Display Data Channel
12 Reserved
13 Horizontal sync
14 Vertical sync
15 VESA Display Data Channel
Conectorul video îmbunătăţit VESA Enhanced Video Connector

C) ADAPTOARE DE AFIŞARE – PLACA VIDEO ŞI ACCELERATORUL
GRAFIC
Sunt dispozitivele hardware care transformă impulsurile digitale ale PC-ului în
semnale ce pot fi afişate de un monitor.
Primul sistem de afişare era adaptorul de afişare monocrom MDA, introdus în
1981 de IBM. În 1982 apare adaptorul grafic de afişare CGA, apoi cel îmbunătăţit
EGA.
Standardul este VGA Video graphic Array, introdus de IBM în 1987. A fost
urmat de sistemul de afişare 8514/9, care în 1990 a fost îmbunătăţit apărând XGA
Extended Graphics Array. În 1987 s-a fondat organizaţia companiilor video VESA
Video Electronics Standarde Association.
Tipurile principale de plăci video sunt:
- plăci VGA, cele de bază
- plăci SVGA, respectă standardele VESA pentru rezoluţii înalte, dar
folosesc buffrere de cadre mici şi nu includ acceleratoare grafice
- acceleratoare grafice, operează comenzi de desenare 2D şi permit obţinerea
de rezoluţii înalte
- plăci acceleratoare 3D, operează cu comenzi 3D.
Sistemul de afişare se prezintă sub forma plăcilor video sau sunt încorporate
pe placa de bază. plăcile video moderne utilizează cinci elemente importante:
- cipurile acceleratoare, cel mai important, instrucţiunile MMX se suprapun
peste funcţiile acestora. Au următoarele caracteristici:
- lăţimea regisştrilor
- tehnologia memoriei, de regulă VRAM
- rezoluţia acceptată
- culorile acceptate
- frecvenţele
- lărgimea de bandă a magistralei
- sistemele de operare acceptate
- suportul pentru VGA
- controllerele video, generează semnalele de scanare. Cu ajutorul oscilaţiilor
regulate ale unui cristal generează semnal de ceas pentru puncte, cu o frecvenţă egală
cu cea la care vor fi scanate datele pentru pixelii care apar pe ecran. Sunt de mai
multe tipuri:
- controllere CRT, semnalele generate de ele controlează deplasarea
fasciculului de electroni
- controllere VGA, necesare la acceleratoarele 2D şi 3D, sub forma unui
cip VGA
-circuitele RAMDAC, se ocupă de conversia semnalului digital în analog, se
numeşte convertor digital analogic

- memoria, este principalul buffer de cadre.
-BIOS
Caracteristicile de bază ale standardelor pentru plăcile video
Standard Resolution Colors
MDA 720 by 350 2
Hercules 720 by 348 2
CGA 640 by 200 16
EGA 640 by 350 64
VGA 640 by 480 16 to 256
NTSC Video 640 by 525 Unlimited
8514/A 1024 by 768 256K
XGA 1024 by 768 256K
1) Astfel functioneaza RAMDAC
RAMDAC-ul este o componentă importantă a fiecarei plăci grafice, fiind
responsabil pentru numărul de culori şi ergonomia imaginii afişate pe ecran.
Pentru inceput, este nevoie ca datele să ajungă de la procesor la placa grafică,
prin intermediul magistralei de date (bus ISA, VLB san PCI).
O grafica de tip pixel (pixel este derivatul concatenat din expresia enlezească
,,PICture ELement") este scrisă direct in memoria plăcii. Elementele de tip text sunt
prelucrate de generatorul de caractere incorporat in placa. Elementele grafice, gen
linii şi dreptungbiuri, sunt trimise către cipul accelerator prin coordonatole de
inceput şi sfarsit, iar acesta calculează care pixeli se vor aprinde, scriind informaţia
in memoria placii. In acest mod, se accelereaza afisarea, şi, in acelaşi timp,
procesorul este scutit de un calcul suplimentar, iar busul nu este aglomerat de
grămadă de date grafice.
Pentru a ajunge datele din memoria plăcii grafice la monitor responsabil este
RAMDAC-ul (Random Access Memory Digital-Analog Convertor). Componenta
mai sus amintiti este inclusa in fiecare placă grafică, convertind maginea digitală din
RAM-ul video in semnale analogice pentm monitor. Mai nou, plăcile grafice au
RAMDAC-ul integrat in acelaşi circuit integrat cu aceeleratorul grafic.
Controlerul CRT (Catodic Ray Tube - tub catodic) de pe placi adresează
neintrerupt memoria grafica, citind imaginea punct cu punct. Astfel, RAMDAC-ul
obţine continuu informatii despre valorile de culoare ale fiecărui pixel in parte.
Numărul de puncte care compun ecranul depind de rezolutie. La 320x200 sunt
64.000 puncte, iar la o rezolutie de 1280x1024 pixelii siunt in număr do 1,3
milioane. Frevenţa, de baleiaj defineste numărul de citiri pe secundă a imaginii com-
plete din memoria video. Valorile mai mici do 70 Hz sunt percepute ca palpaire de
către ochiul urnan, fiind neergonomice.
La o rezolutie do 1024x768 pixeli şi 16,8 milioane de culori (24 biti),
cantitatea de date este de 1024 x 768 pixeli x 3 bytes de culoare, adică 2,36 MB

Considerand frecvenţa de baleiaj ca fiind de 80 Hz, se ajunge la 100 MB/sec. Pentru
comparatie, un bus PCI atinge practic o rată de transfer de numai 50 MB/sec.
In directă legătura cu acoste date se află frecventa pixelilor, reprezentind
numărul de pixeli pe secundă generat de RAMDAC. In general, frecvenţa maxima a
pixelilor este specificată pe carcasa cipului RAMOAC; valorile uzuale sunt cuprinse
intre 135 si 220 MHz.
DRAM ŞI VRAM
Memoria de pe placa grafica poate fi de tip DRAM sau VRAM. In cazul
memoriei DRAM, gestionarea intrării şi ieşirii este imparţita de RAMDAC, cipul
accelerator şi bus. La un moment dat, dear una dintre componentele mentionate poate
accesa datele. In cazul in care fluxul acestora este mare, procesorul principal (CPU)
nu mai scrie Ia fel de des datele in memoria video. Acesta este punctul in care apar
problemele plăcilor grafice DRAM. In ultima vreme, producitorii şi-au indreptat
atentia mai ales către cipuri EDO-DRAM, adica spre memorii buffer-ate.
VRAM (Video RAM) este un Dual-Port-RAM, fiind posibile sirnultan atât
scrierea cat şi citirea momriei. RAMDAC-ul poate să primească date de la VRAM şi,
in ace1aşi timp, memoria poate fi scrisă de către CPU sau de către cipul accelerator.
Dezavantajul VRAM constă in faptul că pretul la care pot fi achizitionate aceste
circuite integrate este mai mare.
Registrul de culoare
Odată incheiat un ciclu de citire a memoriei de către RAMDAC, acesta se afla-
in posesia informatiilor do culoare ale pixelilor, care pot fi in lungime de Ia 1 Ia 24
de biţi (in funcţie de numărul de culori). Aceste informatii sunt puse in legătură cu
tabela de culori (registrul de culoare), formindu-se astfol imaginea care va fi afişată
pe ecran.
Registrul de culoare se afla in RAMDAC, continand un model de biti
corespunzător fiecărei culori care va fi afişată. Tabela de culori are atâtea
specificaţii, câte sunt suportate de modul grafic. La un mod grafic cu 256 de culori,
valoarea unui pixel in registrul de culoare esto pe 8 biţi.
In cazul in care, de exemplu, regiştrii de culoare sunt pe 18 biţi, atunci se pot genera
maxim 2 la puterea 18, adică 262.144 valori de culoare. In unele moduri grafice se
pot folosi procedee ceva mai complicate, regiştrii de culoare fiind adresati
suplimentar prin regiştrii de atribute şi de palete. Tabela de culori este incărcată in
RAMDAC la initializarea mediului grafic.
Convenorul DIA
Valoarea finală a culorii este transmisă convertoruIui digital/analogic, care e
converteşte in trei semnale analogice corespunzătoare canalelor roşu, verde şi
albastru (RGB - Red, Green, Blue).
Modelele mai vechi converteau semnalul prin intermediul unor lanţuri de
rezistenţe din interiorul RAMDAC-ului. Această metodă ar fi insă prea lentă pentru
RAMDAC-urile actuale, folosindu-se câte opt surse de curent comandate pentru

fiecare canal in parte. Fiecare sursă generează un curent de două ori mai maro decât
al celei alăturate. In functie de sursele activate sau dezactivate, se obtin 256 de
paliere de curent. Prin intermediul unui rezistor terminal de 75 do ohmi, pe placa
grafică si in monitor se generează căderea de tensiune corespunzătoare.
Prin cele trei fire ale cablului de monitor circulă tensiunile după care tubul
catodic modulează intensitatea celer trei fascicole de electroni. Generarea unei
imagini incepe din coltul stinga-sus al ecranului şi continua pe orizontală, linie cu
linie, până in coltul din dreapta-jos al acestuia. Informatiile de sincronizare se
primesc prin semnalele de sincronizare orizontale şi verticale (H-Sync şi V-Sync).
Ambele semnale sunt generate de controlerul CRT de pe placi.
Acest controler sincronizează şi operaţiile efectuate de RAMDAC. Calitatea
celor trei semnale analogice din RAMDAC, impreuna cu exactitatea impulsurilor de
sincronizare formează un criteriu definitoriu pentru claritatea imaginii.

2) SLOTUL AGP

3) ACCELERATOARELE GRAFICE

3. PORTURILOR DE COMUNICAŢIE
A) PORTURILE PARALELE
Asigură o legătură simplă pentru imprimante. În prezent există trei conectoare
standard şi patru standarde de operare, însă toate se numesc porturi paralele.
Portul paralel foloseşte pentru transferul datelor opt fire separate într-un singur
cablu, un fir pentru fiecare bi al octetului de date. Cablurile noi sunt realizate prin
torsadarea celor opt fire.
Ultimele modele de interfeţe paralele oferă viteze de transfer de până la 100
ori mai mare decât cea a portului serial simplu.
Inventat de IBM pentru cuplarea uşoară a imprimantelor, se numeşte şi port de
imprimantă. De fapt a fost inventat de firma Centronics Data Computer Corporation
numindu-se de fapt port Centronics.
Portul paralel nu este identic cu Centronics, fiind adaptat pentru PC deci cu
dimesiuni mai mici.
În timp, portul paralel a început să aspire la ceva superior, transmiţând date la
50 – 150 KB pe secundă. În 1987, IBM a făcut trecerea de la FDD de 5.25 la FDD
3.5 şi avea nevoie de a transmite date între două PC-uri echipate cu aceste unităţi.
pentru aceasta a dezvoltat standardul Data Migration facility, utilizând cabu de date
paralel prin care se comunica bidirecţional.
Când ambele capete ale cablului se legau la două porturi paralele
bidirecţionale, transferul datelor se făcea la viteze maxime.
Firma Intel împreună cu Zenit şi Xircom au dezvoltat portul paralel extins
EPP, care permitea creşterea performanţelor conexiunii de aproape 10 ori. Ulterior,
firma HP şi Microsoft au introdus standardul de extensie universal, Extended
capabilities Port ECP., bazat pe transmiterea datelor printr-o legătură paralelă de
mare viteză.
În 1994, IEEE Standards board a aprobat standardul pentru portul paralel IEE
1284, care cuprindea toate modurile de bază şi modelele de porturi.
1) Tipuri de conectoare
Conectorul de tip A

Contactele se prezintă ca nişte orificii în soclu, plasate la intervale de 0.1
inci, contactele fiind numerotate consecutiv de la dreapta la stânga. Este realizat
din material plastic protejat de un înveliş metalic.
Funcţiile pinilor sunt următoarele:
Pin Function
1 Strobe
2 Data bit 0
3 Data bit 1
4 Data bit 2
5 Data bit 3
6 Data bit 4
7 Data bit 5
8 Data bit 6
9 Data bit 7
10 Acknowledge
11 Busy
12 Paper end (Out of paper)
13 Select
14 Auto feed
15 Error
16 Initialize printer
17 Select input
18 Strobe ground
19 Data 1 and 2 ground
23 Busy and Fault ground
24 Paper out, Select, and Acknowledge
ground
25 AutoFeed, Select input, and
Initialize ground

