Cristian frasinaru curs practic de java

Curs practic de Java
Cristian Fr˘asinaru

Cuprins
1 Introducere ˆın Java 11
1.1 Ce este Java ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.1.1 Limbajul de programare Java . . . . . . . . . . . . . . 11
1.1.2 Platforme de lucru Java . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.1.3 Java: un limbaj compilat ¸si interpretat . . . . . . . . . 13
1.2 Primul program . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.3 Structura lexical˘a a limbajului Java . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.3.1 Setul de caractere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.3.2 Cuvinte cheie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.3.3 Identiﬁcatori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.3.4 Literali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.3.5 Separatori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.3.6 Operatori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.3.7 Comentarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.4 Tipuri de date ¸si variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.4.1 Tipuri de date . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.4.2 Variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.5 Controlul execut¸iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.5.1 Instruct¸iuni de decizie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
1.5.2 Instruct¸iuni de salt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.5.3 Instruct¸iuni pentru tratarea except¸iilor . . . . . . . . . 26
1.5.4 Alte instruct¸iuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
1.6 Vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
1.6.1 Crearea unui vector . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
1.6.2 Tablouri multidimensionale . . . . . . . . . . . . . . . 28
1.6.3 Dimensiunea unui vector . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
1.6.4 Copierea vectorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
1

2 CUPRINS
1.6.5 Sortarea vectorilor - clasa Arrays . . . . . . . . . . . . 29
1.6.6 Vectori cu dimensiune variabil˘a ¸si eterogeni . . . . . . 30
1.7 S¸iruri de caractere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
1.8 Folosirea argumentelor de la linia de comand˘a . . . . . . . . . 31
1.8.1 Transmiterea argumentelor . . . . . . . . . . . . . . . . 31
1.8.2 Primirea argumentelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
1.8.3 Argumente numerice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2 Obiecte ¸si clase 35
2.1 Ciclul de viat¸˘a al unui obiect . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.1.1 Crearea obiectelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.1.2 Folosirea obiectelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.1.3 Distrugerea obiectelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.2 Crearea claselor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.2.1 Declararea claselor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.2.2 Extinderea claselor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
2.2.3 Corpul unei clase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2.2.4 Constructorii unei clase . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.2.5 Declararea variabilelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2.2.6 this ¸si super . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.3 Implementarea metodelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.3.1 Declararea metodelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.3.2 Tipul returnat de o metod˘a . . . . . . . . . . . . . . . 52
2.3.3 Trimiterea parametrilor c˘atre o metod˘a . . . . . . . . . 53
2.3.4 Metode cu num˘ar variabil de argumente . . . . . . . . 56
2.3.5 Supraˆınc˘arcarea ¸si supradefinirea metodelor . . . . . . 57
2.4 Modificatori de acces . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
2.5 Membri de instant¸˘a ¸si membri de clas˘a . . . . . . . . . . . . . 59
2.5.1 Variabile de instant¸˘a ¸si de clas˘a . . . . . . . . . . . . . 59
2.5.2 Metode de instant¸˘a ¸si de clas˘a . . . . . . . . . . . . . . 61
2.5.3 Utilitatea membrilor de clas˘a . . . . . . . . . . . . . . 62
2.5.4 Blocuri statice de init¸ializare . . . . . . . . . . . . . . . 63
2.6 Clase imbricate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
2.6.1 Definirea claselor imbricate . . . . . . . . . . . . . . . . 64
2.6.2 Clase interne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
2.6.3 Identificare claselor imbricate . . . . . . . . . . . . . . 66
2.6.4 Clase anonime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
2.7 Clase ¸si metode abstracte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67

CUPRINS 3
2.7.1 Declararea unei clase abstracte . . . . . . . . . . . . . 68
2.7.2 Metode abstracte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
2.8 Clasa Object . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
2.8.1 Orice clas˘a are o superclas˘a . . . . . . . . . . . . . . . 71
2.8.2 Clasa Object . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
2.9 Conversii automate ˆıntre tipuri . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
2.10 Tipul de date enumerare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
3 Except¸ii 77
3.1 Ce sunt except¸iile ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
3.2 ”Prinderea” ¸si tratarea except¸iilor . . . . . . . . . . . . . . . . 78
3.3 ”Aruncarea” except¸iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
3.4 Avantajele trat˘arii except¸iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
3.4.1 Separarea codului pentru tratarea erorilor . . . . . . . 85
3.4.2 Propagarea erorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
3.4.3 Gruparea erorilor dup˘a tipul lor . . . . . . . . . . . . . 89
3.5 Ierarhia claselor ce descriu except¸ii . . . . . . . . . . . . . . . 90
3.6 Except¸ii la execut¸ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
3.7 Crearea propriilor except¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
4 Intr˘ari ¸si ie¸siri 95
4.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4.1.1 Ce sunt fluxurile? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4.1.2 Clasificarea fluxurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
4.1.3 Ierarhia claselor pentru lucrul cu fluxuri . . . . . . . . 97
4.1.4 Metode comune fluxurilor . . . . . . . . . . . . . . . . 98
4.2 Folosirea fluxurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
4.2.1 Fluxuri primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
4.2.2 Fluxuri de procesare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
4.2.3 Crearea unui flux . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
4.2.4 Fluxuri pentru lucrul cu fi¸siere . . . . . . . . . . . . . . 103
4.2.5 Citirea ¸si scrierea cu buffer . . . . . . . . . . . . . . . . 105
4.2.6 Concatenarea fluxurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
4.2.7 Fluxuri pentru filtrarea datelor . . . . . . . . . . . . . 108
4.2.8 Clasele DataInputStream ¸si DataOutputStream . . . . 109
4.3 Intr˘ari ¸si ie¸siri formatate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
4.3.1 Intr˘ari formatate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
4.3.2 Ie¸siri formatate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111

4 CUPRINS
4.4 Fluxuri standard de intrare ¸si ie¸sire . . . . . . . . . . . . . . . 111
4.4.1 Afisarea informat¸iilor pe ecran . . . . . . . . . . . . . . 112
4.4.2 Citirea datelor de la tastatur˘a . . . . . . . . . . . . . . 112
4.4.3 Redirectarea fluxurilor standard . . . . . . . . . . . . . 113
4.4.4 Analiza lexical˘a pe fluxuri (clasa StreamTokenizer) . . 115
4.5 Clasa RandomAccesFile (fi¸siere cu acces direct) . . . . . . . . 117
4.6 Clasa File . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
5 Interfet¸e 121
5.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
5.1.1 Ce este o interfat¸˘a ? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
5.2 Folosirea interfet¸elor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
5.2.1 Definirea unei interfet¸e . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
5.2.2 Implementarea unei interfet¸e . . . . . . . . . . . . . . . 123
5.2.3 Exemplu: implementarea unei stive . . . . . . . . . . . 124
5.3 Interfet¸e ¸si clase abstracte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
5.4 Mo¸stenire multipl˘a prin interfet¸e . . . . . . . . . . . . . . . . 130
5.5 Utilitatea interfet¸elor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
5.5.1 Crearea grupurilor de constante . . . . . . . . . . . . . 132
5.5.2 Transmiterea metodelor ca parametri . . . . . . . . . . 133
5.6 Interfat¸a FilenameFilter . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
5.6.1 Folosirea claselor anonime . . . . . . . . . . . . . . . . 137
5.7 Compararea obiectelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
5.7.1 Interfat¸a Comparable . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
5.7.2 Interfat¸a Comparator . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
5.8 Adaptori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
6 Organizarea claselor 145
6.1 Pachete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
6.1.1 Pachetele standard (J2SDK) . . . . . . . . . . . . . . . 145
6.1.2 Folosirea membrilor unui pachet . . . . . . . . . . . . . 146
6.1.3 Importul unei clase sau interfet¸e . . . . . . . . . . . . . 147
6.1.4 Importul la cerere dintr-un pachet . . . . . . . . . . . . 148
6.1.5 Importul static . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
6.1.6 Crearea unui pachet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
6.1.7 Denumirea unui pachet . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
6.2 Organizarea fi¸sierelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
6.2.1 Organizarea fi¸sierelor surs˘a . . . . . . . . . . . . . . . . 152

CUPRINS 5
6.2.2 Organizarea unit˘at¸ilor de compilare (.class) . . . . . 154
6.2.3 Necesitatea organiz˘arii fi¸sierelor . . . . . . . . . . . . . 155
6.2.4 Setarea c˘aii de c˘autare (CLASSPATH) . . . . . . . . . 156
6.3 Arhive JAR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
6.3.1 Folosirea utilitarului jar . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
6.3.2 Executarea aplicat¸iilor arhivate . . . . . . . . . . . . . 159
7 Colect¸ii 161
7.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
7.2 Interfet¸e ce descriu colect¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
7.3 Implement˘ari ale colect¸iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
7.4 Folosirea eficient˘a a colect¸iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
7.5 Algoritmi polimorfici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
7.6 Tipuri generice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
7.7 Iteratori ¸si enumer˘ari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
8 Serializarea obiectelor 177
8.1 Folosirea serializ˘arii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
8.1.1 Serializarea tipurilor primitive . . . . . . . . . . . . . . 179
8.1.2 Serializarea obiectelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
8.1.3 Clasa ObjectOutputStream . . . . . . . . . . . . . . . 180
8.1.4 Clasa ObjectInputStream . . . . . . . . . . . . . . . . 181
8.2 Obiecte serializabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
8.2.1 Implementarea interfet¸ei Serializable . . . . . . . . . . 183
8.2.2 Controlul serializ˘arii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
8.3 Personalizarea serializ˘arii obiectelor . . . . . . . . . . . . . . . 187
8.3.1 Controlul versiunilor claselor . . . . . . . . . . . . . . . 188
8.3.2 Securizarea datelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
8.3.3 Implementarea interfet¸ei Externalizable . . . . . . . . . 194
8.4 Clonarea obiectelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
9 Interfat¸a grafic˘a cu utilizatorul 199
9.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
9.2 Modelul AWT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200
9.2.1 Componentele AWT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
9.2.2 Suprafet¸e de afi¸sare (Clasa Container) . . . . . . . . . 204
9.3 Gestionarea pozit¸ion˘arii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206
9.3.1 Folosirea gestionarilor de pozit¸ionare . . . . . . . . . . 207

6 CUPRINS
9.3.2 Gestionarul FlowLayout . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
9.3.3 Gestionarul BorderLayout . . . . . . . . . . . . . . . . 210
9.3.4 Gestionarul GridLayout . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
9.3.5 Gestionarul CardLayout . . . . . . . . . . . . . . . . . 212
9.3.6 Gestionarul GridBagLayout . . . . . . . . . . . . . . . 214
9.3.7 Gruparea componentelor (Clasa Panel) . . . . . . . . . 218
9.4 Tratarea evenimentelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219
9.4.1 Exemplu de tratare a evenimentelor . . . . . . . . . . . 221
9.4.2 Tipuri de evenimente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224
9.4.3 Folosirea adaptorilor ¸si a claselor anonime . . . . . . . 227
9.5 Folosirea ferestrelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232
9.5.1 Clasa Window . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232
9.5.2 Clasa Frame . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233
9.5.3 Clasa Dialog . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236
9.5.4 Clasa FileDialog . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239
9.6 Folosirea meniurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242
9.6.1 Ierarhia claselor ce descriu meniuri . . . . . . . . . . . 243
9.6.2 Tratarea evenimentelor generate de meniuri . . . . . . 246
9.6.3 Meniuri de context (popup) . . . . . . . . . . . . . . . 247
9.6.4 Acceleratori (Clasa MenuShortcut) . . . . . . . . . . . 250
9.7 Folosirea componentelor AWT . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250
9.7.1 Clasa Label . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251
9.7.2 Clasa Button . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252
9.7.3 Clasa Checkbox . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253
9.7.4 Clasa CheckboxGroup . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255
9.7.5 Clasa Choice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257
9.7.6 Clasa List . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259
9.7.7 Clasa ScrollBar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261
9.7.8 Clasa ScrollPane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262
9.7.9 Clasa TextField . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
9.7.10 Clasa TextArea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 265
10 Desenarea 269
10.1 Conceptul de desenare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269
10.1.1 Metoda paint . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 270
10.1.2 Suprafet¸e de desenare - clasa Canvas . . . . . . . . . . 271
10.2 Contextul graﬁc de desenare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274
10.2.1 Propriet˘at¸ile contextului graﬁc . . . . . . . . . . . . . . 275

CUPRINS 7
10.2.2 Primitive grafice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275
10.3 Folosirea fonturilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 276
10.3.1 Clasa Font . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277
10.3.2 Clasa FontMetrics . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 279
10.4 Folosirea culorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 282
10.5 Folosirea imaginilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 286
10.5.1 Afi¸sarea imaginilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 287
10.5.2 Monitorizarea ˆınc˘arc˘arii imaginilor . . . . . . . . . . . 289
10.5.3 Mecanismul de ”double-buffering” . . . . . . . . . . . . 291
10.5.4 Salvarea desenelor ˆın format JPEG . . . . . . . . . . . 291
10.5.5 Crearea imaginilor ˆın memorie . . . . . . . . . . . . . 292
10.6 Tip˘arirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 293
11 Swing 299
11.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299
11.1.1 JFC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299
11.1.2 Swing API . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 300
11.1.3 Asem˘an˘ari ¸si deosebiri cu AWT . . . . . . . . . . . . . 301
11.2 Folosirea ferestrelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 304
11.2.1 Ferestre interne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 305
11.3 Clasa JComponent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 307
11.4 Arhitectura modelului Swing . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 310
11.5 Folosirea modelelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 310
11.5.1 Tratarea evenimentelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 314
11.6 Folosirea componentelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 316
11.6.1 Componente atomice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 316
11.6.2 Componente pentru editare de text . . . . . . . . . . . 316
11.6.3 Componente pentru selectarea unor elemente . . . . . . 319
11.6.4 Tabele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 324
11.6.5 Arbori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 329
11.6.6 Containere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 332
11.6.7 Dialoguri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 335
11.7 Desenarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 336
11.7.1 Metode specifice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 336
11.7.2 Considerat¸ii generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 338
11.8 Look and Feel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 340

8 CUPRINS
12 Fire de execut¸ie 343
12.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 343
12.2 Crearea unui fir de execut¸ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 344
12.2.1 Extinderea clasei Thread . . . . . . . . . . . . . . . . . 345
12.2.2 Implementarea interfet¸ei Runnable . . . . . . . . . . . 347
12.3 Ciclul de viat¸˘a al unui fir de execut¸ie . . . . . . . . . . . . . . 352
12.3.1 Terminarea unui fir de execut¸ie . . . . . . . . . . . . . 355
12.3.2 Fire de execut¸ie de tip ”daemon” . . . . . . . . . . . . 357
12.3.3 Stabilirea priorit˘at¸ilor de execut¸ie . . . . . . . . . . . . 358
12.3.4 Sincronizarea firelor de execut¸ie . . . . . . . . . . . . . 362
12.3.5 Scenariul produc˘ator / consumator . . . . . . . . . . . 362
12.3.6 Monitoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 367
12.3.7 Semafoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 369
12.3.8 Probleme legate de sincronizare . . . . . . . . . . . . . 371
12.4 Gruparea firelor de execut¸ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 373
12.5 Comunicarea prin fluxuri de tip ”pipe” . . . . . . . . . . . . . 376
12.6 Clasele Timer ¸si TimerTask . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 378
13 Programare ˆın ret¸ea 383
13.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 383
13.2 Lucrul cu URL-uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 385
13.3 Socket-uri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 387
13.4 Comunicarea prin conexiuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 388
13.5 Comunicarea prin datagrame . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 393
13.6 Trimiterea de mesaje c˘atre mai mult¸i client¸i . . . . . . . . . . 397
14 Appleturi 401
14.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 401
14.2 Crearea unui applet simplu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 402
14.3 Ciclul de viat¸˘a al unui applet . . . . . . . . . . . . . . . . . . 404
14.4 Interfat¸a grafic˘a cu utilizatorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . 406
14.5 Definirea ¸si folosirea parametrilor . . . . . . . . . . . . . . . . 408
14.6 Tag-ul APPLET . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 410
14.7 Folosirea firelor de execut¸ie ˆın appleturi . . . . . . . . . . . . . 412
14.8 Alte metode oferite de clasa Applet . . . . . . . . . . . . . . . 416
14.9 Arhivarea appleturilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 420
14.10Restrict¸ii de securitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 421
14.11Appleturi care sunt ¸si aplicat¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 421

CUPRINS 9
15 Lucrul cu baze de date 423
15.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 423
15.1.1 Generalit˘at¸i despre baze de date . . . . . . . . . . . . . 423
15.1.2 JDBC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 424
15.2 Conectarea la o baz˘a de date . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 425
15.2.1 Inregistrarea unui driver . . . . . . . . . . . . . . . . . 426
15.2.2 Speciﬁcarea unei baze de date . . . . . . . . . . . . . . 427
15.2.3 Tipuri de drivere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 428
15.2.4 Realizarea unei conexiuni . . . . . . . . . . . . . . . . 430
15.3 Efectuarea de secvent¸e SQL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 431
15.3.1 Interfat¸a Statement . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 432
15.3.2 Interfat¸a PreparedStatement . . . . . . . . . . . . . . . 434
15.3.3 Interfat¸a CallableStatement . . . . . . . . . . . . . . . 437
15.3.4 Obt¸inerea ¸si prelucrarea rezultatelor . . . . . . . . . . 438
15.3.5 Interfat¸a ResultSet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 438
15.3.6 Exemplu simplu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 440
15.4 Lucrul cu meta-date . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 442
15.4.1 Interfat¸a DatabaseMetaData . . . . . . . . . . . . . . . 442
15.4.2 Interfat¸a ResultSetMetaData . . . . . . . . . . . . . . 443
16 Lucrul dinamic cu clase 445
16.1 Inc˘arcarea claselor ˆın memorie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 445
16.2 Mecanismul reﬂect˘arii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 452
16.2.1 Examinarea claselor ¸si interfet¸elor . . . . . . . . . . . . 453
16.2.2 Manipularea obiectelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 456
16.2.3 Lucrul dinamic cu vectori . . . . . . . . . . . . . . . . 460

Capitolul 1
Introducere ˆın Java
1.1 Ce este Java ?
Java este o tehnologie inovatoare lansat˘a de compania Sun Microsystems ˆın
1995, care a avut un impact remarcabil asupra ˆıntregii comunit˘at¸i a dez-
voltatorilor de software, impunându-se prin calit˘at¸i deosebite cum ar fi sim-
plitate, robustet¸e ¸si nu ˆın ultimul rând portabilitate. Denumit˘a init¸ial OAK,
tehnologia Java este format˘a dintr-un limbaj de programare de nivel ˆınalt pe
baza c˘aruia sunt construite o serie de platforme destinate implement˘arii de
aplicat¸ii pentru toate segmentele industriei software.
1.1.1 Limbajul de programare Java
Inainte de a prezenta ˆın detaliu aspectele tehnice ale limbajului Java, s˘a am-
intim caracteristicile sale principale, care l-au transformat ˆıntr-un interval de
timp atât de scurt ˆıntr-una din cele mai pupulare opt¸iuni pentru dezvoltarea
de aplicat¸ii, indiferent de domeniu sau de complexitatea lor.
• Simplitate - elimin˘a supraˆınc˘arcarea operatorilor, mo¸stenirea multipl˘a
¸si toate ”facilit˘at¸ile” ce pot provoca scrierea unui cod confuz.
• U¸surint¸˘a ˆın crearea de aplicat¸ii complexe ce folosesc programarea ˆın
ret¸ea, fire de execut¸ie, interfat¸˘a grafic˘a, baze de date, etc.
• Robustet¸e - elimin˘a sursele frecvente de erori ce apar ˆın programare
prin renunt¸area la pointeri, administrarea automat˘a a memoriei ¸si elim-
11

12 CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN JAVA
inarea pierderilor de memorie printr-o procedur˘a de colectare a obiectelor
care nu mai sunt referite, ce ruleaz˘a ˆın fundal (”garbage collector”).
• Complet orientat pe obiecte - elimin˘a complet stilul de programare
procedural.
• Securitate - este un limbaj de programare foarte sigur, furnizând
mecanisme stricte de securitate a programelor concretizate prin: ver-
ificarea dinamic˘a a codului pentru detectarea secvent¸elor periculoase,
impunerea unor reguli stricte pentru rularea proceselor la distant¸˘a, etc.
• Neutralitate arhitectural˘a - comportamentul unei aplicat¸ii Java nu
depinde de arhitectura fizic˘a a ma¸sinii pe care ruleaz˘a.
• Portabililtate - Java este un limbaj independent de platforma de lu-
cru, aceea¸si aplicat¸ie rulând f˘ar˘a nici o modificare ¸si f˘ar˘a a necesita re-
compilarea ei pe sisteme de operare diferite cum ar fi Windows, Linux,
Mac OS, Solaris, etc. lucru care aduce economii substant¸iale firmelor
dezvoltatoare de aplicat¸ii.
• Este compilat ¸si interpretat, aceasta fiind solut¸ia eficient˘a pentru
obt¸inerea portabilit˘at¸ii.
• Performant¸˘a - de¸si mai lent decât limbajele de programare care genereaz˘a
executabile native pentru o anumit˘a platform˘a de lucru, compilatorul
Java asigur˘a o performant¸˘a ridicat˘a a codului de octet¸i, astfel ˆıncât
viteza de lucru put¸in mai sc˘azut˘a nu va fi un impedimentˆın dezvoltarea
de aplicat¸ii oricât de complexe, inclusiv grafic˘a 3D, animat¸ie, etc.
• Este modelat dup˘a C ¸si C++, trecerea de la C, C++ la Java
f˘acându-se foarte u¸sor.
1.1.2 Platforme de lucru Java
Limbajul de programare Java a fost folosit la dezvoltarea unor tehnologii ded-
icate rezolv˘arii unor probleme din cele mai diverse domenii. Aceste tehnologii
au fost grupate ˆın a¸sa numitele platforme de lucru, ce reprezint˘a seturi de
libr˘arii scrise ˆın limbajul Java, precum ¸si diverse programe utilitare, folosite
pentru dezvoltarea de aplicat¸ii sau componente destinate unei anume cate-
gorii de utilizatori.

1.1. CE ESTE JAVA ? 13
• J2SE (Standard Edition)
Este platforma standard de lucru ce ofer˘a suport pentru crearea de
aplicat¸ii independente ¸si appleturi.
De asemenea, aici este inclus˘a ¸si tehnologia Java Web Start ce furnizeaz˘a
o modalitate extrem de facil˘a pentru lansarea ¸si instalarea local˘a a pro-
gramelor scriseˆın Java direct de pe Web, oferind cea mai comod˘a solut¸ie
pentru distribut¸ia ¸si actualizarea aplicat¸iilor Java.
• J2ME (Micro Edition)
Folosind Java, programarea dispozitivelor mobile este extrem de simpl˘a,
platforma de lucru J2ME oferind suportul necesar scrierii de programe
dedicate acestui scop.
• J2EE (Enterprise Edition)
Aceast˘a platform˘a ofer˘a API-ul necesar dezvolt˘arii de aplicat¸ii com-
plexe, formate din componente ce trebuie s˘a rulezeˆın sisteme eterogene,
cu informat¸iile memorate ˆın baze de date distribuite, etc.
Tot aici g˘asim ¸si suportul necesar pentru crearea de aplicat¸ii ¸si servicii
Web, bazate pe componente cum ar fi servleturi, pagini JSP, etc.
Toate distribut¸iile Java sunt oferite gratuit ¸si pot fi desc˘arcate de pe
Internet de la adresa ”http://java.sun.com”.
In continuare, vom folosi termenul J2SDK pentru a ne referi la distribut¸ia
standard J2SE 1.5 SDK (Tiger).
1.1.3 Java: un limbaj compilat ¸si interpretat
In funct¸ie de modul de execut¸ie a aplicat¸iilor, limbajele de programare se
ˆımpart ˆın dou˘a categorii:
• Interpretate: instruct¸iunile sunt citite linie cu linie de un program
numit interpretor ¸si traduse ˆın instruct¸iuni ma¸sin˘a. Avantajul aces-
tei solut¸ii este simplitatea ¸si faptul c˘a fiind interpretat˘a direct sursa
programului obt¸inem portabilitatea. Dezavantajul evident este viteza
de execut¸ie redus˘a. Probabil cel mai cunoscute limbaj interpretat este
limbajul Basic.
• Compilate: codul surs˘a al programelor este transformat de compi-
lator ˆıntr-un cod ce poate fi executat direct de procesor, numit cod

ma¸sin˘a. Avantajul este execut¸ia extrem de rapid˘a, dezavantajul fiind
lipsa portabilit˘at¸ii, codul compilat ˆıntr-un format de nivel sc˘azut nu
poate fi rulat decât pe platforma de lucru pe care a fost compilat.
Limbajul Java combin˘a solut¸iile amintite mai sus, programele Java fiind
atât interpretate cât ¸si compilate. A¸sadar vom avea la dispozit¸ie un compi-
lator responsabil cu transformarea surselor programului ˆın a¸sa numitul cod
de octet¸i, precum ¸si un interpretor ce va executa respectivul cod de octet¸i.
Codul de octet¸i este diferit de codul ma¸sin˘a. Codul ma¸sin˘a este reprezen-
tat de o succesiune de instruct¸iuni specifice unui anumit procesor ¸si unei an-
umite platforme de lucru reprezentate ˆın format binar astfel ˆıncât s˘a poat˘a
fi executate f˘ar˘a a mai necesita nici o prelucrare.
Codurile de octet¸i sunt seturi de instruct¸iuni care seam˘an˘a cu codul scris
ˆın limbaj de asamblare ¸si sunt generate de compilator independent de mediul
de lucru. In timp ce codul ma¸sin˘a este executat direct de c˘atre procesor ¸si
poate fi folosit numai pe platforma pe care a fost creat, codul de octet¸i este
interpretat de mediul Java ¸si de aceea poate fi rulat pe orice platform˘a pe
care este instalat˘a mediul de execut¸ie Java.
Prin ma¸sina virtual˘a Java (JVM) vom ˆınt¸elege mediul de execut¸ie al
aplicat¸iilor Java. Pentru ca un cod de octet¸i s˘a poat˘a fi executat pe un
anumit calculator, pe acesta trebuie s˘a fie instalat˘a o ma¸sin˘a virtual˘a Java.
Acest lucru este realizat automat de c˘atre distribut¸ia J2SDK.
1.2 Primul program
Crearea oric˘arei aplicat¸ii Java presupune efectuarea urm˘atorilor pa¸si:
1. Scriererea codului surs˘a
class FirstApp {
public static void main( String args[]) {
System.out.println("Hello world!");
}
}

1.2. PRIMUL PROGRAM 15
Toate aplicat¸iile Java cont¸in o clas˘a principal˘a(primar˘a) ˆın care trebuie
s˘a se gaseasc˘a metoda main. Clasele aplicat¸iei se pot gasi fie ˆıntr-un singur
fi¸sier, fie ˆın mai multe.
2. Salvarea fi¸sierelor surs˘a
Se va face ˆın fi¸siere care au obligatoriu extensia java, nici o alt˘a exten-
sie nefiind acceptat˘a. Este recomandat ca fi¸sierul care cont¸ine codul surs˘a
al clasei primare s˘a aib˘a acela¸si nume cu cel al clasei, de¸si acest lucru nu
este obligatoriu. S˘a presupunem c˘a am salvat exemplul de mai sus ˆın fi¸sierul
C:introFirstApp.java.
3. Compilarea aplicat¸iei
Pentru compilare vom folosi compilatorul javac din distribut¸ia J2SDK.
Apelul compilatorului se face pentru fi¸sierul ce cont¸ine clasa principal˘a a
aplicat¸iei sau pentru orice fi¸sier/fi¸siere cu extensia java. Compilatorul creeaz˘a
câte un fi¸sier separat pentru fiecare clas˘a a programului. Acestea au extensia
.class ¸si implicit sunt plasate ˆın acela¸si director cu fi¸sierele surs˘a.
javac FirstApp.java
In cazul ˆın care compilarea a reu¸sit va fi generat fi¸sierul FirstApp.class.
4. Rularea aplicat¸iei
Se face cu interpretorul java, apelat pentru unitatea de compilare core-
spunz˘atoare clasei principale. Deoarece interpretorul are ca argument de
intrare numele clasei principale ¸si nu numele unui fi¸sier, ne vom pozit¸iona
ˆın directorul ce cont¸ine fi¸sierul FirstApp.class ¸si vom apela interpretorul
astfel:
java FirstApp
Rularea unei aplicat¸ii care nu folose¸ste interfat¸˘a grafic˘a, se va face ˆıntr-o
fereastr˘a sistem.

Atent¸ie
Un apel de genul java c:introFirstApp.class este gre¸sit!
1.3 Structura lexical˘a a limbajului Java
1.3.1 Setul de caractere
Limbajului Java lucreaz˘a ˆın mod nativ folosind setul de caractere Unicode.
Acesta este un standard internat¸ional careˆınlocuie¸ste vechiul set de caractere
ASCII ¸si care folose¸ste pentru reprezentarea caracterelor 2 octet¸i, ceea ce
ˆınseamn˘a c˘a se pot reprezenta 65536 de semne, spre deosebire de ASCII, unde
era posibil˘a reprezentarea a doar 256 de caractere. Primele 256 caractere
Unicode corespund celor ASCII, referirea la celelalte f˘acându-se prin uxxxx,
unde xxxx reprezint˘a codul caracterului.
O alt˘a caracteristic˘a a setului de caractere Unicode este faptul c˘a ˆıntreg
intervalul de reprezentare a simbolurilor este divizat ˆın subintervale numite
blocuri, câteva exemple de blocuri fiind: Basic Latin, Greek, Arabic, Gothic,
Currency, Mathematical, Arrows, Musical, etc.
Mai jos sunt oferite câteva exemple de caractere Unicode.
• u0030 - u0039 : cifre ISO-Latin 0 - 9
• u0660 - u0669 : cifre arabic-indic 0 - 9
• u03B1 - u03C9 : simboluri grece¸sti α − ω
• u2200 - u22FF : simboluri matematice (∀, ∃, ∅, etc.)
• u4e00 - u9fff : litere din alfabetul Han (Chinez, Japonez, Coreean)
Mai multe informat¸ii legate de reprezentarea Unicode pot fi obt¸inute la
adresa ”http://www.unicode.org”.
1.3.2 Cuvinte cheie
Cuvintele rezervate ˆın Java sunt, cu câteva except¸ii, cele din C++ ¸si au fost
enumerate ˆın tabelul de mai jos. Acestea nu pot fi folosite ca nume de clase,

1.3. STRUCTURA LEXICAL ˘A A LIMBAJULUI JAVA 17
interfet¸e, variabile sau metode. true, false, null nu sunt cuvinte cheie,
dar nu pot fi nici ele folosite ca nume ˆın aplicat¸ii. Cuvintele marcate prin ∗
sunt rezervate, dar nu sunt folosite.
abstract double int strictfp
boolean else interface super
break extends long switch
byte final native synchronized
case finally new this
catch float package throw
char for private throws
class goto* protected transient
const* if public try
continue implements return void
default import short volatile
do instanceof static while
Incepând cu versiunea 1.5, mai exist˘a ¸si cuvântul cheie enum.
1.3.3 Identificatori
Sunt secvent¸e nelimitate de litere ¸si cifre Unicode, ˆıncepând cu o liter˘a. Dup˘a
cum am mai spus, identificatorii nu au voie s˘a fie identici cu cuvintele rezer-
vate.
1.3.4 Literali
Literalii pot fi de urm˘atoarele tipuri:
• Intregi
Sunt acceptate 3 baze de numerat¸ie : baza 10, baza 16 (ˆıncep cu car-
acterele 0x) ¸si baza 8 (ˆıncep cu cifra 0) ¸si pot fi de dou˘a tipuri:
– normali - se reprezint˘a pe 4 octet¸i (32 bit¸i)
– lungi - se reprezint˘a pe 8 octet¸i (64 bit¸i) ¸si se termin˘a cu caracterul
L (sau l).

• Flotant¸i
Pentru ca un literal s˘a fie considerat flotant el trebuie s˘a aib˘a cel put¸in o
zecimal˘a dup˘a virgul˘a, s˘a fie ˆın notat¸ie exponent¸ial˘a sau s˘a aib˘a sufixul
F sau f pentru valorile normale - reprezentate pe 32 bit¸i, respectiv D
sau d pentru valorile duble - reprezentate pe 64 bit¸i.
Exemple: 1.0, 2e2, 3f, 4D.
• Logici
Sunt reprezentat¸i de true - valoarea logic˘a de adev˘ar, respectiv false
- valoarea logic˘a de fals.
Atent¸ie
Spre deosebire de C++, literalii ˆıntregi 1 ¸si 0 nu mai au semnificat¸ia
de adev˘arat, respectiv fals.
• Caracter
Un literal de tip caracter este utilizat pentru a exprima caracterele co-
dului Unicode. Reprezentarea se face fie folosind o liter˘a, fie o secvent¸˘a
escape scris˘a ˆıntre apostrofuri. Secvent¸ele escape permit specificarea
caracterelor care nu au reprezentare grafic˘a ¸si reprezentarea unor car-
actere speciale precum backslash, apostrof, etc. Secvent¸ele escape pre-
definite ˆın Java sunt:
– ’b’ : Backspace (BS)
– ’t’ : Tab orizontal (HT)
– ’n’ : Linie nou˘a (LF)
– ’f’ : Pagin˘a nou˘a (FF)
– ’r’ : Inceput de rând (CR)
– ’"’ : Ghilimele
– ’’’ : Apostrof
– ’’ : Backslash

1.3. STRUCTURA LEXICAL ˘A A LIMBAJULUI JAVA 19
• S¸iruri de caractere
Un literal ¸sir de caractere este format din zero sau mai multe caractere
ˆıntre ghilimele. Caracterele care formeaz˘a ¸sirul pot fi caractere grafice
sau secvent¸e escape.
Dac˘a ¸sirul este prea lung el poate fi scris ca o concatenare de sub¸siruri
de dimensiune mai mic˘a, concatenarea ¸sirurilor realizându-se cu oper-
atorul +, ca ˆın exemplul: "Ana " + " are " + " mere ". Sirul vid
este "".
Dup˘a cum vom vedea, orice ¸sir este de fapt o instant¸˘a a clasei String,
definit˘a ˆın pachetul java.lang.
1.3.5 Separatori
Un separator este un caracter care indic˘a sfâr¸situl unei unit˘at¸i lexicale ¸si
ınceputul alteia. In Java separatorii sunt urm˘atorii: ( ) [ ] ; , . .
Instruct¸iunile unui program se separ˘a cu punct ¸si virgul˘a.
1.3.6 Operatori
Operatorii Java sunt, cu mici deosebiri, cei din C++:
• atribuirea: =
• operatori matematici: +, -, *, /, %, ++, -- .
Este permis˘a notat¸ia prescurtat˘a de forma lval op= rval: x += 2 n
-= 3
Exist˘a operatori pentru autoincrementare ¸si autodecrementare (post ¸si
pre): x++, ++x, n--, --n
Evaluarea expresiilor logice se face prin metoda scurtcircuitului: evalu-
area se opre¸ste ˆın momentul ˆın care valoarea de adev˘ar a expresiei este
sigur determinat˘a.
• operatori logici: &&(and), ||(or), !(not)
• operatori relat¸ionali: <, <=, >, <=, ==, !=
• operatori pe bit¸i: &(and), |(or), ^ (xor), ~ (not)
• operatori de translat¸ie: <<, >>, >>> (shift la dreapta f˘ar˘a semn)

• operatorul if-else: expresie-logica ? val-true : val-false
• operatorul , (virgul˘a) folosit pentru evaluarea secvent¸ial˘a a operat¸iilor:
int x=0, y=1, z=2;
• operatorul + pentru concatenarea ¸sirurilor:
String s1="Ana";
String s2="mere";
int x=10;
System.out.println(s1 + " are " + x + " " + s2);
• operatori pentru conversii (cast) : (tip-de-data)
int a = (int)’a’;
char c = (char)96;
int i = 200;
long l = (long)i; //widening conversion
long l2 = (long)200;
int i2 = (int)l2; //narrowing conversion
1.3.7 Comentarii
In Java exist˘a trei feluri de comentarii:
• Comentarii pe mai multe linii, ˆınchise ˆıntre /* ¸si */.
• Comentarii pe mai multe linii care t¸in de documentat¸ie, ˆınchise ˆıntre
/** ¸si */. Textul dintre cele dou˘a secvent¸e este automat mutat ˆın
documentat¸ia aplicat¸iei de c˘atre generatorul automat de documentat¸ie
javadoc.
• Comentarii pe o singur˘a linie, care incep cu //.
Observat¸ii:
• Nu putem scrie comentarii ˆın interiorul altor comentarii.
• Nu putem introduce comentarii ˆın interiorul literalilor caracter sau ¸sir
de caractere.
• Secvent¸ele /* ¸si */ pot s˘a apar˘a pe o linie dup˘a secvent¸a // dar ˆı¸si
pierd semniﬁcat¸ia. La fel se ˆıntampl˘a cu secvent¸a // ˆın comentarii care
incep cu /* sau */.

1.4. TIPURI DE DATE S¸I VARIABILE 21
1.4 Tipuri de date ¸si variabile
1.4.1 Tipuri de date
In Java tipurile de date se impart ˆın dou˘a categorii: tipuri primitive ¸si
tipuri referint¸˘a. Java porne¸ste de la premiza c˘a ”orice este un obiect”,
prin urmare tipurile de date ar trebui s˘a fie de fapt definite de clase ¸si toate
variabilele ar trebui s˘a memoreze instant¸e ale acestor clase (obiecte). In
principiu acest lucru este adev˘arat, ˆıns˘a, pentru usurint¸a program˘arii, mai
exist˘a ¸si a¸sa numitele tipurile primitive de date, care sunt cele uzuale :
• aritmetice
– ˆıntregi: byte (1 octet), short (2), int (4), long (8)
– reale: float (4 octeti), double (8)
• caracter: char (2 octet¸i)
• logic: boolean (true ¸si false)
In alte limbaje de programare formatul ¸si dimensiunea tipurilor primitive de
date pot depinde de platforma pe care ruleaz˘a programul. In Java acest lucru
nu mai este valabil, orice dependent¸˘a de o anumit˘a platform˘a specific˘a fiind
eliminat˘a.
Vectorii, clasele ¸si interfet¸ele sunt tipuri referint¸˘a. Valoarea unei variabile
de acest tip este, spre deosebire de tipurile primitive, o referint¸˘a (adres˘a de
memorie) c˘atre valoarea sau mult¸imea de valori reprezentat˘a de variabila
respectiv˘a.
Exist˘a trei tipuri de date din limbajul C care nu sunt suportate de lim-
bajul Java. Acestea sunt: pointer, struct ¸si union. Pointerii au fost
eliminat¸i din cauz˘a c˘a erau o surs˘a constant˘a de erori, locul lor fiind luat de
tipul referint¸˘a, iar struct ¸si union nu ˆı¸si mai au rostul atât timp cât tipurile
compuse de date sunt formate ˆın Java prin intermediul claselor.

1.4.2 Variabile
Variabilele pot fi de tip primitiv sau referint¸e la obiecte (tip referint¸˘a). In-
diferent de tipul lor, pentru a putea fi folosite variabilele trebuie declarate ¸si,
eventual, init¸ializate.
• Declararea variabilelor: Tip numeVariabila;
• Init¸ializarea variabilelor: Tip numeVariabila = valoare;
• Declararea constantelor: final Tip numeVariabila;
Evident, exist˘a posibilitatea de a declara ¸si init¸ializa mai multe variabile
sau constante de acela¸si tip ˆıntr-o singur˘a instruct¸iune astfel:
Tip variabila1[=valoare1], variabila2[=valoare2],...;
Convent¸ia de numire a variabilelorˆın Java include, printre altele, urm˘atoarele
criterii:
• variabilele finale (constante) se scriu cu majuscule;
• variabilele care nu sunt constante se scriu astfel: prima liter˘a mic˘a iar
dac˘a numele variabilei este format din mai mult¸i atomi lexicali, atunci
primele litere ale celorlalt¸i atomi se scriu cu majuscule.
Exemple:
final double PI = 3.14;
final int MINIM=0, MAXIM = 10;
int valoare = 100;
char c1=’j’, c2=’a’, c3=’v’, c4=’a’;
long numarElemente = 12345678L;
String bauturaMeaPreferata = "apa";
In funct¸ie de loculˆın care sunt declarate variabilele seˆımpartˆın urm˘atoatele
categorii:
a. Variabile membre, declarate ˆın interiorul unei clase, vizibile pentru
toate metodele clasei respective cât ¸si pentru alte clase ˆın funct¸ie de
nivelul lor de acces (vezi ”Declararea variabilelor membre”).

1.4. TIPURI DE DATE S¸I VARIABILE 23
b. Parametri metodelor, vizibili doar ˆın metoda respectiv˘a.
c. Variabile locale, declarate ˆıntr-o metod˘a, vizibile doar ˆın metoda re-
spectiv˘a.
d. Variabile locale, declarate ˆıntr-un bloc de cod, vizibile doar ˆın blocul
respectiv.
e. Parametrii de la tratarea except¸iilor (vezi ”Tratarea except¸iilor”).
class Exemplu {
//Fiecare variabila corespunde situatiei data de numele ei
//din enumerarea de mai sus
int a;
public void metoda(int b) {
a = b;
int c = 10;
for(int d=0; d < 10; d++) {
c --;
}
try {
a = b/c;
} catch(ArithmeticException e) {
System.err.println(e.getMessage());
}
}
}
Observatii:
• Variabilele declarate ˆıntr-un for, r˘amˆan locale corpului ciclului:
for(int i=0; i<100; i++) {
//domeniul de vizibilitate al lui i
}
i = 101;//incorect
• Nu este permis˘a ascunderea unei variabile:

int x=1;
{
int x=2; //incorect
}
1.5 Controlul execut¸iei
Instruct¸iunile Java pentru controlul execut¸iei sunt foarte asem˘an˘atoare celor
din limbajul C ¸si pot ﬁ ˆımp˘art¸ite ˆın urm˘atoarele categorii:
• Instruct¸iuni de decizie: if-else, switch-case
• Instruct¸iuni de salt: for, while, do-while
• Instruct¸iuni pentru tratarea except¸iilor: try-catch-finally, throw
• Alte instruct¸iuni: break, continue, return, label:
1.5.1 Instruct¸iuni de decizie
if-else
if (expresie-logica) {
...
}
if (expresie-logica) {
...
} else {
...
}
switch-case
switch (variabila) {
case valoare1:
...
break;
case valoare2:

1.5. CONTROLUL EXECUT¸IEI 25
...
break;
...
default:
...
}
Variabilele care pot fi testate folosind instruct¸iunea switch nu pot fi decât
de tipuri primitive.
1.5.2 Instruct¸iuni de salt
for
for(initializare; expresie-logica; pas-iteratie) {
//Corpul buclei
}
for(int i=0, j=100 ; i < 100 && j > 0; i++, j--) {
...
}
Atât la init¸ializare cât ¸si ˆın pasul de iterat¸ie pot fi mai multe instruct¸iuni
desp˘art¸ite prin virgul˘a.
while
while (expresie-logica) {
...
}
do-while
do {
...
}
while (expresie-logica);

1.5.3 Instruct¸iuni pentru tratarea except¸iilor
Instruct¸iunile pentru tratarea except¸iilor sunt try-catch-finally, respectiv
throw ¸si vor fi tratate ˆın capitolul ”Except¸ii”.
1.5.4 Alte instruct¸iuni
• break: p˘ar˘ase¸ste fort¸at corpul unei structuri repetitive.
• continue: termina fort¸at iterat¸ia curent˘a a unui ciclu ¸si trece la urm˘atoarea
iterat¸ie.
• return [valoare]: termin˘a o metod˘a ¸si, eventual, returneaz˘a o valo-
rare.
• numeEticheta: : Define¸ste o etichet˘a.
De¸siˆın Java nu exist˘a goto, se pot defini totu¸si etichete folositeˆın expresii
de genul: break numeEticheata sau continue numeEticheta, utile pentru
a controla punctul de ie¸sire dintr-o structur˘a repetitiv˘a, ca ˆınexemplul de
mai jos:
i=0;
eticheta:
while (i < 10) {
System.out.println("i="+i);
j=0;
while (j < 10) {
j++;
if (j==5) continue eticheta;
if (j==7) break eticheta;
System.out.println("j="+j);
}
i++;
}
1.6 Vectori
1.6.1 Crearea unui vector
Crearea unui vector presupune realizarea urm˘atoarelor etape:

1.6. VECTORI 27
• Declararea vectorului - Pentru a putea utiliza un vector trebuie,ˆınainte
de toate, sa-l declar˘am. Acest lucru se face prin expresii de forma:
Tip[] numeVector; sau
Tip numeVector[];
ca ˆın exemplele de mai jos:
int[] intregi;
String adrese[];
• Instant¸ierea
Declararea unui vector nu implic˘a ¸si alocarea memoriei necesare pentru
ret¸inerea elementelor. Operat¸iunea de alocare a memoriei, numit˘a ¸si
instant¸ierea vectorului, se realizeaz˘a ˆıntotdeauna prin intermediul op-
eratorului new. Instant¸ierea unui vector se va face printr-o expresie de
genul:
numeVector = new Tip[nrElemente];
unde nrElemente reprezint˘a num˘arul maxim de elemente pe care le
poate avea vectorul. In urma instant¸ierii vor ﬁ alocat¸i: nrElemente ∗
dimensiune(Tip) octet¸i necesari memor˘arii elementelor din vector, unde
prin dimensiune(Tip) am notat num˘arul de octet¸i pe care se reprezint˘a
tipul respectiv.
v = new int[10];
//aloca spatiu pentru 10 intregi: 40 octeti
c = new char[10];
//aloca spatiu pentru 10 caractere: 20 octeti
Declararea ¸si instant¸ierea unui vector pot ﬁ f˘acute simultan astfel:
Tip[] numeVector = new Tip[nrElemente];

• Init¸ializarea (opt¸ional) Dup˘a declararea unui vector, acesta poate fi
init¸ializat, adic˘a elementele sale pot primi ni¸ste valori init¸iale, evident
dac˘a este cazul pentru a¸sa ceva. In acest caz instant¸ierea nu mai trebuie
facut˘a explicit, alocarea memoriei f˘acându-se automat ˆın funct¸ie de
num˘a rul de elemente cu care se init¸ializeaz˘a vectorul.
String culori[] = {"Rosu", "Galben", "Verde"};
int []factorial = {1, 1, 2, 6, 24, 120};
Primul indice al unui vector este 0, deci pozit¸iile unui vector cu n ele-
mente vor fi cuprinse ˆıntre 0 ¸si n − 1. Nu sunt permise construct¸ii de genul
Tip numeVector[nrElemente], alocarea memoriei f˘acându-se doar prin in-
termediul opearatorului new.
int v[10]; //ilegal
int v[] = new int[10]; //corect
1.6.2 Tablouri multidimensionale
In Java tablourile multidimensionale sunt de fapt vectori de vectori. De
exemplu, crearea ¸si instant¸ierea unei matrici vor fi realizate astfel:
Tip matrice[][] = new Tip[nrLinii][nrColoane];
matrice[i] este linia i a matricii ¸si reprezint˘a un vector cu nrColoane
elemente iar matrice[i][j] este elementul de pe linia i ¸si coloana j.
1.6.3 Dimensiunea unui vector
Cu ajutorul variabilei length se poate afla num˘arul de elemente al unui
vector.
int []a = new int[5];
// a.length are valoarea 5
int m[][] = new int[5][10];
// m[0].length are valoarea 10
Pentru a ˆınt¸elege modalitatea de folosire a lui length trebuie ment¸ionat c˘a
fiecare vector este de fapt o instant¸˘a a unei clase iar length este o variabil˘a
public˘a a acelei clase, ˆın care este ret¸inut num˘arul maxim de elemente al
vectorului.

