După Primul Război Mondial, România a realizat reîntregirea națională prin unirea cu Basarabia, Bucovina și Transilvania, dar a trecut printr-o perioadă de instabilitate politică între democrație și dictatură. Perioada interbelică a fost marcată de două regimuri: unul liberal democrat între 1919 și 1938, urmat de un regim autoritar sub regele Carol al II-lea între 1938 și 1940, când partidele au fost desființate și s-a instituit dictatura personală. Scandalele și crizele economice au afectat profund societatea românească, culminând cu ascensiunea extremei drepte și a mișcărilor fasciste.