Conectorul paralel poate lucra în cinci moduri de lucru:
Pin Compatibility mode Nibble mode Byte mode EPP mode ECP mode
1 nStrobe HostClk HostClk nWrite HostClk
2 Data 1 Data 1 Data 1 AD1 Data 1
9 Data 8 Data 8 Data 8 AD8 Data8
10 nAck PtrClk PtrClk Intr PeriphClk
11 Busy PtrBusy PtrBusy nWait PeriphAck
12 PError AckDataReq AckDataReq User defined 1 nAckReverse
13 Select Xflag Xflag User defined 3 Xflag
14 nAutoFd HostBusy HostBusy nDStrb HostAck
15 nFault nDataAvail nDataAvail User defined 2 nPeriphRequest
16 nInit nInit nInt nInt nReverseRequest
17 nSelectIn 1284 Active 1284 Active nAStrb 1284 Active
18 Pin 1 (nStrobe) ground
return
19 Pins 2 and 3 (Data 1 and
2) ground return
4) ground return
6) ground return
8) ground return
23 Pins 11 and 15 ground
return
24 Pins 10, 12, and13
ground return
25 Pins 14, 16, and 17
ground return
Conectorul B
Este o moştenire directă a modelului Centronics, utilizat în spatele
imprimantei.
Contactele din conectorul mamă cu 36 pini au forma unor lamele din
metal. Prin două linii cu 18 contacte se formează o deschidere de formă

dreptunghiulară în care se introduce conectorul cablului. Dimensiunile sunt
2.75 inci lungime şi 0.66 inci lăţime, contactele fiind la 0.085 inci.
Modul de atribuire a semnalelor pentru portul paralele Centronics este
următorul.
Pin Function
1 Strobe
2 Data bit 0
3 Data bit 1
4 Data bit 2
5 Data bit 3
6 Data bit 4
7 Data bit 5
8 Data bit 6
9 Data bit 7
10 Acknowledge
11 Busy
13 Select
14 Signal ground
15 External oscillator
16 Signal Ground
17 Chassis ground
18 +5 VDC
19 Strobe ground
20 Data 0 ground
21 Data 1 ground
22 Data 2 ground
23 Data 3 ground
24 Data 4 ground
25 Data 5 ground
26 Data 6 ground
27 Data 7 ground
28 Acknowledge ground
29 Busy ground
30 Input prime ground
31 Input prime
32 Fault
33 Light detect
34 Line count
35 Line count return
(isolated from ground)
36 Reserved
Modul de atribuire a semnalelor pentru portul paralel de imprimantă IBM este
următorul.

Pin Function
1 Strobe
2 Data bit 0
3 Data bit 1
4 Data bit 2
5 Data bit 3
6 Data bit 4
7 Data bit 5
8 Data bit 6
9 Data bit 7
10 Acknowledge
11 Busy
13 Select
14 Auto feed
15 No connection
16 Ground
17 No connection
18 No connection
19 Strobe ground
20 Data 0 ground
21 Data 1 ground
22 Data 2 ground
23 Data 3 ground
24 Data 4 ground
25 Data 5 ground
26 Data 6 ground
27 Data 7 ground
28 Paper end, Select, and
Acknowledge ground
29 Busy and Fault ground
30 Auto feed, Select in, and
Initialize ground
31 Initialize printer
32 Error
33 No connection
34 No connection
35 No connection
36 Select input

Conectorul C
Pentru a elimina confuzia între cele două tipuri de conectoare, a fost creat
conectorul IEEE 1284-C. Conectorul C este miniaturizat dimensiuni 1.75 x 0.375
inci.
2) Adaptoarele
Cablul standard de imprimantă este un cablu adaptor şi utilizează următoarea
schemă de legături. Modul de dispunere a semnalelor este următorul.
PC end 25-pin
connector
Function Printer end
36-pin
connector
1 Strobe 1
2 Data bit 0 2
3 Data bit 1 3
4 Data bit 2 4
5 Data bit 3 5
6 Data bit 4 6
7 Data bit 5 7
8 Data bit 6 8
9 Data bit 7 9
10 Acknowledge 10
11 Busy 11
12 Paper end (Out of
paper)
12
13 Select 13
14 Auto feed 14
15 Error 32
16 Initialize printer 31
17 Select input 36
18 Ground 19-30,33
19 Ground 19-30,33
20 Ground 19-30,33
21 Ground 19-30,33
22 Ground 19-30,33
23 Ground 19-30,33
24 Ground 19-30,33
25 Ground 19-30,33

Un cablu de imprimantă modern conţine 25 de conexiuni şi are semnalele de masă
divizate pe pini separaţi. la realizarea unui cablu paralel trebuie conectate toate
legăturile.
Host end A
connector
Function Peripheral end
B connector
1 nStrobe 1
2 Data bit 1 2
3 Data bit 2 3
4 Data bit 3 4
5 Data bit 4 5
6 Data bit 5 6
7 Data bit 6 7
8 Data bit 7 8
9 Data bit 8 9
10 nAck 10
11 Busy 11
12 PError 12
13 Select 13
14 nAutoFd 14
15 nFault 32
16 nInit 31
17 nSelectIn 36
18 Pin 1 (nStrobe)
ground return
19
19 Pins 2 and 3 (Data
1 and 2) ground
return
20 and 21
3 and 4) ground
return
22 and 23
5 and 6) ground
return
24 and 25
7 and 8) ground
return
26 and 27
23 Pins 11 and 15
ground return
29
24 Pins 10, 12, and
13 ground return
28
25 Pins 14, 16, and
17 ground return
30
Semnalele din cablu interacţionează între ele, în detrimentul tuturor. Cu cât
este mai mare lungimea cablului, cu atât semnalele care âl parcurg suferă o
deformare mai mare. Lungimea maximă recomandată este de 3 m.

3) Modul de funcţionare electric al cablului
♦ Modul de compatibilitate
Este modelul clasic introdus de IBM în primul PC, conceput strict ca o
interfaţă pentru transferul de informaţii într-o singură direcţie.
fiecare semnal transmis prin portul paralel are propria sa funcţie:
- liniile de date, transferă datele în toate modurile de operare, prin pinii 2 la 9
- linia Strobe, sistemul anunţă echipamentul periferic că pe liniile de date se
găsesc informaţii valide.
- linia Busy, activat de imprimantă imediat ce detectează semnalul Strobe,
durează 1 sec sau ore
- linia Acknowledge, transmite PC-ului că totul a decurs normal la tipărirea
caracterului.
- select, permite imprimantei să returneze semnale calculatorului pentru
monitorizarea activităţii imprimantei
- Paper Empty, avertizează la terminarea hârtiei
- Fault, semnal de avertizare pentru orice problemă a imprimantei
- Initialize printer, ajută calculatorul şi imprimanta să se sincronizeze
- Select Input, porneşte şi opreşte alimentarea imprimantei
- Auto Feed XT, face posibilă selectarea modului de interpretare a
comenzilor carriage return
♦ Modul Enhanced Parallel Port EPP
Foloseşte şase semnale suplimentare faţă de cele 8 linii de date şi are trei conexiuni rezervate.
- nWrite, arată sensul de deplasare a datelor
- nDStrobe, indică momentul în care biţii de date sunt valizi şi corecţi
- nAStrobe, identifică o adresă corectă pe magistrala interfeţei
- nWait, confirmă recepţia corectă a datelor
- Intr, semnalează callculatorului că un periferic are nevoie imediată de un
servici
- nInit, este comanda de ieşiere in modul EPP

♦ Modul Extended Capabilities Port ECP
Foloseşte 7 semnale pentru controlul fluxului de date prin 8 linii de date
standard.
- HostClk, semnalează imprimantei validitatea liniilor ce se transmit
- PeriphAck, confirmă semnalul HostClk
- nPeriphRequest, o valoare scăzută cere transfer de informaţii între Pc şi
periferic
- nReverse Request, o valoare scăzută cere transfer de informaţii între
periferic şi PC
- nAckReverse, confirmă recepţionarea semnalului nReverseRequest
- PeriphClk, o valoare scăzută indică PC-ului că perifericul are pregătite date
pentru transfer
- HostAck, răspunde la semnalul PeriphClk
♦ Pentru creşterea performanţei se utilizează următosarele metode:
. sincronizarea, permite transmiterea unui caracter în 10 microsecunde, deci
viteze mari de transfer 100 K/sec
comprimarea datelor, duce la minimizarea numărului de biţi trimişi. ECP
permite comprimarea prin metoda de codificare a lungimii.
- preluarea controlului magistralei, poate îmbunătăţi performanţele sistemului
pe două căi: administrază transferurile mai eficient iar acestea nu au efect asupra
celorlalte procese derulate.

B) PORTURILE SERIALE
Sunt utilizate pentru realizarea legăturilor la distanţe mari, noile tehnologii
aducând comunicaţiile seriale în topul preferinţelor.
În prezent există cinci tehnici principale de comunicaţii seriale între PC şi alte
dispozitive periferice.
Acestea sunt:
- portul serial clasic, cunoscut ca RS-232C, nume dat de standardul EIA,
echipează PC-urile din 1984. Are o viteză de transfer mică.
- ACCES.bus este o conexiune serială ieftină, de mică viteză şi este folosit
pentru a lega PC-ul la mai multe dispozitive simple. Este mai adaptabil
decât primul şi este multifuncţional.
- IrDA pune la dispoziţie standardului RS-232C un mediu nou, transmiţând
semnalele prin aer, prin intermediul semnalelor infraroşii similare cu cele
ale telecomenzilor. rata maximă de transfer aproximativ egală cu a celor RS
232C.
- Universal Serial Bus, este o soluţie nouă, care operează cu âo magistrală
adevărată de date, poate conecta până la 127 de dispozitive şi are o rată
maximă de transfer de 12 MB şi una redusă de 1.5 MB
- P1394 permite transferul datelor la 100 MB/sec, urmând să ajungă la 400
MB, este total compatibil cu arhitectura SCSI 3
Standard Data rate (current) Medium Devices per port
RS-232C 115,200 bps Twisted pair 1
ACCESS.bus 100 Kbps 4-wire shielded cable 125
IrDA 4 Mbps Optical 126
USB 12 Mbps Special 4-wire cable 127
IEEE 1394 100 Mbps Special 6-wire cable 16
Semnalul serial este cel în care biţii de date ai codului digital sunt aranjaţi în
serii, circulând prin mediul de transmisie sau prin conexiune unul după celălalt sub
forma unui tren de impulsuri.
Comunicaţiile seriale sunt sincrone şi asincrone. Cele sincrone cer sistemelor
de transmisie-recepţie sincronizarea acţiunilor acestora, utilizând aceeaşi bază de
timp, un ceas serial. semnalul de ceas este transferat între cele două sisteme ca
semnal separat sau prin impulsuri de date din fluxul de date.
Comunicaţiile asincrone utilizează ceasuri separate pentru emiţător şi receptor.
Elementul de bază al informaţiei digitale din sistemele seriale este cadrul de
date. la sistemele seriale sincrone, cadrul conţine biţii unui cuvânt digital, iar la cele
asincrone un cuvânt de date cu o semnificaţie extinsă.