1.6. VECTORI 29
1.6.4 Copierea vectorilor
Copierea elementelor unui vector a ˆıntr-un alt vector b se poate face, fie
element cu element, fie cu ajutorul metodei System.arraycopy, ca ˆın exem-
plele de mai jos. Dup˘a cum vom vedea, o atribuire de genul b = a are alt˘a
semnificat¸ie decât copierea elementelor lui a ˆın b ¸si nu poate fi folosit˘a ˆın
acest scop.
int a[] = {1, 2, 3, 4};
int b[] = new int[4];
// Varianta 1
for(int i=0; i<a.length; i++)
b[i] = a[i];
// Varianta 2
System.arraycopy(a, 0, b, 0, a.length);
// Nu are efectul dorit
b = a;
1.6.5 Sortarea vectorilor - clasa Arrays
In Java s-a pus un accent deosebit pe implementarea unor structuri de date
¸si algoritmi care s˘a simplifice proceseul de crearea a unui algoritm, program-
atorul trebuind s˘a se concentreze pe aspectele specifice problemei abordate.
Clasa java.util.Arrays ofer˘a diverse metode foarte utile ˆın lucrul cu vec-
tori cum ar fi:
• sort - sorteaz˘a ascendent un vector, folosind un algoritm de tip Quick-
Sort performant, de complexitate O(n log(n)).
int v[]={3, 1, 4, 2};
java.util.Arrays.sort(v);
// Sorteaza vectorul v
// Acesta va deveni {1, 2, 3, 4}
• binarySearch - c˘autarea binar˘a a unei anumite valori ˆıntr-un vector
sortat;

• equals - testarea egalit˘at¸ii valorilor a doi vectori (au acelea¸si num˘ar
de elemente ¸si pentru fiecare indice valorile corespunz˘atoare din cei doi
vectori sunt egale)
• fill - atribuie fiec˘arui element din vector o valoare specificat˘a.
1.6.6 Vectori cu dimensiune variabil˘a ¸si eterogeni
Implement˘ari ale vectorilor cu num˘ar variabil de elemente sunt oferite de
clase specializate cum ar fi Vector sau ArrayList din pachetul java.util.
Astfel de obiecte descriu vectori eterogeni, ale c˘aror elemente au tipul Object,
¸si vor fi studiat¸i ˆın capitolul ”Colect¸ii”.
1.7 S¸iruri de caractere
In Java, un ¸sir de caractere poate fi reprezentat printr-un vector format
din elemente de tip char, un obiect de tip String sau un obiect de tip
StringBuffer.
Dac˘a un ¸sir de caractere este constant (nu se dore¸ste schimbarea cont¸inutului
s˘a pe parcursul execut¸iei programului) atunci el va fi declarat de tipul String,
altfel va fi declarat de tip StringBuffer. Diferent¸a principal˘a ˆıntre aceste
clase este c˘a StringBuffer pune la dispozit¸ie metode pentru modificarea
cont¸inutului ¸sirului, cum ar fi: append, insert, delete, reverse.
Uzual, cea mai folosit˘a modalitate de a lucra cu ¸siruri este prin intermediul
clasei String, care are ¸si unele particularit˘at¸i fat¸˘a de restul claselor menite s˘a
simplifice cât mai mult folosirea ¸sirurilor de caractere. Clasa StringBuffer
va fi utilizat˘a predominant ˆın aplicat¸ii dedicate proces˘arii textelor cum ar fi
editoarele de texte.
Exemple echivalente de declarare a unui ¸sir:
String s = "abc";
String s = new String("abc");
char data[] = {’a’, ’b’, ’c’};
String s = new String(data);
Observat¸i prima variant˘a de declarare a ¸sirului s din exemplul de mai sus
- de altfel, cea mai folosit˘a - care prezint˘a o particularitate a clasei String
fat¸a de restul claselor Java referitoare la instant¸ierea obiectelor sale.

1.8. FOLOSIREA ARGUMENTELOR DE LA LINIA DE COMAND ˘A 31
Concatenarea ¸sirurilor de caractere se face prin intermediul operatorului
+ sau, ˆın cazul ¸sirurilor de tip StringBuffer, folosind metoda append.
String s1 = "abc" + "xyz";
String s2 = "123";
String s3 = s1 + s2;
In Java, operatorul de concatenare + este extrem de flexibil, ˆın sensul c˘a
permite concatenarea ¸sirurilor cu obiecte de orice tip care au o reprezentare
de tip ¸sir de caractere. Mai jos, sunt câteva exemple:
System.out.print("Vectorul v are" + v.length + " elemente");
String x = "a" + 1 + "b"
Pentru a l˘amuri put¸in lucrurile, ceea ce execut˘a compilatorul atunci când
ˆıntâlne¸ste o secvent¸˘a de genul String x = "a" + 1 + "b" este:
String x = new StringBuffer().append("a").append(1).
append("b").toString()
Atent¸ie ˆıns˘a la ordinea de efectuare a operat¸iilor. S¸irul s=1+2+"a"+1+2
va avea valoarea "3a12", primul + fiind operatorul matematic de adunare
iar al doilea +, cel de concatenare a ¸sirurilor.
1.8 Folosirea argumentelor de la linia de co-
mand˘a
1.8.1 Transmiterea argumentelor
O aplicat¸ie Java poate primi oricâte argumente de la linia de comanda ˆın
momentul lans˘arii ei. Aceste argumente sunt utile pentru a permite utiliza-
torului s˘a specifice diverse opt¸iuni legate de funct¸ionarea aplicat¸iei sau s˘a
furnizeze anumite date init¸iale programului.
Atent¸ie
Programele care folosesc argumente de la linia de comand˘a nu sunt 100%
pure Java, deoarece unele sisteme de operare, cum ar fi Mac OS, nu au ˆın
mod normal linie de comand˘a.

Argumentele de la linia de comand˘a sunt introduse la lansarea unei aplicat¸ii,
fiind specificate dup˘a numele aplicat¸iei ¸si separate prin spat¸iu. De exemplu,
s˘a presupunem c˘a aplicat¸ia Sortare ordoneaz˘a lexicografic (alfabetic) liniile
unui fi¸sier ¸si prime¸ste ca argument de intrare numele fi¸sierului pe care s˘a
ˆıl sorteze. Pentru a ordona fi¸sierul "persoane.txt", aplicat¸ia va fi lansat˘a
astfel:
java Sortare persoane.txt
A¸sadar, formatul general pentru lansarea unei aplicat¸ii care prime¸ste argu-
mente de la linia de comand˘a este:
java NumeAplicatie [arg0 arg1 . . . argn]
In cazul ˆın care sunt mai multe, argumentele trebuie separate prin spat¸ii
iar dac˘a unul dintre argumente cont¸ine spat¸ii, atunci el trebuie pus ˆıntre
ghilimele. Evident, o aplicat¸ie poate s˘a nu primeasc˘a nici un argument sau
poate s˘a ignore argumentele primite de la linia de comand˘a.
1.8.2 Primirea argumentelor
In momentul lans˘arii unei aplicat¸ii interpretorul parcurge linia de comand˘a cu
care a fost lansat˘a aplicat¸tia ¸si, ˆın cazulˆın care exist˘a, transmite programului
argumentele specificate sub forma unui vector de ¸siruri. Acesta este primit
de aplicat¸ie ca parametru al metodei main. Reamintim c˘a formatul metodei
main din clasa principal˘a este:
public static void main (String args[])
Vectorul args primit ca parametru de metoda main va cont¸ine toate argu-
mentele transmise programului de la linia de comand˘a.
In cazul apelului java Sortare persoane.txt vectorul args va cont¸ine un
singur element pe prima s˘a pozit¸ie: args[0]="persoane.txt".
Vectoru args este instant¸iat cu un num˘ar de elemente egal cu num˘arul ar-
gumentelor primite de la linia de comand˘a. A¸sadar, pentru a afla num˘arul de
argumente primite de program este suficient s˘a afl˘am dimensiunea vectorului
args prin intermediul atributului length:

1.8. FOLOSIREA ARGUMENTELOR DE LA LINIA DE COMAND ˘A 33
public static void main (String args[]) {
int numarArgumente = args.length ;
}
In cazul ˆın care aplicat¸ia presupune existent¸a unor argumente de la linia
de comand˘a, ˆıns˘a acestea nu au fost transmise programului la lansarea sa, vor
ap˘area except¸ii (erori) de tipul ArrayIndexOutOfBoundsException. Tratarea
acestor except¸ii este prezentat˘a ˆın capitolul ”Except¸ii”.
Din acest motiv, este necesar s˘a test˘am dac˘a programul a primit argumentele
de la linia de comand˘a necesare pentru funct¸ionarea sa ¸si, ˆın caz contrar, s˘a
afi¸seze un mesaj de avertizare sau s˘a foloseasc˘a ni¸ste valori implicite, ca ˆın
exemplul de mai jos:
public class Salut {
public static void main (String args[]) {
if (args.length == 0) {
System.out.println("Numar insuficient de argumente!");
System.exit(-1); //termina aplicatia
}
String nume = args[0]; //exista sigur
String prenume;
if (args.length >= 1)
prenume = args[1];
else
prenume = ""; //valoare implicita
System.out.println("Salut " + nume + " " + prenume);
}
}
Spre deosebire de limbajul C, vectorul primit de metoda main nu cont¸ine
pe prima pozit¸ie numele aplicat¸iei, ˆıntrucât ˆın Java numele aplicat¸iei este
chiar numele clasei principale, adic˘a a clasei ˆın care se gase¸ste metoda main.
S˘a consider˘a ˆın continuare un exemplu simplu ˆın care se dore¸ste afi¸sarea
pe ecran a argumentelor primite de la linia de comand˘a:
public class Afisare {
public static void main (String[] args) {
for (int i = 0; i < args.length; i++)
System.out.println(args[i]);

}
}
Un apel de genul java Afisare Hello Java va produce urm˘atorul rezul-
tat (aplicat¸ia a primit 2 argumente):
Hello
Java
Apelul java Afisare "Hello Java" va produceˆıns˘a alt rezultat (aplicat¸ia
a primit un singur argument):
Hello Java
1.8.3 Argumente numerice
Argumentele de la linia de comand˘a sunt primite sub forma unui vector de
¸siruri (obiecte de tip String). In cazulˆın care unele dintre acestea reprezint˘a
valori numerice ele vor trebui convertite din ¸siruri ˆın numere. Acest lucru
se realizeaz˘a cu metode de tipul parseTipNumeric aﬂate ˆın clasa corespun-
zatoare tipului ˆın care vrem s˘a facem conversia: Integer, Float, Double,
etc.
S˘a consider˘am, de exemplu, c˘a aplicat¸ia Power ridic˘a un numar real la o
putere ˆıntreag˘a, argumentele ﬁind trimise de la linia de comand˘a sub forma:
java Power "1.5" "2" //ridica 1.5 la puterea 2
Conversia celor dou˘a argumente ˆın numere se va face astfel:
public class Power {
public static void main(String args[]) {
double numar = Double.parseDouble(args[0]);
int putere = Integer.parseInt(args[1]);
System.out.println("Rezultat=" + Math.pow(numar, putere));
}
}
Metodele de tipul parseTipNumeric pot produce except¸ii (erori) de tipul
NumberFormatExceptionˆın cazulˆın care ¸sirul primit ca parametru nu reprezint˘a
un numar de tipul respectiv. Tratarea acestor except¸ii este prezentat˘a ˆın
capitolul ”Except¸ii”.

Capitolul 2
Obiecte ¸si clase
2.1 Ciclul de viat¸˘a al unui obiect
2.1.1 Crearea obiectelor
In Java, ca ˆın orice limbaj de programare orientat-obiect, crearea obiectelor
se realizeaz˘a prin instant¸ierea unei clase ¸si implic˘a urm˘atoarele lucruri:
• Declararea
Presupune specificarea tipului acelui obiect, cu alte cuvinte specificarea
clasei acestuia (vom vedea c˘a tipul unui obiect poate fi ¸si o interfat¸˘a).
NumeClasa numeObiect;
• Instant¸ierea
Se realizeaz˘a prin intermediul operatorului new ¸si are ca efect crearea
efectiv˘a a obiectului cu alocarea spat¸iului de memorie corespunz˘ator.
numeObiect = new NumeClasa();
• Init¸ializarea
Se realizeaz˘a prin intermediul constructorilor clasei respective. Init¸ializarea
este de fapt parte integrant˘a a procesului de instant¸iere, ˆın sensul c˘a
imediat dup˘a alocarea memoriei ca efect al operatorului new este apelat
constructorul specificat. Parantezele rotunde de dup˘a numele clasei in-
dic˘a faptul c˘a acolo este de fapt un apel la unul din constructorii clasei
¸si nu simpla specificare a numelui clasei.
Mai general, instant¸ierea ¸si init¸ializarea apar sub forma:
35

36 CAPITOLUL 2. OBIECTE S¸I CLASE
numeObiect = new NumeClasa([argumente constructor]);
S˘a consider˘am urm˘atorul exemplu, ˆın care declar˘am ¸si instant¸iem dou˘a
obiecte din clasa Rectangle, clas˘a ce descrie suprafet¸e grafice rectangulare,
definite de coordonatele colt¸ului stânga sus (originea) ¸si l˘at¸imea, respectiv
ˆın˘alt¸imea.
Rectangle r1, r2;
r1 = new Rectangle();
r2 = new Rectangle(0, 0, 100, 200);
In primul caz Rectangle() este un apel c˘atre constructorul clasei Rectangle
care este responsabil cu init¸ializarea obiectului cu valorile implicite. Dup˘a
cum observ˘am ˆın al doilea caz, init¸ializarea se poate face ¸si cu anumit¸i para-
metri, cu condit¸ia s˘a existe un constructor al clasei respective care s˘a accepte
parametrii respectivi.
Fiecare clas˘a are un set de constructori care se ocup˘a cu init¸ializare
obiectelor nou create. De exemplu, clasa Rectangle are urm˘atorii construc-
tori:
public Rectangle()
public Rectangle(int latime, int inaltime)
public Rectangle(int x, int y, int latime, int inaltime)
public Rectangle(Point origine)
public Rectangle(Point origine, int latime, int inaltime)
public Rectangle(Point origine, Dimension dimensiune)
Declararea, instant¸ierea ¸si init¸ializarea obiectului pot ap˘area pe aceea¸si
linie (cazul cel mai uzual):
Rectangle patrat = new Rectangle(0, 0, 100, 100);
Obiecte anonime
Este posibil˘a ¸si crearea unor obiecte anonime care servesc doar pentru
init¸ializarea altor obiecte, cazˆın care etapa de declarare a referint¸ei obiectului
nu mai este prezent˘a:
Rectangle patrat = new Rectangle(new Point(0,0),
new Dimension(100, 100));

2.1. CICLUL DE VIAT¸ ˘A AL UNUI OBIECT 37
Spat¸iul de memorie nu este pre-alocat
Declararea unui obiect nu implic˘a sub nici o form˘a alocarea de spat¸iu
de memorie pentru acel obiect. Alocarea memoriei se face doar la apelul
operatorului new.
Rectangle patrat;
patrat.x = 10;
//Eroare - lipseste instantierea
2.1.2 Folosirea obiectelor
Odat˘a un obiect creat, el poate fi folosit ˆın urm˘atoarele sensuri: aflarea unor
informat¸ii despre obiect, schimbarea st˘arii sale sau executarea unor act¸iuni.
Aceste lucruri se realizeaza prin aflarea sau schimbarea valorilor variabilelor
sale, respectiv prin apelarea metodelor sale.
Referirea valorii unei variabile se face prin obiect.variabila De exem-
plu clasa Rectangle are variabilele publice x, y, width, height, origin.
Aflarea valorilor acestor variabile sau schimbarea lor se face prin construct¸ii
de genul:
System.out.println(patrat.width); //afiseaza 100
patrat.x = 10;
patrat.y = 20; //schimba originea
patrat.origin = new Point(10, 20); //schimba originea
Accesul la variabilele unui obiect se face ˆın conformitate cu drepturile de
acces pe care le ofer˘a variabilele respective celorlalte clase. (vezi ”Modifica-
tori de acces pentru membrii unei clase”)
Apelul unei metode se face prin obiect.metoda([parametri]).
patrat.setLocation(10, 20); //schimba originea
patrat.setSize(200, 300); //schimba dimensiunea
Se observ˘a c˘a valorile variabilelor pot fi modificate indirect prin inter-
mediul metodelor sale. Programarea orientat˘a obiect descurajeaz˘a folosirea
direct˘a a variabilelor unui obiect deoarece acesta poate fi adus ˆın st˘ari in-
consistente (ireale). In schimb, pentru fiecare variabil˘a care descrie starea

obiectului trebuie s˘a existe metode care s˘a permit˘a schimbarea/aflarea val-
orilor variabilelor sale. Acestea se numesc metode de accesare, sau metode
setter - getter ¸si au numele de forma setVariabila, respectiv getVariabila.
patrat.width = -100; //stare inconsistenta
patrat.setSize(-100, -200); //metoda setter
//metoda setSize poate sa testeze daca noile valori sunt
//corecte si sa valideze sau nu schimbarea lor
2.1.3 Distrugerea obiectelor
Multe limbaje de programare impun ca programatorul s˘a t¸in˘a evident¸a obiectelor
create ¸si s˘a le distrug˘a ˆın mod explicit atunci când nu mai este nevoie de ele,
cu alte cuvinte s˘a administreze singur memoria ocupat˘a de obiectele sale.
Practica a demonstrat c˘a aceast˘a tehnic˘a este una din principalele furnizoare
de erori ce duc la funct¸ionarea defectuoas˘a a programelor.
In Java programatorul nu mai are responsabilitatea distrugerii obiectelor
sale ˆıntrucât, ˆın momentul rul˘arii unui program, simultan cu interpretorul
Java, ruleaz˘a ¸si un proces care se ocup˘a cu distrugerea obiectelor care nu
mai sunt folosite. Acest proces pus la dispozit¸ie de platforma Java de lucru
se nume¸ste garbage collector (colector de gunoi), prescurtat gc.
Un obiect este eliminat din memorie de procesul de colectare atunci când
nu mai exist˘a nici o referint¸˘a la acesta. Referint¸ele (care sunt de fapt vari-
abile) sunt distruse dou˘a moduri:
• natural, atunci când variabila respectiv˘a iese din domeniul s˘au de viz-
ibilitate, de exemplu la terminarea metodei ˆın care ea a fost declarat˘a;
• explicit, dac˘a atribuim variabilei respective valoare null.
Cum funct¸ioneaz˘a colectorul de gunoaie ?
Colectorul de gunoaie este un proces de prioritate scazut˘a care se exe-
cut˘a periodic, scaneaz˘a dinamic memoria ocupat˘a de programul Java aflat
ˆın execut¸ie ¸si marcheaz˘a acele obiecte care au referint¸e directe sau indirecte.
Dup˘a ce toate obiectele au fost parcurse, cele care au r˘amas nemarcate sunt
eliminate automat din memorie.

2.2. CREAREA CLASELOR 39
Apelul metodei gc din clasa System sugereaz˘a ma¸sinii virtuale Java s˘a
”depun˘a eforturi” ˆın recuperarea memoriei ocupate de obiecte care nu mai
sunt folosite, f˘ar˘a a fort¸a ˆıns˘a pornirea procesului.
Finalizare
Inainte ca un obiect s˘a fie eliminat din memorie, procesul gc d˘a acelui
obiect posibilitatea ”s˘a curet¸e dup˘a el”, apelând metoda de finalizare a obiec-
tului respectiv. Uzual, ˆın timpul finaliz˘arii un obiect ˆı¸si inchide fisierele ¸si
socket-urile folosite, distruge referint¸ele c˘atre alte obiecte (pentru a u¸ssura
sarcina colectorului de gunoaie), etc.
Codul pentru finalizarea unui obiect trebuie scris ˆıntr-o metod˘a special˘a
numita finalize a clasei ce descrie obiectul respectiv. (vezi ”Clasa Object”)
Atent¸ie
Nu confundati metoda finalize din Java cu destructorii din C++. Metoda
finalize nu are rolul de a distruge obiectul ci este apelat˘a automat ˆınainte de
eliminarea obiectului respectiv din memorie.
2.2 Crearea claselor
2.2.1 Declararea claselor
Clasele reprezint˘a o modalitate de a introduce noi tipuri de date ˆıntr-o
aplicat¸ie Java, cealalt˘a modalitate fiind prin intermediul interfet¸elor. Declararea
unei clase respect˘a urm˘atorul format general:
[public][abstract][final]class NumeClasa
[extends NumeSuperclasa]
[implements Interfata1 [, Interfata2 ... ]]
{
// Corpul clasei
}
A¸sadar, prima parte a declarat¸iei o ocup˘a modificatorii clasei. Ace¸stia
sunt:

• public
Implicit, o clas˘a poate fi folosit˘a doar de clasele aflate ˆın acela¸si pa-
chet(libr˘arie) cu clasa respectiv˘a (dac˘a nu se specific˘a un anume pa-
chet, toate clasele din directorul curent sunt considerate a fi ˆın acela¸si
pachet). O clas˘a declarat˘a cu public poate fi folosit˘a din orice alt˘a
clas˘a, indiferent de pachetul ˆın care se g˘ase¸ste.
• abstract
Declar˘a o clas˘a abstract˘a (¸sablon). O clas˘a abstract˘a nu poate fi
instant¸iat˘a, fiind folosit˘a doar pentru a crea un model comun pentru o
serie de subclase. (vezi ”Clase ¸si metode abstracte”)
• final
Declar˘a c˘a respectiva clas˘a nu poate avea subclase. Declarare claselor
finale are dou˘a scopuri:
– securitate: unele metode pot a¸stepta ca parametru un obiect al
unei anumite clase ¸si nu al unei subclase, dar tipul exact al unui
obiect nu poate fi aflat cu exactitate decat ˆın momentul executiei;
ˆın felul acesta nu s-ar mai putea realiza obiectivul limbajului Java
ca un program care a trecut compilarea s˘a nu mai fie susceptibil
de nici o eroare.
– programare ˆın spririt orientat-obiect: O clasa ”perfect˘a” nu tre-
buie s˘a mai aib˘a subclase.
Dup˘a numele clasei putem specifica, dac˘a este cazul, faptul c˘a respectiva
clas˘a este subclas˘a a unei alte clase cu numele NumeSuperclasa sau/¸si c˘a
implementeaz˘a una sau mai multe interfet¸e, ale c˘aror nume trebuie separate
prin virgul˘a.
2.2.2 Extinderea claselor
Spre deosebire de alte limbaje de programare orientate-obiect, Java permite
doar mo¸stenirea simpl˘a, ceea ce ˆıneamn˘a c˘a o clas˘a poate avea un singur
p˘arinte (superclas˘a). Evident, o clas˘a poate avea oricâti mo¸stenitori (sub-
clase), de unde rezult˘a c˘a mult¸imea tuturor claselor definite ˆın Java poate fi
vazut˘a ca un arbore, r˘ad˘acina acestuia fiind clasa Object. A¸sadar, Object
este singura clas˘a care nu are p˘arinte, fiind foarte important˘a ˆın modul de
lucru cu obiecte si structuri de date ˆın Java.

Extinderea unei clase se realizeaz˘a folosind cuvântul cheie extends:
class B extends A {...}
// A este superclasa clasei B
// B este o subclasa a clasei A
O subclas˘a mo¸stene¸ste de la p˘arintele s˘au toate variabilele ¸si metodele
care nu sunt private.
2.2.3 Corpul unei clase
Corpul unei clase urmeaz˘a imediat dup˘a declararea clasei ¸si este cuprinsˆıntre
acolade. Cont¸inutul acestuia este format din:
• Declararea ¸si, eventual, init¸ializarea variabilelor de instant¸˘a ¸si de clas˘a
(cunoscute ˆımpreun˘a ca variabile membre).
• Declararea ¸si implementarea constructorilor.
• Declararea ¸si implementarea metodelor de instant¸a ¸si de clas˘a (cunos-
cute ˆımpreun˘a ca metode membre).
• Declararea unor clase imbricate (interne).
Spre deosebire de C++, nu este permis˘a doar declararea metodeiˆın corpul
clasei, urmând ca implementare s˘a fie facut˘a ˆın afara ei. Implementarea
metodelor unei clase trebuie s˘a se fac˘a obligatoriu ˆın corpul clasei.
// C++
class A {
void metoda1();
int metoda2() {
// Implementare
}
}
A::metoda1() {
// Implementare
}

// Java
class A {
void metoda1(){
// Implementare
}
void metoda2(){
// Implementare
}
}
Variabilele unei clase pot avea acela¸si nume cu metodele clasei, care poate
fi chiar numele clasei, f˘ar˘a a exista posibilitatea aparit¸iei vreunei ambiguit˘at¸i
din punctul de vedere al compilatorului. Acest lucru este ˆıns˘a total nere-
comandat dac˘a ne gândim din perspectiva lizibilit˘at¸ii (clarit˘at¸ii) codului,
dovedind un stil ineficient de progamare.
class A {
int A;
void A() {};
// Corect pentru compilator
// Nerecomandat ca stil de programare
}
Atent¸ie
Variabilele ¸si metodele nu pot avea ca nume un cuvânt cheie Java.
2.2.4 Constructorii unei clase
Constructorii unei clase sunt metode speciale care au acela¸si nume cu cel
al clasei, nu returneaz˘a nici o valoare ¸si sunt folosit¸i pentru init¸ializarea
obiectelor acelei clase ˆın momentul instant¸ierii lor.
class NumeClasa {
[modificatori] NumeClasa([argumente]) {
// Constructor

}
}
O clas˘a poate avea unul sau mai mult¸i constructori care trebuie ˆıns˘a s˘a
difere prin lista de argumente primite. In felul acesta sunt permise diverse
tipuri de init¸ializ˘ari ale obiectelor la crearea lor, ˆın funct¸ie de num˘arul para-
metrilor cu care este apelat constructorul.
S˘a consider˘am ca exemplu declararea unei clase care descrie not¸iunea de
dreptunghi ¸si trei posibili constructori pentru aceasta clas˘a.
class Dreptunghi {
double x, y, w, h;
Dreptunghi(double x1, double y1, double w1, double h1) {
// Cel mai general constructor
x=x1; y=y1; w=w1; h=h1;
System.out.println("Instantiere dreptunghi");
}
Dreptunghi(double w1, double h1) {
// Constructor cu doua argumente
x=0; y=0; w=w1; h=h1;
}
Dreptunghi() {
// Constructor fara argumente
x=0; y=0; w=0; h=0;
}
}
Constructorii sunt apelat¸i automat la instant¸ierea unui obiect. In cazul
ˆın care dorim s˘a apel˘am explicit constructorul unei clase folosim expresia
this( argumente ),
care apeleaz˘a constructorul corespunz˘ator (ca argumente) al clasei respec-
tive. Aceast˘a metod˘a este folosit˘a atunci cˆand sunt implementat¸i mai mult¸i
constructori pentru o clas˘a, pentru a nu repeta secvent¸ele de cod scrise deja
la constructorii cu mai multe argumente (mai generali). Mai eﬁcient, f˘ar˘a

a repeta acelea¸si secvent¸e de cod ˆın tot¸i constructorii (cum ar fi afi¸sarea
mesajului ”Instantiere dreptunghi”), clasa de mai sus poate fi rescris˘a astfel:
class Dreptunghi {
double x, y, w, h;
Dreptunghi(double x1, double y1, double w1, double h1) {
// Implementam doar constructorul cel mai general
x=x1; y=y1; w=w1; h=h1;
}
Dreptunghi(double w1, double h1) {
this(0, 0, w1, h1);
// Apelam constructorul cu 4 argumente
}
Dreptunghi() {
this(0, 0);
// Apelam constructorul cu 2 argumente
}
}
Dintr-o subclas˘a putem apela explicit constructorii superclasei cu expresia
super( argumente ).
S˘a presupunem c˘a dorim s˘a cre˘am clasa Patrat, derivat˘a din clasa Dreptunghi:
class Patrat extends Dreptunghi {
Patrat(double x, double y, double d) {
super(x, y, d, d);
// Apelam constructorul superclasei
}
}
Atent¸ie
Apelul explcit al unui constructor nu poate ap˘area decât ˆıntr-un alt con-
structor si trebuie s˘a fie prima instruct¸iune din constructorul respectiv.

Constructorul implicit
Constructorii sunt apelat¸i automat la instant¸ierea unui obiect. In cazul
ˆın care scriem o clas˘a care nu are declarat nici un constructor, sistemul ˆıi
creeaz˘a automat un constructor implicit, care nu prime¸ste nici un argument
¸si care nu face nimic. Deci prezent¸a constructorilor ˆın corpul unei clase nu
este obligatorie. Dac˘aˆıns˘a scriem un constructor pentru o clas˘a, care are mai
mult de un argument, atunci constructorul implicit (f˘ar˘a nici un argument)
nu va mai fi furnizat implicit de c˘atre sistem. S˘a consider˘am, ca exemplu,
urm˘atoarele declarat¸ii de clase:
class Dreptunghi {
double x, y, w, h;
// Nici un constructor
}
class Cerc {
double x, y, r;
// Constructor cu 3 argumente
Cerc(double x, double y, double r) { ... };
}
S˘a consider˘am acum dou˘a instant¸ieri ale claselor de mai sus:
Dreptunghi d = new Dreptunghi();
// Corect (a fost generat constructorul implicit)
Cerc c;
c = new Cerc();
// Eroare la compilare !
c = new Cerc(0, 0, 100);
// Varianta corecta
In cazul mo¸stenirii unei clase, instant¸ierea unui obiect din clasa extins˘a
implic˘a instant¸ierea unui obiect din clasa p˘arinte. Din acest motiv, fiecare
constructor al clasei fiu va trebui s˘a aib˘a un constructor cu aceea¸si signatur˘a
ˆın p˘arinte sau s˘a apeleze explicit un constructor al clasei extinse folosind
expresia super([argumente]), ˆın caz contrar fiind semnalat˘a o eroare la
compilare.

class A {
int x=1;
A(int x) { this.x = x;}
}
class B extends A {
// Corect
B() {super(2);}
B(int x) {super.x = x;}
}
class C extends A {
// Eroare la compilare !
C() {super.x = 2;}
C(int x) {super.x = x;}
}
Constructorii unei clase pot avea urm˘atorii modificatori de acces:
public, protected, private ¸si cel implicit.
• public
In orice alt˘a clas˘a se pot crea instant¸e ale clasei respective.
• protected
Doar ˆın subclase pot fi create obiecte de tipul clasei respective.
• private
In nici o alt˘a clas˘a nu se pot instant¸ia obiecte ale acestei clase. O ast-
fel de clas˘a poate cont¸ine metode publice (numite ”factory methods”)
care s˘a fie responsabile cu crearea obiectelor, controlând ˆın felul acesta
diverse aspecte legate de instant¸ierea clasei respective.
• implicit
Doar ˆın clasele din acela¸si pachet se pot crea instant¸e ale clasei respec-
tive.
2.2.5 Declararea variabilelor
Variabilele membre ale unei clase se declar˘a de obicei ˆınaintea metodelor,
de¸si acest lucru nu este impus de c˘atre compilator.

class NumeClasa {
// Declararea variabilelor
// Declararea metodelor
}
Variabilele membre ale unei clase se declar˘aˆın corpul clasei ¸si nuˆın corpul
unei metode, fiind vizibile ˆın toate metodele respectivei clase. Variabilele
declarate ˆın cadrul unei metode sunt locale metodei respective.
Declararea unei variabile presupune specificarea urm˘atoarelor lucruri:
• numele variabilei
• tipul de date al acesteia
• nivelul de acces la acea variabila din alte clase
• dac˘a este constant˘a sau nu
• dac˘a este variabil˘a de instant¸˘a sau de clas˘a
• alt¸i modificatori
Generic, o variabil˘a se declar˘a astfel:
[modificatori] Tip numeVariabila [ = valoareInitiala ];
unde un modificator poate fi :
• un modificator de acces : public, protected, private (vezi ”Mod-
ificatori de acces pentru membrii unei clase”)
• unul din cuvintele rezervate: static, final, transient, volatile
Exemple de declarat¸ii de variabile membre:
class Exemplu {
double x;
protected static int n;
public String s = "abcd";
private Point p = new Point(10, 10);
final static long MAX = 100000L;
}

S˘a analiz˘am modificatorii care pot fi specificat¸i pentru o variabil˘a, alt¸ii
decât cei de acces care sunt tratati ˆıntr-o sect¸iune separata: ”Specificatori
de acces pentru membrii unei clase”.
• static
Prezent¸a lui declar˘a c˘a o variabil˘a este variabil˘a de clas˘a ¸si nu de
instant¸˘a. (vezi ”Membri de instant¸a ¸si membri de clas˘a”)
int variabilaInstanta ;
static int variabilaClasa;
• final
Indic˘a faptul c˘a valoarea variabilei nu mai poate fi schimbat˘a, cu alte
cuvinte este folosit pentru declararea constantelor.
final double PI = 3.14 ;
...
PI = 3.141; // Eroare la compilare !
Prin convent¸ie, numele variabilelor finale se scriu cu litere mari. Folosirea
lui final aduce o flexibilitate sporit˘a ˆın lucrul cu constante, ˆın sensul
c˘a valoarea unei variabile nu trebuie specificat˘a neap˘arat la declararea
ei (ca ˆın exemplul de mai sus), ci poate fi specificat˘a ¸si ulterior ˆıntr-un
constructor, dup˘a care ea nu va mai putea fi modificat˘a.
class Test {
final int MAX;
Test() {
MAX = 100; // Corect
MAX = 200; // Eroare la compilare !
}
}
• transient
Este folosit la serializarea obiectelor, pentru a specifica ce variabile
membre ale unui obiect nu particip˘a la serializare. (vezi ”Serializarea
obiectelor”)

• volatile
Este folosit pentru a semnala compilatorului s˘a nu execute anumite
optimiz˘ari asupra membrilor unei clase. Este o facilitate avansat˘a a
limbajului Java.
2.2.6 this ¸si super
Sunt variabile predeﬁnite care fac referint¸a, ˆın cadrul unui obiect, la obiectul
propriu-zis (this), respectiv la instant¸a p˘arintelui (super). Sunt folosite
ˆın general pentru a rezolva conﬂicte de nume prin referirea explicit˘a a unei
variabile sau metode membre. Dup˘a cum am v˘azut, utilizate sub form˘a de
metode au rolul de a apela constructorii corespunz˘atori ca argumente ai clasei
curente, respectiv ai superclasei
class A {
int x;
A() {
this(0);
}
A(int x) {
this.x = x;
}
void metoda() {
x ++;
}
}
class B extends A {
B() {
this(0);
}
B(int x) {
super(x);
System.out.println(x);
}
void metoda() {
super.metoda();

System.out.println(x);
}
}
2.3 Implementarea metodelor
2.3.1 Declararea metodelor
Metodele sunt responsabile cu descrierea comportamentului unui obiect. In-
trucât Java este un limbaj de programare complet orientat-obiect, metodele
se pot g˘asi doar ˆın cadrul claselor. Generic, o metod˘a se declar˘a astfel:
[modificatori] TipReturnat numeMetoda ( [argumente] )
[throws TipExceptie1, TipExceptie2, ...]
{
// Corpul metodei
}
unde un modificator poate fi :
• un specificator de acces : public, protected, private (vezi ”Spec-
ificatori de acces pentru membrii unei clase”)
• unul din cuvintele rezervate: static, abstract, final, native,
synchronized
S˘a analiz˘am modificatorii care pot fi specificat¸i pentru o metod˘a, alt¸ii
decât cei de acces care sunt tratat¸i ˆıntr-o sect¸iune separat˘a.
• static
Prezent¸a lui declar˘a c˘a o metod˘a este de clas˘a ¸si nu de instant¸˘a. (vezi
”Membri de instant¸a ¸si membri de clas˘a”)
void metodaInstanta();
static void metodaClasa();
• abstract
Permite declararea metodelor abstracte. O metod˘a abstract˘a este o
metod˘a care nu are implementare ¸si trebuie obligatoriu s˘a fac˘a parte
dintr-o clas˘a abstract˘a. (vezi ”Clase ¸si metode abstracte”)

2.3. IMPLEMENTAREA METODELOR 51
• final
Specific˘a faptul c˘a acea metoda nu mai poate fi supradefinit˘a ˆın sub-
clasele clasei ˆın care ea este definit˘a ca fiind final˘a. Acest lucru este
util dac˘a respectiva metod˘a are o implementare care nu trebuie schim-
bat˘a sub nici o form˘a ˆın subclasele ei, fiind critic˘a pentru consistent¸a
st˘arii unui obiect. De exemplu, student¸ilor unei universit˘at¸i trebuie s˘a
li se calculeze media finala, ˆın funct¸ie de notele obt¸inute la examene,
ˆın aceea¸si manier˘a, indiferent de facultatea la care sunt.
class Student {
...
final float calcMedie(float note[], float ponderi[]) {
...
}
...
}
class StudentInformatica extends Student {
float calcMedie(float note[], float ponderi[]) {
return 10.00;
}
}// Eroare la compilare !
• native
In cazulˆın care avem o libr˘arie important˘a de funct¸ii scriseˆın alt limbaj
de programare, cum ar fi C, C++ ¸si limbajul de asamblare, acestea
pot fi refolosite din programele Java. Tehnologia care permite acest
lucru se nume¸ste JNI (Java Native Interface) ¸si permite asocierea dintre
metode Java declarate cu native ¸si metode native scrise ˆın limbajele
de programare ment¸ionate.
• synchronized
Este folosit ˆın cazul ˆın care se lucreaz˘a cu mai multe fire de execut¸ie iar
metoda respectiv˘a gestioneaz˘a resurse comune. Are ca efect construirea
unui monitor care nu permite executarea metodei, la un moment dat,
decât unui singur fir de execut¸ie. (vezi ”Fire de executie”)

2.3.2 Tipul returnat de o metod˘a
Metodele pot sau nu s˘a returneze o valoare la terminarea lor. Tipul returnat
poate fi atât un tip primitiv de date sau o referint¸˘a la un obiect al unei clase.
In cazul ˆın care o metod˘a nu returneaz˘a nimic atunci trebuie obligatoriu
specificat cuvântul cheie void ca tip returnat:
public void afisareRezultat() {
System.out.println("rezultat");
}
private void deseneaza(Shape s) {
...
return;
}
Dac˘a o metod˘a trebuie s˘a returneze o valoare acest lucru se realizeaz˘a prin
intermediul instruct¸iunii return, care trebuie s˘a apar˘a ˆın toate situat¸iile de
terminare a funct¸iei.
double radical(double x) {
if (x >= 0)
return Math.sqrt(x);
else {
System.out.println("Argument negativ !");
// Eroare la compilare
// Lipseste return pe aceasta ramura
}
}
In cazulˆın careˆın declarat¸ia funct¸iei tipul returnat este un tip primitiv de
date, valoarea returnat˘a la terminarea funct¸iei trebuie s˘a aib˘a obligatoriu acel
tip sau un subtip al s˘au, altfel va fi furnizat˘a o eroare la compilare. In general,
orice atribuire care implic˘a pierderi de date este tratat˘a de compilator ca
eroare.
int metoda() {
return 1.2; // Eroare
}
int metoda() {

return (int)1.2; // Corect
}
double metoda() {
return (float)1; // Corect
}
Dac˘a valoarea returnat˘a este o referint¸˘a la un obiect al unei clase, atunci
clasa obiectului returnat trebuie s˘a coincid˘a sau s˘a fie o subclas˘a a clasei
specificate la declararea metodei. De exemplu, fie clasa Poligon ¸si subclasa
acesteia Patrat.
Poligon metoda1( ) {
Poligon p = new Poligon();
Patrat t = new Patrat();
if (...)
return p; // Corect
else
return t; // Corect
}
Patrat metoda2( ) {
Poligon p = new Poligon();
Patrat t = new Patrat();
if (...)
return p; // Eroare
else
return t; // Corect
}
2.3.3 Trimiterea parametrilor c˘atre o metod˘a
Signatura unei metode este dat˘a de numarul ¸si tipul argumentelor primite
de acea metod˘a. Tipul de date al unui argument poate fi orice tip valid al
limbajului Java, atât tip primitiv cât ¸si tip referint¸˘a.
TipReturnat metoda([Tip1 arg1, Tip2 arg2, ...])
Exemplu:

void adaugarePersoana(String nume, int varsta, float salariu)
// String este tip referinta
// int si float sunt tipuri primitive
Spre deosebire de alte limbaje, ˆın Java nu pot fi trimise ca parametri ai
unei metode referint¸e la alte metode (funct¸ii), ˆıns˘a pot fi trimise referint¸e la
obiecte care s˘a cont¸in˘a implementarea acelor metode, pentru a fi apelate.
Pâna la aparit¸ia versiunii 1.5, ˆın Java o metod˘a nu putea primi un num˘ar
variabil de argumente, ceea ce ˆınseamna c˘a apelul unei metode trebuia s˘a se
fac˘a cu specificarea exact˘a a numarului ¸si tipurilor argumentelor. Vom anal-
iza ˆıntr-o sect¸iune separat˘a modalitate de specificare a unui num˘ar variabil
de argumente pentru o metod˘a.
Numele argumentelor primite trebuie s˘a difere ˆıntre ele ¸si nu trebuie s˘a co-
incid˘a cu numele nici uneia din variabilele locale ale metodei. Pot ˆıns˘a s˘a
coincid˘a cu numele variabilelor membre ale clasei, caz ˆın care diferent¸ierea
dintre ele se va face prin intermediul variabile this.
class Cerc {
int x, y, raza;
public Cerc(int x, int y, int raza) {
this.x = x;
this.y = y;
this.raza = raza;
}
}
In Java argumentele sunt trimise doar prin valoare (pass-by-value).
Acest lucruˆınseamn˘a c˘a metoda recept¸ioneaz˘a doar valorile variabilelor prim-
ite ca parametri.
Când argumentul are tip primitiv de date, metoda nu-i poate schimba val-
oarea decât local (ˆın cadrul metodei); la revenirea din metod˘a variabila are
aceea¸si valoare ca ˆınaintea apelului, modific˘arile f˘acute ˆın cadrul metodei fi-
ind pierdute.
Când argumentul este de tip referint¸˘a, metoda nu poate schimba valoarea
referint¸ei obiectului,ˆıns˘a poate apela metodele acelui obiect ¸si poate modifica
orice variabil˘a membr˘a accesibil˘a.
A¸sadar, dac˘a dorim ca o metod˘a s˘a schimbe starea (valoarea) unui argu-
ment primit, atunci el trebuie s˘a fie neaparat de tip referint¸˘a.