Sistemele asincrone utilizează biţi de start şi de stop perntru a marca limitele
unui cadru. la mijloc se găseşte un grupo de biţi de date, care variază foarte mult. de
regulă sunt 5 la 8 biţi de date, cele mai utilizate sunt cu 8.
Un cadru este un singur caracter. pentru a avea un înţeles trebuie combinată o
secvenbşă de caractere. echivalentul unei fraze estepachetul, un container pentru
mesaj care păstrează datele şi includ date suplimentare pentru protecţia conţinutului.
Pentru tratarea erorilor se folosesc informaţii duplicate (redundante) pe care le
putem compara cu originalul.
1) PORTUL SERIAL RS-232C
Printr-o conexiune serială se transmit 800 caractere /sec la 9600 bps, la
distanţe foarte mari.
Sunt utilizate două tipuri de conectori:
- cu 25 pini numit DB-25

Pin Function Mne
monic
1 Chassis ground None
2 Transmit data TXD
3 Receive data RXD
4 Request to send RTS
5 Clear to send CTS
6 Data set ready RTS
7 Signal ground GND
8 Carrier detect CD
20 Data terminal
ready
DTR
22 Ring indicator RI
- conectorul cu 9 pini, DB-9
Pin Function Mnemonic
1 Carrier detect CD
2 Receive data RXD
3 Transmit data TXD
4 Data terminal ready DTR
5 Signal Ground GND
6 Data set ready DSR
7 Request to send RTS
8 Clear to send CTS
9 Ring indicator RI
La plăcile de bază moderne portul serial se conectează printr-un soclu cu 10
pini.
Motherboard
header pin
Corresponding
9-Pin D-shell
Pin
Function
1 1 Carrier detect
2 6 Data set ready
3 2 Receive data
4 7 Request to send
5 3 Transmit data
6 8 Clear to send
7 4 Data terminal ready
8 9 Ring indicator
9 5 Signal ground
10 No connection No connection
Prin interfaţa serială se transmit următoarele semnale:

- Transmit Data, TXD, linia utilizată de semnalele ce pleacă
- Receive Data, RDX, utilizată de biţii care vin din direcţie opusă
- data Terminal ready, DTR, semnalează dispozitivului de date că este
pregătit să comunice
- Data Set ready DSR, dispozitivul serial semnalează că este pregătit prin
aplicarea unei tensiuni pozitive pe această linie
- Request To Send, cerere de transmisie RTS
- Clear To send, liber pentru transmisie, CTS
- Carrier Detect, detectare purtătoare, CD, oferă unui modem metoda de a
semnala terminalului de date realizarea conexiunii cu alt modem
- Ring Indicator, RI, avertizează terminalul de date asupra evenimentului
♦ Tipuri de cabluri utilizate
Sunt utilizate cabluri directe şi cabluri adaptoare. Pentru conexiuni 25-9 se
utilizează pinii 2-8, 20, 22 iar la cele 9-9 toţi pinii.
Legăturile unui cablu serial de la 9 la 25 pini
25-pin connector 9-pin connector Mnemonic Function
2 3 TXD Transmit data
3 2 RXD Receive data
4 7 RTS Request to send
5 8 CTS Clear to send
6 6 RTS Data set ready
7 5 GND Signal ground
8 1 CD Carrier detect
20 4 DTR Data terminal ready
22 9 RI Ring indicator
Cablurile încrucişate inversează semnalele de transmisie şi recepţie de la unul
din capete pentru conectarea unui plotter sau imprimantă la PC.
Cele mai utilizate dispozitive seriale sunt:
Peripheral Device type Cable needed to connect to PC
PC DTE Crossover
Modem DCE Straight-through
Mouse DCE Straight-through
Trackball DCE Straight-through
Digitizer DCE Straight-through
Scanner DCE Straight-through
Serial printer DTE Crossover
Serial plotter DTE Crossover
Un port serial are două funcţii principale: reîmpachetarea datelor paralele în
format serial şi transmiterea pe un fir lung, operaţie numită comanda liniei. Pentru
aceasta se utilizează cipuri speciale Universal asincronous rceiver/transmitter UART.

Cele mai uzuale sunt 8250, 16450 şi 16550A.
Numele atribuite porturilor au fost COM 1 şi COM 2. Din 1987 au fost
adăugate COM 3 şi COM 4 iar sub Windowsse instalează până la 9 porturi.
Port name Base address Interrupt
COM1 03F8(Hex) 4
COM2 02F8(Hex) 3
COM3 03E8(Hex) 4
COM4 02E8(Hex) 3
2) PORTUL ACCESS.bus
Proiectat pentru conectarea a 2 dispozitive, poate lega la un singur port 125
dispozitive. Este un sistem cu mai multe dispozitive master. toate dispozitivele
conectate operează ca master sau slave.
Este organizat pe 3 straturi:
- stratul fizic, controlează semnalel şi protocolul de transfer
- protocolul de bază, descrie conţinutul mesajelor
- protocolul de aplicaţie, defineşte modul de împachetare în mesaje a
informaţiilor prelucrate.
Semnalele utilizate sunt următoarele:
Pin Function Mnemonic Color code
1 Ground GND Black
2 Serial data SDA Green
3 +5 VDC +5V Red
4 Serial clock SCL White

3) IrDA
Apărut în 1993 prin crearea unui standard de utilizare a infraroşiilor pentru
conectarea PC-urilor. prima versiune IrDA 1.0, creează o versiune optică a portului
serial RS-232C, cu aceeaşi structură de date şi aceeaşi limitare a vitezei de lucru.
Transmisiile în infraroşu nu realizeză interferenţe cu aparatele radio,
televizoarele sau liniile aeriene. Zona de acţiune este mai scurtă ca a ubdelor radio şi
este restrânsă la un unghi mic, ceea ce favorizează securitatea transmisiilor.
Signaling Rate Modulation Pulse
Duration
2.4 kb/s RZI 78.13 us
9.6 kb/s RZI 19.53 us
19.2 kb/s RZI 9.77 us
38.4 kb/s RZI 4.88 us
57.6 kb/s RZI 3.26 us
115.2 kb/s RZI 1.63 us
0.576 Mb/s RZI 434.0 ns
1.152 Mb/s RZI 217.0 ns
4.0 Mb/s 4PPM,
single pulse
125 ns
4.0 Mb/s 4PPM,
double
pulse
250.0 ns

1) MAGISTRALA SERIALĂ UNIVERSALĂ
A fost concepută pentru a rezolva problemele de viteză scăzută, sistem
complicat de cablare şi număr limitat de porturi ale celorlalte interfeţe seriale. USB
combină o rată de semnalizare de 12 MB cu un sistem simplu de cablare şi un număr
aproape nelimitat de conexiuni. pentru dispozitivele de mică viteză, rata de
semnalizare este de 1.5 MB. A apărut în 1996.
USB utilizezază un control software în locul unui sistem complicat de cablare.
Dispozitivele seriale sunt împărţite de USB în distribuitoare şi funcţii.
Distribuitoarele au prize în care pot fi cuplate funcţiile, iar funcţiile USB sunt
dispozitive ce efectuează o operaţie. se pot conecta tastaturi, mouse-uri, modemuri,
imprimante, plottere, scannere sau alte echipamente periferice.

USB este o magistrală ce permite conectarea la PC a echipamentelor periferice
prin utilizarea în comun a acelorlaşi semnale. Informaţia circulă sub formă de
pachete şi toate funcţiile sunt pregătite pentru a recepţiona pachetele cu adresa
corespunzătoare.
Forma fizică este de port, adică o priză, fiecare distribuitor fiind conectat la un
port.
Circuitul din Pc ce controlează distribuitorul se numeşte controller de
magistrală. Un sistem USB are unul singur.
Elementele hardware nu impun limite asupra numărului de dispozitive, acestea
fiind restrânse la 127 datorită protocolului utilizat şi a numărului de adrese, acestea
fiind codificate utilizând 7 biţi. adresa 128 este rezervată.
Lungimea maximă a cablului USB este 5 m, trecând prin mai multe
distribuitoare semnalul se regenerează.
La bootare, controllerul USB identifică toate dispozitivele cuplate, construind
o hartă pe care sunt localizate adrese speciale.
Cablarea USB este simplă, neexistând încrucişări. Orice dispozitiv cu USB are
un program special, iar funcţiile au drivere proprii.
USB utilizează 4 modele diferite de conectori; două prize montate pe carcasă
şi 2 fişe la capetele cablurilor. prizele şi fişele sunt de tip A, pentru distribuitoare şi
de tip B pentru funcţii.
Cablul utilizat este cu 4 fire:
Signal Color
+ Data Green
- Data White
VCC Red
Ground Black
Pentru a asigura integritatea semnalului, USB utilizează codul NRZI şi
împănarea cu biţi.
Informaţiile sunt transferate sub forma pachetelor de date, care încep cu un
câmp de sincronizare de un octet, urmat de un identificator de pachet.

5) PORTUL IEEE-1394
Conceput pentru a fi portul serial al viitorului, bazat pe modelul SCSI. O
singură conexiune va lega până la 16 dispozitive.
Standardul prevede un conector cu 6 fire foarte ieftin. P1394 nu este realizat
din cuircuite UART ci este un sistem complex de comunicaţii cu un protocol de
transfer propriu.
Pentru cablare se utilizează firele de cupru, cabluri cu şase fire, datele
circulând prin două perechi de fire torsadate şi ecranate, iar celellate două fire
alimentează cu energie echipamentele periferice.
Se pot utiliza maxim 32 segmente de cablu de 4.5 m lungime.

4. ELEMENTE DE COMUNICAŢIE
A) MODEMURILE
Datele din PC sunt digitale, dar liniile de lelefon transmit semnale analogice,
pentru conectarea la distan-ă a PC-ului prin linie telefonică fiind necesară conversia
celor două tipuri de semnale.
Procesul de transformare a datelor digitale din calculator în date analogice se
numeşte modulaţie , iar cel invers demodulaţie. Pentru aceasta se utilizează un
modem. semnalul analog care trannsformă informaţia se numeşte carrier – purtătoare.
Majoritatea modemurilor, interne sau externe au un difuzor pentru a auzi
conectarea la distanţă. Când se utilizeză un modem se trece prin trei faze distincte:
- punerea sub tensiune, în care se stabileşte legătura dintre modem şi
calculator (iniţializată de obicei de softul de comunicaţie)
- modul comandă, în care se dau comenzile AT pentru formarea numărului
dorit
- modul de date, în care modemul comunică cu altul (transmite şi
recepţionează date).

Modemul extern are propria sa carcasă şi sursă separată de alimentare şi se
conectează prin porturile seriale. Unele mai mici se alimentează prin linia telefonică.
Modemurile PCMCIA se alimentează prin conector.
Mnemonic Spelled out Meaning
HS High Speed Modem operating at highest speed
AA Auto Answer Modem will answer phone
CD Carrier Detect Modem in contact with remote system
OH Off Hook Modem off hook, using the phone line
RD Receive Data Modem is receiving data
SD Send Data Modem is transmitting data
TR Terminal Ready PC is ready to communicate
MR Modem Ready Modem is ready to communicate
Modemurile interne se alimenteză prin slot direct din calculator şi se
conectează prin magistrală.

1) Setul de comenzi AT
Setul fundamental de control a fost conceput de compania Hayes în 1981,
odată cu primul modem pentru PC.
toate comenzile modemului conţin prefixul AT, care înseamnă atenţie.
Modemurile sunt nişte calculatoare mici, dar complexe, executând comenzi,
stocând date sub forma unor parametri prestabiliţi. majoritatea au o memorie
nevolatilă ce permite salvarea configuraţiei prestabilite.
Modemul are câteva registre care fac parte din zona de stocare a datelor. Un
registru poate păstra un singur număr. prin comenzile AT se specifică valoarea
fiecărui registru.
Setul de comenzi AT permite tuturor modemurilor să fie programate la fel.
Întrucât nu toate au aceeaşi viteză, setul de comenzi AT nu poate oferi toate
comenzile necesare celor complexe.
toate programele de comunicaţii sunt conduse pe baza unui meniu. comenzile
se introduc cu prefixul AT urmat de comandă şi Enter.
O comandă are maxim 80 caractere şi începe fie cu o literă fie cu semnul &:
AT &F L2 M1 S0=0 S11=50
AT &F
AT L2
AT M1
AT S0=0
ATR S11=50
Repetarea comenzii anterioare se face prin A/, fără prefixul AT.
Există trei tipuri de comenzi AT:
- cele care spun modemului să execute ceva: AT &F
- cele care utilizează un număr pentru a stabili un parametru particular: AT
L3
- pentru stabilirea valorii unui registru integrat: AT S11=50
Comenzile AT fundamentale:
A – modemul răspunde imediat la telefon
D – formează numărul de telefon şi aşteaptă stabilirea legăturii
E – stabilirea ecoului local 0 – off, 1 – on
H – receptor în furcă 0, ridicare receptor 1
L – stabilirea volumului microfonului 0-3
M – modul de lucru al difuzorului 0 inactiv, 1 – activ la conectare, 2 – activ
mereu, 3 – activ până la detectarea purtătoarei
V – stabilirea tipului de cod pentru prezentarea rezultatului
Z – încărcarea în memorie a parametrilor şi valorii regiştrilor

&C – controlul semnalului DDC
&F – aducerea parametrilor la setările din fabrică
&W – încărcarea în memorie a configuraţiei corecte
+++ - semnal de break, schimb mode de date cu mod comandă
Viteza modemului se exprimă în bps. 2400, 9600, 14400, 28800, 36600,
54000.
În caractere pe secundă se împart bps la 10 = 1 octet + 2 caractere
suplimentare.
Standardele şi vitezele de transfer pentru modemuri de date sunt: pag 458
standardele de fax pag 458
2) Tipuri de modemuri
Porturile COM ale PC-ului acceptă transferuri de date asincrone. Pentru
fiecare octet se transmit 2 sau 4 biţi suplimentari de date.
La transmisia sincronă eficienţa este mai ridicată. Modemul generează o
frecvenţă de ceas pentru transmisie şi recepţie, utilizat pentru sincronizarea biţilor de
date la intrarea şi ieşirea datelor din modem (echipamentul DCE) şi adaptorul de
comunicaţii de la PC (echip. DTE). Este o metodă mult mai sigură, dar prezintă
probleme caracteristice: semnalul de ceas trebuie transmis odată cu datele,
consumând mult din lăţimea de bandă a legăturii. Se rezolvă prin codificarea datelor
seriale.
Modemurile pot avea şi alte funcţii:
- serviciul Caller ID, identificarea apelurilor
- voice, transformă modemul în robot telefonic
- transmisie simultană de date şi voce.
Serviciile digitale rapide
Standard Connection type Downstream rate Upstream rate
V.34 Analog 33.6 Kbps 33.6 Kbps
SDS 56 Digital 56 Kbps 56 Kbos
ISDN Digital 128 Kbps 128 Kbps
SDSL Digital 1.544 Mbps 1.544 MBps
T1 Digital 1.544 Mbps 1.544 MBps
E1 Digital 2.048 Mbps. 2.048 Mbps
ADSL Digital 9 Mbps 640 Kbps
VDSL Digital 52 Mbps 2 Mbps
Modemurile ISDN se conectează prin mufe cu următoarea configuraţie
Pin Mnemonic Signal Name Polarity Wire color
1 PS3 Power Source/Sink 3 Positive Blue
2 PS3 Power Source/Sink 3 Negative Orange
3 T/R Transmit/Receive Positive Black
4 R/T Receive/Transmit Positive Red
5 R/T Receive/Transmit Negative Green
6 T/R Transmit/Receive Negative Yellow
7 PS2 Power Sink/Source 2 Negative Brown

8 PS2 Power Sink/Source 2 Positive White
B) REŢELE DE CALCULATOARE – ELEMENTE DE BAZĂ
O reţea de calculatoare se poate defini ca fiind un grup de echipamente de
calcul ce pot partaja în comun resurse hardware (echipamente) şi software (fişiere,
foldere, servicii).
Elementele definitorii pentru o reţea de calculatoare sunt următoarele:
1) Ce resurse sunt partajate în cadrul unei reţele:
În cadrul unei reţele pot fi partajate servicii de reţea care permit utilizarea în
comun a resurselor hardware şi software. Serviciile de reţea sunt facilităţi de care
calculatoarele din reţea pot beneficia.
Într-o reţea intervin următoarele tipuri de participanţi:
(a) Furnizor de servicii = combinaţie hardware/software care îndeplineşte un
rol specific, asociat unui/unor servicii.
(b) Beneficiarul serviciilor = echipament care cere servicii de la un furnizor de
servicii.
Există următoarele tipuri de furnizori/beneficiari de servicii:
(a) Server = furnizează serviciile în cadrul reţelei
(b) Client = cere servicii de la un server
(c) Peer = poate îndeplini ambele roluri funcţionale
Pornind de la definiţiile de mai sus avem următoarea clasificare a reţelelor de
calculatoare, în funcţie de tipul participanţilor în cadrul ei:
- Reţea de tip Peer-to-Peer (egal la egal) Orice echipament din reţea poate
îndeplini rolul de server sau client.
- Reţea de tip Client-Server (bazată pe server) Echipamentele din reţea au
roluri prestabilite. Astfel, serverele sunt entităţile din cadrul reţelei care furnizează
servicii, celelalte îndeplinind doar rolul de client.
2) Ce servicii de reţea pot fi oferite?
Mai jos este dată o listă a serviciilor de bază din cadrul unei reţele:
- Servicii de fişiere: transfer, stocare, actualizare, arhivare.
- Servicii de listare: cozi de listare, partajare imprimante, servicii fax.
- Servicii mesagerie: poştă electronică
- Servicii aplicaţie: permit executarea aplicaţiilor în regim partajat
- Servicii baze de date: aplicaţii de tip client-server
3) Calea fizică de transmitere a informaţiei în cadrul unei reţele:
Mediul de transmisie reprezintă legătura fizică prin intermediul căreia
comunică sisteme de calcul din reţea. În general reţelele locale de calculatoare se
bazează pe cablu pentru transmiterea datelor, iar reţelele de tip WAN utilizează
sateliţi sau linii telefonice închiriate.

Alegerea şi planificarea mediului de transmisie este o etapă foarte importantă
deoarece pe această structura fizică vor putea fi implementate celalalte componente
ale reţelei.
4) Modul în care comunică echipamentele din reţea:
Protocolul se referă la regulile de comunicaţie între echipamente. Ele definesc
cum sunt transmise informaţiile între entităţile unei reţele, cum ne putem asigura că
datele ajung la destinaţie, dimensiunea maximă a informaţiei care poate circula în
cadrul reţelei, viteza de transmisie, modalitatea de tratare a erorilor.
Protocolul poate fi comparat cu limbajul comun pe care toate calculatoarele
dintr-o reţea trebuie să-l cunoască pentru a putea comunica. Există metode care
permit transmisia de date între echipamente cu protocoale diferite.
În cadrul unei reţele de calculatoare pot exista următorii participanţi:
5) Participanţi din punct de vedere hardware:
•Echipamentele de calcul conectate la o reţea se mai numesc şi noduri. Ele pot
fi de două tipuri:
a) Server: echipament care oferă servicii în cadrul reţelei. În funcţie de natura
serviciilor oferite, serverele pot fi :
File Server = Un calculator care pune la dispoziţia celorlalţi participanţi în
reţea informaţiile (fişiere, foldere) memorate pe mediile sale de stocare (hard-disc,
CD-ROM, etc.)
Print Server = un calculator sau un echipament special care pune la dispoziţia
celorlalţi participanţi în reţea imprimanta sau imprimantele la care este conectat.
Server de comunicaţii = un calculator care pune la dispoziţia celorlalţi
participanţi ai reţelei dispozitivele de comunicaţii la care este conectat (un modem de
exemplu).
Un server poate fi dedicat unui anumit tip de serviciu sau poate îndeplini mai
multe funcţii.
b) Staţii de lucru: acestea sunt echipamente de calcul care beneficiază de
serviciile oferite de unul sau mai multe servere, având acces la resursele hardware şi
software partajate.
•Resurse partajate: acestea sunt echipamente hardware sau resruse software ce
pot fi partajate în cadrul reţelei. Exemple: imprimante, unităţi CD-ROM, modem,
hard-discuri, foldere şi fişiere. Resursele partajate sunt conectate la un server sau
stocate pe un server.
Observaţie: În funcţie de echipamentul la care se conectează, perifericele se
împart în:
- Periferice locale: sunt acele periferice conectate la porturile locale ale
echipamentului de calcul; cu alte cuvinte,
sunt acele periferice conectate la calculatorul la care lucrează utilizatorul.

- Periferice la distanţă (remote): sunt acele periferice la care utilizatorul are
acces prin intermediul reţelei; ele nu sunt conectate la echipamentul de calcul la care
lucrează utilizatorul.
•Alte elemente de reţea: repetoare, hubs, etc. Acestea au rolul de a asigura
conectivitatea reţelei.
6) Participanţi din punct de vedere software:
•Sistem de operare pentru reţea: este un software instalat pe serverele din
cadrul reţelei şi asigură funcţionalitatea serviciilor de reţea. Exemple de sisteme de
operare în reţea mai cunoscute: MS Windows NT Server, Novell Netware. Când
vorbim de sisteme de operare în reţea de obicei ne referim la cele care se instalează
pe servere dedicate.
•Software existent pe staţiile de lucru: o staţie de lucru este un echipament de
calcul obişnuit conectat la reţea. De aceea, în primul rând pe el trebuie să existe un
sistem de operare, cum ar fi MS-DOS, MS Windows 95, MS Windows NT
Workstation, OS/2 sau altele. Pentru a asigura conectarea la reţea mai trebuie instalat
software-ul client, care permite accesul la serviciile oferite în cadrul reţelei.
•Aplicaţii de reţea: acestea sunt programe care permit accesul simultan pentru
mai mulţi utilizatori la acelaşi set de informaţii stocat pe o resursă partajată. De
exemplu, dacă baza de date pentru personal este memorată pe discul C: al serverului,
care este partajat, atunci în timp ce un utilizator introduce informaţii pentru angajaţi
noi, alţi utilizatori pot în acelaşi timp să listeze statul de plată sau să culeagă
informaţii despre activitatea angajaţilor. Tot mai des în ultimul timp aplicaţiile de
reţea au dobândit o arhitectură de tip client/server. Acest lucru înseamnă că aplicaţia
respectivă are două componente principale: componenta care se instalează pe server
şi cea care se instalează pe staţia client. Când utilizatorul cere informaţii de la server,
datele sunt procesate pe server şi numai rezultatele sunt transmise clientului,
rezultând o reducere substanţială a traficului de reţea.
Din punctul de vedere al utilizatorilor:
•Administratori: sunt acei utilizatori responsabili pentru întreţinerea în stare
bună de funcţionare a reţelei.
În atribuţiile lor intră configurarea reţelei, depanarea, instalarea şi configurare
a aplicaţiilor noi, asigurarea integrităţii şi confidenţialităţii datelor prin
implementarea unor mecanisme de securitate, urmărirea licenţelor instalate, etc.
Administratorii au de obicei drepturi de acces depline în cadrul reţelei.
•Utilizatori privilegiaţi: sunt acei utilizatori cu mai puţine drepturi decât
administratorii, dar care îndeplinesc o anumită funcţie bine stabilită în cadrul reţelei.
De exemplu, un utilizator ar putea fi desemnat să fie administrator numai pentru
imprimantele partajate din cadrul compartimentului în care lucrează; în acest caz el
are drepturi de acces depline numai pentru imprimantele partajate din
compartimentul său.
•Utilizatori obişnuiţi: sunt acei utilizatori care beneficiază de serviciile şi
resursele partajate ale reţelei.

De obicei ei nu au acces decât la propriile lor date şi la anumite resurse care se
utilizează în comun, cum ar fi imprimante, modemuri, faxuri, etc.
Un utilizator, indiferent de tip, este identificat în cadrul unei reţele prin
intermediul unui cont utilizator. Contul utilizatorului defineşte utilizatorul şi
drepturile acestuia.
Un cont utilizator se caracterizează prin:
- nume utilizator
- parolă de acces
În cadrul unei reţele, toate datele referitoare la conturile utilizatorilor şi
informaţiile referitoare la aceste conturi (drepturi, mod de configurare al mediului de
lucru) sunt stocate într-o bază de date cu caracter administrativ.
Conectarea la reţea se realizează prin intermediul unei operaţii numite login
sau logon, care presupune autentificarea utilizatorului respectiv. Numele şi parola
vor fi verificate şi numai în cazul în care informaţiile introduse de utilizator
corespund cu cele stocate în baza de date administrativă, utilizatorul respectiv are
acces la resursele reţelei (numai la acele resurse pentru care i-au fost alocate
drepturi).
În cazul reţelelor de tip client-server, baza de date administrativă este stocată
pe server. În cazul reţelelor de tip peer-to-peer, baza de date administrativă este
stocată local, pe hard-discul echipamentului de calcul, deoarece fiecare calculator
poate juca rolul de server, cât şi pe cel de client.