De exemplu, s˘a consider˘am clasa Cerc descris˘a anterior ˆın care dorim s˘a
implement˘am o metod˘a care s˘a returneze parametrii cercului.
// Varianta incorecta:
class Cerc {
private int x, y, raza;
public void aflaParametri(int valx, int valy, int valr) {
// Metoda nu are efectul dorit!
valx = x;
valy = y;
valr = raza;
}
}
Aceast˘a metod˘a nu va realiza lucrul propus ˆıntrucât ea prime¸ste doar
valorile variabilelor valx, valy ¸si valr ¸si nu referint¸e la ele (adresele lor
de memorie), astfel ˆıncât s˘a le poat˘a modifica valorile. In concluzie, metoda
nu realizeaz˘a nimic pentru c˘a nu poate schimba valorile variabilelor primite
ca argumente.
Pentru a rezolva lucrul propus trebuie s˘a definim o clas˘a suplimentar˘a
care s˘a descrie parametrii pe care dorim s˘a-i afl˘am:
// Varianta corecta
class Param {
public int x, y, raza;
}
class Cerc {
public void aflaParametri(Param param) {
param.x = x;
param.y = y;
param.raza = raza;
}
}
Argumentul param are tip referint¸˘a ¸si, de¸si nu ˆıi schimb˘am valoarea (val-
oarea sa este adresa de memorie la care se gase¸ste ¸si nu poate fi schimbat˘a),

putem schimba starea obiectului, adic˘a informat¸ia propriu-zis˘a cont¸inut˘a de
acesta.
Varianta de mai sus a fost dat˘a pentru a clarifica modul de trimitere a
argumentelor unei metode. Pentru a aflaˆıns˘a valorile variabilelor care descriu
starea unui obiect se folosesc metode de tip getter ˆınsot¸ite de metode setter
care s˘a permit˘a schimbarea st˘arii obiectului:
class Cerc {
public int getX() {
return x;
}
public void setX(int x) {
this.x = x;
}
...
}
2.3.4 Metode cu num˘ar variabil de argumente
Incepând cu versiunea 1.5 a limbajului Java, exist˘a posibilitate de a declara
metode care s˘a primeasc˘a un num˘ar variabil de argumente. Noutatea const˘a
ˆın folosirea simbolului ..., sintaxa unei astfel de metode fiind:
[modificatori] TipReturnat metoda(TipArgumente ... args)
args reprezint˘a un vector având tipul specificat ¸si instant¸iat cu un num˘ar
variabil de argumente, ˆın funct¸ie de apelul metodei. Tipul argumentelor
poate fi referint¸˘a sau primitiv. Metoda de mai jos afi¸seaz˘a argumentele prim-
ite, care pot fi de orice tip:
void metoda(Object ... args) {
for(int i=0; i<args.length; i++)
System.out.println(args[i]);
}
...
metoda("Hello");
metoda("Hello", "Java", 1.5);

2.3.5 Supraˆınc˘arcarea ¸si supradefinirea metodelor
Supraˆınc˘arcarea ¸si supradefinirea metodelor sunt dou˘a concepte extrem de
utile ale program˘arii orientate obiect, cunoscute ¸si sub denumirea de polimor-
fism, ¸si se refer˘a la:
• supraˆıncarcarea (overloading) : ˆın cadrul unei clase pot exista metode
cu acela¸si nume cu condit¸ia ca signaturile lor s˘a fie diferite (lista de
argumente primite s˘a difere fie prin num˘arul argumentelor, fie prin
tipul lor) astfel ˆıncât la apelul funct¸iei cu acel nume s˘a se poat˘a stabili
ˆın mod unic care dintre ele se execut˘a.
• supradefinirea (overriding): o subclas˘a poate rescrie o metod˘a a cla-
sei p˘arinte prin implementarea unei metode cu acela¸si nume ¸si aceea¸si
signatur˘a ca ale superclasei.
class A {
void metoda() {
System.out.println("A: metoda fara parametru");
}
// Supraincarcare
void metoda(int arg) {
System.out.println("A: metoda cu un parametru");
}
}
class B extends A {
// Supradefinire
void metoda() {
System.out.println("B: metoda fara parametru");
}
}
O metod˘a supradefinit˘a poate s˘a:
• ignore complet codul metodei corespunz˘atoare din superclas˘a (cazul
de mai sus):
B b = new B();
b.metoda();
// Afiseaza "B: metoda fara parametru"

• extind˘a codul metodei p˘arinte, executând ˆınainte de codul propriu ¸si
funct¸ia p˘arintelui:
class B extends A {
// Supradefinire prin extensie
void metoda() {
super.metoda();
System.out.println("B: metoda fara parametru");
}
}
. . .
B b = new B();
b.metoda();
/* Afiseaza ambele mesaje:
"A: metoda fara parametru"
"B: metoda fara parametru" */
O metod˘a nu poate supradefini o metod˘a declarat˘a final˘a ˆın clasa p˘arinte.
Orice clas˘a care nu este abstract˘a trebuie obligatoriu s˘a supradefineasc˘a
metodele abstracte ale superclasei (dac˘a este cazul). In cazul ˆın care o clas˘a
nu supradefine¸ste toate metodele abstracte ale p˘arintelui, ea ˆıns˘a¸si este ab-
stract˘a ¸si va trebui declarat˘a ca atare.
In Java nu este posibil˘a supraˆınc˘arcarea operatorilor.
2.4 Modificatori de acces
Modificatorii de acces sunt cuvinte rezervate ce controleaz˘a accesul celor-
late clase la membrii unei clase. Specificatorii de acces pentru variabilele
¸si metodele unei clase sunt: public, protected, private ¸si cel implicit (la
nivel de pachet), iar nivelul lor de acces este dat ˆın tabelul de mai jos:
Specificator Clasa Sublasa Pachet Oriunde
private X
protected X X* X
public X X X X
implicit X X

2.5. MEMBRI DE INSTANT¸ ˘A S¸I MEMBRI DE CLAS ˘A 59
A¸sadar, dac˘a nu este specificat nici un modificator de acces, implicit
nivelul de acces este la nivelul pachetului. In cazul ˆın care declar˘am un
membru ”protected” atunci accesul la acel membru este permis din subclasele
clasei ˆın care a fost declarat dar depinde ¸si de pachetul ˆın care se gase¸ste
subclasa: dac˘a sunt ˆın acela¸si pachet accesul este permis, dac˘a nu sunt ˆın
acela¸si pachet accesul nu este permis decât pentru obiecte de tipul subclasei.
Exemple de declarat¸ii:
private int secretPersonal;
protected String secretDeFamilie;
public Vector pentruToti;
long doarIntrePrieteni;
private void metodaInterna();
public String informatii();
2.5 Membri de instant¸˘a ¸si membri de clas˘a
O clas˘a Java poate cont¸ine dou˘a tipuri de variabile ¸si metode :
• de instant¸˘a: declarate f˘ar˘a modificatorul static, specifice fiec˘arei
instant¸e create dintr-o clas˘a ¸si
• de clas˘a: declarate cu modificatorul static, specifice clasei.
2.5.1 Variabile de instant¸˘a ¸si de clas˘a
Când declar˘am o variabil˘a membr˘a f˘ar˘a modificatorul static, cum ar fi x ˆın
class Exemplu {
int x ; //variabila de instanta
}
se declar˘a de fapt o variabil˘a de instant¸˘a, ceea ceˆınseamn˘a c˘a la fiecare creare
a unui obiect al clasei Exemplu sistemul aloc˘a o zon˘a de memorie separat˘a
pentru memorarea valorii lui x.
Exemplu o1 = new Exemplu();
o1.x = 100;

o2.x = 200;
System.out.println(o1.x); // Afiseaza 100
System.out.println(o2.x); // Afiseaza 200
A¸sadar, fiecare obiect nou creat va putea memora valori diferite pentru
variabilele sale de instant¸˘a.
Pentru variabilele de clas˘a (statice) sistemul aloc˘a o singur˘a zon˘a de mem-
orie la care au acces toate instant¸ele clasei respective, ceea ce ˆınseamn˘a c˘a
dac˘a un obiect modific˘a valoarea unei variabile statice ea se va modifica ¸si
pentru toate celelalte obiecte. Deoarece nu depind de o anumit˘a instant¸˘a a
unei clase, variabilele statice pot fi referite ¸si sub forma:
NumeClasa.numeVariabilaStatica
class Exemplu {
int x ; // Variabila de instanta
static long n; // Variabila de clasa
}
. . .
o1.n = 100;
System.out.println(o2.n); // Afiseaza 100
o2.n = 200;
System.out.println(o1.n); // Afiseaza 200
System.out.println(Exemplu.n); // Afiseaza 200
// o1.n, o2.n si Exemplu.n sunt referinte la aceeasi valoare
Init¸ializarea variabilelor de clas˘a se face o singur˘a dat˘a, la ˆınc˘arcarea ˆın
memorie a clasei respective, ¸si este realizat˘a prin atribuiri obi¸snuite:
class Exemplu {
static final double PI = 3.14;
static long nrInstante = 0;
static Point p = new Point(0,0);
}

2.5.2 Metode de instant¸˘a ¸si de clas˘a
Similar ca la variabile, metodele declarate f˘ar˘a modificatorul static sunt
metode de instant¸˘a iar cele declarate cu static sunt metode de clas˘a (stat-
ice). Diferent¸a ˆıntre cele dou˘a tipuri de metode este urm˘atoarea:
• metodele de instant¸˘a opereaz˘a atât pe variabilele de instant¸˘a cât ¸si pe
cele statice ale clasei;
• metodele de clas˘a opereaz˘a doar pe variabilele statice ale clasei.
class Exemplu {
int x ; // Variabila de instanta
static long n; // Variabila de clasa
void metodaDeInstanta() {
n ++; // Corect
x --; // Corect
}
static void metodaStatica() {
n ++; // Corect
x --; // Eroare la compilare !
}
}
Intocmai ca ¸si la variabilele statice, ˆıntrucât metodele de clas˘a nu depind
de starea obiectelor clasei respective, apelul lor se poate face ¸si sub forma:
NumeClasa.numeMetodaStatica
Exemplu.metodaStatica(); // Corect, echivalent cu
Exemplu obj = new Exemplu();
obj.metodaStatica(); // Corect, de asemenea
Metodele de instant¸˘a nu pot fi apelate decât pentru un obiect al clasei
respective:
Exemplu.metodaDeInstanta(); // Eroare la compilare !
obj.metodaDeInstanta(); // Corect

2.5.3 Utilitatea membrilor de clas˘a
Membrii de clas˘a sunt folosit¸i pentru a pune la dispozit¸ie valori ¸si metode
independente de starea obiectelor dintr-o anumita clas˘a.
Declararea eficient˘a a constantelor
S˘a consider˘am situat¸ia când dorim s˘a declar˘am o constant˘a.
class Exemplu {
final double PI = 3.14;
// Variabila finala de instanta
}
La fiecare instant¸iere a clasei Exemplu va fi rezervat˘a o zon˘a de memorie
pentru variabilele finale ale obiectului respectiv, ceea ce este o risip˘a ˆıntrucât
aceste constante au acelea¸si valori pentru toate instant¸ele clasei. Declararea
corect˘a a constantelor trebuie a¸sadar facut˘a cu modificatorii static ¸si final,
pentru a le rezerva o singur˘a zon˘a de memorie, comun˘a tuturor obiectelor:
class Exemplu {
static final double PI = 3.14;
// Variabila finala de clasa
}
Num˘ararea obiectelor unei clase
Num˘ararea obiectelor unei clase poate fi f˘acut˘a extrem de simplu folosind
o variabil˘a static˘a ¸si este util˘a ˆın situat¸iile când trebuie s˘a control˘am diver¸si
parametri legat¸i de crearea obiectelor unei clase.
class Exemplu {
static long nrInstante = 0;
Exemplu() {
// Constructorul este apelat la fiecare instantiere
nrInstante ++;
}
}

Implementarea funct¸iilor globale
Spre deosebire de limbajele de programare procedurale, ˆın Java nu putem
avea funct¸ii globale definite ca atare, ˆıntrucât ”orice este un obiect”. Din
acest motiv chiar ¸si metodele care au o funct¸ionalitate global˘a trebuie im-
plementate ˆın cadrul unor clase. Acest lucru se va face prin intermediul
metodelor de clas˘a (globale), deoarece acestea nu depind de starea partic-
ular˘a a obiectelor din clasa respectiv˘a. De exemplu, s˘a consider˘am funct¸ia
sqrt care extrage radicalul unui num˘ar ¸si care se g˘ase¸ste ˆın clasa Math. Dac˘a
nu ar fi fost funct¸ie de clas˘a, apelul ei ar fi trebuit f˘acut astfel (incorect, de
altfel):
// Incorect !
Math obj = new Math();
double rad = obj.sqrt(121);
ceea ce ar fi fost extrem de nepl˘acut... Fiind ˆıns˘a metod˘a static˘a ea poate fi
apelat˘a prin: Math.sqrt(121) .
A¸sadar, funct¸iile globale necesare unei aplicat¸ii vor fi grupate corespunz˘ator
ˆın diverse clase ¸si implementate ca metode statice.
2.5.4 Blocuri statice de init¸ializare
Variabilele statice ale unei clase sunt init¸ializate la un moment care precede
prima utilizare activ˘a a clasei respective. Momentul efectiv depinde de im-
plementarea ma¸sinii virtuale Java ¸si poart˘a numele de init¸ializarea clasei. Pe
lâng˘a setarea valorilor variabilelor statice, ˆın aceast˘a etap˘a sunt executate ¸si
blocurile statice de init¸ializare ale clasei. Acestea sunt secvent¸e de cod de
forma:
static {
// Bloc static de initializare;
...
}
care se comport˘a ca o metod˘a static˘a apelat˘a automat de c˘atre ma¸sina vir-
tual˘a. Variabilele referite ˆıntr-un bloc static de init¸ializare trebuie s˘a fie
obligatoriu de clas˘a sau locale blocului:
public class Test {
// Declaratii de variabile statice

static int x = 0, y, z;
// Bloc static de initializare
static {
System.out.println("Initializam...");
int t=1;
y = 2;
z = x + y + t;
}
Test() {
/* La executia constructorului
variabilele de clasa sunt deja initializate si
toate blocurile statice de initializare au
fost obligatoriu executate in prealabil.
*/
...
}
}
2.6 Clase imbricate
2.6.1 Definirea claselor imbricate
O clas˘a imbricat˘a este, prin definit¸ie, o clas˘a membr˘a a unei alte clase, numit˘a
¸si clas˘a de acoperire. In funct¸ie de situat¸ie, definirea unei clase interne se
poate face fie ca membru al clasei de acoperire - caz ˆın care este accesibil˘a
tuturor metodelor, fie local ˆın cadrul unei metode.
class ClasaDeAcoperire{
class ClasaImbricata1 {
// Clasa membru
}
void metoda() {
// Clasa locala metodei
}
}

2.6. CLASE IMBRICATE 65
}
Folosirea claselor imbricate se face atunci când o clas˘a are nevoie ˆın im-
plementarea ei de o alt˘a clas˘a ¸si nu exist˘a nici un motiv pentru care aceasta
din urm˘a s˘a fie declarat˘a de sine st˘at˘atoare (nu mai este folosit˘a nic˘aieri).
O clas˘a imbricat˘a are un privilegiu special fat¸˘a de celelalte clase ¸si anume
acces nerestrict¸ionat la toate variabilele clasei de acoperire, chiar dac˘a aces-
tea sunt private. O clas˘a declarat˘a local˘a unei metode va avea acces ¸si la
variabilele finale declarate ˆın metoda respectiv˘a.
private int x=1;
int a=x;
}
void metoda() {
final int y=2;
int z=3;
int b=x;
int c=y;
int d=z; // Incorect
}
}
}
O clas˘a imbricat˘a membr˘a (care nu este local˘a unei metode) poate fi
referit˘a din exteriorul clasei de acoperire folosind expresia
ClasaDeAcoperire.ClasaImbricata
A¸sadar, clasele membru pot fi declarate cu modificatorii public, protected,
private pentru a controla nivelul lor de acces din exterior, ˆıntocmai ca orice
variabil˘a sau metod˘a mebr˘a a clasei. Pentru clasele imbricate locale unei
metode nu sunt permi¸si acest¸i modificatori.
Toate clasele imbricate pot fi declarate folosind modificatorii abstract ¸si
final, semnificat¸ia lor fiind aceea¸si ca ¸si ˆın cazul claselor obi¸snuite.

2.6.2 Clase interne
Spre deosebire de clasele obi¸snuite, o clas˘a imbricat˘a poate fi declarat˘a static˘a
sau nu. O clas˘a imbricat˘a nestatic˘a se nume¸ste clasa intern˘a.
...
class ClasaInterna {
...
}
static class ClasaImbricataStatica {
...
}
}
Diferent¸ierea acestor denumiri se face deoarece:
• o ”clas˘a imbricat˘a” reflect˘a relat¸ia sintactic˘a a dou˘a clase: codul unei
clase apare ˆın interiorul codului altei clase;
• o ”clas˘a intern˘a” reflect˘a relat¸ia dintre instant¸ele a dou˘a clase, ˆın sensul
c˘a o instant¸a a unei clase interne nu poate exista decat ˆın cadrul unei
instant¸e a clasei de acoperire.
In general, cele mai folosite clase imbricate sunt cele interne.
A¸sadar, o clas˘a intern˘a este o clas˘a imbricat˘a ale carei instant¸e nu pot
exista decât ˆın cadrul instant¸elor clasei de acoperire ¸si care are acces direct
la tot¸i membrii clasei sale de acoperire.
2.6.3 Identificare claselor imbricate
Dup˘a cum ¸stim orice clas˘a produce la compilare a¸sa numitele ”unit˘at¸i de com-
pilare”, care sunt fi¸siere având numele clasei respective ¸si extensia .class
¸si care cont¸in toate informat¸iile despre clasa respectiv˘a. Pentru clasele im-
bricate aceste unit˘at¸i de compilare sunt denumite astfel: numele clasei de
acoperire, urmat de simbolul ’$’ apoi de numele clasei imbricate.
class ClasaInterna1 {}
class ClasaInterna2 {}
}

2.7. CLASE S¸I METODE ABSTRACTE 67
Pentru exemplul de mai sus vor fi generate trei fi¸siere:
ClasaDeAcoperire.class
ClasaDeAcoperire$ClasaInterna1.class
ClasaDeAcoperire$ClasaInterna2.class
In cazul ˆın care clasele imbricate au la rândul lor alte clase imbricate
(situat¸ie mai put¸in uzual˘a) denumirea lor se face dup˘a aceea¸si regul˘a: ad˘augarea
unui ’$’ ¸si apoi numele clasei imbricate.
2.6.4 Clase anonime
Exist˘a posibilitatea definirii unor clase imbricate locale, f˘ar˘a nume, utilizate
doar pentru instant¸ierea unui obiect de un anumit tip. Astfel de clase se
numesc clase anonime ¸si sunt foarte utile ˆın situat¸ii cum ar fi crearea unor
obiecte ce implementeaz˘a o anumit˘a interfat¸˘a sau extind o anumit˘a clas˘a
abstract˘a.
Exemple de folosire a claselor anonime vor fi date ˆın capitolul ”Interfet¸e”,
precum ¸si extensiv ˆın capitolul ”Interfat¸a grafic˘a cu utilizatorul”.
Fi¸sierele rezultate ˆın urma compil˘arii claselor anonime vor avea numele
de forma ClasaAcoperire.$1,..., ClasaAcoperire.$n, unde n este num˘arul
de clase anonime definite ˆın clasa respectiv˘a de acoperire.
2.7 Clase ¸si metode abstracte
Uneori ˆın proiectarea unei aplicat¸ii este necesar s˘a reprezent˘am cu ajutorul
claselor concepte abstracte care s˘a nu poat˘a fi instant¸iate ¸si care s˘a foloseasc˘a
doar la dezvoltarea ulterioar˘a a unor clase ce descriu obiecte concrete. De ex-
emplu, ˆın pachetul java.lang exist˘a clasa abstract˘a Number care modeleaz˘a
conceptul generic de ”num˘ar”. Intr-un program nu avem ˆıns˘a nevoie de nu-
mere generice ci de numere de un anumit tip: ˆıntregi, reale, etc. Clasa Number
serve¸ste ca superclas˘a pentru clasele concrete Byte, Double, Float, Integer,
Long ¸si Short, ce implementeaz˘a obiecte pentru descrierea numerelor de un
anumit tip. A¸sadar, clasa Number reprezint˘a un concept abstract ¸si nu vom
putea instant¸ia obiecte de acest tip - vom folosi ˆın schimb subclasele sale.
Number numar = new Number(); // Eroare
Integer intreg = new Integer(10); // Corect

2.7.1 Declararea unei clase abstracte
Declararea unei clase abstracte se face folosind cuvântul rezervat abstract:
[public] abstract class ClasaAbstracta
[extends Superclasa]
[implements Interfata1, Interfata2, ...] {
// Declaratii uzuale
// Declaratii de metode abstracte
}
O clas˘a abstract˘a poate avea modificatorul public, accesul implicit fiind
la nivel de pachet, dar nu poate specifica modificatorul final, combinat¸ia
abstract final fiind semnalat˘a ca eroare la compilare - de altfel, o clas˘a
declarat˘a astfel nu ar avea nici o utilitate.
O clas˘a abstract˘a poate cont¸ine acelea¸si elemente membre ca o clas˘a
obi¸snuit˘a, la care se adaug˘a declarat¸ii de metode abstracte - f˘ar˘a nici o im-
plementare.
2.7.2 Metode abstracte
Spre deosebire de clasele obi¸snuite care trebuie s˘a furnizeze implement˘ari
pentru toate metodele declarate, o clas˘a abstract˘a poate cont¸ine metode f˘ar˘a
nici o implementare. Metodele fara nici o implementare se numesc metode
abstracte ¸si pot ap˘area doar ˆın clase abstracte. In fat¸a unei metode abstracte
trebuie s˘a apar˘a obligatoriu cuvântul cheie abstract, altfel va fi furnizat˘a o
eroare de compilare.
abstract class ClasaAbstracta {
abstract void metodaAbstracta(); // Corect
void metoda(); // Eroare
}
In felul acesta, o clas˘a abstract˘a poate pune la dispozit¸ia subclaselor sale
un model complet pe care trebuie s˘a-l implementeze, furnizând chiar imple-
mentarea unor metode comune tuturor claselor ¸si l˘asând explicitarea altora

2.7. CLASE S¸I METODE ABSTRACTE 69
fiec˘arei subclase ˆın parte.
Un exemplu elocvent de folosire a claselor ¸si metodelor abstracte este de-
scrierea obiectelor grafice ˆıntr-o manier˘a orientat˘a-obiect.
• Obiecte grafice: linii, dreptunghiuri, cercuri, curbe Bezier, etc
• St˘ari comune: pozit¸ia(originea), dimensiunea, culoarea, etc
• Comportament: mutare, redimensionare, desenare, colorare, etc.
Pentru a folosi st˘arile ¸si comportamentele comune acestor obiecteˆın avan-
tajul nostru putem declara o clas˘a generic˘a GraphicObject care s˘a fie su-
perclas˘a pentru celelalte clase. Metodele abstracte vor fi folosite pentru im-
plementarea comportamentului specific fiec˘arui obiect, cum ar fi desenarea
iar cele obi¸snuite pentru comportamentul comun tuturor, cum ar fi schim-
barea originii. Implementarea clasei abstracte GraphicObject ar putea ar˘ata
astfel:
abstract class GraphicObject {
// Stari comune
private int x, y;
private Color color = Color.black;
...
// Metode comune
public void setX(int x) {
this.x = x;
}
public void setY(int y) {
this.y = y;
}
public void setColor(Color color) {
this.color = color;
}
...
// Metode abstracte
abstract void draw();
...
}

O subclas˘a care nu este abstract˘a a unei clase abstracte trebuie s˘a furnizeze
obligatoriu implement˘ari ale metodelor abstracte definite ˆın superclas˘a. Im-
plementarea claselor pentru obiecte grafice ar fi:
class Circle extends GraphicObject {
void draw() {
// Obligatoriu implementarea
...
}
}
class Rectangle extends GraphicObject {
void draw() {
// Obligatoriu implementarea
...
}
}
Legat de metodele abstracte, mai trebuie ment¸ionate urm˘atoarele:
• O clas˘a abstract˘a poate s˘a nu aib˘a nici o metod˘a abstract˘a.
• O metod˘a abstract˘a nu poate ap˘area decât ˆıntr-o clas˘a abstract˘a.
• Orice clas˘a care are o metod˘a abstract˘a trebuie declarat˘a ca fiind ab-
stract˘a.
In API-ul oferit de platforma de lucru Java sunt numeroase exemple de
ierarhii care folosesc la nivelele superioare clase abstracte. Dintre cele mai
importante amintim:
• Number: superclasa abstract˘a a tipurilor referint¸˘a numerice
• Reader, Writer: superclasele abstracte ale fluxurilor de intrare/ie¸sire
pe caractere
• InputStream, OutputStream: superclasele abstracte ale fluxurilor de
intrare/ie¸sire pe octet¸i
• AbstractList, AbstractSet, AbstractMap: superclase abstracte pen-
tru structuri de date de tip colect¸ie

2.8. CLASA OBJECT 71
• Component : superclasa abstract˘a a componentelor folosite ˆın dez-
voltarea de aplicat¸ii cu interfat¸˘a grafic˘a cu utilizatorul (GUI), cum ar
fi Frame, Button, Label, etc.
• etc.
2.8 Clasa Object
2.8.1 Orice clas˘a are o superclas˘a
Dup˘a cum am v˘azut ˆın sect¸iunea dedicat˘a modalit˘at¸ii de creare a unei clase,
clauza ”extends” specific˘a faptul c˘a acea clas˘a extinde (mo¸stene¸ste) o alt˘a
clas˘a, numit˘a superclas˘a. O clas˘a poate avea o singur˘a superclas˘a (Java nu
suport˘a mo¸stenirea multipl˘a) ¸si chiar dac˘a nu specific˘am clauza ”extends” la
crearea unei clase ea totu¸si va avea o superclas˘a. Cu alte cuvinte, ˆın Java
orice clas˘a are o superclas˘a ¸si numai una. Evident, trebuie s˘a existe o except¸ie
de la aceast˘a regul˘a ¸si anume clasa care reprezint˘a r˘ad˘acina ierarhiei format˘a
de relat¸iile de mo¸stenire dintre clase. Aceasta este clasa Object.
Clasa Object este ¸si superclasa implicit˘a a claselor care nu specific˘a o
anumit˘a superclas˘a. Declarat¸iile de mai jos sunt echivalente:
class Exemplu {}
class Exemplu extends Object {}
2.8.2 Clasa Object
Clasa Object este cea mai general˘a dintre clase, orice obiect fiind, direct
sau indirect, descendent al acestei clase. Fiind p˘arintele tuturor, Object
define¸ste ¸si implementeaz˘a comportamentul comun al tuturor celorlalte clase
Java, cum ar fi:
• posibilitatea test˘arii egalit˘at¸ii valorilor obiectelor,
• specificarea unei reprezent˘ari ca ¸sir de caractere a unui obiect ,
• returnarea clasei din care face parte un obiect,
• notificarea altor obiecte c˘a o variabil˘a de condit¸ie s-a schimbat, etc.

Fiind subclas˘a a lui Object, orice clas˘a ˆıi poate supradefini metodele
care nu sunt finale. Metodele cel mai uzual supradefinite sunt: clone,
equals/hashCode, finalize, toString.
• clone
Aceast˘a metod˘a este folosit˘a pentru duplicarea obiectelor (crearea unor
clone). Clonarea unui obiect presupune crearea unui nou obiect de
acela¸si tip ¸si care s˘a aib˘a aceea¸si stare (acelea¸si valori pentru variabilele
sale).
• equals, hashCode
Acestea sunt, de obicei, supradefiniteˆımpreun˘a. In metoda equals este
scris codul pentru compararea egalit˘at¸ii cont¸inutului a dou˘a obiecte.
Implicit (implementarea din clasa Object), aceast˘a metod˘a compar˘a
referint¸ele obiectelor. Uzual este redefinit˘a pentru a testa dac˘a st˘arile
obiectelor coincid sau dac˘a doar o parte din variabilele lor coincid.
Metoda hashCode returneaza un cod ˆıntreg pentru fiecare obiect, pen-
tru a testa consistent¸a obiectelor: acela¸si obiect trebuie s˘a returneze
acela¸si cod pe durata execut¸iei programului.
Dac˘a dou˘a obiecte sunt egale conform metodei equals, atunci apelul
metodei hashCode pentru fiecare din cele dou˘a obiecte ar trebui s˘a
returneze acela¸si intreg.
• finalize
In aceast˘a metod˘a se scrie codul care ”cur˘at¸˘a dup˘a un obiect”ˆınainte de
a fi eliminat din memorie de colectorul de gunoaie. (vezi ”Distrugerea
obiectelor”)
• toString
Este folosit˘a pentru a returna o reprezentare ca ¸sir de caractere a unui
obiect. Este util˘a pentru concatenarea ¸sirurilor cu diverse obiecte ˆın
vederea afi¸s˘arii, fiind apelat˘a automat atunci când este necesar˘a trans-
formarea unui obiect ˆın ¸sir de caractere.
System.out.println("Obiect=" + obj);
//echivalent cu
System.out.println("Obiect=" + obj.toString());

2.8. CLASA OBJECT 73
S˘a consider˘am urm˘atorul exemplu, ˆın care implement˘am part¸ial clasa
numerelor complexe, ¸si ˆın care vom supradeﬁni metode ale clasei Object.
De asemenea, vom scrie un mic program TestComplex ˆın care vom testa
metodele clasei deﬁnite.
Listing 2.1: Clasa numerelor complexe
class Complex {
private double a; // partea reala
private double b; // partea imaginara
public Complex(double a, double b) {
this.a = a;
this.b = b;
}
public Complex () {
this(1, 0);
}
public boolean equals(Object obj) {
if (obj == null) return false;
if (!( obj instanceof Complex)) return false;
Complex comp = (Complex) obj;
return ( comp.a==a && comp.b==b);
}
public Object clone () {
return new Complex(a, b);
}
public String toString () {
String semn = (b > 0 ? "+" : "-");
return a + semn + b + "i";
}
public Complex aduna(Complex comp) {
Complex suma = new Complex (0, 0);
suma.a = this.a + comp.a;
suma.b = this.b + comp.b;
return suma;
}
}

public class TestComplex {
public static void main(String c[]) {
Complex c1 = new Complex (1,2);
Complex c2 = new Complex (2,3);
Complex c3 = (Complex) c1.clone ();
System.out.println(c1.aduna(c2)); // 3.0 + 5.0i
System.out.println(c1.equals(c2)); // false
System.out.println(c1.equals(c3)); // true
}
}
2.9 Conversii automate ˆıntre tipuri
Dup˘a cum v˘azut tipurile Java de date pot fiˆımp˘art¸ieˆın primitive ¸si referint¸˘a.
Pentru fiecare tip primitiv exist˘a o clas˘a corespunz˘atoare care permie lucrul
orientat obiect cu tipul respectiv.
byte Byte
short Short
int Integer
long Long
float Float
double Double
char Character
boolean Boolean
Fiecare din aceste clase are un constructor ce permite init¸ializarea unui
obiect având o anumit˘a valoare primitiv˘a ¸si metode specializate pentru con-
versia unui obiect ˆın tipul primitiv corespunz˘ator, de genul tipPrimitivValue:
Integer obi = new Integer(1);
int i = obi.intValue();
Boolean obb = new Boolean(true);
boolean b = obb.booleanValue();
Incepând cu versiunea 1.5 a limbajului Java, atribuirile explicite ˆıntre
tipuri primitve ¸si referint¸˘a sunt posibile, acest mecanism purtând numele de
autoboxing, respectiv auto-unboxing. Conversia explicit˘a va fi facut˘a de c˘atre
compilator.

2.10. TIPUL DE DATE ENUMERARE 75
// Doar de la versiunea 1.5 !
Integer obi = 1;
int i = obi;
Boolean obb = true;
boolean b = obb;
2.10 Tipul de date enumerare
Incepând cu versiunea 1.5 a limbajului Java, exist˘a posibilitatea de a defini
tipuri de date enumerare prin folosirea cuvântului cheie enum. Acest˘a
solut¸ie simplific˘a manevrarea grupurilor de constante, dup˘a cum reiese din
urm˘atorul exemplu:
public class CuloriSemafor {
public static final int ROSU = -1;
public static final int GALBEN = 0;
public static final int VERDE = 1;
}
...
// Exemplu de utilizare
if (semafor.culoare = CuloriSemafor.ROSU)
semafor.culoare = CuloriSemafor.GALBEN);
...
Clasa de mai sus poate fi rescris˘a astfel:
public enum CuloriSemafor { ROSU, GALBEN, VERDE };
...
// Utilizarea structurii se face la fel
...
if (semafor.culoare = CuloriSemafor.ROSU)
semafor.culoare = CuloriSemafor.GALBEN);
...
Compilatorul este responsabil cu transformarea unei astfel de structuri
ˆıntr-o clas˘a corespunz˘atoare.

Capitolul 3
Except¸ii
3.1 Ce sunt except¸iile ?
Termenul except¸ie este o prescurtare pentru ”eveniment except¸ional” ¸si poate
fi definit ca un eveniment ce se produce ˆın timpul execut¸iei unui program ¸si
care provoac˘a ˆıntreruperea cursului normal al execut¸iei acestuia.
Except¸iile pot ap˘area din diverse cauze ¸si pot avea nivele diferite de grav-
itate: de la erori fatale cauzate de echipamentul hardware pân˘a la erori ce
t¸in strict de codul programului, cum ar fi accesarea unui element din afara
spat¸iului alocat unui vector.
In momentul când o asemenea eroare se produce ˆın timpul execut¸iei va fi
generat un obiect de tip except¸ie ce cont¸ine:
• informat¸ii despre except¸ia respectiv˘a;
• starea programului ˆın momentul producerii acelei except¸ii.
public class Exemplu {
int v[] = new int[10];
v[10] = 0; //Exceptie !
System.out.println("Aici nu se mai ajunge...");
}
}
La rularea programului va fi generat˘a o except¸ie, programul se va opri
la instruct¸iunea care a cauzat except¸ia ¸si se va afi¸sa un mesaj de eroare de
genul:
77

78 CAPITOLUL 3. EXCEPT¸II
"Exception in thread "main"
java.lang.ArrayIndexOutOfBoundsException :10
at Exceptii.main (Exceptii.java:4)"
Crearea unui obiect de tip except¸ie se nume¸ste aruncarea unei except¸ii
(”throwing an exception”). In momentulˆın care o metod˘a genereaz˘a (arunc˘a)
o except¸ie sistemul de execut¸ie este responsabil cu g˘asirea unei secvent¸e de
cod dintr-o metod˘a care s˘a o trateze. C˘autarea se face recursiv, ˆıncepând cu
metoda care a generat except¸ia ¸si mergând ˆınapoi pe linia apelurilor c˘atre
acea metod˘a.
Secvent¸a de cod dintr-o metod˘a care trateaz˘a o anumit˘a except¸ie se
nume¸ste analizor de except¸ie (”exception handler”) iar interceptarea ¸si tratarea
ei se nume¸ste prinderea except¸iei (”catch the exception”).
Cu alte cuvinte, la aparit¸ia unei erori este ”aruncat˘a” o except¸ie iar cineva
trebuie s˘a o ”prind˘a” pentru a o trata. Dac˘a sistemul nu gase¸ste nici un
analizor pentru o anumit˘a except¸ie, atunci programul Java se opre¸ste cu un
mesaj de eroare (ˆın cazul exemplului de mai sus mesajul ”Aici nu se mai
ajunge...” nu va fi afi¸sat).
Atent¸ie
In Java tratarea erorilor nu mai este o opt¸iune ci o constrângere. In
aproape toate situat¸ile, o secvent¸˘a de cod care poate provoca except¸ii trebuie
s˘a specifice modalitatea de tratare a acestora.
3.2 ”Prinderea” ¸si tratarea except¸iilor
Tratarea except¸iilor se realizeaz˘a prin intermediul blocurilor de instruct¸iuni
try, catch ¸si finally. O secvent¸˘a de cod care trateaz˘a anumite except¸ii
trebuie s˘a arate astfel:
try {
// Instructiuni care pot genera exceptii
}
catch (TipExceptie1 variabila) {
// Tratarea exceptiilor de tipul 1

3.2. ”PRINDEREA” S¸I TRATAREA EXCEPT¸IILOR 79
}
catch (TipExceptie2 variabila) {
// Tratarea exceptiilor de tipul 2
}
. . .
finally {
// Cod care se executa indiferent
// daca apar sau nu exceptii
}
S˘a consider˘am urm˘atorul exemplu: citirea unui fi¸sier octet cu octet ¸si
afisarea lui pe ecran. F˘ar˘a a folosi tratarea except¸iilor metoda responsabil˘a
cu citirea fi¸sierului ar ar˘ata astfel:
public static void citesteFisier(String fis) {
FileReader f = null;
// Deschidem fisierul
System.out.println("Deschidem fisierul " + fis);
f = new FileReader(fis);
// Citim si afisam fisierul caracter cu caracter
int c;
while ( (c=f.read()) != -1)
System.out.print((char)c);
// Inchidem fisierul
System.out.println("nInchidem fisierul " + fis);
f.close();
}
Aceast˘a secvent¸˘a de cod va furniza erori la compilare deoarece ˆın Java
tratarea erorilor este obligatorie. Folosind mecanismul except¸iilor metoda
citesteˆı¸si poate trata singur˘a erorile care pot surveni pe parcursul execut¸iei
sale. Mai jos este codul complte ¸si corect al unui program ce afi¸seaz˘a pe ecran
cont¸inutul unui fi¸sier al c˘arui nume este primit ca argument de la linia de
comand˘a. Tratarea except¸iilor este realizat˘a complet chiar de c˘atre metoda
citeste.

Listing 3.1: Citirea unui ﬁsier - corect
import java.io.*;
public class CitireFisier {
public static void citesteFisier(String fis) {
try {
// Deschidem fisierul
System.out.println("Deschidem fisierul " + fis);
// Citim si afisam fisierul caracter cu caracter
int c;
while ( (c=f.read ()) != -1)
System.out.print (( char)c);
} catch ( FileNotFoundException e) {
// Tratam un tip de exceptie
System.err.println("Fisierul nu a fost gasit !");
System.err.println("Exceptie: " + e.getMessage ());
System.exit (1);
} catch (IOException e) {
// Tratam alt tip de exceptie
System.out.println("Eroare la citirea din fisier!");
e. printStackTrace ();
} finally {
if (f != null) {
// Inchidem fisierul
System.out.println("nInchidem fisierul.");
try {
f.close ();
System.err.println("Fisierul nu poate fi inchis!");
}
}
}
}
public static void main(String args []) {
if (args.length > 0)
citesteFisier(args [0]);
else

3.2. ”PRINDEREA” S¸I TRATAREA EXCEPT¸IILOR 81
System.out.println("Lipseste numele fisierului!");
}
}
Blocul ”try” contine instruct¸iunile de deschidere a unui fi¸sier ¸si de citire
dintr-un fi¸sier, ambele putând produce except¸ii. Except¸iile provocate de
aceste instruct¸iuni sunt tratate ˆın cele dou˘a blocuri ”catch”, câte unul pen-
tru fiecare tip de except¸ie. Inchiderea fi¸sierului se face ˆın blocul ”finally”,
deoarece acesta este sigur c˘a se va executa F˘ar˘a a folosi blocul ”finally”,
ˆınchiderea fi¸sierului ar fi trebuit facut˘a ˆın fiecare situat¸ie ˆın care fi¸sierul ar fi
fost deschis, ceea ce ar fi dus la scrierea de cod redundant.
try {
...
// Totul a decurs bine.
f.close();
}
...
catch (IOException e) {
...
// A aparut o exceptie la citirea din fisier
f.close(); // cod redundant
}
O problem˘a mai delicat˘a care trebuie semnalata ˆın aceasta situat¸ie este
faptul c˘a metoda close, responsabil˘a cuˆınchiderea unui fi¸sier, poate provoca
la rândul s˘au except¸ii, de exemplu atunci când fi¸sierul mai este folosit ¸si de
alt proces ¸si nu poate fi ˆınchis. Deci, pentru a avea un cod complet corect
trebuie s˘a trat˘am ¸si posibilitatea aparit¸iei unei except¸ii la metoda close.
Atent¸ie
Obligatoriu un bloc de instruct¸iuni ”try” trebuie s˘a fie urmat de unul
sau mai multe blocuri ”catch”, ˆın funct¸ie de except¸iile provocate de acele
instruct¸iuni sau (opt¸ional) de un bloc ”finally”.

3.3 ”Aruncarea” except¸iilor
In cazul ˆın care o metod˘a nu ˆı¸si asum˘a responsabilitatea trat˘arii uneia sau
mai multor except¸ii pe care le pot provoca anumite instruct¸iuni din codul
s˘au atunci ea poate s˘a ”arunce” aceste except¸ii c˘atre metodele care o ape-
leaz˘a, urmând ca acestea s˘a implementeze tratarea lor sau, la rândul lor, s˘a
”arunce” mai departe except¸iile respective.
Acest lucru se realizeaz˘a prin specificarea ˆın declarat¸ia metodei a clauzei
throws:
[modificatori] TipReturnat metoda([argumente])
throws TipExceptie1, TipExceptie2, ...
{
...
}
Atent¸ie
O metod˘a care nu trateaz˘a o anumit˘a except¸ie trebuie obligatoriu s˘a o
”arunce”.
In exemplul de mai sus dac˘a nu facem tratarea except¸iilor ˆın cadrul
metodei citeste atunci metoda apelant˘a (main) va trebui s˘a fac˘a acest lucru:
Listing 3.2: Citirea unui fisier
import java.io.*;
public class CitireFisier {
public static void citesteFisier(String fis)
throws FileNotFoundException , IOException {
int c;
while ( (c=f.read ()) != -1)
f.close ();
}

3.3. ”ARUNCAREA” EXCEPT¸IILOR 83
if (args.length > 0) {
try {
citesteFisier(args [0]);
} catch ( FileNotFoundException e) {
System.err.println("Fisierul nu a fost gasit !");
System.err.println("Exceptie: " + e);
System.out.println("Eroare la citirea din fisier!");
}
} else
System.out.println("Lipseste numele fisierului!");
}
}
Observat¸i c˘a,ˆın acest caz, nu mai putem diferent¸ia except¸iile provocate de
citirea din fi¸sier s de inchiderea fi¸sierului, ambele fiind de tipul IOException.
De asemenea, inchiderea fi¸sierului nu va mai fi facut˘a ˆın situatia ˆın care
apare o except¸ie la citirea din fi¸sier. Este situat¸ia ˆın care putem folosi blocul
finally f˘ar˘a a folosi nici un bloc catch:
public static void citesteFisier(String fis)
throws FileNotFoundException, IOException {
try {
f = new FileReader(numeFisier);
int c;
while ( (c=f.read()) != -1)
System.out.print((char)c);
}
finally {
if (f!=null)
f.close();
}
}

Metoda apelant˘a poate arunca la rândul sâu except¸iile mai departe c˘atre
metoda care a apelat-o la rândul ei. Aceast˘a ˆınl˘ant¸uire se termin˘a cu metoda
main care, dac˘a va arunca except¸iile ce pot ap˘area ˆın corpul ei, va determina
trimiterea except¸iilor c˘atre ma¸sina virtual˘a Java.
public void metoda3 throws TipExceptie {
...
}
metoda3();
}
metoda2();
}
public void main throws TipExceptie {
metoda1();
}
Tratarea except¸iilor de c˘atre JVM se face prin terminarea programului ¸si
afi¸sarea informat¸iilor despre except¸ia care a determinat acest lucru. Pentru
exemplul nostru, metoda main ar putea fi declarat˘a astfel:
public static void main(String args[])
throws FileNotFoundException, IOException {
citeste(args[0]);
}
Intotdeauna trebuie g˘asit compromisul optimˆıntre tratarea local˘a a except¸iilor
¸si aruncarea lor c˘atre nivelele superioare, astfel ˆıncât codul s˘a fie cât mai clar
¸si identificarea locului ˆın care a ap˘arut except¸ia s˘a fie cât mai u¸sor de f˘acut.
Aruncarea unei except¸ii se poate face ¸si implicit prin instruct¸iunea throw
ce are formatul: throw exceptie, ca ˆın exemplele de mai jos:
throw new IOException("Exceptie I/O");
...
if (index >= vector.length)
throw new ArrayIndexOutOfBoundsException();
...

3.4. AVANTAJELE TRAT ˘ARII EXCEPT¸IILOR 85
catch(Exception e) {
System.out.println("A aparut o exceptie);
throw e;
}
Aceast˘a instruct¸iune este folosit˘a mai ales la aruncarea except¸iilor proprii.
(vezi ”Crearea propriilor except¸ii”)
3.4 Avantajele trat˘arii except¸iilor
Prin modalitatea sa de tratare a except¸iilor, Java are urm˘atoarele avantaje
fat¸˘a de mecanismul tradit¸ional de tratare a erorilor:
• Separarea codului pentru tratarea unei erori de codul ˆın care ea poate
s˘a apar˘a.
• Propagarea unei erori pân˘a la un analizor de except¸ii corespunz˘ator.
• Gruparea erorilor dup˘a tipul lor.
3.4.1 Separarea codului pentru tratarea erorilor
In programarea tradit¸ional˘a tratarea erorilor se combin˘a cu codul ce poate
produce aparit¸ia lor producând a¸sa numitul ”cod spaghetti”. S˘a consider˘am
urm˘atorul exemplu: o funct¸ie care ˆıncarc˘a un fi¸sier ˆın memorie:
citesteFisier {
deschide fisierul;
determina dimensiunea fisierului;
aloca memorie;
citeste fisierul in memorie;
inchide fisierul;
}
Problemele care pot ap˘area la aceasta funct¸ie, aparent simpl˘a, sunt de
genul: ”Ce se ˆıntâmpl˘a dac˘a: ... ?”
• fi¸sierul nu poate fi deschis
• nu se poate determina dimensiunea fi¸sierului

• nu poate fi alocat˘a suficient˘a memorie
• nu se poate face citirea din fi¸sier
• fi¸sierul nu poate fi ˆınchis
Un cod tradit¸ional care s˘a trateze aceste erori ar ar˘ata astfel:
int citesteFisier() {
int codEroare = 0;
deschide fisierul;
if (fisierul s-a deschis) {
if (s-a determinat dimensiunea) {
aloca memorie;
if (s-a alocat memorie) {
if (nu se poate citi din fisier) {
codEroare = -1;
}
} else {
codEroare = -2;
}
} else {
codEroare = -3;
}
inchide fisierul;
if (fisierul nu s-a inchis && codEroare == 0) {
codEroare = -4;
} else {
codEroare = codEroare & -4;
}
} else {
codEroare = -5;
}
return codEroare;
} // Cod "spaghetti"
Acest stil de progamare este extrem de susceptibil la erori ¸si ˆıngreuneaz˘a
extrem de mult ˆınt¸telegerea sa. In Java, folosind mecansimul except¸iilor,
codul ar arata, schematizat, astfel:

int citesteFisier() {
try {
deschide fisierul;
aloca memorie;
inchide fisierul;
}
catch (fisierul nu s-a deschis)
{trateaza eroarea;}
catch (nu s-a determinat dimensiunea)
{trateaza eroarea;}
catch (nu s-a alocat memorie)
{trateaza eroarea}
catch (nu se poate citi din fisier)
{trateaza eroarea;}
catch (nu se poate inchide fisierul)
{trateaza eroarea;}
}
Diferenta de claritate este evident˘a.
3.4.2 Propagarea erorilor
Propagarea unei erori se face pˆan˘a la un analizor de except¸ii corespunz˘ator.
S˘a presupunem c˘a apelul la metoda citesteFisier este consecint¸a unor
apeluri imbricate de metode:
int metoda1() {
metoda2();
...
}
int metoda2() {
metoda3;
...
}
int metoda3 {
citesteFisier();
...

}
S˘a presupunem de asemenea c˘a dorim s˘a facem tratarea erorilor doar
ˆın metoda1. Tradit¸ional, acest lucru ar trebui f˘acut prin propagarea erorii
produse de metoda citesteFisier pˆan˘a la metoda1:
int metoda1() {
int codEroare = metoda2();
if (codEroare != 0)
//proceseazaEroare;
...
}
int metoda2() {
int codEroare = metoda3();
if (codEroare != 0)
return codEroare;
...
}
int metoda3() {
int codEroare = citesteFisier();
if (codEroare != 0)
return codEroare;
...
}
Dup˘a cum am vazut, Java permite unei metode s˘a arunce except¸iile
ap˘arute ˆın cadrul ei la un nivel superior, adic˘a funct¸iilor care o apeleaz˘a
sau sistemului. Cu alte cuvinte, o metod˘a poate s˘a nu ˆı¸si asume responsabil-
itatea trat˘arii except¸iilor ap˘arute ˆın cadrul ei:
int metoda1() {
try {
metoda2();
}
catch (TipExceptie e) {
//proceseazaEroare;
}
...
}

int metoda2() throws TipExceptie {
metoda3();
...
}
int metoda3() throws TipExceptie {
citesteFisier();
...
}
3.4.3 Gruparea erorilor dup˘a tipul lor
In Java exist˘a clase corespunz˘atoare tuturor except¸iilor care pot ap˘area la
execut¸ia unui program. Acestea sunt grupate ˆın funct¸ie de similarit˘at¸ile
lor ˆıntr-o ierarhie de clase. De exemplu, clasa IOException se ocup˘a cu
except¸iile ce pot ap˘area la operat¸ii de intrare/iesire ¸si diferent¸iaz˘a la rândul
ei alte tipuri de except¸ii, cum ar fi FileNotFoundException, EOFException,
etc.
La rândul ei, clasa IOException se ˆıncadreaz˘a ˆıntr-o categorie mai larg˘a de
except¸ii ¸si anume clasa Exception.
Radacin˘a acestei ierarhii este clasa Throwable (vezi ”Ierarhia claselor ce de-
scriu except¸ii”).
Pronderea unei except¸ii se poate face fie la nivelul clasei specifice pen-
tru acea except¸ie, fie la nivelul uneia din superclasele sale, ˆın funct¸ie de
necesit˘at¸ile programului, ˆıns˘a, cu cât clasa folosit˘a este mai generic˘a cu atât
tratarea except¸iilor programul ˆı¸si pierde din flexibilitate.
try {
FileReader f = new FileReader("input.dat");
/* Acest apel poate genera exceptie
de tipul FileNotFoundException
Tratarea ei poate fi facuta in unul
din modurile de mai jos:
*/
}
catch (FileNotFoundException e) {
// Exceptie specifica provocata de absenta
// fisierului ’input.dat’
} // sau

catch (IOException e) {
// Exceptie generica provocata de o operatie IO
} // sau
catch (Exception e) {
// Cea mai generica exceptie soft
} //sau
catch (Throwable e) {
// Superclasa exceptiilor
}
3.5 Ierarhia claselor ce descriu except¸ii
R˘ad˘acina claselor ce descriu except¸ii este clasa Throwable iar cele mai impor-
tante subclase ale sale sunt Error, Exception ¸si RuntimeException, care
sunt la rˆandul lor superclase pentru o serie ˆıntreag˘a de tipuri de except¸ii.
Erorile, obiecte de tip Error, sunt cazuri speciale de except¸ii generate
de funct¸ionarea anormal˘a a echipamentului hard pe care ruleaz˘a un pro-
gram Java ¸si sunt invizibile programatorilor. Un program Java nu trebuie s˘a
trateze aparit¸ia acestor erori ¸si este improbabil ca o metod˘a Java s˘a provoace
asemenea erori.