5. DISPOZITIVE AUDIO
A) Caracteristicile plăcilor de sunet.
Sunetul este un fenomen fizic înţeles ca o variaţie rapidă a presiunii aerului.
Deplasarea unui obiect creează în faţa obiectului o zonă de presiune ridicată, iar în
spatele acestuia o zonă de presiune joasă. Presiunea ridicată împinge aerul în toate
direcţiile, după care aerul se împrăştie şi presiunea scade.
Simpla mutare a unui obiect creează un curent de aer. Sunetul apare atunci
când obiectul este deplasat cu viteză mare, într-o mişcare oscilantă.
Pentru a se propaga, sunetul are nevoie de un mediu de transmisie. Viteza
acestuia nu depinde de obiectul deplasat, însă depinde de densitatea aerului (sau a
mediului de transmisie). Cu cât densitatea este mai mare, cu atât este mai mare viteza
sunetului iar intensitatea scade o dată cu distanţa, pe măsură ce tot mai mult aer
intervine în ciclurile de comprimare-decomprimare.
Corpul omenesc posedă un mecanism numit ureche, care detectează variaţiile
de presiune sau undele sonore. Acesta este un dispozitiv mecanic, un convertizor
reglat să reacţioneze la variaţiile de presiune care creează sunetul.
Pentru a manipula sunetele, PC-ul are nevoie de o formă convenabilă,
corespondenta sunetului din electronică denumită componenta audio analogică, care
foloseşte semnale electrice pentru a reprezenta intensitatea undelor acustice.
Aceste semnale sunt transformate în interiorul PC-ului în semnale audio
digitale, compatibile cu microprocesoarele, cu alte circuite digitale şi cu sistemele
acustice.
În plus, calculatorul poate genera propriile sale semnale digitale prin procesul
denumit sinteză. Pentru a reface sunetele iniţiale din aceste semnale digitale se
utilizează un circuit propriu audio denumit placă de sunet care include convertorul
digital-analogic şi un amplificator (conţine un fel de sintetizator).
Ultima etapă este de a transmite semnalele convertite la difuzoarele externe,
care le transformă în unde acustice.
1) Componenta audio analogică
Sunetul este un fenomen analogic, cu două caracteristici de bază: intensitatea
(amplitudinea) şi frecvenţa – care variază într-un domeniu foarte mare de valori.
Frecvenţa se măsoară în hertzi, domeniul frecvenţelor recepţionate de om
fiind 20 la 15000 Hz sau chiar 20000 Hz.
Frecvenţele joase corespund notelor de bas, iar cele înalte sunetelor ridicate,
stridente care compun tonurile superioare din muzică.
Frecvenţele joase au lungimi de undă mari, de ordinul a 3 m pentru notele de
bas mijlocii şi ceea ce permite ocolirea uşoară a obiectelor şi umplerea unei camere
cu un singur difuzor. Auzul uman nu este sensibil la frecvenţe joase, deci sursa

frecvenţelor joase nu poate fi localizată uşor, ceea ce permite proiectanţilor utilizarea
unui singur difuzor pentru frecvenţe joase, denumit subwoofer.
Amplitudinea descrie intensitatea sau puterea sunetului şi este denumită nivel
de presiune sonoră. Pragul auzului uman este de 0,0002 microbari, adică
1/5.000.000.000 din presiune atmosferică normală, urechea umană fiind un detector
foarte sensibil la variaţiile de presiune.
Decibelii sunt utilizaţi la măsurarea nivelului intensităţii sonore. Unitatea de
bază este belul, denumit după Alexander Graham Bell, dar uzual se lucrează cu
decibelul, care este de fapt o relaţie între două valori măsurate.
Un bel este raportul dintre două puteri exprimate în formă logaritmică de
exemplu, o sursă sonoră puternică are 1 watt, iar una mai slabă un miliwatt, ceea ce
duce la un raport de 1000:1. Logaritm din 1000 este 3, deci relaţia este de 3 beli sau
30 decibeli adică un watt este mai puternic cu 30 decibeli decât un miliwatt.
Decibelii descriu cu aproximaţie puterea sunetelor, pentru urechea umană un
sunet de două ori mai puternic nu are o sursă de două ori mai puternică datorită
funcţiei logaritmice a auzului uman.
Pentru om, un sunet de două ori mai intens trebuie generat cu o putere de 10
ori mai mare, ceea ce înseamnă o creştere a nivelului cu 3 decibeli (log10=0.3beli=3
decibeli).
Cel mai răspândit la sistemele acustice este sistemul de măsurare în dBm. 0
dBm=1miliwatt în circuitul de 600 ohmi.
Unităţile de volul se măsoară cu VUmetre, 0 semnificând nivelul de 4dB peste
0 dBm.
Impedanţa: toate circuitele străbătute de curent se încălzesc, datorită
caracteristicii numită rezistenţă, măsurată în ohmi. Opusul rezistenţei este
conductivitatea, măsurată în mho.
Opoziţia circuitelor audio la fluxul de curent alternativ, sensibilă la frecvenţa
curentului se numeşte reactanţă. Suma rezistenţei şi reactanţei unui circuit la o
frecvenţă dată se numeşte impedanţă.
Când impedanţa sursei nu corespunde cu cea adispozitivului destinaţie se
pierde putere electrică. Adaptarea impedanţelor este cea mai importantă problemă la
conectarea difuzoarelor. Dacă un difuzor are o impedanţă prea mică poate genera
curenţi peste capacitatea circuitelor de ieşire ale amplificatorului defectându-l.
La circuitele audio de nivel scăzut mai important este voltajul semnalului,
nivelurile de tensiune aşteptate trebuind să fie identice pe circuitele conectate. Cele
mai multe circuite de nivel scăzut folosesc conexiuni de tip punte, în care o intrare cu
impedanţă mare este conectată la o ieşire cu impedanţă mică.
Multe plăci de sunet nu au decât ieşire pentru difuzor. De regulă pot fi
conectate direct la ieşirea AUX a amplificatorului stereo fără pericol de
supraîncărcare a circuitelor datorită neadaptării impedanţei. Un amplificator de 1
watt cu o impedanţă de 8 ohmi produce 125 milivolţi suficient pentru AUX care sunt
între 100 şi 150 mV.

Deasemenea, căştile au impedanţa de 600 ohmi, astfel încât se pot cupla fără
probleme la ieşirile difuzorului de 8 ohmi, utilizându-se de fapt doar 1/75 din puterea
semnalului.
Distorsiunea este o deformare mică a sunetului aplicată de amplificatoarele
audio analogice şi se exprimă ca raportul dintre semnalele necesare dorite şi cele
nedorite, sub formă de procent.
Cele mai bune amplificatoare sunt cele cu distorsiuni mici. Plăcile de sunet
produc multă distorsiune, mai atenuată la folosirea semnalului stereo.
2) COMPONENTA AUDIO DIGITALĂ
După ce semnalul corespunzător sunetului este transformat din forma
analogică în formă digitală, putem spune că înregistrarea digitală a sunetului
transformă muzica în numere. Placa de sunet analizează formele undelor sonore de
mii de ori pe secundă şi atribuie o valoare numerică tăriei sunetului în fiecare
analiză, apoi înregistrează numerele. Reproducerea muzicii se face invers, numerele
înregistrate regenerând semnalul corespunzător la intervale de timp egale cu cele
folosite la analiza semnalului original, rezultând o copie aproape exactă a semnalului
audio original.
Înregistrarea digitală este influenţată de câteva variabile: frecvenţa cu care este
examinat semnalul audio original, denumit frecvenţă de eşantionare şi codul numeric
atribuit fiecărui eşantion.

Frecvenţa de eşantionare limitează răspunsul în frecvenţă al unui sistem, cea
mai mare frecvenţă la care poate fi înregistrată şi reprodusă digital fiind jumătate din
cea de eşantionare.
Sistemul audio digital pentru CD utilizează o frecvenţă de 44,1 KHz.
Alte frecvenţe de eşantionare sunt:
Rate (Hz) Application
5563.6 Apple Macintosh, lowest quality
7418.3 Apple Macintosh, low quality
8000 Telephone standard
8012.8 NeXT workstations
11,025 PC, low quality (1/4 CD rate)
11,127.3 Apple Macintosh, medium quality
16,000 G.722 compression standard
18,900 CD-ROM/XA long-play standard
22,050 PC, medium quality (1/2 CD rate)
22,254.5 Basic Apple Macintosh rate
32,000 Digital radio, NICAM, long-play DAT, HDTV
37,800 CD-ROM/XA higher-quality standard
44,056 Professional video systems
44,100 Basic CD standard
48,000 DVD, Audio Codec '97, Professional audio recording
96,000 DVD at highest audio quality
Rezoluţia, numărul de biţi dintr-un cod digital sau profunzime (bit depth),
stabileşte nr. de valori distincte ce pot fi înregistrate. Un cod digital pe 8 biţi poate
repreyenta 256 de obiecte diferite. Sistemele acustice de înaltă calitate folosesc
minim 16 biţi pentru a micşora distorsiunea şi zgomotele.

Lărgimea de bandă – pentru un semnal audio stereo se folosesc o frecvenţă
de eşantionare de 44,1 KHz şi un cod digital de 16 biţi, ceea ce înseamnă că trebuie
procesaţi 150 Kb/sec, adică 9 Mb/minut.
Pentru a salva spaţiu pe disc, plăcile de sunet pot folosi valori mai reduse
pentru frecvenţa de eşantionare şi pentru profunzime.
Sinteza – Hermann Helmholtz a descoperit că orice ton muzical este compus
din vibraţii ale aerului care corespund unei forme de undă periodice.
Circuitul de bază folosit pentru generarea frecvenţelor, oscilatorul, produce un
ton foarte curat, astfel încât sunetul pare ireal – electronic, deoarece sunetele naturale
nu sunt simple frecvenţe ci colecţii de mai multe frecvenţe de tării diferite.
Generarea unui sunet presupune de fapt realizarea combinaţiei corecte de
frecvenţe, fapt posibil prin sinteză.
• Sinteza substractivă – primele sintetizatoare au folosit tehnologia
analogică, create pe principilu sintezei substractive. Sintetizatoarele
generau sunete cu ajutorul unor oscilatoare speciale, denumite generatoare
de formă de undă, care creeau sunete bogate în armonici. În locul sunetelor
clare ale undelor sinusoidale, ele generau unde pătratice, ca dinţii de
fierăstrău şi alte forme intermediare.
Tehnologia digitală apărută ca soluţie alternativă, a făcut ca sintetizatoarele
digitale să ofere un control foarte mare al sunetelor şi posibilitatea de a crea sunete
complet noi, înlocuind instrumentele muzicale foarte scumpe.
• Sinteza aditivă – opusul sintetizatorului substractiv este cel aditiv care
construieşte sunetele prin metoda cea mai logică – alăturarea frecvenţelor
ce compun unsunet muzical.
• Sinteza FM (cu modulaţie de frecvenţă) – operează astfel: este generată o
frecvenţă sau sunet numit purtătoare combinată cu o a doua frecvenţă
numită modulatoare. Când cele două au frecvenţe apropiate rezultatul este o
undă complexă.
Un sistem de sintetizare FM are nevoie de două oscilatoare pentru producerea
undelor sinusoidale, fiecare numită operator. Cele mai cunoscute sintetizatoare FM
au 4-6 operatori. Totul încape pe un singur cip, ceea ce duce la un cost mic de
implementare.
• Sinteza pe baza unui tabel de unde, numită şi eşantionare, foloseşte în loc
de tonuri forme de undă reprezentative pentru anumite sunete.
Reprezentarea se face folosind forma de undă exactă a sunetului, toate
formele de undă ce pot fi produse de sistem fiind memorate eîntr-un
tabellectronic. Dezavantajul este că necesită un spaţiu mare de stocare a
tabelului.
• Tehnici avansate – cea mai nouă tehnică se bazează pe modelarea
instrumentelor reale, în loc să descompună forma de undă creată de
instrument, se construieşte cu aproximaţie forma de undă la fel cum o face
instrumentul. Avantajul este un control sporit asupra operaţiilor.

• Sistemele audio în Internet – cea mai mare problemă este lărgimea de
bandă, de ex o simplă conversaţie 300 – 3000 Hz necesită 60 K/sec, mult
peste posibilităţile unui modem 33600. În plus Internetul a fost gândit ca o
reţea asincronă cu comutare de pachete, utilizând protocolul TCP/IP care
nu poate transmite date izosincrone (transmisiile directe). Pentru aceasta se
utilizează produse pentru prelucrarea datelor audio ca Internet Wave şi
RealAudio.
Comprimarea, folosită pentru a stoca mai multe sunete pe o suprafaţă a
discului. Algoritmii de comprimare decomprimare sunt denumiţi codecuri. Windows-
ul 95-98 includ suport software pentru codecuri.
MPEG utilizat de regulă ca standard video, descrie şi informaţiile audio
ataşate imaginii în mişcare. Sistemul său de comprimare este folosit pentru DVD.
Modelul de bază are 3 straturi, ce formează o ierarhie:
strat 1 32 – 448 kbiţi/sec optim 192 kbiţi/sec aplicat la Digital Compact Casette
strat 2 32 – 384 kbiţi/sec optim 128 kbiţi/sec aplicat la MUSICAM (Difuzare)

strat 3 32 – 320 kbiţi/sec optim 64 kbiţi/sec aplicat la DVD, sunete Internet
B) COMPONENTELE HARDWARE UTILIZATE
1) SISTEMUL ACUSTIC FUNDAMENTAL
Păstrează modelul simplu introdus de IBM în primul PC, cu scopul de a genera
sunete clare care să avertizeze utilizatorul asupra evenimentelor din PC. Sistemul
acustic fundamental are trei elemente componente: un generator de ton, un
amplificator şi un difuzor.
Generatorul de ton, circuitul de bază folosit pentru generarea sunetelor este
oscilatorul sau ceasul sistemului care generează frecvenţa de operare a CPU din PC.
La primul calculator s-a folosit ca oscilator unul din canalele circuitului integrat
8253, la cele mai noi sunt implementate în cipset.
Amplificatorul, creşte puterea semnalului. Sistemul acustic fundamental
foloseşte un simplu amplificator operaţional de 100-200 miliwaţi. PC-ul standard
conţine între oscilator şi difuzor un filtru trece-jos (care elimină frecvenţele ce
depăşesc domeniul auditiv) şi un rezistor limitator de curent.
Difuzorul, emite sunetele sistemului, şi are 2-3 inci. El se conectează la placa
de bază cu un cablu special format dintr-o pereche de fire răsucite.
Programele driver, sunt folosite pentru ca aplicaţiile să poată controla
sistemul acustic fundamental.
2) PLĂCILE DE SUNET
Toate componentele electronice necesare producerii de sunete sunt încorporate
pe o placă numită de sunet, care asigură prin caracteristicile hardware câteva funcţii
referitoare la componenta audio.
Cea mai importantă funcţie este de conversia datelor audio digitale în formă
analogică, redată de difuzoare sub formaă de sunete. În plus înregistrează sunete
pentru redarea ulterioară a unui convertor analogic-digital. Prin sintetizatoarele
interne proprii pot crea sunete iar prin circuitele de mixare combină datele de la toate
sursele disponibile PC-ului (microfonul şi ieşirea convertorului digital-analogic de
pe placa de sunet. Tot aici este inclus şi un amplificator care preia amestecul audio şi
îl amplifică la volumul dorit.

Plăcile de sunet pot include şi funcţii suplimentare, ce amai cunoscută fiind
interfaţa MIDI, care permite legarea calculatorului la diferite instrumente muzicale
astfel încât PC-ul să lucreze ca un secvenţiator, sau invers, permite conectarea unei
claviaturi pentru a controla sintetizatorul plăcii de sunet.
Clasificarea plăcilor de sunet se face după compatibilitate, conectivitate şi
calitate. Compatibilitatea referă la produsele software cu care poate lucra o placă de
sunet, conectivitatea defineşte dispozitivele ce pot fi cuplate la ea, de obicei interfeţe
MIDI şi unităţi CD, iar calitatea determină gradul de mulţumire al utilizatorului
relativ la opţiunea multimedia.
Jocurile şi produsele software trebuie să respecte standardele industriale de
facto: Ad Lib şi Sound Blaster.
Ad Lib este nivelul de bază al compatibilităţii hardware necesare pentru
jocurile DOS, cu acesta fiind compatibile până şi cele mai noi standarde hardware
cum ar fi AudioCodec97.
Sound Blaster, introdus de Creative, utilizează un circuit integrat Yamaha
YM3812, cu un singur canal de ieşire astfel încât să poată produce doar sunet mono
şi conţine un repertoriu fix de 11 voci - şase instrumentale şi 5 pentru ritm.
Cele mai noi plăci includ cipul de sintetizare FM YM262 sau OPL3, care
produce 20 de voci şi poate scoate sunete stereo.
Interfaţa Sound Blaster operează transferând date prin două porturi de control,
un port de adresă localizat la 0338h şi unul de scriere a datelor la 0389h, folosite
pentru a accesa cei 224 de regiştri interni ai plăcii Sound Blaster. Interfaţa mai
conţine şi 4 porturi pentru difuzoare, cu adresele 220h 221h pentru difuzorul stânga
şi 222h 223h pentru cel din dreapta. Cele mai multe plăci folosesc o întrerupere
software pentru accesul la funcţiile sale.

Pentru producerea sunetelor în mediul Windows este nevoie de un driver
software compatibil Windows.
Interfaţa DirectX cere ca o placă de sunet să încorporeze două funcţii de
control specifice pentru dispozitive externe: o interfaţă pentru CD şi una MIDI, plus
un mixer analogic pentru controlul nivelului semnalelor audio.
Performanţele plăcilor de sunet sunt date de gama semnalelor digitale cu care
lucrează. Pentru calitatea CD se asigură un răspuns în frecvenţă liniar între 0 şi
15KHz şi un raport de semnal/zgomot de 96dB.
3) TRADUCTOARELE
Fac legătura dintre lumea electronică a datelor audio (analogice şi digitale) şi
cea mecanică a sunetului. Microfonul converteşte sunetele în semnale audio iar
difuzoarele efectuează conversia inversă, de la semnale audio la sunet.
♦ Microfonul
Converteşte variaţiile de presiune a aerului în variaţii de tensiune, acurateţea
traducerii realizate de microfon determinând calitatea sunetelor ce pot fi înregistrate.
tendinţa actuală este de a realiza microfoane care să elimine sunetele nedorite. Se
utilizează mai multe tehnologii: microfon dinamic şi microfon cu condesator.
Cel dinamic operează ca un mic generator ce induce curent într-o bobină.
Pentru a detecta variaţiile de presiune în calea undelor sonore este pusă o diafragmă
din plastic uşor sub formă de calotă, conectată la o bobină numită bobină de voce
plasată în jurul unui magnet mic cilindric permanent. Bobina se deplasează în timpul
vibraţiilor, generând o tensiune mică din care rezultă semnalul trimis plăcii de sunet.
Cele cu condensator modifică o tensiune existentă, diafragma acţionând ca o
plăcuţă a unui condensator electric; când aceasta vibrează capacitatea se modifică şi
variază tensiunea.
Microfoanele se descriu prin direcţionalitate, ele calsificându-se astfel:
- omnidirecţionale, nu ţin cont de direcţia suneteleor
- unidirecţionale, are o direcţie principală, sunetele care vin pe aceasta
numindu-se sunete pe axă iar cele care se abat sunete în afara axei.
- bidirecţionale, sensibile la sunetele ce vin de pe două direcţii, zona de
sensibilitate formează cifra 8.

Microfoanele pot avea impedanţă scăzută 50-600 ohmi sau mare peste 50000
ohmi. De regulă se preferă o impedanţă de 150 ohmi.
Semnalele produse sunt între –60 şi –40 dB. Un nivel ridicat produce
distorsiuni ce pot fi eliminate prin adăugarea unui atenuator.
Microfoanele profesionale folosesc conectori XLR cu trei pini – două fire şi
semnal de masă.
♦ Difuzorul
Pentru a crea sunete ce pot fi auzite, PC-ul efectuează un lucru mecanic,
necesitând un traductor ce transmite energie de la un sistem la celălalt, numit difuzor
dinamic inventat de Kellong Rice în 1921.
Un curent electric activează o bobină de voce ce acţionează ca un electromagnet
fiind plasată în jurul unui magnet permanent. Curentul variabil din bobina de voce
schimbă valoarea câmpului magnetic ce îşi modifică forţa de atracţie şi respingere
faţă de magnetul permanent, deplasând bobina de voce, la care este conectată o
diafragmă numită conul difuzorului. Întregul mecanism se numeşte de excitare a
difuzorului.
Sistemele fonice comerciale împart gama de frecvenţe auditive ce poate fi
generată în două sau trei căi.
Difuzoarele de frecvenţă joasă (subwoofer) operează la frecvenţe mai mici de 150
Hz, cele de frecvenţă înaltă (tweeter) între 2000 – 5000 Hz peste limita superioară
a auzului uman. Difuzoarele de gamă medie se ocupă doar de frecvenţe
intermediare. gama de sunete este împărţită în domenii separate de reţeaua de
reparare.
Cutia unui difuzor este denumită ecran sau incintă, şi controlează fluxul de
sunete. Boxa este cutia ce înconjoară spatele difuzorului.
Difuzorul subwoofer extinde posibilităţile de producere a frecvenţelor joase ale
unui sistem de sunet dintr-un PC, fiind nevoie de un singură unitate. Difuzoarele
de gamă medie şi cele pentru frecvenţe înalte sunt plasate în cutii mai mici
denumite sateliţi şi includ unul sau două subwoofere pentru sunete de frecvenţe
joase.
Difuzoarele active includ un amplificator în timp ce difuzoarele pasive nu au un
astfel de dispozitiv.

4) DISPOZITIVELE MIDI
Pentru a produce fragmente muzicale prin controlarea instrumentelor muzicale
electronice externe se utilizează interfaţa MIDI (Musical Instrument Digital
Interface). Este o conexiune standard pentru interconectarea instrumentelor şi
accesoriilor lor şi conţine de regulă componente hardware şi software.
Un dispozitiv MIDI conţine un emiţător şi un receptor MIDI, fiecare port MIDI
având ca nucleu un cip UART ce converteşte datele de pe magistrala PC-ului din
formatul paralel în format serial.
Circuitele UART din sistemul MIDI formează o conexiune serială sincronă cu
viteza fixă de 31250 biţi/sec. Interfaţa MIDI se leagă de PC exact ca celelelte
porturi, şi folosesc adresa 0330h sau 0220h.
Ieşirea unui emiţător MIDI este legată de conectorul OUT al dispozitivului MIDI.
Conectorul In face legătura cu un receptor MIDI.
Principalele standarde MIDI sunt:
- General MIDI, conţine 128 programe predefinite şi 16 canale.
- Basic MIDI cu doar 4 canale şi Extended MIDI cu zece canale, sunt
realizate de Microsoft.
- formatul GS, introdus de firma Roland Corporation
- XMIDI, dezvoltat pentru a corecta problemele standardului General MIDI
Plăcile se sunet sunt mari consumatoare de resurse de sistem, având nevoie de
mai multe întreruperi, de un interval mare de porturi de intrare/ieşire şi de un
domeniu dedicat de adrese în memoria DOS înaltă.