3.6. EXCEPT¸II LA EXECUT¸IE 91
Except¸iile, obiectele de tip Exception, sunt except¸iile standard (soft) care
trebuie tratate de c˘atre programele Java. Dup˘a cum am mai zis tratarea aces-
tor except¸ii nu este o opt¸iune ci o constrângere. Except¸iile care pot ”sc˘apa”
netratate descind din subclasa RuntimeException ¸si se numesc except¸ii la
execut¸ie.
Metodele care sunt apelate uzual pentru un obiect except¸ie sunt definite
ˆın clasa Throwable ¸si sunt publice, astfel ˆıncât pot fi apelate pentru orice tip
de except¸ie. Cele mai uzuale sunt:
• getMessage - afi¸seaz˘a detaliul unei except¸ii;
• printStackTrace - afi¸seaz˘a informat¸ii complete despre except¸ie ¸si lo-
calizarea ei;
• toString - metod˘a mo¸stenit˘a din clasa Object, care furnizeaz˘a reprezentarea
ca ¸sir de caractere a except¸iei.
3.6 Except¸ii la execut¸ie
In general, tratarea except¸iilor este obligatorieˆın Java. De la acest principu se
sustrag ˆıns˘a a¸sa numitele except¸ii la execut¸ie sau, cu alte cuvinte, except¸iile
care provin strict din vina programatorului ¸si nu generate de o anumit˘a
situat¸ie extern˘a, cum ar fi lipsa unui fi¸sier.
Aceste except¸ii au o superclas˘a comun˘a RuntimeException ¸si ˆın acesata
categorie sunt incluse except¸iile provocate de:
• operat¸ii aritmetice ilegale (ˆımpârt¸irea ˆıntregilor la zero);
ArithmeticException
• accesarea membrilor unui obiect ce are valoarea null;
NullPointerException
• accesarea eronat˘a a elementelor unui vector.
ArrayIndexOutOfBoundsException
Except¸iile la execut¸ie pot ap˘area uriunde ˆın program ¸si pot fi extrem
de numeroare iar ˆıncercarea de ”prindere” a lor ar fi extrem de anevoioas˘a.
Din acest motiv, compilatorul permite ca aceste except¸ii s˘a r˘amân˘a netratate,
tratarea lor nefiindˆıns˘a ilegal˘a. Reamintimˆıns˘a c˘a, ˆın cazul aparit¸iei oric˘arui
tip de except¸ie care nu are un analizor corespunz˘ator, programul va fi termi-
nat.

int v[] = new int[10];
try {
v[10] = 0;
} catch (ArrayIndexOutOfBoundsException e) {
System.out.println("Atentie la indecsi!");
e.printStackTrace();
} // Corect, programul continua
v[11] = 0;
/* Nu apare eroare la compilare
dar apare exceptie la executie si
programul va fi terminat.
*/
System.out.println("Aici nu se mai ajunge...");
Imp˘art¸irea la 0 va genera o except¸ie doar dac˘a tipul numerelor ˆımp˘art¸ite
este aritmetic ˆıntreg. In cazul tipurilor reale (float ¸si double) nu va fi
generat˘a nici o except¸ie, ci va fi furnizat ca rezultat o constant˘a care poate
fi, funct¸ie de operatie, Infinity, -Infinity, sau Nan.
int a=1, int b=0;
System.out.println(a/b); // Exceptie la executie !
double x=1, y=-1, z=0;
System.out.println(x/z); // Infinity
System.out.println(y/z); // -Infinity
System.out.println(z/z); // NaN
3.7 Crearea propriilor except¸ii
Adeseori poate ap˘area necesitatea cre˘arii unor except¸ii proprii pentru a pune
ˆın evident¸a cazuri speciale de erori provocate de metodele claselor unei libr˘arii,
cazuri care nu au fost prevazute ˆın ierarhia except¸iilor standard Java.
O except¸ie proprie trebuie s˘a se ˆıncadreze ˆıns˘a ˆın ierarhia except¸iilor Java,
cu alte cuvinte clasa care o implementeaz˘a trebuie s˘a fie subclas˘a a uneia
deja existente ˆın aceasta ierarhie, preferabil una apropiat˘a ca semnificat¸ie,
sau superclasa Exception.

3.7. CREAREA PROPRIILOR EXCEPT¸II 93
public class ExceptieProprie extends Exception {
public ExceptieProprie(String mesaj) {
super(mesaj);
// Apeleaza constructorul superclasei Exception
}
}
S˘a consider˘am urm˘atorul exemplu, ˆın care cre˘am o clas˘a ce descrie part¸ial
o stiv˘a de numere ˆıntregi cu operat¸iile de ad˘augare a unui element, respec-
tiv de scoatere a elementului din vârful stivei. Dac˘a presupunem c˘a stiva
poate memora maxim 100 de elemente, ambele operat¸ii pot provoca except¸ii.
Pentru a personaliza aceste except¸ii vom crea o clas˘a specific˘a denumit˘a
ExceptieStiva:
Listing 3.3: Exceptii proprii
class ExceptieStiva extends Exception {
public ExceptieStiva(String mesaj) {
super(mesaj);
}
}
class Stiva {
int elemente [] = new int [100];
int n=0; // numarul de elemente din stiva
public void adauga(int x) throws ExceptieStiva {
if (n==100)
throw new ExceptieStiva("Stiva este plina!");
elemente[n++] = x;
}
public int scoate () throws ExceptieStiva {
if (n==0)
throw new ExceptieStiva("Stiva este goala!");
return elemente[n--];
}
}
Secvent¸a cheie este extends Exception care specific˘a faptul c˘a noua
clas˘a ExceptieStiva este subclas˘a a clasei Exception ¸si deci implementeaz˘a
obiecte ce reprezint˘a except¸ii.

In general, codul ad˘augat claselor pentru except¸ii proprii este nesemnificativ:
unul sau doi constructori care afi¸seaza un mesaj de eroare la ie¸sirea standard.
Procesul de creare a unei noi except¸ii poate fi dus mai departe prin ad˘augarea
unor noi metode clasei ce descrie acea except¸ie, ˆıns˘a aceasta dezvoltare nu
ˆı¸si are rostul ˆın majoritatea cazurilor. Except¸iile proprii sunt descrise uzual
de clase foarte simple, chiar f˘ar˘a nici un cod ˆın ele, cum ar fi:
class ExceptieSimpla extends Exception { }
Aceast˘a clas˘a se bazeaz˘a pe constructorul implicit creat de compilator
ˆıns˘a nu are constructorul ExceptieSimpla(String s).

Capitolul 4
Intr˘ari ¸si ie¸siri
4.1 Introducere
4.1.1 Ce sunt fluxurile?
Majoritatea aplicat¸iilor necesit˘a citirea unor informat¸ii care se g˘asesc pe
o surs˘a extern˘a sau trimiterea unor informat¸ii c˘atre o destinat¸ie extern˘a.
Informat¸ia se poate g˘asi oriunde: ˆıntr-un fi¸sier pe disc, ˆın ret¸ea, ˆın memorie
sau ˆın alt program ¸si poate fi de orice tip: date primitive, obiecte, imagini,
sunete, etc. Pentru a aduce informat¸ii dintr-un mediu extern, un progam Java
trebuie s˘a deschid˘a un canal de comunicat¸ie (flux) de la sursa informat¸iilor
(fi¸sier, memorie, socket, etc) ¸si s˘a citeasc˘a secvent¸ial informat¸iile respective.
Similar, un program poate trimite informat¸ii c˘atre o destinat¸ie extern˘a
deschizând un canal de comunicat¸ie (flux) c˘atre acea destinat¸ie ¸si scriind
secvent¸ial informat¸iile respective.
Indiferent de tipul informat¸iilor, citirea/scrierea de pe/c˘atre un mediu
extern respect˘a urm˘atorul algoritm:
deschide canal comunicatie
while (mai sunt informatii) {
citeste/scrie informatie;
}
inchide canal comunicatie;
Pentru a generaliza, atât sursa extern˘a a unor date cât ¸si destinat¸ia lor
sunt v˘azute ca fiind ni¸ste procese care produc, respectiv consum˘a informat¸ii.
95

96 CAPITOLUL 4. INTR ˘ARI S¸I IES¸IRI
Definit¸ii:
Un flux este un canal de comunicat¸ie unidirect¸ional ˆıntre dou˘a procese.
Un proces care descrie o surs˘a extern˘a de date se nume¸ste proces produc˘ator.
Un proces care descrie o destinat¸ie extern˘a pentru date se nume¸ste proces
consumator.
Un flux care cite¸ste date se nume¸ste flux de intrare.
Un flux care scrie date se nume¸ste flux de ie¸sire.
Observat¸ii:
Fluxurile sunt canale de comunicat¸ie seriale pe 8 sau 16 bit¸i.
Fluxurile sunt unidirect¸ionale, de la produc˘ator la consumator.
Fiecare flux are un singur proces produc˘ator ¸si un singur proces consumator.
Intre dou˘a procese pot exista oricâte fluxuri, orice proces putând fi atât pro-
ducator cât ¸si consumator ˆın acela¸si timp, dar pe fluxuri diferite.
Consumatorul ¸si producatorul nu comunic˘a direct printr-o interfat¸˘a de flux
ci prin intermediul codului Java de tratare a fluxurilor.
Clasele ¸si intefet¸ele standard pentru lucrul cu fluxuri se g˘asescˆın pachetul
java.io. Deci, orice program care necesit˘a operat¸ii de intrare sau ie¸sire tre-
buie s˘a cont¸in˘a instruct¸iunea de import a pachetului java.io:
import java.io.*;
4.1.2 Clasificarea fluxurilor
Exist˘a trei tipuri de clasificare a fluxurilor:
• Dup˘a direct¸ia canalului de comunicat¸ie deschis fluxurile se ˆımpart ˆın:
– fluxuri de intrare (pentru citirea datelor)
– fluxuri de ie¸sire (pentru scrierea datelor)
• Dup˘a tipul de date pe care opereaz˘a:
– fluxuri de octet¸i (comunicarea serial˘a se realizeaz˘a pe 8 bit¸i)
– fluxuri de caractere (comunicarea serial˘a se realizeaz˘a pe 16 bit¸i)

4.1. INTRODUCERE 97
• Dup˘a act¸iunea lor:
– fluxuri primare de citire/scriere a datelor (se ocup˘a efectiv cu
citirea/scrierea datelor)
– fluxuri pentru procesarea datelor
4.1.3 Ierarhia claselor pentru lucrul cu fluxuri
Clasele r˘ad˘acin˘a pentru ierarhiile ce reprezint˘a fluxuri de caractere sunt:
• Reader- pentru fluxuri de intrare ¸si
• Writer- pentru fluxuri de ie¸sire.
Acestea sunt superclase abstracte pentru toate clasele ce implementeaz˘a
fluxuri specializate pentru citirea/scrierea datelor pe 16 bit¸i ¸si vor cont¸ine
metodele comune tuturor.
Ca o regul˘a general˘a, toate clasele din aceste ierarhii vor avea terminat¸ia
Reader sau Writerˆın funct¸ie de tipul lor, cum ar fiˆın exemplele: FileReader,
BufferedReader, FileWriter, BufferedWriter, etc. De asemenea, se ob-
serv˘a ca o alt˘a regul˘a general˘a, faptul c˘a unui flux de intrare XReader ˆıi
corespunde uzual un flux de ie¸sire XWriter, ˆıns˘a acest lucru nu este obliga-
toriu.
Clasele radacin˘a pentru ierarhia fluxurilor de octet¸i sunt:
• InputStream- pentru fluxuri de intrare ¸si
• OutputStream- pentru fluxuri de ie¸sire.
Acestea sunt superclase abstracte pentru clase ce implementeaz˘a fluxuri
specializate pentru citirea/scrierea datelor pe 8 bit¸i. Ca ¸si ˆın cazul flux-
urilor pe caractere denumirile claselor vor avea terminat¸ia superclasei lor:
FileInputStream, BufferedInputStream, FileOutputStream,
BufferedOutputStream, etc., fiec˘arui flux de intrare XInputStream core-
spunzându-i uzual un flux de ie¸sire XOutputStream, f˘ar˘a ca acest lucru s˘a
fie obligatoriu.

Pân˘a la un punct, exist˘a un paralelism ˆıntre ierarhia claselor pentru flux-
uri de caractere ¸si cea pentru fluxurile pe octet¸i. Pentru majoritatea pro-
gramelor este recomandat ca scrierea ¸si citirea datelor s˘a se fac˘a prin inter-
mediul fluxurilor de caractere, deoarece acestea permit manipularea carac-
terelor Unicode ˆın timp ce fluxurile de octet¸i permit doar lucrul pe 8 biti -
caractere ASCII.
4.1.4 Metode comune fluxurilor
Superclasele abstracte Reader ¸si InputStream definesc metode similare pen-
tru citirea datelor.
Reader InputStream
int read() int read()
int read(char buf[]) int read(byte buf[])
... ...
De asemenea, ambele clase pun la dispozit¸ie metode pentru marcarea
unei locat¸ii ˆıntr-un flux, saltul peste un num˘ar de pozit¸ii, resetarea pozit¸iei
curente, etc. Acestea sunt ˆıns˘a mai rar folosite ¸si nu vor fi detaliate.
Superclasele abstracte Writer ¸si OutputStream sunt de asemenea paralele,
definind metode similare pentru scrierea datelor:
Reader InputStream
void write(int c) void write(int c)
void write(char buf[]) void write(byte buf[])
void write(String str) -
... ...
Inchiderea oric˘arui flux se realizeaz˘a prin metoda close. In cazul ˆın care
aceasta nu este apelat˘a explicit, fluxul va fi automatˆınchis de c˘atre colectorul
de gunoaie atunci când nu va mai exista nici o referint¸˘a la el, ˆıns˘a acest lucru
trebuie evitat deoarece, la lucrul cu fluxrui cu zon˘a tampon de memorie,
datele din memorie vor fi pierdute la ˆınchiderea fluxului de c˘atre gc.
Metodele referitoare la fluxuri pot genera except¸ii de tipul IOException
sau derivate din aceast˘a clas˘a, tratarea lor fiind obligatorie.

4.2. FOLOSIREA FLUXURILOR 99
4.2 Folosirea fluxurilor
A¸sa cum am v˘azut, fluxurile pot fi ˆımp˘art¸ite ˆın funct¸ie de activitatea lor
ˆın fluxuri care se ocup˘a efectiv cu citirea/scrierea datelor ¸si fluxuri pentru
procesarea datelor (de filtrare). In continuare, vom vedea care sunt cele mai
importante clase din cele dou˘a categorii ¸si la ce folosesc acestea, precum ¸si
modalit˘at¸ile de creare ¸si utilizare a fluxurilor.
4.2.1 Fluxuri primitive
Fluxurile primitive sunt responsabile cu citirea/scrierea efectiv˘a a datelor,
punând la dispozit¸ie implement˘ari ale metodelor de baz˘a read, respectiv
write, definite ˆın superclase. In funct¸ie de tipul sursei datelor, ele pot fi
ˆımp˘art¸ite astfel:
• Fi¸sier
FileReader, FileWriter
FileInputStream, FileOutputStream
Numite ¸si fluxuri fi¸sier, acestea sunt folosite pentru citirea datelor
dintr-un fi¸sier, respectiv scrierea datelor ˆıntr-un fi¸sier ¸si vor fi analizate
ˆıntr-o sect¸iune separat˘a (vezi ”Fluxuri pentru lucrul cu fi¸siere”).
• Memorie
CharArrayReader, CharArrayWriter
ByteArrayInputStream, ByteArrayOutputStream
Aceste fluxuri folosesc pentru scrierea/citirea informat¸iilorˆın/din mem-
orie ¸si sunt create pe un vector existent deja. Cu alte cuvinte, permit
tratarea vectorilor ca surs˘a/destinat¸ie pentru crearea unor fluxuri de
intrare/ie¸sire.
StringReader, StringWriter
Permit tratarea ¸sirurilor de caractere aflateˆın memorie ca surs˘a/destinat¸ie
pentru crearea de fluxuri.
• Pipe
PipedReader, PipedWriter
PipedInputStream, PipedOutputStream
Implementeaz˘a componentele de intrare/ie¸sire ale unei conducte de

date (pipe). Pipe-urile sunt folosite pentru a canaliza ie¸sirea unui pro-
gram sau fir de execut¸ie c˘atre intrarea altui program sau fir de execut¸ie.
4.2.2 Fluxuri de procesare
Fluxurile de procesare (sau de filtrare) sunt responsabile cu preluarea datelor
de la un flux primitiv ¸si procesarea acestora pentru a le oferiˆıntr-o alt˘a form˘a,
mai util˘a dintr-un anumit punct de vedere. De exemplu, BufferedReader
poate prelua date de la un flux FileReader ¸si s˘a ofere informat¸ia dintr-un
fi¸sier linie cu linie. Fiind primitiv, FileReader nu putea citi decât caracter
cu caracter. Un flux de procesare nu poate fi folosit decât ˆımpreun˘a cu un
flux primitiv.
Clasele ce descriu aceste fluxuri pot fi ˆımpartite ˆın funct¸ie de tipul de
procesare pe care ˆıl efectueaza astfel:
• ”Bufferizare”
BufferedReader, BufferedWriter
BufferedInputStream, BufferedOutputStream
Sunt folosite pentru a introduce un buffer ˆın procesul de citire/scriere
a informat¸iilor, reducând astfel num˘arul de acces˘ari la dispozitivul ce
reprezint˘a sursa/destinat¸ia original˘a a datelor. Sunt mult mai eficiente
decât fluxurile f˘ar˘a buffer ¸si din acest motiv se recomand˘a folosirea lor
ori de câte ori este posibil (vezi ”Citirea ¸si scrierea cu zona tampon”).
• Filtrare
FilterReader, FilterWriter
FilterInputStream, FilterOutputStream
Sunt clase abstracte ce definesc o interfat¸˘a comun˘a pentru fluxuri care
filtreaz˘a automat datele citite sau scrise (vezi ”Fluxuri pentru filtrare”).
• Conversie octet¸i-caractere
InputStreamReader, OutputStreamWriter
Formeaz˘a o punte de legatur˘a ˆıntre fluxurile de caractere ¸si fluxurile
de octet¸i. Un flux InputStreamReader cite¸ste octet¸i dintr-un flux
InputStream ¸si ˆıi converte¸ste la caractere, folosind codificarea stan-
dard a caracterelor sau o codificare specificat˘a de program. Similar,
un flux OutputStreamWriter converte¸ste caractere ˆın octet¸i ¸si trimite
rezutatul c˘atre un flux de tipul OutputStream.

• Concatenare
SequenceInputStream
Concateneaz˘a mai multe fluxuri de intrare ˆıntr-unul singur (vezi ”Con-
catenarea fi¸sierelor”).
• Serializare
ObjectInputStream, ObjectOutputStream
Sunt folosite pentru serializarea obiectelor (vezi ”Serializarea obiectelor”).
• Conversie tipuri de date
DataInputStream, DataOutputStream
Folosite la scrierea/citirea datelor de tip primitiv ˆıntr-un format binar,
independent de ma¸sina pe care se lucreaz˘a (vezi ”Folosirea claselor
DataInputStream ¸si DataOutputStream”).
• Num˘arare
LineNumberReader
LineNumberInputStream
Ofer˘a ¸si posibilitatea de num˘arare automat˘a a liniilor citite de la un
flux de intrare.
• Citire ˆın avans
PushbackReader
PushbackInputStream
Sunt fluxuri de intrare care au un buffer de 1-caracter(octet) ˆın care
este citit ˆın avans ¸si caracterul (octetul) care urmeaz˘a celui curent citit.
• Afi¸sare
PrintWriter
PrintStream
Ofer˘a metode convenabile pentru afisarea informat¸iilor.
4.2.3 Crearea unui flux
Orice flux este un obiect al clasei ce implementeaz˘a fluxul respectiv. Crearea
unui flux se realizeaz˘a a¸sadar similar cu crearea obiectelor, prin instruct¸iunea
new ¸si invocarea unui constructor corespunz˘ator al clasei respective:
Exemple:

//crearea unui flux de intrare pe caractere
FileReader in = new FileReader("fisier.txt");
//crearea unui flux de iesire pe caractere
FileWriter out = new FileWriter("fisier.txt");
//crearea unui flux de intrare pe octeti
FileInputStream in = new FileInputStream("fisier.dat");
//crearea unui flux de iesire pe octeti
FileOutputStrem out = new FileOutputStream("fisier.dat");
A¸sadar, crearea unui flux primitiv de date care cite¸ste/scrie informat¸ii de
la un dispozitiv extern are formatul general:
FluxPrimitiv numeFlux = new FluxPrimitiv(dispozitivExtern);
Fluxurile de procesare nu pot exista de sine st˘at˘atoare ci se suprapun pe
un flux primitiv de citire/scriere a datelor. Din acest motiv, constructorii
claselor pentru fluxurile de procesare nu primesc ca argument un dispozitiv
extern de memorare a datelor ci o referint¸a la un flux primitiv responsabil
cu citirea/scrierea efectiv˘a a datelor:
Exemple:
//crearea unui flux de intrare printr-un buffer
BufferedReader in = new BufferedReader(
new FileReader("fisier.txt"));
//echivalent cu
FileReader fr = new FileReader("fisier.txt");
BufferedReader in = new BufferedReader(fr);
//crearea unui flux de iesire printr-un buffer
BufferedWriter out = new BufferedWriter(
new FileWriter("fisier.txt")));
//echivalent cu
FileWriter fo = new FileWriter("fisier.txt");
BufferedWriter out = new BufferedWriter(fo);
A¸sadar, crearea unui flux pentru procesarea datelor are formatul general:

FluxProcesare numeFlux = new FluxProcesare(fluxPrimitiv);
In general, fluxurile pot fi compuse ˆın succesiuni oricât de lungi:
DataInputStream in = new DataInputStream(
new BufferedInputStream(
new FileInputStream("fisier.dat")));
4.2.4 Fluxuri pentru lucrul cu fi¸siere
Fluxurile pentru lucrul cu fi¸siere sunt cele mai usor de ˆınteles, ˆıntrucât
operat¸ia lor de baz˘a este citirea, respectiv scrierea unui caracter sau octet
dintr-un sauˆıntr-un fi¸sier specificat uzual prin numele s˘au complet sau relativ
la directorul curent.
Dup˘a cum am v˘azut deja, clasele care implementeaz˘a aceste fluxuri sunt
urm˘atoarele:
FileReader, FileWriter - caractere
FileInputStream, FileOutputStream - octeti
Constructorii acestor clase accept˘a ca argument un obiect care s˘a specifice
un anume fi¸sier. Acesta poate fi un ¸sir de caractere, on obiect de tip File
sau un obiect de tip FileDesciptor (vezi ”Clasa File”).
Constructorii clasei FileReader sunt:
public FileReader(String fileName)
throws FileNotFoundException
public FileReader(File file)
throws FileNotFoundException
public FileReader(FileDescriptor fd)
Constructorii clasei FileWriter:
public FileWriter(String fileName)
throws IOException
public FileWriter(File file)
throws IOException
public FileWriter(FileDescriptor fd)
public FileWriter(String fileName, boolean append)
throws IOException

Cei mai uzuali constructori sunt cei care primesc ca argument numele
fi¸sierului. Ace¸stia pot provoca except¸ii de tipul FileNotFoundException ˆın
cazul ˆın care fi¸sierul cu numele specificat nu exist˘a. Din acest motiv orice
creare a unui flux de acest tip trebuie f˘acut˘a ˆıntr-un bloc try-catch sau
metoda ˆın care sunt create fluxurile respective trebuie s˘a arunce except¸iile
de tipul FileNotFoundException sau de tipul superclasei IOException.
S˘a consider˘am ca exemplu un program care copie cont¸inutul unui fi¸sier
cu numele ”in.txt” ˆıntr-un alt fi¸sier cu numele ”out.txt”. Ambele fi¸siere sunt
considerate ˆın directorul curent.
Listing 4.1: Copierea unui fisier
import java.io.*;
public class Copiere {
public static void main(String [] args) {
try {
FileReader in = new FileReader("in.txt");
FileWriter out = new FileWriter("out.txt");
int c;
while ((c = in.read ()) != -1)
out.write(c);
in.close ();
out.close ();
} catch(IOException e) {
System.err.println("Eroare la operatiile cu fisiere!");
}
}
}
In cazul ˆın care vom lansa aplicat¸ia iar ˆın directorul curent nu exist˘a un
fi¸sier cu numele ”in.txt”, va fi generat˘a o except¸ie de tipul
FileNotFoundException. Aceasta va fi prins˘a de program deoarece, IOException
este superclas˘a pentru FileNotFoundException.
Dac˘a exist˘a fi¸sierul ”in.txt”, aplicat¸ia va crea un nou fi¸sier ”out.txt” ˆın care
va fi copiat cont¸inutul primului. Dac˘a exist˘a deja fi¸sierul ”out.txt” el va fi re-

scris. Dac˘a doream s˘a facem operat¸ia de ad˘augare(append) ¸si nu de rescriere
pentru fi¸sierul ”out.txt” foloseam:
FileWriter out = new FileWriter("out.txt", true);
4.2.5 Citirea ¸si scrierea cu buffer
Clasele pentru citirea/scrierea cu zona tampon sunt:
BufferedReader, BufferedWriter - caractere
BufferedInputStream, BufferedOutputStream - octeti
Sunt folosite pentru a introduce un buffer (zon˘a de memorie) ˆın proce-
sul de citire/scriere a informat¸iilor, reducând astfel numarul de acces˘ari ale
dispozitivului ce reprezint˘a sursa/destinat¸ia atelor. Din acest motiv, sunt
mult mai eficiente decât fluxurile f˘ar˘a buffer ¸si din acest motiv se recomand˘a
folosirea lor ori de câte ori este posibil.
Clasa BufferedReader cite¸ste ˆın avans date ¸si le memoreaz˘a ˆıntr-o zon˘a
tampon. Atunci când se execut˘a o operat¸ie de citire, caracterul va fi pre-
luat din buffer. In cazul ˆın care buffer-ul este gol, citirea se face direct din
flux ¸si, odat˘a cu citirea caracterului, vor fi memorati ˆın buffer ¸si caracterele
care ˆıi urmeaz˘a. Evident, BufferedInputStream funct¸ioneaz˘a dup˘a acela¸si
principiu, singura diferent¸˘a fiind faptul c˘a sunt citit¸i octet¸i.
Similar lucreaza ¸si clasele BufferedWriter ¸si BufferedOutputStream.
La operat¸iile de scriere datele scrise nu vor ajunge direct la destinat¸ie, ci vor
fi memorate jntr-un buffer de o anumit˘a dimensiune. Atunci când bufferul
este plin, cont¸inutul acestuia va fi transferat automat la destinat¸ie.
Fluxurile de citire/scriere cu buffer sunt fluxuri de procesare ¸si sunt
folosite prin suprapunere cu alte fluxuri, dintre care obligatoriu unul este
primitiv.
BufferedOutputStream out = new BufferedOutputStream(
new FileOutputStream("out.dat"), 1024)
//1024 este dimensiunea bufferului
Constructorii cei mai folosit¸i ai acestor clase sunt urm˘atorii:
BufferedReader(Reader in)
BufferedReader(Reader in, int dim_buffer)
BufferedWriter(Writer out)

BufferedWriter(Writer out, int dim_buffer)
BufferedInputStream(InputStream in)
BufferedInputStream(InputStream in, int dim_buffer)
BufferedOutputStream(OutputStream out)
BufferedOutputStream(OutputStream out, int dim_buffer)
In cazul constructorilorˆın care dimensiunea buffer-ului nu este specificat˘a,
aceasta prime¸ste valoarea implicit˘a de 512 octet¸i (caractere).
Metodele acestor clase sunt cele uzuale de tipul read ¸si write. Pe lânga
acestea, clasele pentru scriere prin buffer mai au ¸si metoda flush care gole¸ste
explicit zona tampon, chiar dac˘a aceasta nu este plin˘a.
BufferedWriter out = new BufferedWriter(
new FileWriter("out.dat"), 1024)
//am creat un flux cu buffer de 1024 octeti
for(int i=0; i<1000; i++)
out.write(i);
//bufferul nu este plin, in fisier nu s-a scris nimic
out.flush();
//bufferul este golit, datele se scriu in fisier
Metoda readLine
Este specific˘a fluxurilor de citire cu buffer ¸si permite citirea linie cu linie a
datelor de intrare. O linie reprezint˘a o succesiune de caractere terminat˘a cu
simbolul pentru sfâr¸sit de linie, dependent de platforma de lucru. Acesta
este reprezentat ˆın Java prin secvent¸a escape ’n’;
BufferedReader br = new BufferedReader(new FileReader("in"))
String linie;
while ((linie = br.readLine()) != null) {
...
//proceseaza linie
}
br.close();
}

4.2.6 Concatenarea fluxurilor
Clasa SequenceInputStream permite unei aplicatii s˘a combine serial mai
multe fluxuri de intrare astfel ˆıncât acestea s˘a apar˘a ca un singur flux de
intrare. Citirea datelor dintr-un astfel de flux se face astfel: se cite¸ste din
primul flux de intrare specificat pâna când se ajunge la sfârsitul acestuia,
dup˘a care primul flux de intrare este ˆınchis ¸si se deschide automat urm˘atorul
flux de intrare din care se vor citi ˆın continuare datele, dup˘a care procesul se
repet˘a pâna la terminarea tuturor fluxurilor de intrare.
Constructorii acestei clase sunt:
SequenceInputStream(Enumeration e)
SequenceInputStream(InputStream s1, InputStream s2)
Primul construieste un flux secvential dintr-o mult¸ime de fluxuri de in-
trare. Fiecare obiect ˆın enumerarea primit˘a ca parametru trebuie s˘a fie de
tipul InputStream.
Cel de-al doilea construie¸ste un flux de intrare care combin˘a doar dou˘a fluxuri
s1 ¸si s2, primul flux citit fiind s1.
Exemplul cel mai elocvent de folosirea a acestei clase este concatenarea a
dou˘a sau mai multor fi¸siere:
Listing 4.2: Concatenarea a dou˘a fi¸siere
/* Concatenarea a doua fisiere
ale caror nume sunt primite de la linia de comanda.
Rezultatul concatenarii este afisat pe ecran.
*/
import java.io.*;
public class Concatenare {
if (args.length <= 1) {
System.out.println("Argumente insuficiente!");
System.exit (-1);
}
try {
FileInputStream f1 = new FileInputStream (args [0]);
FileInputStream f2 = new FileInputStream (args [1]);
SequenceInputStream s = new SequenceInputStream (f1 , f2)
;
int c;
while ((c = s.read ()) != -1)

s.close ();
//f1 si f2 sunt inchise automat
}
}
}
Pentru concatenarea mai multor fi¸siere exist˘a dou˘a variante:
• folosirea unei enumer˘ari - primul constructor (vezi ”Colect¸ii”);
• concatenarea pe rând a acestora folosind al 2-lea constructor; con-
catenarea a 3 fi¸siere va construi un flux de intrare astfel:
FileInputStream f1 = new FileInputStream(args[0]);
SequenceInputStream s = new SequenceInputStream(
f1, new SequenceInputStream(f2, f3));
4.2.7 Fluxuri pentru filtrarea datelor
Un flux de filtrare se ata¸seaz˘a altui flux pentru a filtra datele care sunt
citite/scrise de c˘atre acel flux. Clasele pentru filtrarea datelor superclasele
abstracte:
• FilterInputStream - pentru filtrarea fluxurilor de intrare ¸si
• FilterOutputStream - pentru filtrarea fluxurilor de ie¸sire.
Cele mai importante fluxruri pentru filtrarea datelor sunt implementate
de clasele:
DataInputStream, DataOutputStream
BufferedInputStream, BufferedOutputStream
LineNumberInputStream
PushbackInputStream
PrintStream

Observat¸i c˘a toate aceste clase descriu fluxuri de octet¸i.
Filtrarea datelor nu trebuie v˘azut˘a ca o metod˘a de a elimina anumit¸i
octeti dintr-un flux ci de a transforma ace¸sti octet¸i ˆın date care s˘a poat˘a fi
interpretate sub alt˘a form˘a. A¸sa cum am v˘azut la citirea/scrierea cu zon˘a
tampon, clasele de filtrare BufferedInputStream ¸si BufferedOutputStream
colecteaz˘a datele unui flux ˆıntr-un buffer, urmând ca citirea/scrierea s˘a se
fac˘a prin intermediu acelui buffer.
A¸sadar, fluxurile de filtrare nu elimin˘a date citite sau scrise de un anumit
flux, ci introduc o noua modalitate de manipulare a lor, ele mai fiind numite
¸si fluxuri de procesare. Din acest motiv, fluxurile de filtrare vor cont¸ine
anumite metode specializate pentru citirea/scrierea datelor, altele decât cele
comune tuturor fluxurilor. De exemplu, clasa BufferedInputStream pune
la dispozit¸ie metoda readLine pentru citirea unei linii din fluxul de intrare.
Folosirea fluxurilor de filtrare se face prin ata¸sarea lor de un flux care se
ocup˘a efectiv de citirea/scrierea datelor:
FluxFiltrare numeFlux = new FluxFiltrare(referintaAltFlux);
4.2.8 Clasele DataInputStream ¸si DataOutputStream
Aceste clase ofer˘a metode prin care un flux nu mai este v˘azut ca o ˆınsiruire
de octet¸i, ci de date primitive. Prin urmare, vor furniza metode pentru
citirea ¸si scrierea datelor la nivel de tip primitiv ¸si nu la nivel de octet.
Clasele care ofer˘a un astfel de suport implementeaz˘a interfet¸ele DataInput,
respectiv DataOutput. Acestea definesc metodele pe care trebuie s˘a le pun˘a la
dispozit¸ie ˆın vederea citireii/scrierii datelor de tip primitiv. Cele mai folosite
metode, altele decât cele comune tuturor fluxurilor, sunt date ˆın tabelul de
mai jos:

DataInputStream DataOutputStream
readBoolean writeBoolean
readByte writeByte
readChar writeChar
readDouble writeDouble
readFloat writeFloat
readInt writeInt
readLong writeLong
readShort writeShort
readUTF writeUTF
Aceste metode au denumirile generice de readXXX ¸si writeXXX, specifi-
cate de interfetele DataInput ¸si DataOutput ¸si pot provoca except¸ii de tipul
IOException. Denumirile lor sunt sugestive pentru tipul de date pe care ˆıl
prelucreaz˘a. mai put¸in readUTF ¸si writeUTF care se ocup˘a cu obiecte de tip
String, fiind singurul tip referint¸˘a permis de aceste clase.
Scrierea datelor folosind fluxuri de acest tip se face ˆın format binar, ceea
ce ˆınseamn˘a c˘a un fi¸sier ˆın care au fost scrise informat¸ii folosind metode
writeXXX nu va putea fi citit decât prin metode readXXX.
Transformarea unei valori ˆın format binar se nume¸ste serializare. Clasele
DataInputStream ¸si DataOutputStream permit serializarea tipurilor prim-
itive ¸si a ¸sirurilor de caractere. Serializarea celorlalte tipuri referint¸˘a va fi
f˘acut˘a prin intermediul altor clase, cum ar fi ObjectInputStream ¸si
ObjectOutputStream (vezi ”Serializarea obiectelor”).
4.3 Intr˘ari ¸si ie¸siri formatate
Incepând cu versiunea 1.5, limbajul Java pune la dispozit¸ii modalit˘at¸i sim-
plificate pentru afi¸sarea formatat˘a a unor informat¸ii, respectiv pentru citirea
de date formatate de la tastatur˘a.
4.3.1 Intr˘ari formatate
Clasa java.util.Scanner ofer˘a o solut¸ie simpl˘a pentru formatarea unor informat¸ii
citite de pe un flux de intrare fie pe octet¸i, fie pe caractere, sau chiar dintr-un
obiect de tip File. Pentru a citi de la tastatur˘a vom specifica ca argument
al constructorului fluxul System.in:

4.4. FLUXURI STANDARD DE INTRARE S¸I IES¸IRE 111
Scanner s = Scanner.create(System.in);
String nume = s.next();
int varsta = s.nextInt();
double salariu = s.nextDouble();
s.close();
4.3.2 Ie¸siri formatate
Clasele PrintStream ¸si PrintWriter pun la dispozit¸iile, pe lâng˘a metodele
print, println care ofereau posibilitatea de a afi¸sa un ¸sir de caractere, ¸si
metodele format, printf (echivalente) ce permit afi¸sarea formatat˘a a unor
variabile.
System.out.printf("%s %8.2f %2d %n", nume, salariu, varsta);
Formatarea ¸sirurilor de caractere se bazeaz˘a pe clasa java.util.Formatter.
4.4 Fluxuri standard de intrare ¸si ie¸sire
Mergând pe linia introdus˘a de sistemul de operare UNIX, orice program Java
are :
• o intrare standard
• o ie¸sire standard
• o ie¸sire standard pentru erori
In general, intrarea standard este tastatura iar ie¸sirea standard este ecranul.
Intrarea ¸si ie¸sirea standard sunt reprezentate de obiecte pre-create ce
descriu fluxuri de date care comunic˘a cu dispozitivele standard ale sistemului.
Aceste obiecte sunt definite publice ˆın clasa System ¸si sunt:
• System.in - fluxul standar de intrare, de tip InputStream
• System.out - fluxul standar de ie¸sire, de tip PrintStream
• System.err - fluxul standar pentru erori, de tip PrintStream

4.4.1 Afisarea informat¸iilor pe ecran
Am v˘azut deja numeroase exemple de utilizare a fluxului standard de ie¸sire,
el fiind folosit la afi¸sarea oric˘aror rezultate pe ecran (ˆın modul consola):
System.out.print (argument);
System.out.println(argument);
System.out.printf (format, argumente...);
System.out.format (format, argumente...);
Fluxul standard pentru afi¸sarea erorilor se folose¸ste similar ¸si apare uzual
ˆın secvent¸ele de tratare a except¸iilor. Implicit, este acela¸si cu fluxul standard
de ie¸sire.
catch(Exception e) {
System.err.println("Exceptie:" + e);
}
Fluxurile de ie¸sire pot fi folosite a¸sadar f˘ar˘a probleme deoarece tipul lor
este PrintStream, clas˘a concret˘a pentru scrierea datelor. In schimb, fluxul
standard de intrare System.out este de tip InputStream, care este o clas˘a
abstract˘a, deci pentru a-l putea utiliza eficient va trebui sa-l folosimˆımpreuna
cu un flux de procesare(filtrare) care s˘a permit˘a citirea facil˘a a datelor.
4.4.2 Citirea datelor de la tastatur˘a
Uzual, vom dori s˘a folosim metoda readLine pentru citirea datelor de la
tastatura ¸si din acest motiv vom folosi intrarea standard ˆımpreun˘a cu o clas˘a
de procesare care ofer˘a aceast˘a metod˘a. Exemplul tipic este:
BufferedReader stdin = new BufferedReader(
new InputStreamReader(System.in));
System.out.print("Introduceti o linie:");
String linie = stdin.readLine()
System.out.println(linie);
In exemplul urm˘ator este prezentat un program care afi¸seaza liniile intro-
duse de la tastatur˘a pân˘a ˆın momentul ˆın care se introduce linia ”exit” sau
o linie vid˘a ¸si ment¸ioneaz˘adac˘a ¸sirul respectiv reprezint˘a un num˘ar sau nu.

Listing 4.3: Citirea datelor de la tastatur˘a
/* Citeste siruri de la tastatura si verifica
daca reprezinta numere sau nu
*/
import java.io.*;
public class EsteNumar {
new InputStreamReader (System.in));
try {
while(true) {
String s = stdin.readLine ();
if (s.equals("exit") || s.length () ==0)
break;
System.out.print(s);
try {
Double.parseDouble(s);
System.out.println(": DA");
} catch( NumberFormatException e) {
System.out.println(": NU");
}
}
System.err.println("Eroare la intrarea standard!");
}
}
}
Incepând cu versiunea 1.5, varianta cea mai comod˘a de citire a datelor
de la tastatur˘a este folosirea clasei java.util.Scanner.
4.4.3 Redirectarea fluxurilor standard
Redirectarea fluxurilor standard presupune stabilirea unei alte surse decât
tastatura pentru citirea datelor, respectiv alte destinat¸ii decât ecranul pentru
cele dou˘a fluxuri de ie¸sire. In clasa System exist˘a urm˘atoarele metode statice
care realizeaz˘a acest lucru:
setIn(InputStream) - redirectare intrare
setOut(PrintStream) - redirectare iesire
setErr(PrintStream) - redirectare erori

Redirectarea ie¸sirii este util˘a ˆın special atunci când sunt afi¸sate foarte multe
date pe ecran. Putem redirecta afisarea c˘atre un fi¸sier pe care s˘a-l citim dup˘a
execut¸ia programului. Secvent¸a clasic˘a de redirectare a ie¸sirii este c˘atre un
fi¸sier este:
PrintStream fis = new PrintStream(
new FileOutputStream("rezultate.txt")));
System.setOut(fis);
Redirectarea erorilor ˆıntr-un fi¸sier poate fi de asemenea util˘a ¸si se face ˆıntr-o
manier˘a similar˘a:
PrintStream fis = new PrintStream(
new FileOutputStream("erori.txt")));
System.setErr(fis);
Redirectarea intr˘arii poate fi folositoare pentru un program ˆın mod con-
sol˘a care prime¸ste mai multe valori de intrare. Pentru a nu le scrie de la
tastatur˘a de fiecare dat˘a ˆın timpul test˘arii programului, ele pot fi puse ˆıntr-
un fi¸sier, redirectând intrarea standard c˘atre acel fi¸sier. In momentul când
testarea programului a luat sfârsit redirectarea poate fi eliminat˘a, datele fiind
cerute din nou de la tastatur˘a.
Listing 4.4: Exemplu de folosire a redirect˘arii:
import java.io.*;
class Redirectare {
try {
BufferedInputStream in = new BufferedInputStream (
new FileInputStream ("intrare.txt"));
PrintStream out = new PrintStream(
new FileOutputStream ("rezultate.txt"));
PrintStream err = new PrintStream(
new FileOutputStream ("erori.txt"));
System.setIn(in);
System.setOut(out);
System.setErr(err);
BufferedReader br = new BufferedReader(

String s;
while ((s = br.readLine ()) != null) {
/* Liniile vor fi citite din fisierul intrare.txt
si vor fi scrise in fisierul rezultate.txt
*/
System.out.println(s);
}
// Aruncam fortat o exceptie
throw new IOException("Test");
/* Daca apar exceptii ,
ele vor fi scrise in fisierul erori.txt
*/
System.err.println("Eroare intrare/iesire!");
}
}
}
4.4.4 Analiza lexical˘a pe fluxuri (clasa StreamTokenizer)
Clasa StreamTokenizer proceseaz˘a un flux de intrare de orice tip ¸siˆılˆımparte
ˆın ”atomi lexicali”. Rezultatul va consta ˆın faptul c˘a ˆın loc s˘a se citeasc˘a
octet¸i sau caractere, se vor citi, pe rând, atomii lexicali ai fluxului respectiv.
Printr-un atom lexical se ˆın]elege ˆın general:
• un identificator (un ¸sir care nu este ˆıntre ghilimele)
• un numar
• un ¸sir de caractere
• un comentariu
• un separator
Atomii lexicali sunt desp˘art¸iti ˆıntre ei de separatori. Implicit, ace¸sti separa-
tori sunt cei obi¸snut¸i: spat¸iu, tab, virgul˘a, punct ¸si virgula, etc., ˆıns˘a pot fi
schimbat¸i prin diverse metode ale clasei.
Constructorii clasei sunt:

public StreamTokenizer(Reader r)
public StreamTokenizer(InputStream is)
Identificarea tipului ¸si valorii unui atom lexical se face prin intermediul
variabilelor:
• TT EOF - atom ce marcheaz˘a sfâar¸situl fluxului
• TT EOL - atom ce marcheaz˘a sfâr¸situl unei linii
• TT NUMBER - atom de tip num˘ar
• TT WORD- atom de tip cuvânt
• ttype- tipul ultimului atom citit din flux
• nval- valoarea unui atom numeric
• sval - valoarea unui atom de tip cuvânt
Citirea atomilor din flux se face cu metoda nextToken(), care returnez˘a
tipul atomului lexical citit ¸si scrie ˆın variabilele nval sau sval valoarea core-
spunzato˘are atomului.
Exemplul tipic de folosire a unui analizor lexical este citirea unei secvent¸e
de numere ¸si ¸siruri aflate ˆıntr-un fi¸sier sau primite de la tastatur˘a:
Listing 4.5: Citirea unor atomi lexicali dintr-un fisier
/* Citirea unei secvente de numere si siruri
dintr -un fisier specificat
si afisarea tipului si valorii lor
*/
import java.io.*;
public class CitireAtomi {
public static void main(String args []) throws IOException{
BufferedReader br = new BufferedReader(new FileReader("
fisier.txt"));
StreamTokenizer st = new StreamTokenizer (br);
int tip = st.nextToken ();
//Se citeste primul atom lexical

4.5. CLASA RANDOMACCESFILE (FIS¸IERE CU ACCES DIRECT) 117
while (tip != StreamTokenizer.TT_EOF) {
switch (tip) {
case StreamTokenizer .TT_WORD:
System.out.println("Cuvant: " + st.sval);
break;
case StreamTokenizer .TT_NUMBER:
System.out.println("Numar: " + st.nval);
}
tip = st.nextToken ();
// Trecem la urmatorul atom
}
}
}
A¸sadar, modul de utilizare tipic pentru un analizor lexical este ˆıntr-o bu-
cla ”while”, ˆın care se citesc atomii unul câte unul cu metoda nextToken,
pâna se ajunge la sfârsitul fluxului (TT EOF). In cadrul buclei ”while” se deter-
min˘a tipul atomul curent curent (ˆıntors de metoda nextToken) ¸si apoi se afl˘a
valoarea numeric˘a sau ¸sirul de caractere corespunz˘ator atomului respectiv.
In cazul ˆın care tipul atomilor nu ne intereseaz˘a, este mai simplu s˘a
citim fluxul linie cu linie ¸si s˘a folosim clasa StringTokenizer, care realizeaz˘a
ˆımp˘art¸irea unui ¸sir de caractere ˆın atomi lexicali, sau metoda split a clasei
String.
4.5 Clasa RandomAccesFile (fi¸siere cu acces di-
rect)
Dup˘a cum am v˘azut, fluxurile sunt procese secvent¸iale de intrare/ie¸sire.
Acestea sunt adecvate pentru lucrul cu medii secvent¸iale de memorare a
datelor, cum ar fi banda magnetic˘a sau pentru transmiterea informat¸iilor
prin ret¸ea, desi sunt foarte utile ¸si pentru dispozitive ˆın care informat¸ia poate
fi accesat˘a direct.
Clasa RandomAccesFile are urm˘atoarele caracteristici:
• permite accesul nesecvent¸ial (direct) la cont¸inutul unui fi¸sier;
• este o clas˘a de sine st˘at˘atoare, subclas˘a direct˘a a clasei Object;
• se g˘ase¸ste ˆın pachetul java.io;

• implementeaz˘a interfet¸ele DataInput ¸si DataOutput, ceea ce ˆınseamna
ca sunt disponibile metode de tipul readXXX, writeXXX, ˆıntocmai ca
la clasele DataInputStream ¸si DataOutputStream;
• permite atât citirea cât ¸si scriere din/in fi¸siere cu acces direct;
• permite specificarea modului de acces al unui fi¸sier (read-only, read-
write).
Constructorii acestei clase sunt:
RandomAccessFile(StringnumeFisier, StringmodAcces)
throws IOException
RandomAccessFile(StringnumeFisier, StringmodAcces)
throws IOException
unde modAcces poate fi:
• ”r” - fi¸sierul este deschis numai pentru citire (read-only)
• ”rw” - fi¸sierul este deschis pentru citire ¸si scriere (read-write)
Exemple:
RandomAccesFile f1 = new RandomAccessFile("fisier.txt", "r");
//deschide un fisier pentru citire
RandomAccesFile f2 = new RandomAccessFile("fisier.txt", "rw");
//deschide un fisier pentru scriere si citire
Clasa RandomAccesFile suport˘a not¸iunea de pointer de fi¸sier. Acesta este
un indicator ce specific˘a pozit¸ia curent˘a ˆın fi¸sier. La deschiderea unui fi¸sier
pointerul are valoarea 0, indicând ˆınceputul fi¸sierului. Apeluri la metodele
de citire/scrirere deplaseaz˘a pointerul fi¸sierului cu num˘arul de octet¸i citit¸i
sau scri¸si de metodele respective.
In plus fat¸˘ade metodele de tip read ¸si write clasa pune la dispozitie ¸si
metode pentru controlul pozit¸iei pointerului de fi¸sier. Acestea sunt:
• skipBytes - mut˘a pointerul fi¸sierului ˆınainte cu un num˘ar specificat de
octet¸i
• seek - pozit¸ioneaza pointerului fi¸sierului ˆınaintea unui octet specificat
• getFilePointer - returneaz˘a pozit¸ia pointerului de fi¸sier.