WiNS – DMPC – Capitolul V 213
SISTEME DE STOCARE DE MARE CAPACITATE
1. TEHNOLOGII DE STOCARE MASIVĂ
Dispozitivele de stocare masivă reprezintă spaţiul în care sunt stocate datele
necesare. Stocarea masivă poate fi on-line, accesibilă instantaneu prin comenzile
CPU, sau off-line, când sunt necesare intervenţii suplimentare. Pentru ca sistemul să
aibe acces la informaţie.
Transferul datelor din sistemul de stocare masivă în memorie determină viteza
de acces la informaţiile stocate. La sistemele on-line uzuale, viteza de acces variază
de la 0.01 s la 1000 s la sistemele de bandă.
Capacitatea de stocare poate varia de la 150 KB pe o dischetă cu o singură
parte, la mai mulţi GB la HDD.
În prezent sunt utilizate mai multe variante de dispozitive de stocare masivă,
clasificate după tehnologia şi materialele folosite pentru stocare, după posibilitatea de
schimbare a mediilor de stocare pentru creşterea capacităţii, pentru schimbul de
informaţii sau din motive de securitate.
Cea mai familiară metodă de împărţire a sistemelor de stocare este în funcţie de
tipul dispozitivelor. Putem întâlni discuri, dischete, HDD, FDD, cartele PC Card,
discuri magneto-optice, CDROM, unităţi de bandă, DVD etc.
Sistemele de stocare au patru caracteristici: capacitate, viteză, confort în
folosire şi cost. Se folosesc trei tehnologii de bază: magnetică, optică şi memorii cu
semiconductoare. Unităţile magneto-optice combină tehnologiile magnetică şi optică.
Sunt utilizate două metode de acces la date: aleatoriu şi secvenţial (doar
benzile magnetice).
Majoritatea sistemelor de stocare folosesc medii de stocare sub forma
cartuşelor interschimbabile.
A) Tipuri de tehnologii
1). Tehnologia magnetică
Mediile de stocare magnetice au fost opţiunea de bază a mediilor de stocare,
datorită principalei proprietăţi a stocării magnetice: nevolatilitatea. spre deosebire de
sistemele de stocare bayzte pe circuite semiconductoare, câmpurile magnetice nu au
nevoie de o cantitate de energie pentru menţinerea stării curente.
Principiul de funcţionare este simplu: materialele magnetizate sub influenţa
unui câmp magnetic îşi păstreză câmpul magnetic. acesta transformă anumite
amestecuri sau aliaje magnetice într-un magnet permanent cu un câmp magnetic
propriu, capabil să memoreze o stare.
Elementul cheie al memoriei magnetice este permanenţa, câmpurile magnetice
fiind statice şi semipermanente. Folosind o forţă corespunzătoare, magneţii pot fi
modificaţi.

WiNS – DMPC – Capitolul V214
Există trei elemente chimice cu proprietăţi magnetice: fierul, nichelul şi
cobaltul.
În sistemele de stocare magnetice, informaţiile sunt fizic aranjate în ordinea
transferării seriale. Acest aranjament poate fi convertit direct într-un aranjament
temporar al datelor folosite în sistemele de transmisie seriale. Prin înregistrarea
mediului magnetic, particulelel magnetice sunt aranjate după un modsel
corespunzător informaţiei stocate.
Casetele audio şi video înregistrază pe bandă semnale analogice, în timp ce
calculatoarele folosesc semnale digitale. La semnalele analogice, forţa câmpului
magnetic scris pe bandă variază în funcţie de semnalul înregistrat. Sistemele digitale
folosesc un cod bazat pe modele de impulsuri de aceeaşi intensitate.
Sistemele digitale pot elimina zgomotele apărute în timpul copierii şi pot
corecta erorile minore apărute în semnale.
Principalele caracteristici ale sistemelor magnetice sunt:
- saturarea, nivelul maxim de generare a câmpului magnetic
- coercivitatea, rezistenţa câmpului magnetic la schimbare, măsurată în
orested
- remanenţa, cât de mult poate păstra cămpul magnetic un mediu magnetic.
2). Tehnologia magnetooptică
Foloseşte un laser pentru îmbunătăţirea posibilităţilor de stocare ale mediilor
magnetice. Se bazează pe mediile de stocare magnetice , partea optică fiind utilizată
ca asistenţă a mediului magnetic. raza laser este puternic concentrată asupra locului
unde macanismul magnetic trebuiesă scrie datele şi pregăteşte mediul pentru
înregistrare. Totodată este cea care citeşte datele stocate magnetic pe disc.
3). Sistemele optice
Se clasifică în trei categorii: read only – CD, DVD, write once – CDR şi
erasable - CDRW.

2. INTERFEŢE DE STOCARE
O interfaţă leagă două dispozitive diferite. scopul de bază al unui controller
este de a asigura legătura dintre o unitate de disc şi calculatorul gazdă. Interfaţa
folosită pentru sisteme de stocare masivă determină nivelul maxim de performanţă al
sistemului de stocare.
Toate informaţiile din sistemul de stocare trec prin interfaţă pentru a ajunge la
CPU şi memorie. Viteza cu care informaţiile pot traversa interfaţa stabileşte limita
superioară de performanţă a sistemului de stocare.
Rata de transfer reprezintă limita teoretică de viteză a interfeţei.
Principalele caracteristici ale interfeţelor utilizate sunt:
Interface Peak transfer rate (in megabytes per
second)
Number of
devices
Floppy disk 0.125 2
ST506 0.625 2
ESDI 3.125 2
AT Attachment
(IDE)
4 2
SCSI 5 7
Fast SCSI-2 10 7
ATA-2 (EIDE) 16 4
SSA 20 (soon, 40) 127
Ultra SCSI 40 15
P1394 100 127
FC-AL 100 126
Aaron (Proposed) 200 126
Conectabilitatea unei interfeţe determină uşurinţa de adăugare a dispozitivelor
de stocare suplimentare.
Interfeţele pot fi proiectate la două niveluri:
- nivelul de dispozitiv, proiectată pentru a asigura legătura între un anumit tip
de dispozitiv şi sistemul gazdă
- nivelul de sistem, asigură conexiunea la un nivel mai înalt, după ce toate
semnalele generate de dispozitiv au fost convertite în forma folosită de
sistemul gazdă.
A) Interfaţa AT Attachmennt
Este interfaţa dominantă, în prezent având o dezvoltare foarte mare. se
caracterizează prin viteză, cost redus şi uşurinţă în exploatare. În prezent interfaţa
dsepăşeşte limitele de performanţă ale mecanismelor unităţii.
Standardul ATA acceptă două mari categorii de transferuri Programmed I/O –
PIO şi Direct memory Acces – DMA.

Diferenţa între ele este legată de modul de folosire a resurselor sistemului,
DMA fiind mai rapidă prin controlul magistralei, iar PIO solicitând mult CPU.
Modurile de transfer şi vitezele standardului ATA sunt:
Transfer mode Cycle time Nanoseconds Speed Mbps Standard
PIO Mode 0 600 1.67 ATA
PIO Mode 3 180 11.1 ATA-2
PIO Mode 4 120 16.7 ATA-3
PIO Mode 5 90 22
DMA, Single Word, Mode 0 960 1.04 ATA
DMA, Multiple Word, Mode 0 480 4.17 ATA
DMA, Multiple Word, Mode 1 150 13.3 ATA-2
DMA, Multiple Word, Mode 2 120 16.7 ATA-3
Sistemul de adresare al interfeţei ATA se bazează pe modelul HDD, blocurile
da date au o adresă bazată pe o schemă care precizează capetele, pistele şi sectoarele,
numit adresare CHS Cylinder Head Sector.
Standardul ATA permite adresarea a 16 capete sau suprafeţe de disc separate,
fiecare cu 65536 piste, fiecare pistă cu 255 sectoare maxim a câte 512 octeţi. deci
ATA poate adresa maxim 128 MB. Sistemul BIOS al multor PC-uri limitează sever
posibilitatea de adresare a interfeţei ATA.
Rutinele bios dezvoltate pentru IBM PC XT permite adresarea discurilor cu cel
mult 255 capete de citire/scriere sau suprafeţe de disc, fiecare cu 1024 piste ce conţin
63 sectoare de 512 B, rezultă maxim 8 GB. Când două restricţii se combină, apar
limite ATA:
Feature ATA Limit BIOS Limit Combined Limit
Heads 16 255 16
Tracks 65,536 1024 1024
Sectors 255 63 63
Total sectors 267,386,880 16,450,560 1,032,192
Capacity 127.5GB 7.8GB 0.5GB
Aceste limite de adresare sunt impuse de combinarea modelelor BIOS şi ATA
când programele folosesc întreruperea BIOS 13 hex pentru accesul la dispozitivele
ATA.
O cale de depăşire a limitei de 504 MB este adăugarea unei forme de conversie
numită translaţie CHS la codul BIOS al PC-ului. Codul BIOS acceptă de la programe
şi de la sistemul de operare comenzi conform propriului sistem de adrese CHS,

limitând capacitatea la 7.8 GB, apoi converteşte aceste adrese în forma compatibilă
modului de adresare ATA.
Metoda oficială de depăşire a limitei de 505 MB impusă dispozitivelor ATA de
întreruperea 13 este adresarea de blocuri logice LBA, introdusă de interfaţa EIDE şi
specificaţiile ATA 2, care înlocuieşte adresarea CHS cu cea pe 28 biţi a blocurilor
logice.
Pentru a putea utiliza dispozitive diferite de HDD, a fost dezvoltată interfaţa
ATAPI ATA Packet Interface.
1). Cablarea şi conectorii
Cablurile ATA standard sunt de tip panglică cu 40 conductoare şi trei conectori
identici.
Se pot conecta două dispozitive, pentru trei sau patru utilizându-se 2 cabluri de
date.
Conectorii utilizaţi sunt cu 40 pini.
Pentru unităţile mai mici sunt utilizaţi conectoriu cu 44 pini, pinii 41 – 44 fiind
utilizaţi pentru alimentare. Unităţile de 2.5 inci folosesc conectori cu 50 pini.

HDD integrate pe plăcile PC Card folosesc conectori cu 68 pini.
Modul de alocare al pinilor la cablul IDE cu 40 pini este următorul.
Pin Function Pin Function
1 RESET- 2 Ground
3 Data line 7 4 Data line 8
19 Ground 20 (key pin)
21 DMARQ 22 Ground
23 DIOW- 24 Ground
25 DIOR- 26 Ground
27 IORDY 28 PSYNC:CSEL
29 DMACK- 30 Ground
31 INTRQ 32 IOCS16-
33 DA1 34 PDIAG-
35 DAO 36 DA2
37 CS1FX- 38 CS3FX-
39 DASP- 40 Ground

B) Interfaţa SCSI
SCSI este o interfaţă de nivel sistem care oferă o magistrală completă de
extensie pentru conectarea echipamentelor periferice. În termeni tehnici este numită
intefaţă paralelă SCSI.
Sistemul SCSI este o ierarhie pe trei straturi:
- nivelul superior este o structură de comandă ce permite PC-ului să
controleze toate componentele hardware SCSI
- nivelul de mijloc, include protocolul, structura software utilizată pentru
tarnsportul comenzilor prin sistemul SCSI către diferite dispozitive
- stratul inferior este format din elementele hardware – porturi, cabluri,
conectori.
Tipurile principale de interfeţe SCSI sunt:
- SCSI 1 cuprinde puţin mai mult decât interfaţa paralelă
- SCSI 2 cuprinde un set de comenzi suplimentar şi două moduri de transfer
de mare viteză opţionale
- SCSI 3, asigură mecanisme pentru folosirea setului comun de comenzi în
mai multe scheme de conectare hardware. acceptă inclusiv conexiune pe
fibră opticaă şi suportă maxim 16 dispozitive
- arhitectura SCSI avansată, Advanced SCSI Arhitecture, dezvoltată de
Seagate pentru îmbunătăţirea performanţelor SCSI. Există şi ASA II pentru
adaptarea standardului SCSI 2
- Twinchannel SCSI, un adaptor ce încorporează două magistrale SCSI
pentru a dubla numărul de dispozitive conectate
- Ultra SCSI, foloseşte interfaţa paralelă SCSI la 10 MHz şi conexiune pe 32
biţi şi poate conecta 15 dispozitive pe un port.