4.6. CLASA FILE 119
4.6 Clasa File
Clasa File nu se refer˘a doar la un fi¸sier ci poate reprezenta fie un fi¸sier
anume, fie multimea fi¸sierelor dintr-un director.
Specificarea unui fi¸sier/director se face prin specificarea c˘aii absolute spre
acel fi¸sier sau a c˘aii relative fat¸˘a de directorul curent. Acestea trebuie s˘a re-
specte convent¸iile de specificare a c˘ailor ¸si numelor fi¸sierelor de pe platforma
de lucru.
Utilitate clasei File const˘a ˆın furnizarea unei modalit˘at¸i de a abstractiza
dependent¸ele cailor ¸si numelor fi¸sierelor fat¸˘ade ma¸sina gazd˘a, precum ¸si
punerea la dispozit¸ie a unor metode pentru lucrul cu fisere ¸si directoare la
nivelul sistemului de operare.
Astfel,ˆın aceast˘a clas˘a vom g˘asi metode pentru testarea existent¸ei, ¸stergerea,
redenumirea unui fi¸sier sau director, crearea unui director, listarea fi¸sierelor
dintr-un director, etc.
Trebuie ment¸ionat ¸si faptul c˘a majoritatea constructorilor fluxurilor care
permit accesul la fi¸siere accept˘a ca argument un obiect de tip File ˆın locul
unui ¸sir ce reprezint˘a numele fi¸sierului respectiv.
File f = new File("fisier.txt");
FileInputStream in = new FileInputStream(f)
Cel mai uzual constructor al clasei File este:
public File(String numeFisier)
Metodele mai importante ale clasei File au denumiri sugestive ¸si vor fi
prezentate prin intermediul exemplului urm˘ator care listeaz˘a fi¸sierele ¸si sub-
directoarele unui director specificat ¸si, pentru fiecare din ele afi¸seaz˘a diverse
informat¸ii:
Listing 4.6: Listarea cont¸inutului unui director
/* Programul listeaza fisierele si subdirectoarele unui
director.
Pentru fiecare din ele vor fi afisate diverse informatii.
Numele directorului este primit ca argument de la
linia de comanda , sau este directorul curent.
*/
import java.io.*;

import java.util .*;
public class ListareDirector {
private static void info(File f) {
// Afiseaza informatii despre un fisier sau director
String nume = f.getName ();
if(f.isFile ())
System.out.println("Fisier: " + nume);
else
if(f.isDirectory ())
System.out.println("Director: " + nume);
System.out.println(
"Cale absoluta: " + f.getAbsolutePath () +
"n Poate citi: " + f.canRead () +
"n Poate scrie: " + f.canWrite () +
"n Parinte: " + f.getParent () +
"n Cale: " + f.getPath () +
"n Lungime: " + f.length () +
"n Data ultimei modificari: " +
new Date(f.lastModified ()));
System.out.println(" --------------");
}
String nume;
if (args.length == 0)
nume = "."; // directorul curent
else
nume = args [0];
try {
File director = new File(nume);
File [] continut = director.listFiles ();
for(int i = 0; i < continut.length; i++)
info(continut[i]);
} catch(Exception e) {
}
}
}

Capitolul 5
Interfet¸e
5.1 Introducere
5.1.1 Ce este o interfat¸˘a ?
Interfet¸ele duc conceptul de clas˘a abstract˘a cu un pas ˆınainte prin eliminarea
oric˘aror implement˘ari de metode, punând ˆın practic˘a unul din conceptele
program˘arii orientate obiect ¸si anume cel de separare a modelului unui obiect
(interfat¸˘a) de implementarea sa. A¸sadar, o interfat¸˘a poate fi privita ca un
protocol de comunicare ˆıntre obiecte.
O interfat¸˘a Java define¸ste un set de metode dar nu specific˘a nici o imple-
mentare pentru ele. O clas˘a care implementeaz˘a o interfat¸˘a trebuie obligato-
riu s˘a specifice implement˘ari pentru toate metodele interfet¸ei, supunându-se
a¸sadar unui anumit comportament.
Definit¸ie
O interfat¸˘a este o colect¸ie de metode f˘ar˘a implementare ¸si declarat¸ii de
constante.
Interfet¸ele permit, al˘aturi de clase, definirea unor noi tipuri de date.
121

122 CAPITOLUL 5. INTERFET¸E
5.2 Folosirea interfet¸elor
5.2.1 Definirea unei interfet¸e
Definirea unei interfet¸e se face prin intermediul cuvântului cheie interface:
[public] interface NumeInterfata
[extends SuperInterfata1, SuperInterfata2...]
{
/* Corpul interfetei:
Declaratii de constane
Declaratii de metode abstracte
*/
}
O interfat¸˘a poate avea un singur modificator ¸si anume public. O interfat¸˘a
public˘a este accesibil˘a tuturor claselor, indiferent de pachetul din care fac
parte, implicit nivelul de acces fiind doar la nivelul pachetului din care face
parte interfat¸a.
O interfat¸˘a poate extinde oricâte interfet¸e. Acestea se numesc superinterfet¸e
¸si sunt separate prin virgul˘a. (vezi ”Mo¸stenirea multipl˘a prin intermediul
interfet¸elor”).
Corpul unei interfet¸e poate cont¸ine:
• constante: acestea pot fi sau nu declarate cu modificatorii public,
static ¸si final care sunt implicit¸i, nici un alt modificator neputând
ap˘area ˆın declarat¸ia unei variabile dintr-o interfat¸˘a. Constantele unei
interfet¸e trebuie obligatoriu init¸ializate.
interface Exemplu {
int MAX = 100;
// Echivalent cu:
public static final int MAX = 100;
int MAX;
// Incorect, lipseste initializarea
private int x = 1;
// Incorect, modificator nepermis
}

5.2. FOLOSIREA INTERFET¸ELOR 123
• metode f˘ar˘a implementare: acestea pot fi sau nu declarate cu mod-
ificatorul public, care este implicit; nici un alt modificator nu poate
ap˘area ˆın declarat¸ia unei metode a unei interfet¸e.
interface Exemplu {
void metoda();
// Echivalent cu:
public void metoda();
protected void metoda2();
// Incorect, modificator nepermis
Atent¸ie
• Variabilele unei interfet¸e sunt implicit publice chiar dac˘a nu sunt declarate
cu modificatorul public.
• Variabilele unei interfet¸e sunt implicit constante chiar dac˘a nu sunt
declarate cu modificatorii static ¸si final.
• Metodele unei interfet¸e sunt implicit publice chiar dac˘a nu sunt declarate
cu modificatorul public.
• In variantele mai vechi de Java era permis ¸si modificatorul abstract
ˆın declaratia interfet¸ei ¸si ˆın declarat¸iile metodelor, ˆıns˘a acest lucru nu
mai este valabil, deoarece atât interfat¸a cât ¸si metodele sale nu pot fi
altfel decât abstracte.
5.2.2 Implementarea unei interfet¸e
Implementarea uneia sau mai multor interfet¸e de c˘atre o clas˘a se face prin
intermediul cuvântului cheie implements:
class NumeClasa implements NumeInterfata
sau
class NumeClasa implements Interfata1, Interfata2, ...

O clas˘a poate implementa oricâte interfet¸e sau poate s˘a nu implementeze
nici una.
In cazul ˆın care o clas˘a implementeaz˘a o anumit˘a interfat¸˘a, atunci tre-
buie obligatoriu s˘a specifice cod pentru toate metodele interfet¸ei. Din acest
motiv, odat˘a creata ¸si folosit˘a la implementarea unor clase, o interfat¸˘a nu
mai trebuie modificat˘a, ˆın sensul c˘a ad˘augarea unor metode noi sau schim-
barea signaturii metodelor existente vor duce la erori ˆın compilarea claselor
care o implementeaz˘a. Evident, o clas˘a poate avea ¸si alte metode ¸si variabile
membre ˆın afar˘a de cele definite ˆın interfat¸˘a.
Atent¸ie
Modificarea unei interfet¸e implic˘a modificarea tuturor claselor care im-
plementeaz˘a acea interfat¸˘a.
O interfat¸˘a nu este o clas˘a, dar orice referint¸˘a de tip interfat¸˘a poate primi
ca valoare o referint¸a la un obiect al unei clase ce implementeaz˘a interfat¸a
respectiv˘a. Din acest motiv, interfet¸ele pot fi privite ca tipuri de date ¸si vom
spune adesea c˘a un obiect are tipul X, unde X este o interfat¸˘a, dac˘a acesta
este o instant¸˘a a unei clase ce implementeaz˘a interfat¸a X.
Implementarea unei interfet¸e poate s˘a fie ¸si o clas˘a abstract˘a.
5.2.3 Exemplu: implementarea unei stive
S˘a consider˘am urm˘atorul exemplu. Dorim s˘a implement˘am un nou tip de
date numit Stack, care s˘a modeleze not¸iunea de stiv˘a de obiecte. Obiectele
de tip stiv˘a, indiferent de implementarea lor, vor trebui s˘a cont¸in˘a metodele:
• push - adaug˘a un nou element in stıv˘a
• pop - elimin˘a elementul din vârful stivei
• peek - returneaz˘a varful stivei
• empty - testeaz˘a dac˘a stiva este vid˘a
• toString - returneaz˘a cont¸inutul stivei sub forma unui ¸sir de caractere.

Din punctul de vedere al structurii interne, o stiv˘a poate fi implementat˘a
folosind un vector sau o list˘a ˆınl˘ant¸uit˘a, ambele solut¸ii având avantaje ¸si
dezavantaje. Prima solut¸ie este mai simplu de ˆınt¸eles, ˆın timp ce a doua este
mai eficient˘a din punctul de vedere al folosirii memoriei. Deoarece nu dorim
s˘a leg˘am tipul de date Stack de o anumit˘a implementare structural˘a, ˆıl vom
defini prin intermediul unei interfet¸e. Vom vedea imediat avantajele acestei
abord˘ari.
Listing 5.1: Interfat¸a ce descrie stiva
public interface Stack {
void push(Object item) throws StackException;
void pop() throws StackException;
Object peek () throws StackException;
boolean empty ();
String toString ();
}
Pentru a trata situat¸iile anormale care pot ap˘area atunci când ˆıncerc˘am
s˘a punem un element ˆın stiv˘a ¸si nu este posibil din lips˘a de memorie, sau
ˆıncerc˘am s˘a acces˘am vârful stivei ¸si aceasta este vid˘a, vom defini o except¸ie
proprie StackException:
Listing 5.2: Tipul de except¸ie generat de stiv˘a
public class StackException extends Exception {
public StackException () {
super ();
}
public StackException(String msg) {
super(msg);
}
}
D˘am ˆın continuare prima implementare a stivei, folosind un vector:
Listing 5.3: Implementarea stivei folosind un vector
// Implementarea stivei folosind un vector de obiecte.
public class StackImpl1 implements Stack {
private Object items [];
// Vectorul ce contine obiectele

private int n=0;
// Numarul curent de elemente din stiva
public StackImpl1(int max) {
// Constructor
items = new Object[max];
}
public StackImpl1 () {
this (100);
}
public void push(Object item) throws StackException {
if (n == items.length)
throw new StackException("Stiva este plina!");
items[n++] = item;
}
public void pop() throws StackException {
if (empty ())
throw new StackException("Stiva este vida!");
items[--n] = null;
}
public Object peek () throws StackException {
if (empty ())
return items[n -1];
}
public boolean empty () {
return (n==0);
}
String s="";
for(int i=n-1; i >=0; i--)
s += items[i]. toString () + " ";
return s;
}
}
Remarcat¸i c˘a, de¸si ˆın interfat¸˘a metodele nu sunt declarate explicit cu
modificatorul public, ele sunt totu¸si publice ¸si trebuie declarate ca atare ˆın
clas˘a.
Trebuie remarcat ¸si faptul c˘a metoda toString este definit˘a deja ˆın clasa
Object, deci clasa noastr˘a o are deja implementat˘a ¸si nu am fi obt¸inut nici
o eroare la compilare dac˘a nu o implementam explicit. Ceea ce facem acum
este de fapt supradefinirea ei.

O alt˘a observat¸ie important˘a se refer˘a la faptul c˘a trebuie s˘a declar˘am ˆın
cadrul interfet¸ei ¸si except¸iile aruncate de metode, ce trebuie obligatoriu
tratate.
S˘a vedem acum modalitatea de implementare a stivei folosind o list˘a
ˆınl˘ant¸uit˘a:
Listing 5.4: Implementarea stivei folosind o list˘a
// Implementarea stivei folosind o lista inlantuita.
public class StackImpl2 implements Stack {
class Node {
// Clasa interna ce reprezinta un nod al listei
Object item; // informatia din nod
Node link; // legatura la urmatorul nod
Node(Object item , Node link) {
this.item = item;
this.link = link;
}
}
private Node top=null;
// Referinta la varful stivei
public void push(Object item) {
Node node = new Node(item , top);
top = node;
}
public void pop() throws StackException {
if (empty ())
top = top.link;
}
public Object peek () throws StackException {
if (empty ())
return top.item;
}
public boolean empty () {
return (top == null);
}
String s="";
Node node = top;
while (node != null) {

s += (node.item).toString () + " ";
node = node.link;
}
return s;
}
}
Singura observat¸ie pe care o facem aici este c˘a, de¸si metoda push din
interfat¸˘a declar˘a aruncarea unor except¸ii de tipul StackException, nu este
obligatoriu ca metoda din clas˘a s˘a specifice ¸si ea acest lucru, atât timp cât
nu genereaz˘a except¸ii de acel tip. Invers este ˆıns˘a obligatoriu.
In continuare este prezentat˘a o mic˘a aplicat¸ie demonstrativ˘a care folose¸ste
tipul de date nou creat ¸si cele dou˘a implement˘ari ale sale:
Listing 5.5: Folosirea stivei
public class TestStiva {
public static void afiseaza(Stack s) {
System.out.println("Continutul stivei este: " + s);
}
public static void main(String args []){
try {
Stack s1 = new StackImpl1 ();
s1.push("a");
s1.push("b");
afiseaza(s1);
Stack s2 = new StackImpl2 ();
s2.push(new Integer (1));
s2.push(new Double (3.14));
afiseaza(s2);
} catch (StackException e) {
System.err.println("Eroare la lucrul cu stiva!");
}
}
}
Observat¸i folosirea interfet¸ei Stack ca un tip de date, ce aduce flexibilitate
sporit˘a ˆın manevrarea claselor ce implementeaz˘a tipul respectiv. Metoda

5.3. INTERFET¸E S¸I CLASE ABSTRACTE 129
afiseaza accept˘a ca argument orice obiect al unei clase ce implementeaz˘a
Stack.
Observat¸ie
In pachetul java.util exist˘a clasa Stack care modeleaz˘a not¸iune de stiv˘a
de obiecte ¸si, evident, aceasta va fi folosit˘a ˆın aplicat¸iile ce au nevoie de acest
tip de date. Exemplu oferit de noi nu are leg˘atur˘a cu aceast˘a clas˘a ¸si are rol
pur demonstrativ.
5.3 Interfet¸e ¸si clase abstracte
La prima vedere o interfat¸˘a nu este altceva decât o clas˘a abstract˘a ˆın care
toate metodele sunt abstracte (nu au nici o implementare).
A¸sadar, o clas˘a abstract˘a nu ar putea ˆınlocui o interfat¸˘a ?
Raspunsul la intrebare depinde de situat¸ie, ˆıns˘a ˆın general este ’Nu’.
Deosebirea const˘a ˆın faptul c˘a unele clase sunt fort¸ate s˘a extind˘a o anumit˘a
clas˘a (de exemplu orice applet trebuie s˘a fie subclasa a clasei Applet) ¸si nu ar
mai putea sa extind˘a o alt˘a clas˘a, deoarece ˆın Java nu exista decât mo¸stenire
simpla. Fara folosirea interfet¸elor nu am putea fort¸a clasa respectiv˘a s˘a
respecte diverse tipuri de protocoale.
La nivel conceptual, diferent¸a const˘a ˆın:
• extinderea unei clase abstracte fort¸eaz˘a o relat¸ie ˆıntre clase;
• implementarea unei interfet¸e specific˘a doar necesitatea implement˘arii
unor anumie metode.
In multe situat¸ii interfet¸ele ¸si clasele abstracte sunt folosite ˆımpreun˘a
pentru a implementa cât mai flexibil ¸si eficient o anumit˘a ierarhie de clase. Un
exemplu sugestiv este dat de clasele ce descriu colect¸ii. Ca sa particulariz˘am,
exist˘a:
• interfat¸a List care impune protocolul pe care trebuie s˘a ˆıl respecte o
clas˘a de tip list˘a,
• clasa abstract˘a AbstractList care implementeaz˘a interfat¸a List ¸si
ofer˘a implement˘ari concrete pentru metodele comune tuturor tipurilor
de list˘a,

• clase concrete, cum ar fi LinkedList, ArrayList care extind AbstractList.
5.4 Mo¸stenire multipl˘a prin interfet¸e
Interfet¸ele nu au nici o implementare ¸si nu pot fi instant¸iate. Din acest motiv,
nu reprezint˘a nici o problem˘a ca anumite clase s˘a implementeze mai multe
interfet¸e sau ca o interfat¸˘a s˘a extind˘a mai multe interfet¸e (s˘a aib˘a mai multe
superinterfet¸e)
class NumeClasa implements Interfata1, Interfata2, ...
interface NumeInterfata extends Interfata1, Interfata2, ...
O interfat¸˘a mosteneste atât constantele cât ¸si declarat¸iile de metode de la
superinterfet¸ele sale. O clas˘a mo¸steneste doar constantele unei interfet¸e ¸si
responsabilitatea implement˘arii metodelor sale.
S˘a consider˘am un exemplu de clasa care implementeaza mai multe interfet¸e:
interface Inotator {
void inoata();
}
interface Zburator {
void zboara();
}
interface Luptator {
void lupta();
}
class Erou implements Inotator, Zburator, Luptator {
public void inoata() {}
public void zboara() {}
public void lupta() {}
}
Exemplu de interfat¸˘a care extinde mai multe interfet¸e:
interface Monstru {
void ameninta();
}
interface MonstruPericulos extends Monstru {
void distruge();

5.4. MOS¸TENIRE MULTIPL ˘A PRIN INTERFET¸E 131
}
interface Mortal {
void omoara();
}
interface Vampir extends MonstruPericulos, Mortal {
void beaSange();
}
class Dracula implements Vampir {
public void ameninta() {}
public void distruge() {}
public void omoara()() {}
public void beaSange() {}
}
Evident, pot ap˘area situat¸ii de ambiguitate, atunci când exist˘a constante
sau metode cu acelea¸si nume ˆın mai multe interfet¸e, ˆıns˘a acest lucru trebuie
ˆıntotdeauna evitat, deoarece scrierea unui cod care poate fi confuz este un stil
prost de programare. In cazul in care acest lucru se ˆıntâmpl˘a, compilatorul
nu va furniza eroare decât dac˘a se ˆıncearc˘a referirea constantelor ambigue
f˘ar˘a a le prefixa cu numele interfet¸ei sau dac˘a metodele cu acela¸si nume nu
pot fi deosbite, cum ar fi situat¸ia când au aceea¸si list˘a de argumente dar
tipuri returnate incompatibile.
interface I1 {
int x=1;
void metoda();
}
interface I2 {
int x=2;
void metoda(); //corect
//int metoda(); //incorect
}
class C implements I1, I2 {
public void metoda() {
System.out.println(I1.x); //corect
System.out.println(I2.x); //corect
System.out.println(x); //ambiguitate

}
}
S˘a recapitul˘am câteva lucruri legate de clase ¸si interfet¸e:
• O clas˘a nu poate avea decât o superclas˘a.
• O clas˘a poate implementa oricâte interfet¸e.
• O clas˘a trebuie obligatoriu s˘a trateze metodele din interfet¸ele pe care
la implementeaz˘a.
• Ierarhia interfet¸elor este independent˘a de ierarhia claselor care le im-
plementeaz˘a.
5.5 Utilitatea interfet¸elor
Dup˘a cum am v˘azut, o interfat¸˘a define¸ste un protocol ce poate fi implementat
de orice clas˘a, indiferent de ierarhia de clase din care face parte. Interfet¸ele
sunt utile pentru:
• definirea unor similaritati ˆıntre clase independente f˘ar˘a a fort¸a artificial
o legatur˘a ˆıntre ele;
• asigur˘a c˘a toate clasele care implementeaz˘a o interfat¸˘a pun la dipozit¸ie
metodele specificate ˆın interfat¸˘a - de aici rezult˘a posibilitatea imple-
ment˘arii unor clase prin mai multe modalit˘at¸i ¸si folosirea lor ˆıntr-o
manier˘a unitar˘a;
• definirea unor grupuri de constante;
• transmiterea metodelor ca parametri;
5.5.1 Crearea grupurilor de constante
Deoarece orice variabil˘a a unei interfet¸e este implicit declarat˘a cu public,
static si final, interfet¸ele reprezint˘a o metod˘a convenabil˘a de creare a unor
grupuri de constante care s˘a fie folosite global ˆıntr-o aplicat¸ie:

5.5. UTILITATEA INTERFET¸ELOR 133
public interface Luni {
int IAN=1, FEB=2, ..., DEC=12;
}
Folosirea acestor constante se face prin expresii de genul
NumeInterfata.constanta, ca ˆın exemplul de mai jos:
if (luna < Luni.DEC)
luna ++
else
luna = Luni.IAN;
5.5.2 Transmiterea metodelor ca parametri
Deoarece nu exist˘a pointeri propriu-zi¸si, transmiterea metodelor ca parametri
este realizat˘a ˆın Java prin intermediul interfet¸elor. Atunci când o metod˘a
trebuie s˘a primeasc˘a ca argument de intrare o referint¸˘a la o alt˘a funct¸ie
necesar˘a execut¸iei sale, cunoscut˘a doar la momentul execut¸iei, atunci argu-
mentul respectiv va fi declarat de tipul unei interfet¸e care cont¸ine metoda
respectiv˘a. La execut¸ie metoda va putea primi ca parametru orice obiect ce
implementeaz˘a interfat¸a respectiv˘a ¸si deci cont¸ine ¸si codul funct¸iei respective,
aceasta urmând s˘a fie apelat˘a normal pentru a obt¸ine rezultatul dorit.
Aceast˘a tehnic˘a, denumit˘a ¸si call-back, este extrem de folosit˘a ˆın Java
¸si trebuie neap˘arat ˆınt¸eleas˘a. S˘a consider˘am mai multe exemple pentru a
clarifica lucrurile.
Primul exemplu se refer˘a la explorarea nodurilor unui graf. In fiecare
nod trebuie s˘a se execute prelucrarea informat¸iei din nodul respectiv prin
intermediul unei funct¸ii primite ca parametru. Pentru aceasta, vom defini o
interfat¸˘a Functie care va specifica metoda trimis˘a ca parametru.
interface Functie {
public void executa(Nod u);
}
class Graf {
//...
void explorare(Functie f) {
//...

if (explorarea a ajuns in nodul v) {
f.executa(v);
//...
}
}
}
//Definim doua functii
class AfisareRo implements Functie {
public void executa(Nod v) {
System.out.println("Nodul curent este: " + v);
}
}
class AfisareEn implements Functie {
public void executa(Nod v) {
System.out.println("Current node is: " + v);
}
}
public class TestCallBack {
Graf G = new Graf();
G.explorare(new AfisareRo());
G.explorare(new AfisareEn());
}
}
Al doilea xemplu va fi prezentat ˆın sect¸iunea urm˘atoare, ˆıntrucât face
parte din API-ul standard Java ¸si vor fi puse ˆın evident¸˘a, prin intermediul
s˘au, ¸si alte tehnici de programare.
5.6 Interfat¸a FilenameFilter
Instant¸ele claselor ce implementeaz˘a aceasta interfat¸˘a sunt folosite pentru a
crea filtre pentru fi¸siere ¸si sunt primite ca argumente de metode care listeaz˘a
cont¸inutul unui director, cum ar fi metoda list a clasei File.
A¸sadar, putem spune c˘a metoda list prime¸ste ca argument o alt˘a funct¸ie
care specific˘a dac˘a un fi¸sier va fi returnat sau nu (criteriul de filtrare).

5.6. INTERFAT¸A FILENAMEFILTER 135
Interfat¸a FilenameFilter are o singur˘a metod˘a: accept care specific˘a
criteriul de filtrare ¸si anume, testeaz˘a dac˘a numele fi¸sierului primit ca para-
metru ˆındepline¸ste condit¸iile dorite de noi.
Definit¸ia interfet¸ei este:
public interface FilenameFilter {
public boolean accept(File dir, String numeFisier);
}
A¸sadar, orice clas˘a de specificare a unui filtru care implementez˘a interfat¸a
FilenameFilter trebuie s˘a implementeze metoda accept a acestei interfet¸e.
Aceste clase mai pot avea ¸si alte metode, de exemplu un constructor care s˘a
primeasca criteriul de filtrare. In general, o clas˘a de specificare a unui filtru
are urm˘atorul format:
class FiltruFisiere implements FilenameFilter {
String filtru;
// Constructorul
FiltruFisiere(String filtru) {
this.filtru = filtru;
}
// Implementarea metodei accept
public boolean accept(File dir, String nume) {
if (filtrul este indeplinit)
return true;
else
return false;
}
}
Metodele cele mai uzuale ale clasei String folosite pentru filtrarea fi¸sierelor
sunt:
• endsWith - testeaz˘a dac˘a un ¸sir are o anumit˘a terminat¸ie
• indexOf - testeaz˘a dac˘a un ¸sir cont¸ine un anumit sub¸sir, returnând
pozit¸ia acestuia, sau 0 ˆın caz contrar.

Instant¸ele claselor pentru filtrare sunt primite ca argumente de metode
de listare a cont¸inutului unui director. O astfel de metod˘a este list din
clasa File:
String[] list (FilenameFilter filtru)
Observati c˘a aici interfat¸a este folosit˘a ca un tip de date, ea fiind substi-
tuit˘a cu orice clas˘a care o implementeaz˘a. Acesta este un exemplu tipic de
transmitere a unei funct¸ii (funct¸ia de filtrare accept) ca argument al unei
metode.
S˘a consider˘am exemplul complet ˆın care dorim s˘a list˘am fi¸sierele din di-
rectorul curent care au o anumit˘a extensie.
Listing 5.6: Listarea fi¸sierelor cu o anumit˘a extensie
/* Listarea fisierelor din directorul curent
care au anumita extensie primita ca argument.
Daca nu se primeste nici un argument , vor fi listate toate
.
*/
import java.io.*;
class Listare {
try {
File director = new File(".");
String [] list;
list = director.list(new Filtru(args [0]));
else
list = director.list ();
for(int i = 0; i < list.length; i++)
System.out.println(list[i]);
}
}
}
class Filtru implements FilenameFilter {
String extensie;
Filtru (String extensie) {
this.extensie = extensie;

5.6. INTERFAT¸A FILENAMEFILTER 137
}
public boolean accept (File dir , String nume) {
return ( nume.endsWith("." + extensie) );
}
}
5.6.1 Folosirea claselor anonime
In cazul ˆın care nu avem nevoie de clasa care reprezint˘a filtrul pentru listarea
fi¸sierelor dintr-un director decât o singur˘a dat˘a, pentru a evita crearea unei
noi clase de sine st˘at˘atoare care s˘a fie folosit˘a pentru instant¸ierea unui singur
obiect, putem folosi clas˘a intern˘a anonim˘a, aceast˘a situat¸ie fiind un exemplu
tipic de folosire a acestora.
Listing 5.7: Folosirea unei clase anonime
/* Listarea fisierelor din directorul curent
folosind o clasa anonima pentru filtru.
*/
import java.io.*;
class Listare {
try {
File director = new File(".");
String [] list;
if (args.length > 0) {
final String extensie = args [0];
list = director.list(new FilenameFilter () {
// Clasa interna anonima
public boolean accept (File dir , String nume) {
return ( nume.endsWith("." + extensie) );
}
});
}
else
list = director.list ();
for(int i = 0; i < list.length; i++)
System.out.println(list[i]);
}

}
}
A¸sadar, o modalitate uzual˘a de folosire a claselor anonime pentru instant¸ierea
unui obiect care trebuie s˘a respecte o interfat¸˘a este:
metoda(new Interfata() {
// Implementarea metodelor interfetei
});
5.7 Compararea obiectelor
Am v˘azut ˆın primul capitol c˘a o solut¸ie facil˘a ¸si eficient˘a de sortare a unui
vector este folosirea metodei sort din clasa java.util.Arrays.
int v[]={3, 1, 4, 2};
java.util.Arrays.sort(v);
// Sorteaza vectorul v
// Acesta va deveni {1, 2, 3, 4}
In cazul ˆın care elementele din vector sunt de tip primitiv, ca in exem-
plul de mai sus, nu exist˘a nici o problem˘a ˆın a determina ordinea fireasc˘a
a elementelor. Ce se ˆınt˘ampl˘a ˆıns˘a atunci când vectorul cont¸ine referint¸e la
obiecte de un anumit tip ? S˘a consider˘am urm˘atorul exemplu, ˆın care dorim
s˘a sort˘am un vector format din instant¸e ale clasei Persoana, definit˘a mai jos:
Listing 5.8: Clasa Persoana (f˘ar˘a suport pentru comparare)
class Persoana {
int cod;
String nume;
public Persoana(int cod , String nume) {
this.cod = cod;
this.nume = nume;
}
return cod + " t " + nume;
}
}

5.7. COMPARAREA OBIECTELOR 139
Programul urm˘ator ar trebui s˘a sorteze un vector de persoane:
Listing 5.9: Sortarea unui vector de tip referint¸˘a
class Sortare {
Persoana p[] = new Persoana [4];
p[0] = new Persoana (3, "Ionescu");
p[1] = new Persoana (1, "Vasilescu");
p[2] = new Persoana (2, "Georgescu");
p[3] = new Persoana (4, "Popescu");
java.util.Arrays.sort(p);
System.out.println("Persoanele ordonate dupa cod:");
for(int i=0; i<p.length; i++)
System.out.println(p[i]);
}
}
La execut¸ia acestei aplicat¸ii va fi obt¸inut˘a o except¸ie, deoarece metoda
sort nu ¸stie care este ordinea natural˘a a obiectelor de tip Persoana. Va
trebui, ˆıntr-un fel sau altul, s˘a specific˘am acest lucru.
5.7.1 Interfat¸a Comparable
Interfat¸a Comparable impune o ordine total˘a asupra obiectelor unei clase ce
o implementeaz˘a. Aceast˘a ordine se nume¸ste ordinea natural˘a a clasei ¸si este
specificat˘a prin intermediul metodei compareTo. Definit¸ia interfet¸ei este:
public interface Comparable {
int compareTo(Object o);
}
A¸sadar, o clas˘a ale c˘arei instant¸e trebuie s˘a fie comparabil va implementa
metoda compareTo care trebuie s˘a returneze:
• o valoare strict negativ˘a: dac˘a obiectul curent (this) este mai mic
decâ obiectul primit ca argument;
• zero: dac˘a obiectul curent este egal decâ obiectul primit ca argument;

• o valoare strict pozitiv˘a: dac˘a obiectul curent este mai mare decˆa
obiectul primit ca argument.
Reamintim c˘a metoda equals, mo¸stenit˘a din Object de toate clasele,
determin˘a dac˘a dou˘a obiecte sunt egale (au aceea¸si valoare). Spunem c˘a
ordinea natural˘a a unei clase C este consitent˘a cu equals dac˘a ¸si numai
dac˘a (e1.compareTo((Object)e2) == 0) are aceeas¸si valoare logic˘a cu
e1.equals((Object)e2, pentru orice e1, e2 instant¸e ale lui C.
null nu este instant¸˘a a nici unei clase ¸si e.compareTo(null) trebuie s˘a
arunce o except¸ie de tip NullPointerException chiar dac˘a e.equals(null)
returneaz˘a false.
S˘a presupunem c˘a dorim ca ordinea natural˘a a persoanelor s˘a ﬁe dup˘a
codul lor intern.
Listing 5.10: Clasa Persoana cu suport pentru comparare
class Persoana implements Comparable {
int cod;
String nume;
public Persoana(int cod , String nume) {
this.cod = cod;
this.nume = nume;
}
return cod + " t " + nume;
}
public boolean equals(Object o) {
if (!(o instanceof Persoana))
return false;
Persoana p = (Persoana) o;
return (cod == p.cod) && (nume.equals(p.nume));
}
public int compareTo(Object o) {
if (o== null)
throw new NullPointerException ();
if (!(o instanceof Persoana))
throw new ClassCastException ("Nu pot compara!");
Persoana p = (Persoana) o;

5.7. COMPARAREA OBIECTELOR 141
return (cod - p.cod);
}
}
Observat¸i folosirea operatorului instanceof, care verific˘a dac˘a un obiect
este instant¸˘a a unei anumite clase. Metoda compareTo va arunca o except¸ie
de tipul ClassCastException dac˘a se ˆıncearc˘a compararea unui obiect de
tip Persoana cu un obiect de alt tip. Metoda equals va returna, pur ¸si
simplu, false.
5.7.2 Interfat¸a Comparator
In cazul ˆın care dorim s˘a sort˘am elementele unui vector ce cont¸ine referint¸e
dup˘a alt criteriu decât ordinea natural˘a a elemenetelor, avem nevoie de o alt˘a
solut¸ie. Aceasta este oferit˘a tot de metoda sort din clasa java.util.Arrays,
dar ˆın varianta ˆın care, pe lâng˘a vectorul ce trebuie sortat, vom transmite
un argument de tip Comparator care s˘a specifice modalitatea de comparare
a elementelor.
Interfat¸a java.util.Comparator cont¸ine metoda compare, care impune
o ordine total˘a asupra elementelor unei colect¸ii. Aceasta returneaz˘a unˆıntreg
cu aceea¸si semnificat¸ie ca la metoda compareTo a interfet¸ei Comparator ¸si
are urm˘atoarea definit¸ie: int compare(Object o1, Object o2);
S˘a presupunem c˘a dorim s˘a sort˘am persoanele ordonate dup˘a numele lor.
Pentru definirea comparatorului vom folosi o clas˘a anonim˘a.
Listing 5.11: Sortarea unui vector folosind un comparator
class Sortare {
Persoana p[] = new Persoana [4];
p[0] = new Persoana (3, "Ionescu");
p[1] = new Persoana (1, "Vasilescu");
p[2] = new Persoana (2, "Georgescu");
p[3] = new Persoana (4, "Popescu");
Arrays.sort(p, new Comparator () {
public int compare(Object o1 , Object o2) {
Persoana p1 = (Persoana)o1;
Persoana p2 = (Persoana)o2;
return (p1.nume.compareTo(p2.nume));

}
});
System.out.println("Persoanele ordonate dupa nume:");
for(int i=0; i<p.length; i++)
System.out.println(p[i]);
}
}
Observat¸i cum compararea a dou˘a ¸siruri de caractere se face tot cu metoda
compareTo, clasa String implemenând interfat¸a Comparable.
5.8 Adaptori
In cazul ˆın care o interfat¸˘a cont¸ine mai multe metode ¸si, la un moment
dat, avem nevoie de un obiect care implementeaz˘a interfat¸a respectiv dar nu
specific˘a cod decât pentru o singur˘a metod˘a, el trebui totu¸si s˘a implementeze
toate metodele interfet¸ei, chiar dac˘a nu specific˘a nici un cod.
interface X {
void metoda_1();
void metoda_2();
...
void metoda_n();
}
...
// Avem nevoie de un obiect de tip X
// ca argument al unei functii
functie(new X() {
public void metoda_1() {
// Singura metoda care ne intereseaza
...
}
// Trebuie sa apara si celelalte metode
// chiar daca nu au implementare efectiva
public void metoda_2() {}
...
public void metoda_n() {}

5.8. ADAPTORI 143
});
Aceast˘a abordare poate fi nepl˘acut˘a dac˘a avem frecvent nevoie de obiecte
ale unor clase ce implementeaz˘a interfat¸a X. Solut¸ia la aceast˘a problem˘a este
folosirea adaptorilor.
Definit¸ie
Un adaptor este o clas˘a abstract˘a care implementeaz˘a o anumit˘a interfat¸˘a
f˘ar˘a a specifica cod nici unei metode a interfet¸ei.
public abstract class XAdapter implements X {
...
public void metoda_n() {}
}
In situat¸ia când avem nevoie de un obiect de tip X vom folosi clasa
abstract˘a, supradefinind doar metoda care ne intereseaz˘a:
functie(new XAdapter() {
public void metoda_1() {
// Singura metoda care ne intereseaza
...
}
});
Mai multe exemple de folosire a adaptorilor vor fi dateˆın capitolul ”Interfat¸a
grafic˘a cu utilizatorul”.

Capitolul 6
Organizarea claselor
6.1 Pachete
Definit¸ie
Un pachet este o colect¸ie de clase ¸si interfet¸e ˆınrudite din punctul de
vedere al funct¸ionalit˘at¸ii lor. Sunt folosite pentru g˘asirea ¸si utilizarea mai
u¸soar˘a a claselor, pentru a evita conflictele de nume ¸si pentru a controla
accesul la anumite clase. In alte limbaje de programare pachetele se mai
numesc libr˘arii sau bibilioteci.
6.1.1 Pachetele standard (J2SDK)
Platforma standard de lucru Java se bazeaz˘a pe o serie de pachete cu ajutorul
c˘arora se pot construi ˆıntr-o manier˘a simplificat˘a aplicat¸iile. Exist˘a deci un
set de clase deja implementate care modeleaz˘a structuri de date, algoritmi sau
diverse not¸iuni esent¸iale ˆın dezvoltarea unui program. Cele mai importante
pachete ¸si suportul oferit de lor sunt:
• java.lang - clasele de baz˘a ale limbajului Java
• java.io - intr˘ari/ie¸siri, lucrul cu fi¸siere
• java.util - clase ¸si interfet¸e utile
• java.applet - dezvoltarea de appleturi
145

146 CAPITOLUL 6. ORGANIZAREA CLASELOR
• java.awt - interfat¸a grafic˘a cu utilizatorul
• java.awt.event - mecanismele de tratare e evenimentelor generate de
utilizator
• java.beans - scrierea de componente reutilizabile
• java.net - programare de ret¸ea
• java.sql - lucrul cu baze de date
• java.rmi - execut¸ie la distant¸˘a Remote Message Interface
• java.security - mecanisme de securitate: criptare, autentificare
• java.math - operat¸ii matematice cu numere mari
• java.text - lucrul cu texte, date ¸si numere independent de limb˘a
• java.lang.reflect - introspect¸ie
• javax.swing - interfat¸a grafic˘a cu utilizatorul, mult ˆımbog˘at¸it˘a fat¸˘a de
AWT.
• ...
6.1.2 Folosirea membrilor unui pachet
Conform specificat¸iilor de acces ale unei clase ¸si ale mebrilor ei, doar clasele
publice ¸si membrii declarat¸i publici ai unei clase sunt accesibili ˆın afara pa-
chetului ˆın care se g˘asesc. Dup˘a cum am v˘azut ˆın sect¸iunea ”Specificatori
de acces pentru membrii unei clase”, accesul implicit ˆın Java este la nivel de
pachet.
Pentru a folosi o clas˘a public˘a dintr-un anumit pachet, sau pentru a apela
o metod˘a public˘a a unei clase publice a unui pachet, exist˘a trei solut¸ii:
• specificarea numelui complet al clasei
• importul clasei respective
• importul ˆıntregului pachet ˆın care se g˘ase¸ste clasa.

6.1. PACHETE 147
Specificarea numelui complet al clasei se face prin prefixarea numelui scurt
al clasei cu numele pachetului din care face parte: numePachet.NumeClasa.
Button - numele scurt al clasei
java.awt - pachetul din care face parte
java.awt.Button - numele complet al clasei
Aceast˘a metod˘a este recomandat˘a doar pentru cazul ˆın care folosirea
acelei clase se face o singur˘a dat˘a sau foarte rar.
De exemplu, ar fi extrem de nepl˘acut s˘a scriem de fiecare dat˘a când vrem
s˘a declar˘am un obiect grafic secvent¸e de genul:
java.awt.Button b1 = new java.awt.Button("OK");
java.awt.Button b2 = new java.awt.Button("Cancel");
java.awt.TextField tf1 = new java.awt.TextField("Neplacut");
java.awt.TextField tf2 = new java.awt.TextField("Tot neplacut");
In aceste situat¸ii, vom importa ˆın aplicat¸ia noastr˘a clasa respectiv˘a, sau
ˆıntreg pachetul din care face parte. Acest lucru se realizeaz˘a prin instruct¸iunea
import, care trebuie s˘a apar˘a laˆınceputul fi¸sierelor surs˘a,ˆınainte de declararea
vreunei clase sau interfet¸e.
6.1.3 Importul unei clase sau interfet¸e
Se face prin instruct¸iunea importˆın care specific˘am numele complet al clasei
sau interfet¸ei pe care dorim s˘a o folosim dintr-un anumit pacehet:
import numePachet.numeClasa;
//Pentru exemplul nostru:
import java.awt.Button;
import java.awt.TextField;
Din acest moment, vom putea folosi ˆın clasele fi¸sierului ˆın care am plasat
instruct¸iunea de import numele scurt al claselor Button ¸si TextField:
Button b1 = new Button("OK");
Button b2 = new Button("Cancel");
TextField tf1 = new TextField("Placut");
TextField tf2 = new TextField("Foarte placut");

Aceast˘a abordare este eficient˘a ¸si recomandat˘a ˆın cazul ˆın care nu avem
nevoie decât de câteva clase din pachetul respectiv. Dac˘a ˆın exemplul nostru
am avea nevoie ¸si de clasele Line, Point, Rectangle, Polygon, ar trebui s˘a
avem câte o instruct¸iune de import pentru fiecare dintre ele:
import java.awt.Button;
import java.awt.TextField;
import java.awt.Rectangle;
import java.awt.Line;
import java.awt.Point;
import java.awt.Polygon;
In aceast˘a situat¸ie ar fi mai simplu s˘a folosim importul la cerere din ˆıntregul
pachet ¸si nu al fiec˘arei clase ˆın parte.
6.1.4 Importul la cerere dintr-un pachet
Importul la cerere dintr-un anumit pachet se face printr-o instruct¸iune import
ˆın care specific˘am numele pachetului ale c˘arui clase ¸si interfet¸e dorim s˘a le
folosim, urmat de simbolul *. Se nume¸ste import la cerere deoareceˆınc˘arcarea
claselor se face dinamic, ˆın momentul apel˘arii lor.
import numePachet.*;
//Pentru exemplul nostru:
import java.awt.*;
Din acest moment, vom putea folosi ˆın clasele fi¸sierului ˆın care am plasat
instruct¸iunea de import numele scurt al tuturor claselor pachetului importat:
Button b = new Button("OK");
Point p = new Point(0, 0);
Atent¸ie
* nu are semnificat¸ia uzual˘a de la fi¸siere de wildcard (masc˘a) ¸si nu poate fi
folosit decât ca atare. O expresie de genul import java.awt.C*; va produce
o eroare de compilare.

6.1. PACHETE 149
In cazul ˆın care sunt importate dou˘a sau mai multe pachete care cont¸in
clase (interfet¸e) cu acela¸si nume, atunci referirea la ele trebuie f˘acut˘a doar
folosind numele complet, ˆın caz contrar fiind semnalat˘a o ambiguitate de
c˘atre compilator.
import java.awt.*;
// Contine clasa List
import java.util.*;
// Contine interfata List
...
List x; //Declaratie ambigua
java.awt.List a = new java.awt.List(); //corect
java.util.List b = new ArrayList(); //corect
Sunt considerate importate automat, pentru orice fi¸sier surs˘a, urm˘atoarele
pachete:
• pachetul java.lang
import java.lang.*;
// Poate sau nu sa apara
// Mai bine nu...
• pachetul curent
• pachetul implicit (f˘ar˘a nume)
6.1.5 Importul static
Aceast˘a facilitate, introdus˘aˆıncepând cu versiunea 1.5, permite referirea con-
stantelor statice ale unei clase f˘ar˘a a mai specifica numele complet al aces-
teia ¸si este implementat˘a prin ad˘augarea cuvântului cheie static dup˘a cel de
import:
import static numePachet.NumeClasa.*;
Astfel, ˆın loc s˘a ne referim la constantele clasei cu expresii de tipul
NumeClasa.CONSTANTA, putem folosi doar numele constantei.

// Inainte de versiuna 1.5
import java.awt.BorderLayout.*;
...
fereastra.add(new Button(), BorderLayout.CENTER);
// Incepand cu versiunea 1.5
import java.awt.BorderLayout.*;
import static java.awt.BorderLayout.*;
...
fereastra.add(new Button(), CENTER);
Atent¸ie
Importul static nu import˘a decât constantele statice ale unei clase, nu ¸si
clasa ˆın sine.
6.1.6 Crearea unui pachet
Toate clasele ¸si interfet¸ele Java apartin la diverse pachete, grupate dup˘a
funct¸ionalitatea lor. Dup˘a cum am v˘azut clasele de baz˘a se g˘asesc ˆın pa-
chetul java.lang, clasele pentru intr˘ari/ie¸siri suntˆın java.io, clasele pentru
interfat¸a grafic˘a ˆın java.awt, etc.
Crearea unui pachet se realizeaz˘a prin scriere la ˆınceputul fi¸sierelor surs˘a
ce cont¸in clasele ¸si interfet¸ele pe care dorim s˘a le grup˘am ˆıntr-un pachet a
instruct¸iunii: package numePachet;
S˘a consider˘am un exemplu: presupunem c˘a avem dou˘a fi¸siere surs˘a Graf.java
¸si Arbore.java.
//Fisierul Graf.java
package grafuri;
class Graf {...}
class GrafPerfect extends Graf {...}
//Fisierul Arbore.java
package grafuri;
class Arbore {...}

6.1. PACHETE 151
class ArboreBinar extends Arbore {...}
Clasele Graf, GrafPerfect, Arbore, ArboreBinar vor face parte din
acela¸si pachet grafuri.
Instruct¸iunea package act¸ioneaz˘a asupraˆıntregului fi¸sier surs˘a laˆınceputul
c˘aruia apare. Cu alte cuvinte nu putem specifica faptul c˘a anumite clase
dintr-un fi¸sier surs˘a apart¸in unui pachet, iar altele altui pachet.
Dac˘a nu este specificat un anumit pachet, clasele unui fi¸sier surs˘a vor face
parte din pachetul implicit (care nu are nici un nume). In general, pachetul
implicit este format din toate clasele ¸si intefet¸ele directorului curent de lucru.
Este recomandat ˆıns˘a ca toate clasele ¸si intefetele s˘a fie plasate ˆın pachete,
pachetul implicit fiind folosit doar pentru aplicat¸ii mici sau prototipuri.
6.1.7 Denumirea unui pachet
Exist˘a posibilitatea ca doi programatori care lucreaz˘a la un proiect comun
s˘a foloseasc˘a acela¸si nume pentru unele din clasele lor. De asemenea, se
poate ca una din clasele unei aplicat¸ii s˘a aib˘a acela¸si nume cu o clas˘a a
mediului Java. Acest lucru este posibil atât timp cât clasele cu acela¸si nume
se gasescˆın pachete diferite, ele fiind diferent¸iate prin prefixarea lor cu numele
pachetelor.
Ce se ˆıntâmpl˘a ˆıns˘a când doi programatori care lucreaz˘a la un proiect
comun folosesc clase cu acela¸si nume, ce se gasesc ˆın pachete cu acela¸si nume
?
Pentru a evita acest lucru, companiile folosesc inversul domeniului lor
Internet ˆın denumirea pachetelor implementate ˆın cadrul companiei, cum
ar fi ro.companie.numePachet. In cadrul aceleiasi companii, conflictele de
nume vor fi rezolvate prin diverse convent¸ii de uz intern, cum ar fi folosirea
numelui de cont al programatorilorˆın denumirea pachetelor create de ace¸stia.
De exemplu, programatorul cu numele Ion al companiei XSoft, având contul
ion@xsoft.ro, ˆı¸si va prefixa pachetele cu ro.xsoft.ion, pentru a permite
identificareaˆın mod unic a claselor sale, indiferent de contextulˆın care acestea
vor fi integrate.

6.2 Organizarea fi¸sierelor
6.2.1 Organizarea fi¸sierelor surs˘a
Orice aplicat¸ie nebanal˘a trebuie s˘a fie construit˘a folosind o organizare ier-
arhic˘a a componentelor sale. Este recomandat ca strategia de organizare a
fi¸sierelor surs˘a s˘a respecte urm˘atoarele convent¸ii:
• Codul surs˘a al claselor ¸si interfet¸elor s˘a se gaseasc˘a ˆın fi¸siere ale c˘aror
nume s˘a fie chiar numele lor scurt ¸si care s˘a aib˘a extensia .java.
Atent¸ie
Este obligatoriu ca o clas˘a/interfat¸˘a public˘a s˘a se gaseasc˘a ˆıntr-un
fi¸sier având numele clasei(interfet¸ei) ¸si extenisa .java, sau compilatorul
va furniza o eroare. Din acest motiv, ˆıntr-un fi¸sier surs˘a nu pot exista
dou˘a clase sau interfet¸e publice. Pentru clasele care nu sunt publice
acest lucru nu este obligatoriu, ci doar recomandat. Intr-un fi¸sier surs˘a
pot exista oricâte clase sau interfet¸e care nu sunt publice.
• Fi¸sierele surs˘a trebuie s˘a se g˘aseasc˘a ˆın directoare care s˘a reflecte nu-
mele pachetelor ˆın care se g˘asesc clasele ¸si interfet¸ele din acele fi¸siere.
Cu alte cuvinte, un director va cont¸ine surse pentru clase ¸si interfet¸e
din acela¸si pachet iar numele directorului va fi chiar numele pachetu-
lui. Dac˘a numele pachetelor sunt formate din mai multe unit˘at¸i lexicale
separate prin punct, atunci acestea trebuie de asemenea s˘a corespund˘a
unor directoare ce vor descrie calea spre fi¸sierele surs˘a ale c˘aror clase
¸si interfet¸e fac parte din pachetele respective.
Vom clarifica modalitatea de organizare a fi¸sierelor surs˘a ale unei aplicatii
printr-un exemplu concret. S˘a presupunem c˘a dorim crearea unor compo-
nente care s˘a reprezinte diverse not¸iuni matematice din domenii diferite,
cum ar fi geometrie, algebr˘a, analiz˘a, etc. Pentru a simplifica lucrurile, s˘a
presupunem c˘a dorim s˘a cre˘am clase care s˘a descrie urm˘atoarele notiuni:
poligon, cerc, poliedru, sfer˘a, grup, funct¸ie.
O prim˘a variant˘a ar fi s˘a construim câte o clas˘a pentru fiecare ¸si s˘a le plas˘am

6.2. ORGANIZAREA FIS¸IERELOR 153
ˆın acela¸si director ˆımpreuna cu un program care s˘a le foloseasca, ˆıns˘a, având
ˆın vedere posibila extindere a aplicat¸iei cu noi reprezent˘ari de not¸iuni matem-
atice, aceast˘a abordare ar fi ineficient˘a.
O abordare elegant˘a ar fi aceea ˆın care clasele care descriu not¸iuni din
acela¸si domeniu sa se gaseasca ˆın pachete separate ¸si directoare separate.
Ierarhia fi¸sierelor sursa ar fi:
/matematica
/surse
/geometrie
/plan
Poligon.java
Cerc.java
/spatiu
Poliedru.java
Sfera.java
/algebra
Grup.java
/analiza
Functie.java
Matematica.java
Clasele descrise ˆın fi¸sierele de mai sus trebuie declarate ˆın pachete denu-
mite corespunzator cu numele directoarelor ˆın care se gasesc:
// Poligon.java
package geometrie.plan;
public class Poligon { . . . }
// Cerc.java
package geometrie.plan;
public class Cerc { . . . }
// Poliedru.java
package geometrie.spatiu;
public class Poliedru { . . . }

// Sfera.java
package geometrie.spatiu;
public class Sfera { . . . }
// Grup.java
package algebra;
public class Grup { . . . }
// Functie.java
package analiza;
public class Functie { . . . }
Matematica.java este clasa principal˘a a aplicat¸iei.
Dup˘a cum se observ˘a, numele lung al unei clase trebuie s˘a descrie calea spre
acea clas˘a ˆın cadrul fi¸sierelor surs˘a, relativ la directorul ˆın care se g˘ase¸ste
aplicat¸ia.
6.2.2 Organizarea unit˘at¸ilor de compilare (.class)
In urma compil˘arii fi¸sierelor surs˘a vor fi generate unit˘at¸i de compilare pentru
fiecare clas˘a ¸si interfat¸˘a din fi¸sierele surs˘a. Dup˘a cum ¸stim acestea au extensia
.class ¸si numele scurt al clasei sau interfet¸ei respective.
Spre deosebire de organizarea surselor, un fi¸sier .class trebuie s˘a se
gaseasca ˆıntr-o ierarhie de directoare care s˘a reflecte numele pachetului din
care face parte clasa respectiv˘a.
Implicit, ˆın urma compil˘arii fi¸sierele surs˘a ¸si unit˘at¸ile de compilare se
g˘asesc ˆın acela¸si director, ˆıns˘a ele pot fi apoi organizate separat. Este reco-
mandatˆıns˘a ca aceast˘a separare s˘a fie f˘acut˘a automat la compilare.
Revenind la exemplul de mai sus, vom avea urm˘atoarea organizare:
/matematica
/clase
/geometrie
/plan
Poligon.class
Cerc.class
/spatiu

6.2. ORGANIZAREA FIS¸IERELOR 155
Poliedru.class
Sfera.class
/algebra
Grup.class
/analiza
Functie.class
Matematica.class
Crearea acestei structuri ierarhice este facut˘a automat de c˘atre compilator.
In directorul aplicatiei (matematica) cre˘am subdirectorul clase ¸si d˘am co-
manda:
javac -sourcepath surse surse/Matematica.java -d clase
sau
javac -classpath surse surse/Matematica.java -d clase
Opt¸iunea -d specific˘a directorul r˘ad˘acin˘a al ierarhiei de clase. In lipsa
lui, fiecare unitate de compilare va fi plasat˘a ˆın acela¸si director cu fi¸sierul s˘au
surs˘a.
Deoarece compil˘am clasa principal˘a a plicat¸iei, vor fi compilate ˆın cascad˘a
toate clasele referite de aceasta, dar numai acestea. In cazul ˆın care dorim s˘a
compil˘am explicit toate fi¸sierele java dintr-un anumit director, de exemplu
surse/geometrie/plan, putem folosi expresia:
javac surse/geometrie/plan/*.java -d clase
6.2.3 Necesitatea organiz˘arii fi¸sierelor
Organizarea fi¸sierelor surs˘a este necesar˘a deoarece ˆın momentul când compi-
latorul ˆıntâlneste un nume de clas˘a el trebuie s˘a poat˘a identifica acea clas˘a,
ceea ce ˆınseamna c˘a trebuie s˘a gaseasc˘a fi¸serul surs˘a care o cont¸ine.
Similar, unit˘at¸ile de compilare sunt organizate astfel pentru a da posibil-
itatea interpretorului s˘a gaseasc˘a ¸si s˘a ˆıncarce ˆın memorie o anumit˘a clas˘a ˆın
timpul execut¸iei programului.
Ins˘a aceast˘a organizare nu este suficient˘a deoarece specific˘a numai partea
final˘a din calea c˘atre fi¸sierele .java ¸si .class, de exemplu
/matematica/clase/geometrie/plan/Poligon.class. Pentru aceasta, atât
la compilare cât ¸si la interpretare trebuie specificat˘a lista de directoare r˘ad˘acin˘a

ˆın care se g˘asesc fi¸sierele aplicat¸iei. Aceast˘a list˘a se nume¸ste cale de cautare
(classpath).
Definit¸ie
O cale de c˘autare este o list˘a de directoare sau arhiveˆın care vor fi c˘autate
fi¸sierele necesare unei aplicat¸ii. Fiecare director din calea de cautare este
directorul imediat superior structurii de directoare corespunz˘atoare numelor
pachetelorˆın care se g˘asesc clasele din directorul respectiv, astfelˆıncât compi-
latorul ¸si interpretorul s˘a poat˘a construi calea complet˘a spre clasele aplicat¸iei.
Implicit, calea de c˘autare este format˘a doar din directorul curent.
S˘a consider˘am clasa principal˘a a aplicat¸iei Matematica.java:
import geometrie.plan.*;
import algebra.Grup;
import analiza.Functie;
public class Matematica {
Poligon a = new Poligon();
geometrie.spatiu.Sfera = new geometrie.spatiu.Sfera();
//...
}
}
Identificarea unei clase referite ˆın program se face ˆın felul urm˘ator:
• La directoarele aflate ˆın calea de c˘autare se adaug˘a subdirectoarele
specificate ˆın import sau ˆın numele lung al clasei
• In directoarele formate este c˘autat un fi¸sier cu numele clasei. In cazul
ˆın care nu este g˘asit nici unul sau sunt g˘asite mai multe va fi semnalat˘a
o eroare.
6.2.4 Setarea c˘aii de c˘autare (CLASSPATH)
Setarea c˘aii de c˘autare se poate face ˆın dou˘a modalit˘at¸i:
• Setarea variabilei de mediu CLASSPATH - folosind aceast˘a variant˘a
toate aplicat¸iile Java de pe ma¸sina respectiv˘a vor c˘auta clasele necesare
ˆın directoarele specificate ˆın variabila CLASSPATH.

6.3. ARHIVE JAR 157
UNIX:
SET CLASSPATH = cale1:cale2:...
DOS shell (Windows 95/NT/...):
SET CLASSPATH = cale1;cale2;...
• Folosirea opt¸iunii -classpath la compilarea ¸si interpretarea programelor
- directoarele specificate astfel vor fi valabile doar pentru comanda
curent˘a:
javac - classpath <cale de cautare> <surse java>
java - classpath <cale de cautare> <clasa principala>
Lansarea ˆın execut¸ie a aplicatiei noastre, din directorul matematica, se
va face astfel:
java -classpath clase Matematica
In concluzie, o organizare eficient˘a a fi¸sierelor aplicat¸iei ar ar˘ata astfel:
/matematica
/surse
/clase
compile.bat
(javac -sourcepath surse surse/Matematica.java -d clase)
run.bat
(java -classpath clase Matematica)
6.3 Arhive JAR
Fi¸sierele JAR (Java Archive) sunt arhive ˆın format ZIP folosite pentru
ˆımpachetarea aplicat¸iilor Java. Ele pot fi folosite ¸si pentru comprim˘ari
obi¸snuite, diferent¸a fat¸˘a de o arhiv˘a ZIP obi¸snuit˘a fiind doar existent¸a unui
director denumit META-INF, ce cont¸ine diverse informat¸ii auxiliare legate de
aplicat¸ia sau clasele arhivate.
Un fi¸sier JAR poate fi creat folosind utilitarul jar aflat ˆın distribut¸ia
J2SDK, sau metode ale claselor suport din pachetul java.util.jar.
Dintre beneficiile oferite de arhivele JAR amintim:
• portabilitate - este un format de arhivare independent de platform˘a;

• compresare - dimensiunea unei aplicat¸ii ˆın forma sa final˘a este redus˘a;
• minimizarea timpului de ˆıncarcare a unui applet: dac˘a appletul (fi¸siere
class, resurse, etc) este compresatˆıntr-o arhiv˘a JAR, el poate fiˆınc˘arcat
ˆıntr-o singur˘a tranzact¸ie HTTP, f˘ar˘a a fi deci nevoie de a deschide câte
o conexiune nou˘a pentru fiecare fi¸sier;
• securitate - arhivele JAR pot fi ”semnate” electronic
• mecanismul pentru lucrul cu fi¸siere JAR este parte integrata a plat-
formei Java.
6.3.1 Folosirea utilitarului jar
Arhivatorul jar se g˘ase¸ste ˆın subdirectorul bin al directorului ˆın care este
instalat kitul J2SDK. Mai jos sunt prezentate pe scurt operat¸iile uzuale:
• Crearea unei arhive
jar cf arhiva.jar fi¸sier(e)-intrare
• Vizualizare cont¸inutului
jar tf nume-arhiva
• Extragerea cont¸inutului
jar xf arhiva.jar
• Extragerea doar a unor fi¸siere
jar xf arhiva.jar fi¸sier(e)-arhivate
• Executarea unei aplicat¸ii
java -jar arhiva.jar
• Deschiderea unui applet arhivat
<applet code=A.class archive="arhiva.jar" ...>
Exemple:
• Arhivarea a dou˘a fi¸siere class:
jar cf classes.jar A.class B.class
• arhivarea tuturor fi¸sierelor din directorul curent:
jar cvf allfiles.jar *

6.3. ARHIVE JAR 159
6.3.2 Executarea aplicat¸iilor arhivate
Pentru a rula o aplicat¸ie ˆımpachetat˘a ˆıntr-o arhiv˘a JAR trebuie s˘a facem
cunoscut˘a interpretorului numele clasei principale a aplicat¸iei. S˘a consider˘am
urm˘atorul exemplu, ˆın care dorim s˘a arhiv˘am clasele aplicat¸iei descrise mai
sus, ˆın care clasa principal˘a era Matematica.java. Din directorul clase vom
lansa comanda:
jar cvf mate.jar geometrie analiza algebra Matematica.class
In urma acestei comenzi vom obtine arhiva mate.jar. Dac˘a vom ˆıncerca
s˘a lans˘am ˆın execut¸ie aceast˘a arhiv˘a prin comanda java -jar mate.jar
vom obt¸ine urm˘atoarea eroare: ”Failed to load Main-Class manifest from
mate.jar”. Aceasta ˆınseamna c˘a ˆın fiserul Manifest.mf ce se gase¸ste ˆın di-
rectorul META-INF trebuie s˘a ˆınregistr˘am clasa principal˘a a aplicat¸iei. Acest
lucru ˆıl vom face ˆın doi pa¸si:
• se creeaz˘a un fi¸sier cu un nume oarecare, de exemplu manifest.txt,
ˆın care vom scrie:
Main-Class: Matematica
• adaug˘am aceast˘a informat¸ie la fi¸sierul manifest al arhivei mate.jar:
jar uvfm mate.jar manifest.txt
Ambele operat¸ii puteau fi executate ˆıntr-un singur pas:
jar cvfm mate.jar manifest.txt
geometrie analiza algebra Matematica.class
Pe sistemele Win32, platforma Java 2 va asocia extensiile .jar cu inter-
pretorul Java, ceea ce ˆınseamn˘a c˘a facând dublu-click pe o arhiv˘a JAR va fi
lansat˘a ˆın execut¸ie aplicat¸ia ˆımpachetat˘a ˆın acea arhiv˘a (dac˘a exist˘a o clas˘a
principal˘a).

Capitolul 7
Colect¸ii
7.1 Introducere
O colect¸ie este un obiect care grupeaz˘a mai multe elemente ˆıntr-o singur˘a
unitate. Prin intermediul colect¸iilor vom avea acces la diferite tipuri de
date cum ar fi vectori, liste ˆınl˘ant¸uite, stive, mult¸imi matematice, tabele de
dispersie, etc. Colect¸iile sunt folosite atât pentru memorarea ¸si manipularea
datelor, cât ¸si pentru transmiterea unor informat¸ii de la o metod˘a la alta.
Tipul de date al elementelor dintr-o colect¸ie este Object, ceea ceˆınseamn˘a
c˘a mult¸imile reprezentate sunt eterogene, putând include obiecte de orice tip.
Incepând cu versiunea 1.2, ˆın Java colect¸iile sunt tratate ˆıntr-o manier˘a
unitar˘a, fiind organizateˆıntr-o arhitectur˘a foarte eficient˘a ¸si flexibil˘a ce cuprinde:
• Interfet¸e: tipuri abstracte de date ce descriu colect¸iile ¸si permit uti-
lizarea lor independent de detaliile implement˘arilor.
• Implement˘ari: implement˘ari concrete ale interfet¸elor ce descriu colect¸ii.
Aceste clase reprezint˘a tipuri de date reutilizabile.
• Algoritmi: metode care efectueaz˘a diverse operat¸ii utile cum ar fi
c˘autarea sau sortarea, definite pentru obiecte ce implementeaz˘a interfet¸ele
ce descriu colect¸ii. Ace¸sti algoritmi se numesc ¸si polimorfici deoarece
pot fi folosit¸i pe implement˘ari diferite ale unei colect¸ii, reprezentând
elementul de funct¸ionalitate reutilizabil˘a.
Utilizarea colect¸iilor ofer˘a avantaje evidente ˆın procesul de dezvoltare a
unei aplicat¸ii. Cele mai importante sunt:
161

162 CAPITOLUL 7. COLECT¸II
• Reducerea efortului de programare: prin punerea la dispozit¸ia
programatorului a unui set de tipuri de date ¸si algoritmi ce modeleaz˘a
structuri ¸si operat¸ii des folosite ˆın aplicat¸ii.
• Cre¸sterea vitezei ¸si calit˘at¸ii programului: implement˘arile efective
ale colect¸iilor sunt de ˆınalt˘a performant¸˘a ¸si folosesc algoritmi cu timp
de lucru optim.
Astfel, la scrierea unei aplicat¸ii putem s˘a ne concentr˘am eforturile asupra
problemei ˆın sine ¸si nu asupra modului de reprezentare ¸si manipulare a
informat¸iilor.
7.2 Interfet¸e ce descriu colect¸ii
Interfet¸ele reprezint˘a nucleul mecanismului de lucru cu colect¸ii, scopul lor
ﬁind de a permite utilizarea structurilor de date independent de modul lor
de implementare.
Collection modeleaz˘a o colect¸ie la nivelul cel mai general, descriind un
grup de obiecte numite ¸si elementele sale. Unele implement˘ari ale acestei
interfet¸e permit existent¸a elementelor duplicate, alte implement˘ari nu. Un-
ele au elementele ordonate, altele nu. Platforma Java nu ofer˘a nici o im-
plementare direct˘a a acestei interfet¸e, ci exist˘a doar implement˘ari ale unor
subinterfet¸e mai concrete, cum ar ﬁ Set sau List.
public interface Collection {
// Metode cu caracter general
int size();
boolean isEmpty();
void clear();
Iterator iterator();
// Operatii la nivel de element
boolean contains(Object element);
boolean add(Object element);
boolean remove(Object element);

7.2. INTERFET¸E CE DESCRIU COLECT¸II 163
// Operatii la nivel de multime
boolean containsAll(Collection c);
boolean addAll(Collection c);
boolean removeAll(Collection c);
boolean retainAll(Collection c);
// Metode de conversie in vector
Object[] toArray();
Object[] toArray(Object a[]);
}
Set modeleaz˘a not¸iunea de mult¸ime ˆın sens matematic. O mult¸ime nu
poate avea elemente duplicate, mai bine zis nu poate cont¸ine dou˘a obiecte o1
¸si o2 cu proprietatea o1.equals(o2). Mo¸stene¸ste metodele din Collection,
f˘ar˘a a avea alte metode specifice.
Dou˘a dintre clasele standard care ofer˘a implement˘ari concrete ale acestei
interfet¸e sunt HashSet ¸si TreeSet.
SortedSet este asem˘an˘atoare cu interfat¸a Set, diferent¸a principal˘a constând
ˆın faptul c˘a elementele dintr-o astfel de colect¸ie sunt ordonate ascendent.
Pune la dispozit¸ie operat¸ii care beneficiaz˘a de avantajul ordon˘arii elementelor.
Ordonarea elementelor se face conform ordinii lor naturale, sau conform cu
ordinea dat˘a de un comparator specificat la crearea colect¸iei ¸si este ment¸inut˘a
automat la orice operat¸ie efectuat˘a asupra mult¸imii. Singura conditt¸ie este
ca, pentru orice dou˘a obiecte o1, o2 ale colect¸iei, apelul o1.compareTo(o2)
(sau comparator.compare(o1, o2), dac˘a este folosit un comparator) trebuie
s˘a fie valid ¸si s˘a nu provoace except¸ii.
Fiind subclas˘a a interfet¸ei Set, mo¸stene¸ste metodele acesteia, oferind
metode suplimentare ce t¸in cont de faptul c˘a mult¸imea este sortat˘a:
public interface SortedSet extends Set {
// Subliste
SortedSet subSet(Object fromElement, Object toElement);
SortedSet headSet(Object toElement);

SortedSet tailSet(Object fromElement);
// Capete
Object first();
Object last();
Comparator comparator();
}
Clasa care implementeaz˘a aceast˘a interfat¸˘a este TreeSet.
List descrie liste (secvent¸e) de elemente indexate. Listele pot contine
duplicate ¸si permit un control precis asupra pozit¸iei unui element prin in-
termediul indexului acelui element. In plus, fat¸˘ade metodele deﬁnite de
interfat¸a Collection, avem metode pentru acces pozit¸ional, c˘autare ¸si it-
erare avansat˘a. Deﬁnit¸ia interfet¸ei este:
public interface List extends Collection {
// Acces pozitional
Object get(int index);
Object set(int index, Object element);
void add(int index, Object element);
Object remove(int index);
abstract boolean addAll(int index, Collection c);
// Cautare
int indexOf(Object o);
int lastIndexOf(Object o);
// Iterare
ListIterator listIterator();
ListIterator listIterator(int index);
// Extragere sublista
List subList(int from, int to);
}

7.2. INTERFET¸E CE DESCRIU COLECT¸II 165
Clase standard care implementeaz˘a aceast˘a interfat¸˘a sunt: ArrayList,
LinkedList, Vector.
Map descrie structuri de date ce asociaz˘a fiecarui element o cheie unic˘a,
dup˘a care poate fi reg˘asit. Obiectele de acest tip nu pot cont¸ine chei dupli-
cate ¸si fiecare cheie este asociat˘a la un singur element. Ierarhia interfet¸elor
derivate din Map este independent˘a de ierarhia derivat˘a din Collection.
Definitt¸ai interfet¸ei este prezentat˘a mai jos:
public interface Map {
// Metode cu caracter general
int size();
boolean isEmpty();
void clear();
// Operatii la nivel de element
Object put(Object key, Object value);
Object get(Object key);
Object remove(Object key);
boolean containsKey(Object key);
boolean containsValue(Object value);
// Operatii la nivel de multime
void putAll(Map t);
// Vizualizari ale colectiei
public Set keySet();
public Collection values();
public Set entrySet();
// Interfata pentru manipularea unei inregistrari
public interface Entry {
Object getKey();
Object getValue();
Object setValue(Object value);
}
}

Clase care implementeaz˘a interfat¸˘a Map sunt HashMap, TreeMap ¸si
Hashtable.
SortedMap este asem˘an˘atoare cu interfat¸a Map, la care se adaug˘a fap-
tul c˘a mult¸imea cheilor dintr-o astfel de colect¸ie este ment¸inut˘a ordonat˘a
ascendent conform ordinii naturale, sau conform cu ordinea dat˘a de un com-
parator specificat la crearea colect¸iei. Este subclasa a interfet¸ei Map, oferind
metode suplimentare pentru: extragere de subtabele, aflarea primei/ultimei
chei, aflarea comparatorului folosit pentru ordonare.
Definit¸ia interfet¸ei este dat˘a mai jos:
public interface SortedMap extends Map {
// Extragerea de subtabele
SortedMap subMap(Object fromKey, Object toKey);
SortedMap headMap(Object toKey);
SortedMap tailMap(Object fromKey);
// Capete
Object first();
Object last();
// Comparatorul folosit pentru ordonare
Comparator comparator();
}
Clasa care implementeaz˘a aceast˘a interfat¸˘a este TreeMap.
7.3 Implement˘ari ale colect¸iilor
Inainte de versiunea 1.2, exista un set de clase pentru lucrul cu colect¸ii, ˆıns˘a
acestea nu erau organizate pe ierarhia de interfet¸e prezentat˘a ˆın sect¸iunea
anterioar˘a. Aceste clase sunt ˆın continuare disponibile ¸si multe dintre ele
au fost adaptate ˆın a¸sa fel ˆıncât s˘a se integreze ˆın noua abordare. Pe lâng˘a
acestea au fost create noi clase corespunz˘atoare interfet¸elor definite, chiar
dac˘a funct¸ionalitatea lor era aproape identic˘a cu cea a unei clase anterioare.

7.3. IMPLEMENT ˘ARI ALE COLECT¸IILOR 167
Clasele de baz˘a care implementeaz˘a interfet¸e ce descriu colect¸ii au numele
de forma < Implementare >< Interfata >, unde ’implementare’ se refer˘a la
structura intern˘a folosit˘a pentru reprezentarea mult¸imii, ¸si sunt prezentate
ˆın tabelul de mai jos, ˆımpreun˘a cu interfet¸ele corespunz˘atoare (clasele din
vechiul model sunt trecute pe rândul de jos):
Interfat¸a Clasa
Set HashSet
SortedSet TreeSet
List ArrayList, LinkedList
Vector
Map HashMap
Hashtable
SortedMap TreeMap
A¸sadar se observ˘a existent¸a unor clase care ofer˘a aceea¸si funct¸ionalite,
cum ar fi ArrayList ¸si Vector, HashMap ¸si Hashtable.
Pe lâng˘a organizarea ierarhic˘a a interfet¸elor implementate, clasele ce de-
scriu colect¸ii sunt de asemenea conceputeˆıntr-o manier˘a ierarhic˘a, caˆın figura
de mai jos:
AbstractCollection - AbstractSet, AbstractList - HashSet,
TreeSet... Vector-Stack
AbstractMap - HashMap, TreeMap, HashTable
In vechea ierarhie:
Dictionary - Hashtable - Properties
Evident, implementarea interfet¸elor este explicit realizat˘a la nivelul super-
claselor abstracte, acestea oferind de altfel ¸si implement˘ari concrete pentru
multe din metodele definite de interfet¸e.
In general, clasele care descriu colect¸ii au unele tr˘asaturi comune, cum ar
fi:
• permit elementul null,
• sunt serializabile,
• au definit˘a metoda clone,

• au definit˘a metoda toString, care returneaz˘a o reprezentare ca ¸sir de
caractere a colect¸iei respective,
• permit crearea de iteratori pentru parcurgere,
• au atât constructor f˘ar˘a argumente cât ¸si un constructor care accept˘a
ca argument o alt˘a colect¸ie
• exceptând clasele din arhitectura veche, nu sunt sincronizate (vezi ”Fire
de execut¸ie).
7.4 Folosirea eficient˘a a colect¸iilor
Dup˘a cum am vazut, fiecare interfat¸˘a ce descrie o colect¸ie are mai multe
implement˘ari. De exemplu, interfat¸a List este implementat˘a de clasele
ArrayList ¸si LinkedList, prima fiind ˆın general mult mai folosit˘a. De ce
exist˘a atunci ¸si clasa LinkedList ? Raspunsul const˘a ˆın faptul c˘a folosind
reprezent˘ari diferite ale mult¸imii gestionate putem obt¸ine performante mai
bune ˆın funct¸ie de situat¸ie, prin realizarea unor compromisuri ˆıntre spat¸iul
necesar pentru memorarea datelor, rapiditatea reg˘asirii acestora ¸si timpul
necesar actualiz˘arii colect¸iei ˆın cazul unor modific˘ari.
S˘a consider˘am un exemplu ce creeaza o list˘a folosind ArrayList, respectiv
LinkedList ¸si execut˘a diverse operat¸ii pe ea, cronometrând timpul necesar
realiz˘arii acestora:
Listing 7.1: Comparare ArrayList - LinkedList
public class TestEficienta {
final static int N = 100000;
public static void testAdd(List lst) {
long t1 = System. currentTimeMillis ();
for(int i=0; i < N; i++)
lst.add(new Integer(i));
System.out.println("Add: " + (t2 - t1));
}

7.4. FOLOSIREA EFICIENT ˘A A COLECT¸IILOR 169
public static void testGet(List lst) {
lst.get(i);
System.out.println("Get: " + (t2 - t1));
}
public static void testRemove(List lst) {
lst.remove (0);
System.out.println("Remove: " + (t2 - t1));
}
System.out.println("ArrayList");
List lst1 = new ArrayList ();
testAdd(lst1);
testGet(lst1);
testRemove(lst1);
System.out.println("LinkedList");
List lst2 = new LinkedList ();
testAdd(lst2);
testGet(lst2);
testRemove(lst2);
}
}
Timpii aproximativi de rulare pe un calculator cu performant¸e medii,
exprimat¸i ˆın secunde, sunt dat¸i ˆın tabelul de mai jos:
ArrayList LinkedList
add 0.12 0.14
get 0.01 87.45
remove 12.05 0.01
A¸sadar, ad˘augarea elementelor este rapid˘a pentru ambele tipuri de liste.
ArrayList ofer˘a acces ˆın timp constant la elementele sale ¸si din acest motiv
folosirea lui ”get” este rapid˘a, ˆın timp ce pentru LinkedList este extrem
de lent˘a, deoarece ˆıntr-o list˘a ˆınlant¸uit˘a accesul la un element se face prin

parcurgerea secvent¸ial˘a a listei pân˘a la elementul respectiv.
La operat¸iunea de eliminare, folosirea lui ArrayList este lent˘a deoarece el-
ementele r˘amase sufer˘a un proces de reindexare (shift la stânga), ˆın timp
ce pentru LinkedList este rapid˘a ¸si se face prin simpla schimbare a unei
leg˘aturi. Deci, ArrayList se comport˘a bine pentru cazuri ˆın care avem
nevoie de reg˘asirea unor elemente la pozit¸ii diferite ˆın list˘a, iar LinkedList
funct¸ioneaza eficient atunci când facem multe operat¸ii de modificare (¸stergeri,
inser˘ari).
Concluzia nu este c˘a una din aceste clase este mai ”bun˘a” decât cealalt˘a,
ci c˘a exist˘a diferent¸e substant¸ialeˆın reprezentarea ¸si comportamentul diferitelor
implement˘ari ¸si c˘a alegerea unei anumite clase pentru reprezentarea unei
mult¸imi de elemente trebuie s˘a se fac˘a ˆın funct¸ie de natura problemei ce
trebuie rezolvat˘a.
7.5 Algoritmi polimorfici
Algoritmii polimorfici descri¸si ˆın aceast˘a sect¸iune sunt metode definite ˆın
clasa Collections care permit efectuarea unor operat¸ii utile cum ar fi c˘autarea,
sortarea, etc. Caracterisiticile principale ale acestor algoritmi sunt:
• sunt metode de clas˘a (statice);
• au un singur argument de tip colect¸ie;
• apelul lor general va fi de forma:
Collections.algoritm(colectie, [argumente]);
• majoritatea opereaz˘a pe liste dar ¸si pe colect¸ii arbitrare.
Metodele mai des folosite din clasa Collections sunt:
• sort - sorteaz˘a ascendent o list˘a referitor la ordinea s˘a natural˘a sau la
ordinea dat˘a de un comparator;
• shuffle - amestec˘a elementele unei liste - opusul lui sort;
• binarySearch - efectueaz˘a c˘autarea eficient˘a (binar˘a) a unui element
ˆıntr-o list˘a ordonat˘a;

7.6. TIPURI GENERICE 171
• reverse - inverseaz˘a ordinea elementelor dintr-o list˘a;
• fill - populeaza o lista cu un anumit element repetat de un num˘ar de
ori;
• copy - copie elementele unei liste ˆın alta;
• min - returneaz˘a minimul dintr-o colect¸ie;
• max - returneaz˘a maximul dintr-o colect¸ie;
• swap - interschimb˘a elementele de la dou˘a pozit¸ii specificate ale unei
liste;
• enumeration - returneaza o enumerare a elementelor dintr-o colect¸ie;
• unmodifiableTipColectie - returneaz˘a o instant¸˘a care nu poate fi mod-
ificat˘a a colect¸iei respective;
• synchronizedTipColectie - returneaz˘a o instant¸˘a sincronizat˘a a unei
colect¸ii (vezi ”Fire de execut¸ie”).
7.6 Tipuri generice
Tipurile generice, introduse ˆın versiunea 1.5 a limbajului Java, simplific˘a
lucrul cu colect¸ii, permit¸ând tipizarea elementelor acestora. Definirea unui
tip generic se realizeaz˘a prin specificareaˆıntre paranteze unghiulare a unui tip
de date Java, efectul fiind impunerea tipului respectiv pentru toate elementele
colect¸iei: <TipDate>. S˘a consider˘am un exemplu de utilizare a colect¸iilor
ˆınainte ¸si dup˘a introducerea tipurilor generice:
// Inainte de 1.5
ArrayList list = new ArrayList();
list.add(new Integer(123));
int val = ((Integer)list.get(0)).intValue();
In exemplul de mai sus, lista definit˘a poate cont¸ine obiecte de orice tip, de¸si
am dori ca elementele s˘a fie doar numere ˆıntregi. Mai mult, trebuie s˘a facem
cast explicit de la tipul Object la Integer atunci când prelu˘am valoarea
unui element.
Folosind tipuri generice, putem rescrie secvent¸a astfel:

// Dupa 1.5, folosind tipuri generice
ArrayList<Integer> list = new ArrayList<Integer>();
list.add(new Integer(123));
int val = list.get(0).intValue();
Dac˘a utiliz˘am ¸si mecanismul de autoboxing, obt¸inem o variant˘a mult sim-
plificat˘a a secvent¸ei init¸iale:
// Dupa 1.5, folosind si autoboxing
list.add(123);
int val = list.get(0);
In cazul folosirii tipurilor generice, ˆıncercarea de a utiliza ˆın cadrul unei
colect¸ii a unui element necorespunz˘ator ca tip va produce o eroare la compi-
lare, spre deosebire de varianta anterioar˘a ce permitea doara aruncarea unor
except¸ie de tipul ClassCastException ˆın cazul folosirii incorecte a tipurilor.
7.7 Iteratori ¸si enumer˘ari
Enumer˘arile ¸si iteratorii descriu modalit˘at¸i pentru parcurgerea secvent¸ial˘a a
unei colect¸ii, indiferent dac˘a aceasta este indexat˘a sau nu. Ei sunt descri¸si
de obiecte ce implementeaz˘a interfet¸ele Enumeration, respectiv Iterator
sau ListIterator. Toate clasele care implementeaz˘a colect¸ii au metode ce
returneaz˘a o enumerare sau un iterator pentru parcurgerea elementelor lor.
Deoarece funct¸ionalitatea interfet¸ei Enumeration se reg˘ase¸ste ˆın Iterator,
aceasta din urm˘a este preferat˘a ˆın noile implement˘ari ale colect¸iilor.
Metodele uzuale ale acestor interfet¸e sunt prezentate mai jos, ˆımpreun˘a
cu modalitatea lor de folosire, semnificat¸iile lor fiind evidente:
• Enumeration: hasMoreElements, nextElement
// Parcurgerea elementelor unui vector v
Enumeration e = v.elements;
while (e.hasMoreElements()) {
System.out.println(e.nextElement());
}
// sau, varianta mai concisa
for (Enumeration e = v.elements();

7.7. ITERATORI S¸I ENUMER ˘ARI 173
e.hasMoreElements();) {
System.out.println(e.nextElement());
}
• Iterator: hasNext, next, remove
// Parcurgerea elementelor unui vector
// si eliminarea elementelor nule
for (Iterator it = v.iterator(); it.hasNext();) {
Object obj = it.next();
if (obj == null)
it.remove();
}
• ListIterator: hasNext, hasPrevious, next, previous,
remove, add, set
// Parcurgerea elementelor unui vector
// si inlocuirea elementelor nule cu 0
for (ListIterator it = v.listIterator();
it.hasNext();) {
Object obj = it.next();
if (obj == null)
it.set(new Integer(0));
}
Iteratorii simpli permit eliminarea elementului curent din colect¸ia pe care
o parcurg, cei de tip ListIterator permit ¸si inserarea unui element la pozit¸ia
curent˘a, respectiv modiﬁcarea elementului curent, precum ¸si iterarea ˆın am-
bele sensuri. Iteratorii sunt preferat¸i enumer˘arilor datorit˘a posibilit˘at¸ii lor
de a act¸iona asupra colect¸iei pe care o parcurg prin metode de tip remove,
add, set dar ¸si prin faptul c˘a denumirile metodelor sunt mai concise.
Atent¸ie
Deoarece colect¸iile sunt construite peste tipul de date Object, metodele
de tip next sau prev ale iteratorilor vor returna tipul Object, ﬁind respon-
sabilitatea noastr˘a de a face conversie (cast) la alte tipuri de date, dac˘a este
cazul.

In exemplul de mai jos punem ˆıntr-un vector numerele de la 1 la 10, le
amestec˘am, dup˘a care le parcurgem element cu element folosind un iterator,
ˆınlocuind numerele pare cu 0.
Listing 7.2: Folosirea unui iterator
class TestIterator {
ArrayList a = new ArrayList ();
// Adaugam numerele de la 1 la 10
for(int i=1; i <=10; i++)
a.add(new Integer(i));
// Amestecam elementele colectiei
Collections.shuffle(a);
System.out.println("Vectorul amestecat: " + a);
// Parcurgem vectorul
for(ListIterator it=a.listIterator (); it.hasNext (); ) {
Integer x = (Integer) it.next ();
// Daca elementul curent este par , il facem 0
if (x.intValue () % 2 == 0)
it.set(new Integer (0));
}
System.out.print("Rezultat: " + a);
}
}
Incepˆand cu versiunea 1.5 a limbajului Java, exist˘a o variant˘a simpliﬁcat˘a
de utilizare a iteratorilor. Astfel, o secvent¸˘a de genul:
for (Iterator i = list.iterator(); i.hasNext();) {
Integer val=(Integer)i.next();
// Proceseaza val
...

7.7. ITERATORI S¸I ENUMER ˘ARI 175
}
poate ﬁ rescris˘a astfel:
for (Integer val : list) {
// Proceseaza val
...
}

Capitolul 8
Serializarea obiectelor
8.1 Folosirea serializ˘arii
Definit¸ie
Serializarea este o metod˘a ce permite transformarea unui obiect ˆıntr-o
secvent¸˘a de octet¸i sau caractere din care s˘a poat˘a fi ref˘acut ulterior obiectul
original.
Cu alte cuvinte, serializarea permite salvarea ˆıntr-o manier˘a unitar˘a a
tuturor informat¸iilor unui obiect pe un mediu de stocare extern programului.
Procesul invers, de citire a unui obiect serializat pentru a-i reface starea
original˘a, se nume¸ste deserializare. Intr-un cadru mai larg, prin serializare
se ˆıntelege procesul de scriere/citire a obiectelor.
Tipurile primitive pot fi de asemenea serializate.
Utilitatea serializarii const˘a ˆın urm˘atoarele aspecte:
• Asigur˘a un mecanism simplu de utilizat pentru salvarea ¸si restaurarea
a datelor.
• Permite persistent¸a obiectelor, ceea ce ˆınseamna c˘a durata de viat¸a a
unui obiect nu este determinat˘a de execut¸ia unui programˆın care acesta
este definit - obiectul poate exista ¸si ˆıntre apelurile programelor care ˆıl
folosesc. Acest lucru se realizeaz˘a prin serializarea obiectului ¸si scrierea
lui pe disc ˆınainte de terminarea unui program, apoi, la relansarea
programului, obiectul va fi citit de pe disc ¸si starea lui refacut˘a. Acest
177

178 CAPITOLUL 8. SERIALIZAREA OBIECTELOR
tip de persistent¸˘a a obiectelor se nume¸ste persistent¸˘a u¸soar˘a, ˆıntrucât
ea trebuie efectuat˘a explicit de c˘atre programator ¸si nu este realizat˘a
automat de c˘atre sistem.
• Compensarea diferent¸elor ˆıntre sisteme de operare - transmiterea unor
informat¸ii ˆıntre platforme de lucru diferite se realizeaz˘a unitar, inde-
pendent de formatul de reprezentare a datelor, ordinea octet¸ilor sau
alte detalii specifice sistemelor repective.
• Transmiterea datelor ˆın ret¸ea - Aplicat¸iile ce ruleaz˘a ˆın ret¸ea pot comu-
nicaˆıntre ele folosind fluxuri pe care sunt trimise, respectiv recept¸ionate
obiecte serializate.
• RMI (Remote Method Invocation) - este o modalitate prin care metodele
unor obiecte de pe o alt˘a ma¸sin˘a pot fi apelate ca ¸si cum acestea ar ex-
ista local pe ma¸sina pe care ruleaz˘a aplicat¸ia. Atunci când este trimis
un mesaj c˘atre un obiect ”remote” (de pe alt˘a ma¸sin˘a), serializarea
este utilizat˘a pentru transportul argumentelor prin ret¸ea ¸si pentru re-
turnarea valorilor.
• Java Beans - sunt componente reutilizabile, de sine st˘at˘atoare ce pot
fi utilizate ˆın medii vizuale de dezvoltare a aplicat¸iilor. Orice compo-
nent˘a Bean are o stare definit˘a de valorile implicite ale propriet˘at¸ilor
sale, stare care este specificat˘a ˆın etapa de design a aplicat¸iei. Mediile
vizuale folosesc mecanismul serializ˘arii pentru asigurarea persistent¸ei
componentelor Bean.
Un aspect important al serializ˘arii este c˘a nu salveaz˘a doar imaginea unui
obiect ci ¸si toate referint¸ele la alte obiecte pe care acesta le cont¸ine. Acesta
este un proces recusiv de salvare a datelor, ˆıntrucât celelalte obiectele referite
de obiectul care se serializeaz˘a pot referi la rândul lor alte obiecte, ¸si a¸sa mai
departe. A¸sadar referint¸ele care construiesc starea unui obiect formeaz˘a o
ˆıntreag˘a ret¸ea, ceea ce ˆınseamn˘a c˘a un algoritm general de salvare a st˘arii
unui obiect nu este tocmai facil.
In cazul ˆın care starea unui obiect este format˘a doar din valori ale unor
variabile de tip primitiv, atunci salvarea informat¸iilor ˆıncapsulate ˆın acel
obiect se poate face ¸si prin salvarea pe rând a datelor, folosind clasa
DataOutputStream, pentru ca apoi s˘a fie restaurate prin metode ale clasei
DataInputStream, dar, a¸sa cum am vazut, o asemenea abordare nu este

8.1. FOLOSIREA SERIALIZ ˘ARII 179
ˆın general suficient˘a, deoarece pot ap˘area probleme cum ar fi: variabilele
membre ale obiectului pot fi instant¸e ale altor obiecte, unele câmpuri pot
face referint¸˘a la acela¸si obiect, etc.
Serializarea ˆın format binar a tipurilor primitive ¸si a obiectelor se real-
izeaz˘a prin intermediul fluxurilor definite de clase specializate ˆın acest scop
cu ar fi:
ObjectOutputStream pentru scriere ¸si ObjectInputStream pentru restau-
rare.
In continuare, prin termenul serializare ne vom referi doar la serializarea
ˆın format binar.
8.1.1 Serializarea tipurilor primitive
Serializarea tipurilor primitive poate fi realizat˘a fie prin intermediul fluxu-
rilor DataOutputStream ¸si DataInputStream, fie cu ObjectOutputStream
¸si ObjectInputStream. Acestea implementeaz˘a interfet¸ele DataInput, re-
spectiv DataOutput ce declar˘a metode de tipul readTipPrimitiv, respectiv
writeTipPrimitiv pentru scrierea/citirea datelor primitive ¸si a ¸sirurilor de
caractere.
Mai jos este prezentat un exemplu de serializare folosind clasa DataOutputStream:
FileOutputStream fos = new FileOutputStream("test.dat");
DataOutputStream out = new DataOutputStream(fos);
out.writeInt(12345);
out.writeDouble(12.345);
out.writeBoolean(true);
out.writeUTF("Sir de caractere");
out.flush();
fos.close();
Citirea informat¸iilor scrise ˆın exemplul de mai sus se va face astfel:
FileInputStream fis = new FileInputStream("test.dat");
DataInputStream in = new DataInputStream(fis);
int i = in.readInt();
double d = in.readDouble();
boolean b = in.readBoolean();

String s = in.readUTF();
fis.close();
8.1.2 Serializarea obiectelor
Serializarea obiectelor se realizeaz˘a prin intermediul fluxurilor definite de
clasele ObjectOutputStream (pentru salvare) ¸si ObjectInputStream
(pentru restaurare). Acestea sunt fluxuri de procesare, ceea ce ˆınseamna
c˘a vor fi folosite ˆımpreuna cu alte fluxuri pentru scrierea/citirea efectiv˘a a
datelor pe mediul extern pe care va fi salvat, sau de pe care va fi restaurat
un obiect serializat.
Mecanismul implicit de serializare a unui obiect va salva numele clasei
obiectului, signatura clasei ¸si valorile tuturor câmpurile serializabile ale obiec-
tului. Referint¸ele la alte obiecte serializabile din cadrul obiectului curent vor
duce automat la serializarea acestora iar referint¸ele multiple c˘atre un acela¸si
obiect sunt codificate utilizând un algoritm care s˘a poat˘a reface ”ret¸eaua de
obiecte” la aceea¸si stare ca atunci când obiectul original a fost salvat.
Clasele ObjectInputStream ¸si ObjectOutputStream implementeaz˘a interfet¸ele
ObjectInput, respectiv ObjectOutput care extind DataInput, respectiv DataOutput,
ceea ce ˆınseamn˘a c˘a, pe lâng˘a metodele dedicate serializ˘arii obiectelor, vor
exista ¸si metode pentru scrierea/citirea datelor primitive ¸si a ¸sirurilor de
caractere.
Metodele pentru serializarea obiectelor sunt:
• writeObject, pentru scriere ¸si
• readObject, pentru restaurare.
8.1.3 Clasa ObjectOutputStream
Scrierea obiectelor pe un flux de ie¸sire este un proces extrem de simplu,
secvent¸a uzual˘a fiind cea de mai jos:
ObjectOutputStream out = new ObjectOutputStream(fluxPrimitiv);
out.writeObject(referintaObiect);
out.flush();
fluxPrimitiv.close();

8.1. FOLOSIREA SERIALIZ ˘ARII 181
Exemplul de mai jos construie¸ste un obiect de tip Date ¸si ˆıl salveaz˘a ˆın
fi¸sierul test.ser, ˆımpreun˘a cu un obiect de tip String. Evident, fi¸sierul
rezultat va cont¸ine informat¸iile reprezentate ˆın format binar.
FileOutputStream fos = new FileOutputStream("test.ser");
ObjectOutputStream out = new ObjectOutputStream(fos);
out.writeObject("Ora curenta:");
out.writeObject(new Date());
out.flush();
fos.close();
Deoarece implementeaz˘a interfat¸a DataOutput, pe lânga metoda de scriere
a obiectelor, clasa pune la dispozitie ¸si metode de tipul writeTipPrimitiv
pentru serializarea tipurilor de date primitive ¸si a ¸sirurilor de caractere, ast-
fel ˆıncât apeluri ca cele de mai jos sunt permise :
out.writeInt(12345);
out.writeDouble(12.345);
out.writeBoolean(true);
out.writeUTF("Sir de caractere");
Metoda writeObject arunc˘a except¸ii de tipul IOException ¸si derivate
din aceasta, mai precis NotSerializableException dac˘a obiectul primit ca
argument nu este serializabil, sau InvalidClassException dac˘a sunt prob-
leme cu o clas˘a necesar˘a ˆın procesul de serializare. Vom vedea ˆın continuare
c˘a un obiect este serializabil dac˘a este instant¸˘a a unei clase ce implementeaz˘a
interfat¸a Serializable.
8.1.4 Clasa ObjectInputStream
Odat˘a ce au fost scrise obiecte ¸si tipuri primitive de date pe un flux, citirea
acestora ¸si reconstruirea obiectelor salvate se va face printr-un flux de intrare
de tip ObjectInputStream. Acesta este de asemenea un flux de procesare
¸si va trebui asociat cu un flux pentru citirea efectiv˘a a datelor, cum ar fi
FileInputStream pentru date salvate ˆıntr-un fi¸sier. Secvent¸a uzual˘a pentru
deserializare este cea de mai jos:
ObjectInputStream in = new ObjectInputStream(fluxPrimitiv);
Object obj = in.readObject();
//sau

TipReferinta ref = (TipReferinta)in.readObject();
fluxPrimitiv.close();
Citirea informat¸iilor scrise ˆın exemplul de mai sus se va face astfel:
FileInputStream fis = new FileInputStream("test.ser");
ObjectInputStream in = new ObjectInputStream(fis);
String mesaj = (String)in.readObject();
Date data = (Date)in.readObject();
fis.close();
Trebuie observat c˘a metoda readObject are tipul returnat Object, ceea
ce ˆınseamn˘a c˘a trebuie realizat˘a explicit conversia la tipul corespunzator
obiectului citit:
Date date = in.readObject(); // gresit
Date date = (Date)in.readObject(); // corect
Atent¸ie
Ca ¸si la celelalte fluxuri de date care implemeteaz˘a interfat¸a DataInput
citirea dintr-un flux de obiecte trebuie s˘a se fac˘a exact ˆın ordinea ˆın carea
acestea au fost scrise, altfel vor ap˘area evident except¸ii ˆın procesul de dese-
rializare.
Clasa ObjectInputStream implementeaz˘a interfat¸a DataInput deci, pe
lâng˘a metoda de citire a obiectelor, clasa pune la dispozit¸ie ¸si metode de
tipul readTipPrimitiv pentru citirea tipurilor de date primitive ¸si a ¸sirurilor
de caractere.
int i = in.readInt();
double d = in.readDouble();
boolean b = in.readBoolean();
String s = in.readUTF();

8.2. OBIECTE SERIALIZABILE 183
8.2 Obiecte serializabile
Un obiect este serializabil dac˘a ¸si numai dac˘a clasa din care face parte im-
plementeaz˘a interfat¸a Serializable. A¸sadar, dac˘a dorim ca instant¸ele unei
clase s˘a poat˘a fi serializate, clasa respectiv˘a trebuie s˘a implementeze, direct
sau indirect, interfat¸a Serializable.
8.2.1 Implementarea interfet¸ei Serializable
Interfat¸a Serializable nu cont¸ine nici o declarat¸ie de metod˘a sau constant˘a,
singurul ei scop fiind de a identifica clasele ale c˘aror obiecte sunt serializabile.
Definit¸ia sa complet˘a este:
package java.io;
public interface Serializable {
// Nimic !
}
Declararea claselor ale c˘aror instant¸e trebuie s˘a fie serializate este a¸sadar
extrem de simpl˘a, fiind f˘acut˘a prin simpla implementare a interfet¸ei Serializable:
public class ClasaSerializabila implements Serializable {
// Corpul clasei
}
Orice subclas˘a a unei clase serializabile este la rândul ei serializabil˘a,
ˆıntrucât implementeaz˘a indirect interfat¸a Serializable.
In situat¸ia ˆın care dorim s˘a declar˘am o clas˘a serializabil˘a dar superclasa
sa nu este serializabil˘a, atunci trebuie s˘a avem ˆın vedere urm˘atoarele lucruri:
• Variabilele accesibile ale superclasei nu vor fi serializate, fiind respons-
abilitatea clasei curente de a asigura un mecanism propriu pentru sal-
varea/restaurarea lor. Acest lucru va fi discutat ˆın sect¸iunea referitoare
la personalizarea serializ˘arii.
• Superclasa trebuie s˘a aib˘a obligatoriu un constructor accesibil f˘ar˘a ar-
gumente, acesta fiind utilizat pentru init¸ializarea variabilelor mo¸stenite
ˆın procesul de restaurare al unui obiect. Variabilele proprii vor fi
init¸ializate cu valorile de pe fluxul de intrare. In lipsa unui constructor
accesibil f˘ar˘a argumente pentru superclas˘a, va fi generat˘a o except¸ie la
execut¸ie.