Interfaţa SCSI este o magistrală paralelă pe 8 biţi cu un bit de paritate pentru
detectarea erorilor. La un port se conectează maxim 7 dispozitive SCSI. Interfaţa
lucrează la 5 MHz şi permite maxim 5 MB/s.
Implementatio
n
Bus
width
Cable
configurati
on
Pin count Maximum
xfr.rate
Devices
supported
Notes
SCSI-1 8 A 50 5 8 Asynchr
onous
SCSI-2 8 A 50 10 8 Fast
SCSI-2 16 A+B 50+68 20 8 Fast +
Wide
SCSI-2 32 A+B 50+68 40 8 Fast +
Wide
SCSI-3 8 A 50 10 8 Fast
SCSI-3 16 P 68 20 16 Fast +
Wide
SCSI-3 32 P+Q 68+68 40 32 Fast +
Wide
Cablul A clasic cu 50 linii permite doar conexiuni pe 8 biţi. pentru SCSI 2 se
adaugă la cablul A unul B. SCSI 3 defineşte un sistem pe 16 biţi, se foloseşte un
cablu P, iar pentru creşterea magistralei la 32 biţi un cablu Q.
Deoarece SCSI este o magistrală, dispozitivele sunt conectate prin înlănţuire în
cascadă.
Comenzile sunt transmise către dispozitivele SCSI individuale prin
identificarea acestora după adresele SCSI, fiind utilizate 8 linii dedicate din cablul
SCSI pentru aceasta. În sistemele SCSI de 8 biţi aceste linii sunt SCSI ID 0 la ID 7.
Sistemele Wide SCSI cresc posibilităţile de identificare la 16. Cel mai mare număr
este rezervat adaptorului gazdă.
Sistemele SCSI Plug and Play alocă automat numere de identificare prin
sistemul SCAM SCSI Configured Automaticaly.
SCSI ID Priority Usual assignment
0 Lowest Boot hard disk drive
1 Low Second hard disk drive
2-6 Ascending Removable media devices
7 Highest SCSI host adapter
Dispozitivele SCSI externe folosesc două tipuri de selectoare pentru alegerea

numărului de identificare SCSI: butoane acţionate prin apăsare şi butoane rotative.
Modul de conectare
Dispozitivele interne se conectează prin conector cu 50 pini, pinul 1 roşu.
Cele externe se conectează astfel:
Pentru a împiedica reflectarea semnalelor în înlănţuirea de cabluri, standardul
SCSI cere terminarea corespunzătoare a întregului sistem SCSI, printr-un terminator
echivalent cu o sursă de 3 V înseriată cu un rezistor de 132 Ohmi. Sistemele SCAM
activează automat terminatoarele unui sistem SCSI.
Tipurile principale de conectori sunt:
- conectorul cu 50 de pini

- conectorul A cu 50 pini 25 + 25
- conectorul D cu 25 pini
- conectorul cu 68 pini folosit la Wide SCSI 2 şi Wide SCSI 3

3. UNITĂŢI DE DISCHETĂ
Unitatea de Dischetă (Floppy Disk Unit - FDU): realizată pentru a citi/scrie
informaţii de pe/pe dischete.
Unităţile de 3.5 inch echipează în mod uzual echipamentele de calcul.
Calculatoarele din generaţiile mai vechi pot avea în dotare şi o unitate de dischete de
5.25 inch, dar în general acestea au fost scoase din uz.
Dischetele pot fi protejate la scriere; de exemplu, în cazul dischetelor de 3.5
inch acest lucru este realizat prin intermediul unei ferestre culisante. Deplasând
fereastra astfel încât decuparea să fie vizibilă protejează discheta la scriere; obturând
decuparea, pot fi scrise date pe dischetă. Pe o dischetă protejată nu se pot înscrie date.
Acest lucru este util deoarece o dischetă este în general utilizată pentru schimbul de
date între calculatoare, sau pentru a instala aplicaţii noi şi prin protecţia ei ne
asigurăm că datele de pe dischetă nu pot fi afectate de viruşi.
Unităţile de dischetă sunt desemnate prin literele alfabetului A sau B. Litera A
corespunde primei unităţi de dischetă din calculator, iar litera B celei de a doua
unităţi de dischetă, dacă această există. Unitatea de dischetă A are un rol important
deoarece de pe ea se încarcă sistemul de operare, acesta fiind cel mai important
program de pe calculator. Fără un sistem de operare, utilizatorul nu poate comunica
cu echipamentul său de calcul.
A) Interfaţa pentru FDD
Seamănă cu un port serial cu câteva linii de comandă suplimentare. Sunt
utilizate două semnale Drive Select pentru cele două unităţi A şi B.
Cererile trimise de BIOSsau comenzile hardware directe sunt convertite în
impulsuri de către controllerul FDD.
Identitatea unităţii FDD este stabilită prin răsucirea ubui grup de cinci
conductoare între conectorii de pe cablu, prin care sunt inversate semnalele pentru
selectarea unităţii şi pentru controlul motorului.
Cablul utilizat este următorul.

B) Inregistrarea si citirea datelor

C) Medii de stocare

D) Modul de conectare

4. Unitatea magneto optica LS 120

5. COMPONENTELE DE BAZĂ ALE UNITĂŢILOR DE HDD
Hard-Discul (Hard-disk): reprezintă memoria permanentă de stocarea datelor şi
programelor. Pe hard-disc sunt stocate toate fişierele de date ale utilizatorului.
Capacitatea sa se măsoară în Megabytes sau Gigabytes.
Hard-discul se mai numeşte şi disc amovibil. El nu este vizibil deoarece se află
în interiorul echipamentului de calcul şi este o componentă deosebit de sensibilă care
trebuie protejată la şocuri mecanice, temperaturi mult prea înalte sau prea joase. În
cazul în care un hard-disc prezintă defecte fizice, datele de pe acesta nu mai pot fi
recuperate, de aceea se recomandă existenţă unor copii de siguranţă a datelor pentru
orice eventualitate.
În mod normal, într-un echipament de calcul pot exista unul sau mai multe
hard-discuri. Există cazuri speciale în care echipamentele nu sunt dotate cu hard-
discuri, acestea utilizându-se pe post de staţie de lucru în reţea. Unităţile de hard-disc
sunt asociate cu literele alfabetului începând cu litera C, care este alocată primului
hard-disc din echipamentul de calcul. Al doilea hard-disc are alocată litera D, al
treilea E, şamd. De pe primul hard-disc al echipamentului se poate încărca sistemul
de operare, timpul de încărcare al acestuia fiind mai scurt decât în cazul încărcării lui
de pe dischetă, datorită ratei de transfer mai ridicate.

A) Modul de functionare al HDD-ului

B) Erorile HDD-ului

C) HDD-ul viitorului

6. UNITĂŢILE CDROM
Unitatea pentru CD-ROM (CD-ROM unit): realizată pentru a citi discurile de
tip CD-ROM. Ele pot conţine următoarele tipuri de informaţii: date, muzică, secvenţe
video. Informaţiile de pe un disc CD-ROM au un caracter permanent şi nu pot fi
şterse. Unităţile CD sunt accesate utilizând literele alfabetului care rămân disponibile
după alocarea hard-discurilor. De exemplu, dacă un calculator are o unitate de
dischetă, două hard-discuri şi o unitate CD-ROM, atunci alocarea literelor se face
astfel: A - unitatea de dischetă, C - primul hard-disc (hard-discul primar), D - al
doilea hard-disc, E - unitatea CD-ROM. În general pe un echipament de calcul se
montează o singură unitate CD-ROM, dar există cazuri în care pot fi două sau mai
multe.
Unităţile de CD-ROM se caracterizează prin viteza de citire a datelor: 2X (2
speed), 8X, 20X, etc..
Este important de ştiut că unităţile CD-ROM sunt de două tipuri:
1. Cele uzuale pot numai citi informaţiile de pe un disc CD, dar nu pot scrie
date pe disc.
2. Există unităţii de CD inscriptibile (CD Recorder) utilizate pentru a înscrie
informaţiile pe discurile. Pe lângă echipamentul fizic, mai este necesar şi un program
special prin intermediul căruia se realizează inscripţionarea CD-urilor. În acest caz,
unitatea se caracterizează prin două viteze: cea de citire şi cea de scriere. Un disc CD
poate fi citit de unităţi normale CD-ROM care au o viteză de citire mai mare sau
egală cu viteza la care a fost înscripţionat.
În expansiune sunt unităţile CD reinscriptibIle care permit citirea şi reînscrierea
informaţiilor.

A) FUNCTIONARE CDROM

B) Tehnologii moderne pentru cdrom

C) Instalarea unui CDRecordable

7. DVD-UL ESTE VIITORUL ?
Unitatea pentru discuri DVD (Digital Video Disk): următoarea generaţie de
discuri CD-ROM sunt DVD-urile, care permit stocarea şi redarea filmelor. Acest tip
de unitate a fost lansată pe piaţă recent şi necesită o placă specială şi software aferent
pentru a putea fi utilizată.

8. ALTE MEDII DE STOCARE

WiNS – DMPC – CAPITOLUL VI - IMPRIMANTE SI SCANERE 259
IMPRIMANTE ŞI SCANERE
Imprimanta este un periferic utilizat pentru tipărirea informaţiilor. Există mai
multe tipuri de imprimante, cele mai populare fiind:
•Matricială: cu ace. Utilizează casete cu benzi tuşate pentru a tipări.
•Ink-jet: utilizează pentru tipărire un cartuş cu cerneală•Laser: utilizează
pentru tipărire un cartuş cu toner.
În funcţie de modul de transfer al datelor, imprimantele se împart în
următoarele categorii:
•Seriale: se conectează la portul serial prin intermediul unui cablu serial. Acest
tip de imprimante sunt lente şi în general nu se mai folosesc.
•Paralele: se conectează la portul paralel prin intermediul unui cablu paralel.

WiNS – DMPC – CAPITOLUL VI - IMPRIMANTE SI SCANERE260
1. IMPRIMANTELE MATRICEALE CU IMPACT
Imprimantele moderne folosesc modelul de tiparire matriceala cu impact.
Elementul central al acestor imprirnante este un cap de tipărire mecanic, care se
deplasează înainte şi înapoi de-a latul colii de hârtie. Mai multe ace fine de tiparire
acţioneaza ca nişte ciocănele care imprimă pe hârtie cerneala de pe o panglică - ribon
din pânză sau material plastic.
În majoritatea imprimantelor matriceale cu impact, există un mecanism destul
de complex care controlează fiecare dintre acele de tipărire. In mod normal, acul de
tipărire este ţinut la distanţă de panglica tuşată şi de hârtie cu un magnet permanent
puternic, împotriva forţei unui resort care îl împinge din spate. Magnetul este
înfăşurat intr-o bobină ce formează un electromagnet cu polaritatea opusa celei a
magnetului permanent. Pentru a lovi cu acul de tipărire panglica tuşată din faţa
hărtiei, electromagnetul este activat, iar câmpul său îl neutralizează pe cel al
magnetului permanent. În lipsa forţei magnetului permanent, resortul impinge cu
forţă acul de tipărire spre panglica tuşată, imprimând cerneala pe hărtie. După ce acul
de tipărire desenează punctul respectiv, electromagnetul este dezactivat şi magnetul
permanent readuce acul de tipărire înapoi, în poziţia de aşteptare, gata pentru o nouă
acţiune. În desenul de mai jos este prezentată o schemă de principiu a mecanismului
unui ac din capul de tipirire.
Shema de principiu a mecanismului capului de tipărire dintr-o imprimanta matriceală cu impact
Capul de tipărire al unei imprimante rnatriceale este format din mai multe ace
de tipărire de acest fel. Cele mat multe dintre imprimantele dedicate calculatoarelor
personale din prima generaţi şi multe dintre cele actuale folosesc nouă ace pozitonate
pe o coloană vericală pentru a obţine o calitate mai bună, la a doua generaţie de
imparnante numărul de ace de tipărire a fost mărit de la 9 la 18 sau 24.
Acestea sunt aranjate de obicei pe rânduri paralele şi decalate pe verticală,
existând şi unele imprimante care folosesc configuraţii diferite. Datorită numărului
mai mare de ace de tipărire plasate în acelaşi spaţiu, acele pot desena mai multe
detalii într-o singură trecere.

2. IMPRIMANTE CU JET DE CERNEALĂ

3. IMPRIMANTE LASER

4. SCANERUL

5. RECUNOAŞTEREA OPTICĂ A CARACTERELOR

6. ALTE DISPOZITIVE DE TIPĂRIRE ŞI SCANARE

WiNS – DMPC – CAPITOLUL VII - 277

WiNS – DMPC – CAPITOLUL VII -278

Manual windows

More Related Content

Viewers also liked (20)

Similar to Manual windows (20)

More from Sima Sorin (20)

Manual windows