In procesul serializ˘arii, dac˘a esteˆıntâlnit un obiect care nu implementeaz˘a
interfat¸a Serializable atunci va fi generat˘a o except¸ie de tipul NotSerializableException
ce va identifica respectiva clas˘a neserializabil˘a.
8.2.2 Controlul serializ˘arii
Exist˘a cazuri când dorim ca unele variabile membre ale unui obiect s˘a nu fie
salvate automatˆın procesul de serializare. Acestea sunt cazuri comune atunci
când respectivele câmpuri reprezint˘a informat¸ii confident¸iale, cum ar fi pa-
role, sau variabile temporare pe care nu are rost s˘a le salv˘am. Chiar declarate
private ˆın cadrul clasei aceste câmpuri particip˘a la serializare. Pentru ca un
câmp s˘a nu fie salvat ˆın procesul de serializare el trebuie declarat cu modi-
ficatorul transient ¸si trebuie s˘a fie ne-static. De exemplu, declararea unei
variabile membre temporare ar trebui facut˘a astfel:
transient private double temp;
// Ignorata la serializare
Modificatorul static anuleaz˘a efectul modificatorului transient. Cu
alte cuvinte, variabilele de clas˘a particip˘a obligatoriu la serializare.
static transient int N;
// Participa la serializare
In exemplele urm˘atoare câmpurile marcate ’DA’ particip˘a la serializare,
cele marcate ’NU’, nu particip˘a iar cele marcate cu ’Exceptie’ vor provoca
except¸ii de tipul NotSerializableException.
Listing 8.1: Modificatorii static ¸si transient
import java.io.*;
public class Test1 implements Serializable {
int x=1; //DA
transient int y=2; //NU
transient static int z=3; //DA
static int t=4; //DA
return x + ", " + y + ", " + z + ", " + t;
}
}

8.2. OBIECTE SERIALIZABILE 185
Dac˘a un obiect ce trebuie serializat are referint¸e la obiecte neserializabile,
atunci va fi generat˘a o except¸ie de tipul NotSerializableException.
Listing 8.2: Membrii neserializabili
import java.io.*;
class A {
int x=1;
}
class B implements Serializable {
int y=2;
}
public class Test2 implements Serializable{
A a = new A(); // Exceptie
B b = new B(); //DA
return a.x + ", " + b.y;
}
}
Atunci când o clas˘a serializabila deriva dintr-o alt˘a clas˘a, salvarea câmpurilor
clasei p˘arinte se va face doar dac˘a ¸si aceasta este serializabil˘a. In caz contrar,
subclasa trebuie s˘a salveze explicit ¸si câmpurile mo¸stenite.
Listing 8.3: Serializarea câmpurilor mo¸stenite
import java.io.*;
class C {
int x=0;
// Obligatoriu constructor fara argumente
}
class D extends C implements Serializable {
int y=0;
}
public class Test3 extends D {
public Test3 () {
x = 1; //NU
y = 2; //DA

}
return x + ", " + y;
}
}
Mai jos este descrisa o aplicat¸ie care efectueaz˘a salvarea ¸si restaurarea
unor obiecte din cele trei clase prezentate mai sus.
Listing 8.4: Testarea serializ˘arii
import java.io.*;
public class Exemplu {
public static void test(Object obj) throws IOException {
// Salvam
FileOutputStream fos = new FileOutputStream ("fisier.ser")
;
ObjectOutputStream out = new ObjectOutputStream (fos);
out.writeObject(obj);
out.flush ();
fos.close ();
System.out.println("A fost salvat obiectul: " + obj);
// Restauram
FileInputStream fis = new FileInputStream ("fisier.ser");
ObjectInputStream in = new ObjectInputStream (fis);
try {
obj = in.readObject ();
} catch( ClassNotFoundException e) {
}
fis.close ();
System.out.println("A fost restaurat obiectul: " + obj);
}
public static void main(String args []) throws IOException {
test(new Test1 ());
try {
test(new Test2 ());
} catch( NotSerializableException e) {

8.3. PERSONALIZAREA SERIALIZ ˘ARII OBIECTELOR 187
System.out.println("Obiect neserializabil : " + e);
}
test(new Test3 ());
}
}
Rezultatul acestui program va fi :
A fost salvat obiectul: 1, 2, 3, 4
A fost restaurat obiectul: 1, 0, 3, 4
Obiect neserializabil: java.io.NotSerializableException: A
A fost salvat obiectul: 1, 2
A fost restaurat obiectul: 0, 2
8.3 Personalizarea serializ˘arii obiectelor
Dezavantajul mecanismului implicit de serializare este c˘a algoritmul pe care
se beazeaz˘a, fiind creat pentru cazul general, se poate comporta ineficient ˆın
anumite situat¸ii: poate fi mult mai lent decât este cazul sau reprezentarea
binar˘a generat˘a pentru un obiect poate fi mult mai voluminoas˘a decât ar
trebui. In aceste situat¸ii, putem s˘a ˆınlocuim algoritmul implicit cu unul
propriu, particularizat pentru o clas˘a anume. De asemenea, este posibil
s˘a extindem comportamentul implicit, ad˘augând ¸si alte informat¸ii necesare
pentru serializarea unor obiecte.
In majoritatea cazurilor mecanismul standard este suficient ˆıns˘a, dup˘a cum
am spus, o clas˘a poate avea nevoie de mai mult control asupra serializ˘arii.
Personalizarea serializarii se realizeaz˘a prin definirea (ˆıntr-o clas˘a serial-
izabil˘a!) a metodelor writeObject ¸si readObject având exact signatura de
mai jos:
private void writeObject(java.io.ObjectOutputStream stream)
throws IOException
private void readObject(java.io.ObjectInputStream stream)
throws IOException, ClassNotFoundException
Metoda writeObject controleaz˘a ce date sunt salvate iar readObject
controleaz˘a modulˆın care sunt restaurate obiectele, citind informat¸iile salvate
¸si, eventual, modifcând starea obiectelor citite astfel ˆıncât ele s˘a corespund˘a

anumitor cerint¸e. In cazul ˆın care nu dorim s˘a ˆınlocuim complet mecanis-
mul standard, putem s˘a folosim metodele defaultWriteObject, respectiv
defaultReadObject care descriu procedurile implicite de serializare.
Forma general˘a de implementare a metodelor writeObject ¸si readObject
este:
private void writeObject(ObjectOutputStream stream)
throws IOException {
// Procesarea campurilor clasei (criptare, etc.)
...
// Scrierea obiectului curent
stream.defaultWriteObject();
// Adaugarea altor informatii suplimentare
...
}
private void readObject(ObjectInputStream stream)
throws IOException,ClassNotFoundException {
// Restaurarea obiectului curent
stream.defaultReadObject();
// Actualizarea starii obiectului (decriptare, etc.)
// si extragerea informatiilor suplimentare
...
}
Metodele writeObject ¸si readObject sunt responsabile cu serializarea
clasei ˆın care sunt deﬁnite, serializarea superclasei sale ﬁind facut˘a automat
(¸si implicit). Dac˘a ˆıns˘a o clas˘a trebuie sa-¸si coordoneze serializarea pro-
prie cu serializarea superclasei sale, atunci trebuie s˘a implementeze interfat¸a
Externalizable.
8.3.1 Controlul versiunilor claselor
S˘a presupunem c˘a dorim s˘a realiz˘am o aplicat¸ie care s˘a t¸in˘a evident¸a angajat¸ilor
unei companii. Evident, vom avean nevoie de o clas˘a care s˘a reprezinte

not¸iunea de angjat. O variant˘a simplificat˘a a acesteia ar putea ar˘ata astfel:
Listing 8.5: Prima variant˘a a clasei Angajat
import java.io.*;
class Angajat implements Serializable {
public String nume;
public int salariu;
private String parola;
public Angajat(String nume , int salariu , String parola) {
this.nume = nume;
this.salariu = salariu;
this.parola = parola;
}
return nume + " (" + salariu + ")";
}
}
Mai jos este prezentat˘a o mic˘a aplicat¸ie care permite introducerea de
angajat¸i ¸si salvarea lor ˆıntr-un fi¸sier. La fiecare pornire a aplicat¸iei, vor fi
citite datele din fi¸sier astfel ˆıncât programul va actualiza ˆın permanent¸˘a lista
angajat¸ilor cu noi persoane.
Listing 8.6: Aplicat¸ia de gestionare a angajat¸ilor
import java.io.*;
public class GestiuneAngajati {
// Lista angajatilor
ArrayList ang = new ArrayList ();
public void citire () throws IOException {
FileInputStream fis = null;
try {
fis = new FileInputStream ("angajati.ser");
ObjectInputStream in = new ObjectInputStream (fis);

ang = (ArrayList) in.readObject ();
} catch( FileNotFoundException e) {
System.out.println("Fisierul nou ...");
System.out.println("Eroare la citirea datelor ...");
}finally {
if (fis != null)
fis.close ();
}
System.out.println("Lista angajatilor :n" + ang);
}
public void salvare () throws IOException {
FileOutputStream fos =
new FileOutputStream ("angajati.ser");
ObjectOutputStream out = new ObjectOutputStream (fos);
out.writeObject(ang);
}
public void adaugare () throws IOException {
while (true) {
System.out.print("nNume:");
String nume = stdin.readLine ();
System.out.print("Salariu:");
int salariu = Integer.parseInt(stdin.readLine ());
System.out.print("Parola:");
String parola = stdin.readLine ();
ang.add(new Angajat(nume , salariu , parola));
System.out.print("Mai adaugati ? (D/N)");
String raspuns = stdin.readLine ().toUpperCase ();
if (raspuns.startsWith("N"))
break;
}
}
GestiuneAngajati app = new GestiuneAngajati ();

// Incarcam angajatii din fisier
app.citire ();
// Adaugam noi angajati
app.adaugare ();
// Salvam angajatii inapoi fisier
app.salvare ();
}
}
Problema care se pune acum este urm˘atoarea. Dup˘a introducerea unui
num˘ar suficient de mare de angajat¸i ˆın fi¸sier, clasa Angajat este modifi-
cat˘a prin ad˘augarea unei noi variabil˘a membre care s˘a ret¸ina adresa. La
execut¸ia aplicat¸iei noastre, procedura de citire a angajat¸ilor din fi¸sier nu
va mai funct¸iona, producând o except¸ie de tipul InvalidClassException.
Aceast˘aproblem˘a ar fi ap˘arut chiar dac˘a variabila ad˘augat˘a era declarat˘a de
tip transient. De ce se ˆıntâmplâ acest lucru ?
Explicat¸ia const˘a ˆın faptul c˘a mecanismul de serializare Java este foarte
atent cu signatura claselor serializate. Pentru fiecare obiect serializat este
calculat automat un num˘ar reprezentat pe 64 de bit¸i, care reprezint˘a un fel de
”amprent˘a” a clasei obiectului. Acest num˘ar, denumit serialVersionUID,
este generat pornind de la diverse informat¸ii ale clasei, cum ar fi variabilele
sale membre, (dar nu numai) ¸si este salvatˆın procesul de serializareˆımpreun˘a
cu celelalte date. In plus, orice modificare semnificativ˘a a clasei, cum ar
fi ad˘augarea unui nou câmp, va determina modificarea num˘arului s˘au de
versiune.
La restaurarea unui obiect, num˘arul de versiune salvatˆın forma serializat˘a
va fi reg˘asit ¸si comparat cu noua semn˘atur˘a a clasei obiectului. In cazul ˆın
care acestea nu sunt egale, va fi generat˘a o except¸ie de tipul
InvalidClassException ¸si deserializarea nu va fi f˘acut˘a.
Aceast˘a abordare extrem de precaut˘a este foarte util˘a pentru prevenirea
unor anomalii ce pot ap˘area când dou˘a versiuni de clase sunt incompati-
bile, dat poate fi sup˘ar˘atoare atunci când modific˘arile aduse clasei nu stric˘a
compatibilitatea cu vechea versiune. In aceast˘a situat¸ie trebuie s˘a comu-
nic˘am explicit c˘a cele dou˘a clase sunt compatibile. Acest lucru se realizeaz˘a
prin setarea manual˘a a variabilei serialVersionUID ˆın cadrul clasei dorite,
ad˘augând pur ¸si simplu câmpul:

static final long serialVersionUID = /* numar_serial_clasa */;
Prezent¸a variabilei serialVersionUID printre membrii unei clase va in-
forma algoritmul de serialzare c˘a nu mai calculeze num˘arul de serie al clasei,
ci s˘a-l foloseasc˘a pe cel specificat de noi. Cum putem afla ˆıns˘a num˘arul de se-
rie al vechii clase Angajat care a fost folosit˘a anterior la salvarea angajat¸ilor
?
Utilitarul serialVer permite generarea num˘arului serialVersionUID pen-
tru o clas˘a specificat˘a. A¸sadar, trebuie s˘a recompil˘am vechea clas˘a Angajat
¸si s˘a-i afl˘am num˘arul de serie astfel: serialVer Angajat. Rezultatul va fi:
Angajat:
static final long serialVersionUID = 5653493248680665297L;
Vom rescrie noua clas˘a Angajat astfel ˆıncât s˘a fie compatibil˘a cu cea
veche astfel:
Listing 8.7: Variant˘a compatibil˘a a clasei Angajat
import java.io.*;
static final long serialVersionUID = 5653493248680665297 L;
public String nume , adresa;
public int salariu;
this.nume = nume;
this.adresa = "Iasi";
}
}
}
Aplicat¸ia noastr˘a va funct¸iona acum,ˆıns˘a rubrica adres˘a nu va fi init¸ializat˘a
ˆın nici un fel (va fi null), deoarece ea nu exista ˆın formatul original. La noua

salvare a datelor, vor fi serializate ¸si informat¸iile legate de adres˘a (evident,
trebuie ˆıns˘a s˘a le citim de la tastatur˘a...)
8.3.2 Securizarea datelor
Dup˘a cum am v˘azut membrii privat¸i, cum ar fi parola din exemplul de mai
sus, particip˘a la serializare. Problema const˘a ˆın faptul c˘a, de¸si ˆın format
binar, informat¸iile unui obiect serializat nu sunt criptate ˆın nici un fel ¸si pot
fi reg˘asite cu u¸surint¸˘a, ceea ce poate reprezenta un inconvenient atunci când
exist˘a câmpuri confident¸iale.
Rezolvarea acestei probleme se face prin modificarea mecanismului im-
plicit de serializare, implementând metodele readObject ¸si writeObject,
precum ¸si prin utilizarea unei funct¸ii de criptare a datelor. Varianta secur-
izat˘a a clasei Angajat din exemplul anterior ar putea ar˘ata astfel:
Listing 8.8: Varianta securizat˘a a clasei Angajat
import java.io.*;
static final long serialVersionUID = 5653493248680665297 L;
public String nume , adresa;
public int salariu;
this.nume = nume;
this.adresa = "Iasi";
}
}
static String criptare(String input , int offset) {
StringBuffer sb = new StringBuffer ();
for (int n=0; n<input.length (); n++)
sb.append (( char)(offset+input.charAt(n)));
return sb.toString ();

}
private void writeObject( ObjectOutputStream stream)
parola = criptare(parola , 3);
stream. defaultWriteObject ();
parola = criptare(parola , -3);
}
private void readObject( ObjectInputStream stream)
throws IOException , ClassNotFoundException {
stream. defaultReadObject ();
parola = criptare(parola , -3);
}
}
8.3.3 Implementarea interfet¸ei Externalizable
Pentru un control complet, explicit, al procesului de serializare, o clas˘a tre-
buie s˘a implementeze interfat¸a Externalizable. Pentru instant¸e ale acestor
clase doar numele clasei este salvat automat pe fluxul de obiecte, clasa fiind
responsabil˘a cu scrierea ¸si citirea membrilor s˘ai ¸si trebuie s˘a se coordoneze
cu superclasele ei.
Definit¸ia interfet¸ei Externalizable este:
package java.io;
public interface Externalizable extends Serializable {
public void writeExternal(ObjectOutput out)
throws IOException;
public void readExternal(ObjectInput in)
throws IOException, ClassNotFoundException;
}
A¸sadar, aceste clase trebuie s˘a implementeze obligatoriu metodele write-
External ¸si readExternalˆın care se va face serializarea complet˘a a obiectelor
¸si coordonarea cu superclasa ei.
Uzual, interfat¸a Externalizable este folosit˘aˆın situat¸iiˆın care se dore¸ste
ˆımbun˘at˘at¸irea performant¸elor algoritmului standard, mai exact cre¸sterea vitezei
procesului de serializare.

Mai jos este prezentat˘a o clas˘a simpl˘a ¸si modalitatea de rescriere a sa
folosind interfat¸a Externalizable:
Listing 8.9: Serializare implicit˘a
import java.io.*;
class Persoana implements Serializable {
int cod;
String nume;
public Persoana(String nume , int cod) {
this.nume = nume;
this.cod = cod;
}
}
Listing 8.10: Serializare proprie
import java.io.*;
class Persoana implements Externalizable {
int cod;
String nume;
public Persoana(String nume , int cod) {
this.nume = nume;
this.cod = cod;
}
public void writeExternal(ObjectOutput s)
s.writeUTF(nume);
s.writeInt(cod);
}
public void readExternal(ObjectInput s)
throws ClassNotFoundException , IOException {
nume = s.readUTF ();
cod = s.readInt ();
}
}

8.4 Clonarea obiectelor
Se ¸stie c˘a nu putem copia valoarea unui obiect prin instruct¸iunea de atribuire.
O secvent¸a de forma:
TipReferinta o1 = new TipReferinta();
TipReferinta o2 = o1;
nu face decât s˘a declare o nou˘a variabil˘a o2 ca referint¸a la obiectul referit de
o1 ¸si nu creeaz˘a sub nici o form˘a un nou obiect.
O posibilitate de a face o copie a unui obiect este folosirea metodei clone
definit˘a ˆın clasa Object. Aceasta creeaz˘a un nou obiect ¸si init¸ializeaz˘a toate
variabilele sale membre cu valorile obiectului clonat.
TipReferinta o1 = new TipReferinta();
TipReferinta o2 = (TipReferinta) o1.clone();
Deficient¸a acestei metode este c˘a nu realizeaz˘a duplicarea ˆıntregii ret¸ele
de obiecte corespunz˘atoare obiectului clonat. In cazul ˆın care exist˘a câmpuri
referint¸a la alte obiecte, obiectele referite nu vor mai fi clonate la rândul lor.
O metod˘a clone care s˘a realizeze o copie efectiv˘a a unui obiect, ˆımpreuna
cu copierea tuturor obiectelor referite de câmpurile acelui obiect poate fi
implementat˘a prin mecanismul serializ˘arii astfel:
public Object clone() {
try {
ByteArrayOutputStream baos = new ByteArrayOutputStream();
ObjectOutputStream out = new ObjectOutputStream(baos);
out.writeObject(this);
out.close();
byte[] buffer = baos.toByteArray();
ByteArrayInputStream bais = new ByteArrayInputStream(buffer);
ObjectInputStream in = new ObjectInputStream(bais);
Object ret = in.readObject();
in.close();
return ret;
} catch (Exception e) {

8.4. CLONAREA OBIECTELOR 197
System.out.println(e);
return null;
}
}

Capitolul 9
Interfat¸a grafic˘a cu utilizatorul
9.1 Introducere
Interfat¸a grafic˘a cu utilizatorul (GUI), este un termen cu ˆınt¸eles larg care
se refer˘a la toate tipurile de comunicare vizual˘a ˆıntre un program ¸si utiliza-
torii s˘ai. Aceasta este o particularizare a interfet¸ei cu utilizatorul (UI), prin
care vom ˆıntelege conceptul generic de interact¸iune dintre program ¸si utiliza-
tori. Limbajul Java pune la dispozit¸ie numeroase clase pentru implementarea
diverselor funct¸ionalitati UI, ˆıns˘a ne vom ocupa ˆın continuare de cele care
permit realizarea intefet¸ei grafice cu utilizatorul (GUI).
De la aparit¸ia limbajului Java, bibliotecile de clase care ofer˘a servicii
grafice au suferit probabil cele mai mari schimb˘ari ˆın trecerea de la o ver-
siune la alta. Acest lucru se datoreaz˘a, pe de o parte dificult˘at¸ii legate de
implementarea not¸iunii de portabilitate, pe de alt˘a parte nevoii de a integra
mecanismele GUI cu tehnologii ap˘arute ¸si dezvoltate ulterior, cum ar fi Java
Beans. In momentul actual, exist˘a dou˘a modalit˘at¸i de a crea o aplicat¸ie cu
interfat¸˘a grafic˘a ¸si anume:
• AWT (Abstract Windowing Toolkit) - este API-ul init¸ial pus la dispozit¸ie
ˆıncepând cu primele versiuni de Java;
• Swing - parte dintr-un proiect mai amplu numit JFC (Java Founda-
tion Classes) creat ˆın urma colabor˘arii dintre Sun, Netscape ¸si IBM,
Swing se bazeaz˘a pe modelul AWT, extinzând funct¸ionalitatea acestuia
¸si ad˘augând sau ˆınlocuind componente pentru dezvoltarea aplicat¸iilor
GUI.
199

200 CAPITOLUL 9. INTERFAT¸A GRAFIC ˘A CU UTILIZATORUL
A¸sadar, este de preferat ca aplicat¸iile Java s˘a fie create folosind tehnologia
Swing, aceasta punând la dispozit¸ie o palet˘a mult mai larg˘a de facilit˘at¸i,
ˆıns˘a nu vom renunt¸a complet la AWT deoarece aici exist˘a clase esent¸iale,
reutilizate ˆın Swing.
In acest capitol vom prezenta clasele de baz˘a ¸si mecanismul de tratare a
evenimentelor din AWT, deoarece va fi simplificat procesul de ˆınt¸elegere a
dezvolt˘arii unei aplicat¸ii GUI, dup˘a care vom face trecerea la Swing.
In principiu, crearea unei aplicat¸ii grafice presupune urm˘atoarele lucruri:
• Design
– Crearea unei suprafet¸e de afi¸sare (cum ar fi o fereastr˘a) pe care vor
fi a¸sezate obiectele grafice (componente) care servesc la comuni-
carea cu utilizatorul (butoane, controale pentru editarea textelor,
liste, etc);
– Crearea ¸si a¸sezarea componentelor pe suprafat¸a de afi¸sare la pozit¸iile
corespunz˘atoare;
• Funct¸ionalitate
– Definirea unor act¸iuni care trebuie s˘a se executeˆın momentul când
utilizatorul interact¸ioneaz˘a cu obiectele grafice ale aplicat¸iei;
– ”Ascultarea” evenimentelor generate de obiecte ˆın momentul
interact¸iunii cu utilizatorul ¸si executarea act¸iunilor corespunz˘atoare,
a¸sa cum au fost ele definite.
9.2 Modelul AWT
Pachetul care ofer˘a componente AWT este java.awt.
Obiectele grafice sunt derivate din Component, cu except¸ia meniurilor care
descind din clasa MenuComponent. A¸sadar, prin not¸iunea de component˘a
vom ˆıntelege ˆın continuare orice obiect care poate avea o reprezentare grafic˘a
¸si care poate interactiona cu utilizatorul. Exemple de componente sunt fere-
strele, butoanele, listele, bare de defilare, etc. Toate componentele AWT sunt
definte de clase proprii ce se gasesc ˆın pachetul java.awt, clasa Component
fiind superclasa abstract˘a a tuturor acestor clase.
Crearea obiectelor grafice nu realizeaz˘a automat ¸si afi¸sarea lor pe ecran.
Maiˆıntâi ele trebuie a¸sezate pe o suprafata de afi¸sare, care poate fi o fereastr˘a

9.2. MODELUL AWT 201
sau un applet, ¸si vor deveni vizibileˆın momentulˆın care suprafat¸a pe care sunt
afi¸sate va fi vizibil˘a. O astfel de suprafat¸˘a pe care sunt plasate componente
se mai nume¸ste container ¸si reprezint˘a o instant¸˘a a unei clase derivate din
Container. Clasa Container este o subclas˘a aparte a lui Component, fiind
la rândul ei superclasa tuturor suprafetelor de afi¸sare Java.
A¸sa cum am v˘azut, interfat¸˘a grafic˘a serve¸ste interact¸iunii cu utilizatorul.
De cele mai multe ori programul trebuie s˘a fac˘a o anumit˘a prelucrare ˆın
momentul ˆın care utilizatorul a efectuat o act¸iune ¸si, prin urmare, compo-
nentele trebuie s˘a genereze evenimente ˆın funct¸ie de act¸iunea pe care au
suferit-o (act¸iune transmis˘a de la tastatur˘a, mouse, etc.). Incepând cu ver-
siunea 1.1 a limbajului Java, evenimentele sunt instant¸e ale claselor derivate
din AWTEvent.
A¸sadar, un eveniment este produs de o act¸iune a utilizatorului asupra unui
obiect grafic, deci evenimentele nu trebuie generate de programator. In
schimb, ˆıntr-un program trebuie specificat codul care se execut˘a la aparit¸ia
unui eveniment. Tratarea evenimentelor se realizeaz˘a prin intermediul unor
clase de tip listener (ascult˘ator, consumator de evenimente), clase care sunt
definite ˆın pachetul java.awt.event. In Java, orice component˘a poate ”con-
suma” evenimentele generate de o alt˘a component˘a (vezi ”Tratarea eveni-
mentelor”).
S˘a consider˘am un mic exemplu, ˆın care cre˘am o fereastr˘a ce cont¸ine dou˘a
butoane.
Listing 9.1: O fereastr˘a cu dou˘a butoane
import java.awt .*;
public class ExempluAWT1 {
// Crearea ferestrei - un obiect de tip Frame
Frame f = new Frame("O fereastra");
// Setarea modului de dipunere a componentelor
f.setLayout(new FlowLayout ());
// Crearea celor doua butoane
// Adaugarea butoanelor
f.add(b1);

f.add(b2);
f.pack ();
// Afisarea fereastrei
f.show ();
}
}
Dup˘a cum vet¸i observa la execut¸ia acestui program, atât butoanele ad˘augate
de noi cât ¸si butonul de ˆınchidere a ferestrei sunt funct¸ionale, adic˘a pot fi
apasate, dar nu realizeaz˘a nimic. Acest lucru se ˆıntâmpl˘a deoarece nu am
specificat nic˘aieri codul care trebuie s˘a se execute la ap˘asarea acestor bu-
toane.
De asemenea, mai trebuie remarcat c˘a nu am specificat nic˘aieri dimensiu-
nile ferestrei sau ale butoanelor ¸si nici pozitiile ˆın acestea s˘a fie plasate. Cu
toate acestea ele sunt plasate unul lânga celalalt, f˘ar˘a s˘a se suprapun˘a iar
suprafat¸a fereastrei este suficient de mare cât s˘a cuprind˘a ambele obiecte.
Aceste ”fenomene” sunt provocate de un obiect special de tip FlowLayout
pe care l-am specificat ¸si care se ocup˘a cu gestionarea ferestrei ¸si cu plasarea
componentelor ˆıntr-o anumit˘a ordine pe suprafat¸a ei. A¸sadar, modul de
aranjare nu este o caracteristic˘a a suprafet¸ei de afi¸sare ci, fiecare container
are asociat un obiect care se ocup˘a cu dimensionarea ¸si dispunerea compo-
nentelor pe suprafat¸a de afi¸sare ¸si care se numeste gestionar de pozit¸ionare
(layout manager) (vezi ”Gestionarea pozit¸ion˘arii”).
9.2.1 Componentele AWT
Dup˘a cum am spus deja, toate componentele AWT sunt definte de clase
proprii ce se gasescˆın pachetul java.awt, clasa Component fiind superclasa
abstracta a tuturor acestor clase.
• Button - butoane cu eticheta format˘a dintr-un text pe o singur˘a linie;
• Canvas - suprafat¸˘a pentru desenare;
• Checkbox - component˘a ce poate avea dou˘a st˘ari; mai multe obiecte
de acest tip pot fi grupate folosind clasa CheckBoxGroup;
• Choice - liste ˆın care doar elementul selectat este vizibil ¸si care se
deschid la ap˘asarea lor;

• Container - superclasa tuturor suprafet¸elor de afi¸sare (vezi ”Suprafet¸e
de afi¸sare”);
• Label - etichete simple ce pot cont¸ine o singur˘a linie de text needitabil;
• List - liste cu select¸ie simpl˘a sau multipl˘a;
• Scrollbar - bare de defilare orizontale sau verticale;
• TextComponent - superclasa componentelor pentru editarea textu-
lui: TextField (pe o singur˘a linie) ¸si TextArea (pe mai multe linii).
Mai multe informat¸ii legate de aceste clase vor fi prezentate ˆın sect¸iunea
”Folosirea componentelor AWT”.
Din cauza unor diferent¸e esentialeˆın implementarea meniurilor pe diferite
platforme de operare, acestea nu au putut fi integrate ca obiecte de tip
Component, superclasa care descrie meniuri fiind MenuComponent (vezi
”Meniuri”).
Componentele AWT au peste 100 de metode comune, mo¸stenite din clasa
Component. Acestea servesc uzual pentru aflarea sau setarea atributelor
obiectelor, cum ar fi: dimensiune, pozit¸ie, culoare, font, etc. ¸si au formatul
general getProprietate, respectiv setProprietate. Cele mai folosite, grupate
pe tipul propriet˘at¸ii gestionate sunt:
• Pozit¸ie
getLocation, getX, getY, getLocationOnScreen
setLocation, setX, setY
• Dimensiuni
getSize, getHeight, getWidth
setSize, setHeight, setWidth
• Dimensiuni ¸si pozit¸ie
getBounds
setBounds
• Culoare (text ¸si fundal)
getForeground, getBackground
setForeground, setBackground

• Font
getFont
setFont
• Vizibilitate
setVisible
isVisible
• Interactivitate
setEnabled
isEnabled
9.2.2 Suprafet¸e de afi¸sare (Clasa Container)
Crearea obiectelor grafice nu realizeaz˘a automat ¸si afi¸sarea lor pe ecran. Mai
ˆıntâi ele trebuie a¸sezate pe o suprafat¸˘a, care poate fi o fereastr˘a sau suprafat¸a
unui applet, ¸si vor deveni vizibile ˆın momentul ˆın care suprafat¸a respectiv˘a
va fi vizibil˘a. O astfel de suprafat¸a pe care sunt plasate componentele se
nume¸ste suprafat¸˘a de afi¸sare sau container ¸si reprezint˘a o instant¸a a unei clase
derivat˘a din Container. O parte din clasele a c˘aror p˘arinte este Container
este prezentat˘a mai jos:
• Window - este superclasa tututor ferestrelor. Din aceast˘a clas˘a sunt
derivate:
– Frame - ferestre standard;
– Dialog - ferestre de dialog modale sau nemodale;
• Panel - o suprafat¸˘a f˘ar˘a reprezentare grafic˘a folosit˘a pentru gruparea
altor componente. Din aceast˘a clas˘a deriv˘a Applet, folosit˘a pentru
crearea appleturilor.
• ScrollPane - container folosit pentru implementarea automat˘a a derul˘arii
pe orizontal˘a sau vertical˘a a unei componente.
A¸sadar, un container este folosit pentru a ad˘auga componente pe suprafat¸a
lui. Componentele ad˘augate sunt memorate ˆıntr-o list˘a iar pozit¸iile lor din
aceast˘a list˘a vor defini ordinea de traversare ”front-to-back” a acestora ˆın
cadrul containerului. Dac˘a nu este specificat nici un index la ad˘augarea unei
componente, atunci ea va fi adaugat˘a pe ultima pozit¸ie a listei.

Clasa Container cont¸ine metodele comune tututor suprafet¸elor de afi¸sare.
Dintre cele mai folosite, amintim:
• add - permite ad˘augarea unei componente pe suprafat¸a de afi¸sare.
O component˘a nu poate apart¸ine decât unui singur container, ceea ce
ˆınseamn˘a c˘a pentru a muta un obiect dintr-un containerˆın altul trebuie
sa-l eliminam mai ˆıntâi de pe containerul initial.
• remove - elimin˘a o component˘a de pe container;
• setLayout - stabile¸ste gestionarul de pozit¸ionare al containerului (vezi
”Gestionarea pozit¸ion˘arii”);
• getInsets - determin˘a distant¸a rezervat˘a pentru marginile suprafet¸ei
de afi¸sare;
• validate - fort¸eaz˘a containerul s˘a rea¸seze toate componentele sale.
Aceast˘a metod˘a trebuie apelat˘a explicit atunci când ad˘aug˘am sau elimin˘am
componente pe suprafat¸a de afi¸sare dup˘a ce aceasta a devenit vizibil˘a.
Exemplu:
Frame f = new Frame("O fereastra");
// Adaugam un buton direct pe fereastra
Button b = new Button("Hello");
f.add(b);
// Adaugam doua componente pe un panel
Label et = new Label("Nume:");
TextField text = new TextField();
Panel panel = new Panel();
panel.add(et);
panel.add(text);
// Adaugam panel-ul pe fereastra
// si, indirect, cele doua componente
f.add(panel);

9.3 Gestionarea pozit¸ion˘arii
S˘a consider˘am maiˆıntâi un exemplu de program Java care afi¸seaz˘a 5 butoane
pe o fereastr˘a:
Listing 9.2: Pozit¸ionarea a 5 butoane
import java.awt .*;
public class TestLayout {
Frame f = new Frame("Grid Layout");
f.setLayout(new GridLayout (3, 2)); //*
Button b1 = new Button("Button 1");
Button b2 = new Button("2");
Button b4 = new Button("Long -Named Button 4");
f.add(b1); f.add(b2); f.add(b3); f.add(b4); f.add(b5);
f.pack ();
f.show ();
}
}
Fereastra afi¸sata de acest program va ar˘ata astfel:
S˘a modific˘am acum linia marcata cu ’*’ ca mai jos, l˘asând neschimbat
restul programului:
Frame f = new Frame("Flow Layout");
f.setLayout(new FlowLayout());
Fereastra afi¸sat˘a dup˘a aceast˘a modificare va avea o cu totul altfel de
dispunere a componentelor sale:

9.3. GESTIONAREA POZIT¸ION ˘ARII 207
Motivul pentru care cele dou˘a ferestre arat˘a atât de diferit este c˘a folosesc
gestionari de pozit¸ionare diferit¸i: GridLayout, respectiv FlowLayout.
Definit¸ie
Un gestionar de pozit¸ionare (layout manager) este un obiect care con-
troleaz˘a dimensiunea ¸si aranjarea (pozit¸ia) componentelor unui container.
A¸sadar, modul de aranjare a componentelor pe o suprafat¸a de afi¸sare
nu este o caracteristic˘a a containerului. Fiecare obiect de tip Container
(Applet, Frame, Panel, etc.) are asociat un obiect care se ocup˘a cu dis-
punerea componentelor pe suprafat¸a sa ¸si anume gestionarul s˘au de pozit¸ionare.
Toate clasele care instant¸iaza obiecte pentru gestionarea pozit¸ion˘arii imple-
menteaz˘a interfat¸˘a LayoutManager.
La instant¸ierea unui container se creeaz˘a implicit un gestionar de pozit¸ionare
asociat acestuia. De exemplu, pentru o fereastr˘a gestionarul implict este de
tip BorderLayout, ˆın timp ce pentru un panel este de tip FlowLayout.
9.3.1 Folosirea gestionarilor de pozit¸ionare
A¸sa cum am v˘azut, orice container are un gestionar implicit de pozit¸ionare -
un obiect care implemeneaz˘a interfat¸a LayoutManager, acesta fiindu-i ata¸sat
automat la crearea sa. In cazul ˆın care acesta nu corespunde necesit˘at¸ilor
noastre, el poate fi schimbat cu u¸surint¸˘a. Cei mai utilizat¸i gestionari din
pachetul java.awt sunt:
• FlowLayout
• BorderLayout
• GridLayout
• CardLayout
• GridBagLayout

Pe lâng˘a ace¸stia, mai exist˘a ¸si cei din modelul Swing care vor fi prezentat¸i
ˆın capitolul dedicat dezvolt˘arii de aplicat¸ii GUI folosind Swing.
Ata¸sarea explicit˘a a unui gestionar de pozit¸ionare la un container se face
cu metoda setLayout a clasei Container. Metoda poate primi ca parametru
orice instant¸˘a a unei clase care implementeaz˘a interfat¸˘a LayoutManager.
Secvent¸a de ata¸sare a unui gestionar pentru un container, particularizat˘a
pentru FlowLayout, este:
FlowLayout gestionar = new FlowLayout();
container.setLayout(gestionar);
// sau, mai uzual:
container.setLayout(new FlowLayout());
Programele nu apeleaz˘aˆın general metode ale gestionarilor de pozit¸ionare,
darˆın cazul când avem nevoie de obiectul gestionarˆıl putem obt¸ine cu metoda
getLayout din clasa Container.
Una din facilit˘at¸ile cele mai utile oferite de gestionarii de pozit¸ionare
este rearanjarea componentele unui container atunci când acesta este red-
imesionat. Pozit¸iile ¸si dimensiunile componentelor nu sunt fixe, ele fiind
ajustate automat de c˘atre gestionar la fiecare redimensionare astfel ˆıncât s˘a
ocupe cât mai ”estetic” suprafat¸a de afi¸sare. Cum sunt determinate ˆıns˘a
dimensiunile implicite ale componentelor ?
Fiecare clas˘a derivat˘a din Component poate implementa metodele getPre-
ferredSize, getMinimumSize ¸si getMaximumSize care s˘a returneze di-
mensiunea implicit˘a a componentei respective ¸si limitele ˆın afara c˘arora com-
ponenta nu mai poate fi desenat˘a. Gestionarii de pozit¸ionare vor apela aceste
metode pentru a calcula dimensiunea la care vor afi¸sa o component˘a.
Sunt ˆıns˘a situat¸ii când dorim s˘a plas˘am componentele la anumite pozit¸ii
fixe iar acestea s˘a ramâna acolo chiar dac˘a redimension˘am containerul. Folosind
un gestionar aceast˘a pozit¸ionare absolut˘a a componentelor nu este posibil˘a ¸si
deci trebuie cumva s˘a renunt¸˘am la gestionarea automat˘a a containerul. Acest
lucru se realizeaz˘a prin trimitera argumentului null metodei setLayout:
// pozitionare absoluta a componentelor in container
container.setLayout(null);
Folosind pozit¸ionarea absolut˘a, nu va mai fi ˆıns˘a suficient s˘a ad˘augam cu
metoda add componentele ˆın container, ci va trebui s˘a specific˘am pozit¸ia ¸si

dimensiunea lor - acest lucru era f˘acut automat de gestionarul de pozit¸ionare.
container.setLayout(null);
Button b = new Button("Buton");
b.setSize(10, 10);
b.setLocation (0, 0);
container.add(b);
In general, se recomand˘a folosirea gestionarilor de pozit¸ionare ˆın toate
situat¸iile când acest lucru este posibil, deoarece permit programului s˘a aib˘a
aceea¸si ”ˆınfatisare” indiferent de platforma ¸si rezolut¸ia pe care este rulat.
Pozit¸ionarea absolut˘a poate ridica diverse probleme ˆın acest sens.
S˘a analizam ˆın continuare pe fiecare din gestionarii amintit¸i anterior.
9.3.2 Gestionarul FlowLayout
Acest gestionar a¸seaz˘a componentele pe suprafat¸a de afi¸sareˆın flux liniar, mai
precis, componentele sunt ad˘augate una dup˘a alta pe linii, ˆın limita spat¸iului
disponibil. In momentul când o component˘a nu maiˆıncape pe linia curent˘a se
trece la urm˘atoarea linie, de sus ˆın jos. Ad˘augarea componentelor se face de
la stânga la dreapta pe linie, iar alinierea obiectelor ˆın cadrul unei linii poate
fi de trei feluri: la stânga, la dreapta ¸si pe centru. Implicit, componentele
sunt centrate pe fiecare linie iar distant¸a implicit˘a ˆıntre componente este de
5 pixeli pe vertical˘a ¸si 5 pe orizontal˘a.
Este gestionarul implicit al containerelor derivate din clasa Panel deci ¸si
al applet-urilor.
Listing 9.3: Gestionarul FlowLayout
import java.awt .*;
public class TestFlowLayout {
Frame f = new Frame("Flow Layout");
f.setLayout(new FlowLayout ());
Button b2 = new Button("2");

Button b4 = new Button("Long -Named Button 4");
f.add(b1); f.add(b2); f.add(b3); f.add(b4); f.add(b5);
f.pack ();
f.show ();
}
}
Componentele ferestrei vor fi afi¸sate astfel:
Redimensionând fereastra astfel ˆıncât cele cinci butoane s˘a nu mai ˆıncap˘a
pe o linie, ultimele dintre ele vor fi trecute pe linia urm˘atoare:
9.3.3 Gestionarul BorderLayout
Gestionarul BorderLayoutˆımparte suprafat¸a de afi¸sareˆın cinci regiuni, core-
spunz˘atoare celor patru puncte cardinale ¸si centrului. O component˘a poate fi
plasat˘a ˆın oricare din aceste regiuni, dimeniunea componentei fiind calculata
astfel ˆıncât s˘a ocupe ˆıntreg spat¸iul de afi¸sare oferit de regiunea respectiv˘a.
Pentru a ad˘auga mai multe obiecte grafice ˆıntr-una din cele cinci zone, ele
trebuie grupateˆın prealabilˆıntr-un panel, care va fi amplasat apoiˆın regiunea
dorit˘a (vezi ”Gruparea componentelor - clasa Panel”).
A¸sadar, la ad˘augarea unei componente pe o suprafat¸˘a gestionat˘a de BorderLayout,
metoda add va mai primi pe lânga referint¸a componentei ¸si zona ˆın care
aceasta va fi amplasat˘a, care va fi specificat˘a prin una din constantele clasei:
NORTH, SOUTH, EAST, WEST, CENTER.
BorderLayout este gestionarul implicit pentru toate containerele care de-
scind din clasa Window, deci al tuturor tipurilor de ferestre.

Listing 9.4: Gestionarul BorderLayout
import java.awt .*;
public class TestBorderLayout {
Frame f = new Frame("Border Layout");
// Apelul de mai jos poate sa lipseasca
f.setLayout(new BorderLayout ());
f.add(new Button("Nord"), BorderLayout.NORTH);
f.add(new Button("Sud"), BorderLayout.SOUTH);
f.add(new Button("Est"), BorderLayout.EAST);
f.add(new Button("Vest"), BorderLayout.WEST);
f.add(new Button("Centru"), BorderLayout.CENTER);
f.pack ();
f.show ();
}
}
Cele cinci butoane ale ferestrei vor fi afi¸sate astfel:
La redimensionarea ferestrei se pot observa urm˘atoarele lucruri: nordul ¸si
sudul se redimensioneaz˘a doar pe orizontal˘a, estul ¸si vestul doar pe vertical˘a,
ˆın timp ce centrul se redimensioneaz˘a atât pe orizontal˘a cât ¸si pe vertical˘a.
Redimensionarea componentelor din fiecare zon˘a se face astfelˆıncât ele ocup˘a
toat˘a zona containerului din care fac parte.
9.3.4 Gestionarul GridLayout
Gestionarul GridLayout organizeaz˘a containerul ca un tabel cu rânduri ¸si
coloane, componentele fiind plasate ˆın celulele tabelului de la stânga la
dreapta, ˆıncepând cu primul rând. Celulele tabelului au dimensiuni egale
iar o component˘a poate ocupa doar o singur˘a celul˘a. Num˘arul de linii ¸si
coloane vor fi specificate ˆın constructorul gestionarului, dar pot fi modificate

¸si ulterior prin metodele setRows, respectiv setCols. Dac˘a num˘arul de linii
sau coloane este 0 (dar nu ambele ˆın acela¸si timp), atunci componentele vor
fi plasate ˆıntr-o singur˘a coloan˘a sau linie. De asemenea, distant¸a ˆıntre com-
ponente pe orizontal˘a ¸si distanta ˆıntre rândurile tabelului pot fi specificate
ˆın constructor sau stabilite ulterior.
Listing 9.5: Gestionarul GridLayout
import java.awt .*;
public class TestGridLayout {
Frame f = new Frame("Grid Layout");
f.setLayout(new GridLayout (3, 2));
f.add(new Button("1"));
f.pack ();
f.show ();
}
}
Cele ¸sase butoane ale ferestrei vor fi plasate pe trei rânduri ¸si dou˘a
coloane, astfel:
Redimensionarea ferestrei va determina redimensionarea tuturor celulelor
¸si deci a tuturor componentelor, atât pe orizontal˘a cât ¸si pe vertical˘a.
9.3.5 Gestionarul CardLayout
Gestionarul CardLayout trateaz˘a componentele ad˘augate pe suprafat¸a sa
ˆıntr-o manier˘a similar˘a cu cea a dispunerii c˘art¸ilor de joc ˆıntr-un pachet.

Suprafat¸a de afi¸sare poate fi asem˘anat˘a cu pachetul de c˘art¸i iar fiecare com-
ponent˘a este o carte din pachet. La un moment dat, numai o singur˘a com-
ponent˘a este vizibil˘a (”cea de deasupra”).
Clasa dispune de metode prin care s˘a poat˘a fi afi¸sat˘a o anumit˘a com-
ponent˘a din pachet, sau s˘a se poat˘a parcurge secvent¸ial pachetul, ordinea
componentelor fiind intern˘a gestionarului.
Principala utilitate a acestui gestionar este utilizarea mai eficient˘a a
spat¸iului disponibil ˆın situat¸ii ˆın care componentele pot fi grupate ˆın a¸sa
fel ˆıncât utilizatorul s˘a interact¸ioneze la un moment dat doar cu un anumit
grup (o carte din pachet), celelalte fiind ascunse.
O clas˘a Swing care implementeaz˘a un mecansim similar este JTabbedPane.
Listing 9.6: Gestionarul CardLayout
import java.awt .*;
import java.awt.event .*;
public class TestCardLayout extends Frame implements
ActionListener {
Panel tab;
public TestCardLayout () {
super("Test CardLayout");
Button card1 = new Button("Card 1");
Button card2 = new Button("Card 2");
Panel butoane = new Panel ();
butoane.add(card1);
butoane.add(card2);
tab = new Panel ();
tab.setLayout(new CardLayout ());
TextField tf = new TextField("Text Field");
Button btn = new Button("Button");
tab.add("Card 1", tf);
tab.add("Card 2", btn);
add(butoane , BorderLayout.NORTH);
add(tab , BorderLayout.CENTER);
pack ();
show ();

card1. addActionListener (this);
card2. addActionListener (this);
}
public void actionPerformed (ActionEvent e) {
CardLayout gestionar = (CardLayout) tab.getLayout ();
gestionar.show(tab , e. getActionCommand ());
}
TestCardLayout f = new TestCardLayout ();
f.show ();
}
}
Prima ”carte” este vizibil˘a A doua ”carte” este vizibil˘a
9.3.6 Gestionarul GridBagLayout
Este cel mai complex ¸si flexibil gestionar de pozit¸ionare din Java. La fel ca ˆın
cazul gestionarului GridLayout, suprafat¸a de afi¸sare este considerat˘a ca fiind
un tabel ˆıns˘a, spre deosebire de acesta, num˘arul de linii ¸si de coloane sunt
determinate automat, ˆın funct¸ie de componentele amplasate pe suprafat¸a de
afi¸sare. De asemenea, ˆın funct¸ie de componentele gestionate, dimensiunile
celulelor pot fi diferite cu singurele restrict¸ii ca pe aceea¸si linie s˘a aib˘a aceea¸si
ˆınalt¸ime, iar pe coloan˘a aib˘a aceea¸si l˘at¸ime. Spre deosebire de GridLayout,
o component˘a poate ocupa mai multe celule adiacente, chiar de dimensiuni
diferite, zona ocupat˘a fiind referit˘a prin ”regiunea de afi¸sare” a componentei
respective.
Pentru a specifica modul de afi¸sare a unei componente, acesteia ˆıi este
asociat un obiect de tip GridBagConstraints, ˆın care se specific˘a diferite
propriet˘at¸i ale componentei referitoare la regiunea s˘a de afi¸sare ¸si la modul
ˆın care va fi plasat˘a ˆın aceast˘a regiune. Leg˘atura dintre o component˘a ¸si un
obiect GridBagConstraints se realizeaz˘a prin metoda setConstraints:
GridBagLayout gridBag = new GridBagLayout();

container.setLayout(gridBag);
GridBagConstraints c = new GridBagConstraints();
//Specificam restrictiile referitoare la afisarea componentei
. . .
gridBag.setConstraints(componenta, c);
container.add(componenta);
A¸sadar, ˆınainte de a ad˘auga o component˘a pe suprafat¸a unui container
care are un gestionar de tip GridBagLayout, va trebui s˘a specific˘am anumit¸i
parametri (constrângeri) referitori la cum va fi plasat˘a componenta respec-
tiv˘a. Aceste constrângeri vor fi specificate prin intermediul unui obiect de tip
GridBagConstraints, care poate fi refolosit pentru mai multe componente
care au acelea¸si constrângeri de afi¸sare:
gridBag.setConstraints(componenta1, c);
gridBag.setConstraints(componenta2, c);
. . .
Cele mai utilizate tipuri de constrângeri pot fi specificate prin intermediul
urm˘atoarelor variabile din clasa GridBagConstraints:
• gridx, gridy - celula ce reprezint˘a colt¸ul stânga sus al componentei;
• gridwidth, gridheight - num˘arul de celule pe linie ¸si coloan˘a pe care
va fi afi¸sat˘a componenta;
• fill - folosit˘a pentru a specifica dac˘a o component˘a va ocupa ˆıntreg
spat¸iul pe careˆıl are destinat; valorile posibile sunt HORIZONTAL, VERTICAL,
BOTH, NONE;
• insets - distant¸ele dintre component˘a ¸si marginile suprafet¸ei sale de
afi¸sare;
• anchor - folosit˘a atunci când componenta este mai mic˘a decât suprafat¸a
sa de afi¸sare pentru a fort¸a o anumit˘a dispunere a sa: nord, sud, est,
vest, etc.
• weigthx, weighty - folosite pentru distribut¸ia spat¸iului liber; uzual
au valoarea 1;

Ca exemplu, s˘a realiz˘am o fereastr˘a ca ˆın ﬁgura de mai jos. Pentru a
simpliﬁca codul, a fost creat˘a o metod˘a responsabil˘a cu setarea valorilor
gridx, gridy, gridwidth, gridheight ¸si ad˘augarea unei componente cu
restrict¸iile stabilite pe fereastr˘a.
Listing 9.7: Gestionarul GridBagLayout
import java.awt .*;
public class TestGridBagLayout {
static Frame f;
static GridBagLayout gridBag;
static GridBagConstraints gbc;
static void adauga(Component comp ,
int x, int y, int w, int h) {
gbc.gridx = x;
gbc.gridy = y;
gbc.gridwidth = w;
gbc.gridheight = h;
gridBag. setConstraints(comp , gbc);
f.add(comp);
}
f = new Frame("Test GridBagLayout");
gridBag = new GridBagLayout ();
gbc = new GridBagConstraints ();
gbc.weightx = 1.0;
gbc.weighty = 1.0;

gbc.insets = new Insets (5, 5, 5, 5);
f.setLayout(gridBag);
Label mesaj = new Label("Evidenta persoane", Label.CENTER
);
mesaj.setFont(new Font("Arial", Font.BOLD , 24));
mesaj.setBackground(Color.yellow);
gbc.fill = GridBagConstraints .BOTH;
adauga(mesaj , 0, 0, 4, 2);
Label etNume = new Label("Nume:");
gbc.fill = GridBagConstraints .NONE;
gbc.anchor = GridBagConstraints .EAST;
adauga(etNume , 0, 2, 1, 1);
Label etSalariu = new Label("Salariu:");
adauga(etSalariu , 0, 3, 1, 1);
TextField nume = new TextField("", 30);
gbc.fill = GridBagConstraints .HORIZONTAL;
gbc.anchor = GridBagConstraints .CENTER;
adauga(nume , 1, 2, 2, 1);
TextField salariu = new TextField("", 30);
adauga(salariu , 1, 3, 2, 1);
Button adaugare = new Button("Adaugare");
gbc.fill = GridBagConstraints .NONE;
adauga(adaugare , 3, 2, 1, 2);
Button salvare = new Button("Salvare");
gbc.fill = GridBagConstraints .HORIZONTAL;
adauga(salvare , 1, 4, 1, 1);
Button iesire = new Button("Iesire");
adauga(iesire , 2, 4, 1, 1);
f.pack ();
f.show ();
}
}

9.3.7 Gruparea componentelor (Clasa Panel)
Plasarea componentelor direct pe suprafat¸a de afi¸sare poate deveni incomod˘a
ˆın cazul ˆın care avem multe obiecte grafice. Din acest motiv, se recomand˘a
gruparea componentelor ˆınrudite ca funct¸ii astfel ˆıncât s˘a putem fi siguri c˘a,
indiferent de gestionarul de pozit¸ionare al suprafet¸ei de afi¸sare, ele se vor g˘asi
ˆımpreun˘a. Gruparea componentelor se face ˆın panel-uri.
Un panel este cel mai simplu model de container. El nu are o reprezentare
vizibil˘a, rolul s˘au fiind de a oferi o suprafat¸˘a de afi¸sare pentru componente
grafice, inclusiv pentru alte panel-uri. Clasa care instant¸iaza aceste obiecte
este Panel, extensie a superclasei Container. Pentru a aranja corespunz˘ator
componentele grupateˆıntr-un panel, acestuia i se poate specifica un gestionar
de pozit¸ionare anume, folosind metoda setLayout. Gestionarul implicit pen-
tru containerele de tip Panel este FlowLayout.
A¸sadar, o aranjare eficient˘a a componentelor unei ferestre ˆınseamn˘a:
• gruparea componentelor ”ˆınfrat¸ite” (care nu trebuie s˘a fie despart¸ite
de gestionarul de pozit¸ionare al ferestrei) ˆın panel-uri;
• aranjarea componentelor unui panel, prin specificarea unui gestionar
de pozit¸ionare corespunz˘ator;
• aranjarea panel-urilor pe suprafat¸a ferestrei, prin specificarea gestionaru-
lui de pozit¸ionare al ferestrei.
Listing 9.8: Gruparea componentelor
import java.awt .*;
public class TestPanel {
Frame f = new Frame("Test Panel");
Panel intro = new Panel ();
intro.setLayout(new GridLayout (1, 3));
intro.add(new Label("Text:"));
intro.add(new TextField("", 20));
intro.add(new Button("Adaugare"));
Panel lista = new Panel ();
lista.setLayout(new FlowLayout ());
lista.add(new List (10));
lista.add(new Button("Stergere"));

9.4. TRATAREA EVENIMENTELOR 219
Panel control = new Panel ();
control.add(new Button("Salvare"));
control.add(new Button("Iesire"));
f.add(intro , BorderLayout.NORTH);
f.add(lista , BorderLayout.CENTER);
f.add(control , BorderLayout.SOUTH);
f.pack ();
f.show ();
}
}
9.4 Tratarea evenimentelor
Un eveniment este produs de o act¸iune a utilizatorului asupra unei compo-
nente grafice ¸si reprezint˘a mecanismul prin care utilizatorul comunic˘a efectiv
cu programul. Exemple de evenimente sunt: ap˘asarea unui buton, modi-
ficarea textului ˆıntr-un control de editare, ˆınchiderea sau redimensionarea
unei ferestre, etc. Componentele care genereaz˘a anumite evenimente se mai
numesc ¸si surse de evenimente.
Interceptarea evenimentelor generate de componentele unui program se
realizeaz˘a prin intermediul unor clase de tip listener (ascult˘ator, consumator
de evenimente). In Java, orice obiect poate ”consuma” evenimentele generate
de o anumit˘a component˘a grafic˘a.
A¸sadar, pentru a scrie cod care s˘a se execute ˆın momentul ˆın care utiliza-
torul interactioneaz˘a cu o component˘a grafic˘a trebuie s˘a facem urm˘atoarele
lucruri:
• s˘a scriem o clas˘a de tip listener care s˘a ”asculte” evenimentele produse
de acea component˘a ¸si ˆın cadrul acestei clase s˘a implement˘am metode
specifice pentru tratarea lor;

• s˘a comunic˘am componentei surs˘a c˘a respectiva clasa ˆıi ”ascult˘a” eveni-
mentele pe care le genereaz˘a, cu alte cuvinte s˘a ˆınregistr˘am acea clas˘a
drept ”consumator” al evenimentelor produse de componenta respec-
tiv˘a.
Evenimentele sunt, ca orice altceva ˆın Java, obiecte. Clasele care descriu
aceste obiecte se ˆımpart ˆın mai multe tipuri ˆın funct¸ie de componenta care
le genereaz˘a, mai precis ˆın funct¸ie de act¸iunea utilizatorului asupra acesteia.
Pentru fiecare tip de eveniment exist˘a o clas˘a care instant¸iaz˘a obiecte de
acel tip. De exemplu, evenimentul generat de act¸ionarea unui buton este
descris de clasa ActionEvent, cel generat de modificarea unui text de clasa
TextEvent, etc. Toate aceste clase sunt derivate din superclasa AWTEvent,
lista lor complet˘a fiind prezentat˘a ulterior.
O clas˘a consumatoare de evenimente (listener) poate fi orice clas˘a care
specifica ˆın declarat¸ia sa c˘a dore¸ste s˘a asculte evenimente de un anumit
tip. Acest lucru se realizeaz˘a prin implementarea unei interfet¸e specifice
fiec˘arui tip de eveniment. Astfel, pentru ascultarea evenimentelor de tip
ActionEvent clasa respectiv˘a trebuie s˘a implementeze interfat¸a ActionListener,
pentru TextEvent interfat¸˘a care trebuie implementata este TextListener,
etc. Toate aceste interfet¸e sunt derivate din EventListener.
Fiecare interfat¸˘a define¸ste una sau mai multe metode care vor fi apelate
automat la aparit¸ia unui eveniment:
class AscultaButoane implements ActionListener {
public void actionPerformed(ActionEvent e) {
// Metoda interfetei ActionListener
...
}
}
class AscultaTexte implements TextListener {
public void textValueChanged(TextEvent e) {
// Metoda interfetei TextListener
...
}
}
Intrucât o clas˘a poate implementa oricâte interfet¸e, ea va putea s˘a asculte
evenimente de mai multe tipuri:

class Ascultator implements ActionListener, TextListener {
public void actionPerformed(ActionEvent e) { ... }
public void textValueChanged(TextEvent e) { ... }
}
Vom vedeaˆın continuare metodele fiec˘arei interfet¸e pentru a ¸sti ce trebuie
s˘a implementeze o clas˘a consumatoare de evenimente.
A¸sa cum am spus mai devreme, pentru ca evenimentele unei componente
s˘a fie interceptate de c˘atre o instant¸˘a a unei clase ascult˘ator, aceast˘a clas˘a
trebuie ˆınregistrata ˆın lista ascult˘atorilor componentei respective. Am spus
lista, deoarece evenimentele unei componente pot fi ascultate de oricâte clase,
cu condit¸ia ca acestea s˘a fie ˆınregistrate la componenta respectiv˘a. Inregis-
trarea unei clase ˆın lista ascult˘atorilor unei componente se face cu metode
din clasa Component de tipul addTipEvenimentListener, iar eliminarea ei
din aceast˘a list˘a cu removeTipEvenimentListener.
Sumarizând, tratarea evenimentelor ˆın Java se desf˘a¸soar˘a astfel:
• Componentele genereaz˘a evenimente când ceva ”interesant” seˆıntâmpl˘a;
• Sursele evenimentelor permit oric˘arei clase s˘a ”asculte” evenimentele
sale prin metode de tip addXXXListener, unde XXX este un tip de
eveniment;
• O clas˘a care ascult˘a evenimente trebuie s˘a implementeze interfet¸e speci-
fice fiec˘arui tip de eveniment - acestea descriu metode ce vor fi apelate
automat la aparit¸ia evenimentelor.
9.4.1 Exemplu de tratare a evenimentelor
Inainte de a detalia aspectele prezentate mai sus, s˘a consider˘am un exemplu
de tratare a evenimentelor. Vom crea o fereastr˘a care s˘a cont¸in˘a dou˘a bu-
toane cu numele ”OK”, repectiv ”Cancel”. La ap˘asarea fiec˘arui buton vom
scrie pe bara de titlu a ferestrei mesajul ”Ati apasat butonul ...”.
Listing 9.9: Ascultarea evenimentelor a dou˘a butoane
import java.awt .*;

class Fereastra extends Frame {
public Fereastra(String titlu) {
super(titlu);
setLayout(new FlowLayout ());
setSize (200, 100);
add(b1);
add(b2);
Ascultator listener = new Ascultator(this);
b1. addActionListener (listener);
b2. addActionListener (listener);
// Ambele butoane sunt ascultate de obiectul listener ,
// instanta a clasei Ascultator , definita mai jos
}
}
class Ascultator implements ActionListener {
private Fereastra f;
public Ascultator(Fereastra f) {
this.f = f;
}
f.setTitle("Ati apasat " + e. getActionCommand ());
}
}
public class TestEvent1 {
Fereastra f = new Fereastra("Test Event");
f.show ();
}
}
Nu este obligatoriu s˘a definim clase speciale pentru ascultarea eveni-
mentelor. In exemplul de mai sus am definit clasa Ascultator pentru a
intercepta evenimentele produse de cele dou˘a butoane ¸si din acest motiv a
trebuit s˘a trimitem ca parametru constructorului clasei o referint¸a la fereas-
tra noastr˘a. Mai simplu ar fi fost s˘a folosim chiar clasa Fereastra pentru
a trata evenimentele produse de componentele sale. Vom modifica put¸in ¸si

aplicat¸ia pentru a pune ˆın evident¸a o alt˘a modalitate de a determina com-
ponenta generatoare a unui eveniment - metoda getSource.
Listing 9.10: Tratarea evenimentelor ˆın ferestr˘a
import java.awt .*;
class Fereastra extends Frame implements ActionListener {
Button ok = new Button("OK");
Button exit = new Button("Exit");
int n=0;
super(titlu);
setSize (200, 100);
add(ok);
add(exit);
ok. addActionListener (this);
exit. addActionListener (this);
// Ambele butoane sunt ascultate in clasa Fereastra
// deci ascultatorul este instanta curenta: this
}
if (e.getSource () == exit)
System.exit (0); // Terminam aplicatia
if (e.getSource () == ok) {
n ++;
this.setTitle("Ati apasat OK de " + n + " ori");
}
}
}
public class TestEvent2 {
Fereastra f = new Fereastra("Test Event");
f.show ();
}
}

A¸sadar, orice clas˘a poate asculta evenimente de orice tip cu condit¸ia s˘a
implementeze interfet¸ele specifice acelor tipuri de evenimente.
9.4.2 Tipuri de evenimente
Evenimentele se ˆımpart ˆın dou˘a categorii: de nivel jos ¸si semantice.
Evenimentele de nivel jos reprezint˘a o interact¸iune de nivel jos cum ar
fi o ap˘asare de tast˘a, mi¸scarea mouse-ului, sau o operat¸ie asupra unei ferestre.
In tabelul de mai jos sunt enumerate clasele ce descriu aceste evenimente ¸si
operat¸iunile efectuate (asupra unei componente) care le genereaz˘a:
ComponentEvent Ascundere, deplasare,
redimensionare, afi¸sare
ContainerEvent Ad˘augare pe container, eliminare
FocusEvent Obt¸inere, pierdere foucs
KeyEvent Ap˘asare, eliberare taste, tastare
MouseEvent Operat¸iuni cu mouse-ul: click, drag, etc.
WindowEvent Operat¸iuni asupra ferestrelor:
minimizare, maximizare,etc.
O anumit˘a act¸iune a utilizatorului poate genera mai multe evenimente.
De exemplu, tastarea literei ’A’ va genera trei evenimente: unul pentru
ap˘asare, unul pentru eliberare ¸si unul pentru tastare. In funct¸ie de nece-
sit˘at¸ile aplicat¸ie putem scrie cod pentru tratarea fiec˘arui eveniment ˆın parte.
Evenimentele semantice reprezint˘a interact¸iunea cu o component˘a
GUI: ap˘asarea unui buton, selectarea unui articol dintr-o list˘a, etc. Clasele
care descriu aceste tipuri de evenimente sunt:
ActionEvent Act¸ionare
AdjustmentEvent Ajustarea unei valori
ItemEvent Schimbarea st˘arii
TextEvent Schimbarea textului

Urm˘atorul tabel prezint˘a componentele AWT ¸si tipurile de evenimente
generate, prezentate sub forma interfet¸elor corespunz˘atoare. Evident, eveni-
mentele generate de o superclas˘a, cum ar fi Component, se vor reg˘asi ¸si pentru
toate subclasele sale.
Component ComponentListener
FocusListener
KeyListener
MouseListener
MouseMotionListener
Container ContainerListener
Window WindowListener
Button
List ActionListener
MenuItem
TextField
Choice
Checkbox ItemListener
List
CheckboxMenuItem
Scrollbar AdjustmentListener
TextField TextListener
TextArea
Observat¸i c˘a de¸si exist˘a o singur˘a clas˘a MouseEvent, exist˘a dou˘a interfet¸e
asociate MouseListener ¸si MouseMotionListener. Acest lucru a fost f˘acut
deoarece evenimentele legate de deplasarea mouse-ului sunt generate foarte
frecvent ¸si recept¸ionarea lor poate avea un impact negativ asupra vitezei de
execut¸ie, ˆın situat¸ia când tratarea acestora nu ne intereseaz˘a ¸si dorim s˘a
trat˘am doar evenimente de tip click, de exemplu.
Orice clas˘a care trateaz˘a evenimente trebuie s˘a implementeze obligatoriu
metodele interfet¸elor corespunz˘atoare. Tabelul de mai jos prezint˘a, pentru
fiecare interfat¸˘a, metodele puse la dispozitie ¸si care trebuie implementate de
c˘atre clasa ascult˘ator.

Interfat¸˘a Metode
ActionListener actionPerformed(ActionEvent e)
AdjustmentListener adjustmentValueChanged(AdjustmentEvent e)
componentHidden(ComponentEvent e)
ComponentListener componentMoved(ComponentEvent e)
componentResized(ComponentEvent e)
componentShown(ComponentEvent e)
ContainerListener componentAdded(ContainerEvent e)
componentRemoved(ContainerEvent e)
FocusListener focusGained(FocusEvent e)
focusLost(FocusEvent e)
ItemListener itemStateChanged(ItemEvent e)
keyPressed(KeyEvent e)
KeyListener keyReleased(KeyEvent e)
keyTyped(KeyEvent e)
mouseClicked(MouseEvent e)
mouseEntered(MouseEvent e)
MouseListener mouseExited(MouseEvent e)
mousePressed(MouseEvent e)
mouseReleased(MouseEvent e)
MouseMotionListener mouseDragged(MouseEvent e)
mouseMoved(MouseEvent e)
TextListener textValueChanged(TextEvent e)
windowActivated(WindowEvent e)
windowClosed(WindowEvent e)
windowClosing(WindowEvent e)
WindowListener windowDeactivated(WindowEvent e)
windowDeiconified(WindowEvent e)
windowIconified(WindowEvent e)
windowOpened(WindowEvent e)
In cazulˆın care un obiect listener trateaz˘a evenimente de acela¸si tip provo-
cate de componente diferite, este necesar s˘a putem aﬂa, ˆın cadrul uneia din
metodele de mai sus, care este sursa evenimentului pe care ˆıl trat˘am pen-
tru a putea react¸iona ˆın consecint¸˘a. Toate tipurile de evenimente mo¸stenesc
metoda getSource care returneaz˘a obiectul responsabil cu generarea eveni-
mentului. In cazulˆın care dorim s˘a diferent¸iem doar tipul componentei surs˘a,

putem folosi operatorul instanceof.
public void actionPerformed(ActionEvent e) {
Object sursa = e.getSource();
if (sursa instanceof Button) {
// A fost apasat un buton
Button btn = (Button) sursa;
if (btn == ok) {
// A fost apasat butonul ’ok’
}
...
}
if (sursa instanceof TextField) {
// S-a apasat Enter dupa editarea textului
TextField tf = (TextField) sursa;
if (tf == nume) {
// A fost editata componenta ’nume’
}
...
}
}
Pe lâng˘a getSource, obiectele ce descriu evenimente pot pune la dispozit¸ie
¸si alte metode specifice care permit aflarea de informat¸ii legate de evenimen-
tul generat. De exemplu, ActionEvent cont¸ine metoda getActionCommand
care, implicit, returneaz˘a eticheta butonului care a fost ap˘asat. Astfel de
particularit˘at¸i vor fi prezentate mai detaliat ˆın sect¸iunile dedicate fiecârei
componente ˆın parte.
9.4.3 Folosirea adaptorilor ¸si a claselor anonime
Am vazut c˘a o clas˘a care trateaz˘a evenimente de un anumit tip trebuie s˘a im-
plementeze interfat¸a corespunz˘atoare acelui tip. Aceastaˆınseamn˘a c˘a trebuie
s˘a implementeze obligatoriu toate metodele definite de acea interfat¸˘a, chiar
dac˘a nu specific˘a nici un cod pentru unele dintre ele. Sunt ˆıns˘a situat¸ii când
acest lucru poate deveni sup˘arator, mai ales atunci când nu ne intereseaz˘a
decât o singura metod˘a a interfet¸ei.
Un exemplu sugestiv este urm˘atorul: o fereastr˘a care nu are specificat cod
pentru tratarea evenimentelor sale nu poate fi ˆınchis˘a cu butonul standard

marcat cu ’x’ din colt¸ul dreapta sus ¸si nici cu combinat¸ia de taste Alt+F4.
Pentru a realiza acest lucru trebuie interceptat evenimentul de ˆınchidere a
ferestrei ˆın metoda windoClosing ¸si apelat˘a metoda dispose de ˆınchidere
a ferestrei, sau System.exit pentru terminarea programului, ˆın cazul când
este vorba de fereastra principal˘a a aplicat¸iei. Aceasta ˆınseamn˘a c˘a trebuie
s˘a implement˘am interfat¸a WindowListener care are nu mai put¸in de ¸sapte
metode.
Listing 9.11: Implementarea interfet¸ei WindowListener
import java.awt .*;
class Fereastra extends Frame implements WindowListener {
super(titlu);
this. addWindowListener (this);
}
// Metodele interfetei WindowListener
public void windowOpened(WindowEvent e) {}
public void windowClosing(WindowEvent e) {
// Terminare program
System.exit (0);
}
public void windowClosed(WindowEvent e) {}
public void windowIconified (WindowEvent e) {}
public void windowDeiconified (WindowEvent e) {}
public void windowActivated (WindowEvent e) {}
public void windowDeactivated (WindowEvent e) {}
}
public class TestWindowListener {
Fereastra f = new Fereastra("Test WindowListener");
f.show ();
}
}
Observat¸i c˘a trebuie s˘a implement˘am toate metodele interfet¸ei, chiar dac˘a
nu scriem nici un cod pentru unele dintre ele. Singura metod˘a care ne intere-
seaz˘a este windowClosing, ˆın care specific˘am ce trebuie f˘acut atunci când
utilizatorul doreste s˘a ˆınchid˘a fereastra. Pentru a evita scrierea inutil˘a a

acestor metode, exist˘a o serie de clase care implementeaz˘a interfet¸ele de tip
”listener” f˘ar˘a a specifica nici un cod pentru metodele lor. Aceste clase se
numesc adaptori.
Un adaptor este o clas˘a abstract˘a care implementeaz˘a o anumit˘a interfat¸˘a
f˘ar˘a a specifica cod nici unei metode a interfet¸ei.
Scopul unei astfel de clase este ca la crearea unui ”ascult˘ator” de eveni-
mente, ˆın loc s˘a implement˘a o anumit˘a interfat¸˘a ¸si implicit toate metodele
sale, s˘a extindem adaptorul corespunz˘ator interfet¸ei respective (dac˘a are!)
¸si s˘a supradefinim doar metodele care ne intereseaz˘a (cele ˆın care vrem s˘a
scriem o anumit˘a secvent¸˘a de cod).
De exemplu, adaptorul interfet¸ei WindowListener este WindowAdapter
iar folosirea acestuia este dat˘a ˆın exemplul de mai jos:
Listing 9.12: Extinderea clasei WindowAdapter
import java.awt .*;
super(titlu);
this. addWindowListener (new Ascultator ());
}
}
class Ascultator extends WindowAdapter {
// Suprdefinim metodele care ne intereseaza
System.exit (0);
}
}
public class TestWindowAdapter {
Fereastra f = new Fereastra("Test WindowAdapter");
f.show ();
}
}
Avantajul clar al acestei modalit˘at¸i de tratare a evenimentelor este re-
ducerea codului programului, acesta devenind mult mai lizibil. Ins˘a exist˘a ¸si
dou˘a dezavantaje majore. Dup˘a cum at¸i observat fat¸˘ade exemplul anterior,

clasa Fereastra nu poate extinde WindowAdapter deoarece ea extinde deja
clasa Frame ¸si din acest motiv am construit o nou˘a clas˘a numit˘a Ascultator.
Vom vedea ˆıns˘a c˘a acest dezavantaj poate fi eliminat prin folosirea unei clase
anonime.
Un alt dezavantaj este c˘a orice gre¸seal˘a de sintax˘a ˆın declararea unei metode
a interfet¸ei nu va produce o eroare de compilare dar nici nu va supradefini
metoda interfet¸ei ci, pur ¸si simplu, va crea o metod˘a a clasei respective.
class Ascultator extends WindowAdapter {
// In loc de windowClosing scriem WindowClosing
// Nu supradefinim vreo metoda a clasei WindowAdapter
// Nu da nici o eroare
// Nu face nimic !
public void WindowClosing(WindowEvent e) {
System.exit(0);
}
}
In tabelul de mai jos sunt dat¸i tot¸i adaptorii interfet¸elor de tip ”listener”
- se oberv˘a c˘a o interfat¸˘a XXXListener are un adaptor de tipul XXXAdapter.
Interfet¸ele care nu au un adaptor sunt cele care definesc o singur˘a metod˘a ¸si
prin urmare crearea unei clase adaptor nu ˆısi are rostul.
Interfat¸a Adaptor
ActionListener nu are
AdjustemnrListener nu are
ComponentListener ComponentAdapter
ContainerListener ContainerAdapter
FocusListener FocusAdapter
ItemListener nu are
KeyListener KeyAdapter
MouseListener MouseAdapter
MouseMotionListener MouseMotionAdapter
TextListener nu are
WindowListener WindowAdapter
S¸tim c˘a o clas˘a intern˘a este o clas˘a declarat˘a ˆın cadrul altei clase, iar
clasele anonime sunt clase interne folosite pentru instant¸ierea unui singur
obiect de un anumit tip. Un exemplu tipic de folosire a lor este instant¸ierea

adaptorilor direct ˆın corpul unei clase care cont¸ine componente ale c˘aror
evenimente trebuie tratate.
Listing 9.13: Folosirea adaptorilor ¸si a claselor anonime
import java.awt .*;
super(titlu);
setSize (400, 400);
this. addWindowListener (new WindowAdapter () {
// Terminam aplicatia
System.exit (0);
}
});
final Label label = new Label("", Label.CENTER);
label.setBackground(Color.yellow);
add(label , BorderLayout.NORTH);
this. addMouseListener (new MouseAdapter () {
public void mouseClicked(MouseEvent e) {
// Desenam un cerc la fiecare click de mouse
label.setText("Click ... ");
Graphics g = Fereastra.this.getGraphics ();
g.setColor(Color.blue);
int raza = (int)(Math.random () * 50);
g.fillOval(e.getX (), e.getY (), raza , raza);
}
});
this. addMouseMotionListener (new MouseMotionAdapter () {
public void mouseMoved(MouseEvent e) {
// Desenam un punct la coordonatele mouse -ului
Graphics g = Fereastra.this.getGraphics ();
g.drawOval(e.getX (), e.getY (), 1, 1);
}
});

this.addKeyListener (new KeyAdapter () {
public void keyTyped(KeyEvent e) {
// Afisam caracterul tastat
label.setText("Ati tastat: " + e.getKeyChar () + "");
}
});
}
}
public class TestAdapters {
Fereastra f = new Fereastra("Test adaptori");
f.show ();
}
}
9.5 Folosirea ferestrelor
Dup˘a cum am v˘azut suprafet¸ele de afi¸sare ale componentelor sunt extensii
ale clasei Container. O categorie aparte a acestor containere o reprezint˘a
ferestrele. Acestea sunt descrise de clase derivate din Window, cele mai
utilizate fiind Frame ¸si Dialog.
O aplicat¸ie Java cu intefat¸˘a grafic˘a va fi format˘a din una sau mai multe
ferestre, una dintre ele fiind numit˘a fereastra principal˘a.
9.5.1 Clasa Window
Clasa Window este rar utilizat˘a ˆın mod direct deoarece permite doar crearea
unor ferestre care nu au chenar ¸si nici bar˘a de meniuri. Este util˘a atunci
când dorim s˘a afi¸sam ferestre care nu interact¸ioneaz˘a cu utilizatorul ci doar
ofer˘a anumite informat¸ii.
Metodele mai importante ale clasei Window, care sunt de altfel mo¸stenite
de toate subclasele sale, sunt date de mai jos:
• show - face vizibil˘a fereastra. Implicit, o fereastr˘a nou creat˘a nu este
vizibil˘a;
• hide - face fereastra invizibil˘a f˘ar˘a a o distruge ˆıns˘a; pentru a redeveni
vizibila se poate apela metoda show;

9.5. FOLOSIREA FERESTRELOR 233
• isShowing - testeaz˘a dac˘a fereastra este vizibil˘a sau nu;
• dispose - ˆınchide) fereastra ¸si ¸si elibereaz˘a toate resursele acesteia;
• pack - redimensioneaz˘a automat fereastra la o suprafat¸a optim˘a care
s˘a cuprind˘a toate componentele sale; trebuie apelat˘a ˆın general dup˘a
ad˘augarea tuturor componentelor pe suprafat¸a ferestrei.
• getFocusOwner - returneaz˘a componenta ferestrei care are focus-ul
(dac˘a fereastra este activ˘a).
9.5.2 Clasa Frame
Este derivat˘a a clasei Window ¸si este folosit˘a pentru crearea de ferestre inde-
pendente ¸si funct¸ionale, eventual continând o bar˘a de meniuri. Orice aplicat¸ie
cu interfat¸˘a grafic˘a contt¸ine cel put¸in o fereastr˘a, cea mai important˘a fiind
numit˘a ¸si fereastra principal˘a.
Constructorii uzuali ai clasei Frame permit crearea unei ferestre cu sau
f˘ar˘a titlu, init¸ial invizibil˘a. Pentru ca o fereastr˘a s˘a devin˘a vizibil˘a se va
apela metoda show definit˘a ˆın superclasa Window.
import java.awt.*;
public class TestFrame {
Frame f = new Frame("Titlul ferestrei");
f.show();
}
}
Crearea ferestrelor prin instant¸ierea direct˘a a obiectelor de tip Frame este
mai put¸in folosit˘a. De obicei, ferestrele unui program vor fi definite ˆın clase
separate care extind clasa Frame, ca ˆın exemplul de mai jos:
import java.awt.*;
class Fereastra extends Frame{
// Constructorul
super(titlu);
...
}

}
Fereastra f = new Fereastra("Titlul ferestrei");
f.show();
}
}
Gestionarul de pozit¸ionare implicit al clasei Frame este BorderLayout.
Din acest motiv, ˆın momentul ˆın care fereastra este creat˘a dar nici o compo-
nent˘a grafic˘a nu este ad˘augat˘a, suprafat¸a de afi¸sare a feretrei va fi determi-
nat˘a automota de gestionarul de pozitt¸ionare ¸si va oferi doar spat¸iul necesar
afi¸s˘arii barei ferestrei ¸si grupului de butoane pentru minimizare, maximizare
¸si ˆınchidere. Acela¸si efect ˆıl vom obt¸ine dac˘a o redimenionam ¸si apel˘am apoi
metoda pack care determin˘a dimeniunea suprafet¸ei de afi¸sare ˆın funct¸ie de
componentele ad˘augate.
Se observ˘a de asemenea c˘a butonul deˆınchidere a ferestrei nu este funct¸ional.
Tratarea evenimentelor ferestrei se face prin implementarea interfet¸ei WindowListener
sau, mai uzual, prin folosirea unui adaptor de tip WindowAdapter.
Structura general˘a a unei ferestre este descris˘a de clasa Fereastra din
Listing 9.14: Structura general˘a a unei ferestre
import java.awt .*;
// Constructorul
super(titlu);
// Tratam evenimentul de inchidere a ferestrei
dispose (); // inchidem fereastra
// sau terminam aplicatia
System.exit (0);
}
});

// Eventual , schimbam gestionarul de pozitionare
// Adaugam componentele pe suprafata ferestrei
Button exit = new Button("Exit");
add(exit);
// Facem inregistrarea claselor listener
exit. addActionListener (this);
// Stabilim dimensiunile
pack (); // implicit
//sau explicit
// setSize (200, 200);
}
// Implementam metodele interfetelor de tip listener
System.exit (0);
}
}
// Cream fereastra
Fereastra f = new Fereastra("O fereastra");
// O facem vizibila
f.show ();
}
}
Pe lˆang˘a metodele mo¸stenite din clasa Window, exist˘a o serie de metode
speciﬁce clasei Frame. Dintre cele mai folosite amintim:
• getFrames - metod˘a static˘a ce returneaz˘a lista tuturor ferestrelor de-
schise ale unei aplicat¸ii;
• setIconImage - seteaz˘a iconit¸a ferestrei;
• setMenuBar - seteaz˘a bara de meniuri a ferestrei (vezi ”Folosirea me-
niurilor”);
• setTitle - seteaz˘a titlul ferestrei;

• setResizable - stabile¸ste dac˘a fereastra poate fi redimenionat˘a de uti-
lizator;
9.5.3 Clasa Dialog
Toate interfet¸ele grafice ofer˘a un tip special de ferestre destinate prelu˘arii
unor informat¸ii sau a unor date de la utilizator. Acestea se numesc ferestre
de dialog sau casete de dialog ¸si sunt implementate prin intermediul clasei
Dialog, subclas˘a direct˘a a clasei Window.
Diferent¸a major˘a dintre ferestrele de dialog ¸si ferestrele de tip Frame
const˘a ˆın faptul c˘a o fereastr˘a de dialog este dependent˘a de o alt˘a fereastra
(normal˘a sau tot fereastr˘a de dialog), numit˘a ¸si fereastra p˘arinte. Cu alte
cuvinte, ferestrele de dialog nu au o existent¸˘a de sine st˘at˘atoare. Când fer-
eastra p˘arinte este distrus˘a sunt distruse ¸si ferestrele sale de dialog, când este
minimizat˘a ferestrele sale de dialog sunt f˘acute invizibile iar când este restau-
rat˘a acestea sunt aduse la starea ˆın care se g˘aseau ˆın momentul minimiz˘arii
ferestrei p˘arinte.
Ferestrele de dialog pot fi de dou˘a tipuri:
• modale: care blocheaz˘a accesul la fereastra parinte ˆın momentul de-
schiderii lor, cum ar fi ferestrele de introducere a unor date, de alegere
a unui fi¸sier, de selectare a unei opt¸iuni, mesaje de avertizare, etc;
• nemodale: care nu blocheaz˘a fluxul de intrare c˘atre fereastra p˘arinte
- de exemplu, dialogul de c˘autare a unui cuvânt ˆıntr-un fi¸sier, etc.
Implicit, o fereastr˘a de dialog este nemodal˘a ¸si invizibil˘a, ˆıns˘a exist˘a con-
structori care s˘a specifice ¸si ace¸sti parametri. Constructorii clasei Dialog
sunt:
Dialog(Frame parinte)
Dialog(Frame parinte, String titlu)
Dialog(Frame parinte, String titlu, boolean modala)
Dialog(Frame parinte, boolean modala)
Dialog(Dialog parinte)
Dialog(Dialog parinte, String titlu)
Dialog(Dialog parinte, String titlu, boolean modala)

Parametrul ”p˘arinte” reprezint˘a referint¸a la fereastra p˘arinte, ”titlu”
reprezint˘a titlul ferestrei iar prin argumentul ”modal˘a” specific˘am dac˘a fer-
eastra de dialog creat˘a va fi modal˘a (true) sau nemodal˘a (false - valoarea
implicit˘a).
Crearea unei ferestre de dialog este relativ simpla ¸si se realizeaz˘a prin
derivarea clasei Dialog. Comunicarea dintre fereastra de dialog ¸si fereastra
sa p˘arinte, pentru ca aceasta din urm˘a s˘a poat˘a folosi datele introduse (sau
opt¸iunea specificata) ˆın caseta de dialog, se poate realiza folosind una din
urm˘atoarele abord˘ari generale:
• obiectul care reprezint˘a dialogul poate s˘a trateze evenimentele generate
de componentele de pe suprafat¸a s˘a ¸si s˘a seteze valorile unor variabile
accesibile ale ferestrei p˘arinteˆın momentulˆın care dialogul esteˆıncheiat;
• obiectul care creeaz˘a dialogul (fereastra p˘arinte) s˘a se ˆınregistreze ca
ascult˘ator al evenimentelor de la butoanele care determin˘a ˆıncheierea
dialogului, iar fereastra de dialog s˘a ofere metode publice prin care
datele introduse s˘a fie preluate din exterior;
S˘a cre˘am, de exemplu, o fereastr˘a de dialog modal˘a pentru introducerea
unui ¸sir de caractere. Fereastra principal˘a a aplicatiei va fi p˘arintele casetei
de dialog, va primi ¸sirul de caractere introdus ¸si ˆısi va modifica titlul ca fiind
acesta. Deschiderea ferestrei de dialog se va face la ap˘asarea unui buton al
ferestrei principale numit ”Schimba titlul”. Cele dou˘a ferestre vor ar˘ata ca
ˆın imaginile de mai jos:
Fereastra principal˘a Fereastra de dialog
Listing 9.15: Folosirea unei ferestre de dialog
import java.awt .*;
// Fereastra principala
class FerPrinc extends Frame implements ActionListener{

public FerPrinc(String titlu) {
super(titlu);
System.exit (0);
}
});
setSize (300, 80);
Button b = new Button("Schimba titlul");
add(b);
b. addActionListener (this);
}
FerDialog d = new FerDialog(this , "Dati titlul", true);
String titlu = d.raspuns;
if (titlu == null)
return;
setTitle(titlu);
}
}
// Fereastra de dialog
class FerDialog extends Dialog implements ActionListener {
public String raspuns = null;
private TextField text;
private Button ok , cancel;
public FerDialog(Frame parinte , String titlu , boolean
modala) {
super(parinte , titlu , modala);
raspuns = null;
dispose ();
}
});
text = new TextField("", 30);
add(text , BorderLayout.CENTER);
Panel panel = new Panel ();
ok = new Button("OK");

cancel = new Button("Cancel");
panel.add(ok);
panel.add(cancel);
add(panel , BorderLayout.SOUTH);
pack ();
text. addActionListener (this);
ok. addActionListener (this);
cancel. addActionListener (this);
show ();
}
Object sursa = e.getSource ();
if (sursa == ok || sursa == text)
raspuns = text.getText ();
else
raspuns = null;
dispose ();
}
}
// Clasa principala
public class TestDialog {
FerPrinc f = new FerPrinc("Fereastra principala");
f.show ();
}
}
9.5.4 Clasa FileDialog
Pachetul java.awt pune la dispozitie ¸si un tip de fereastr˘a de dialog folosit˘a
pentru selectarea unui nume de fi¸sier ˆın vederea ˆınc˘arc˘arii sau salv˘arii unui
fi¸sier: clasa FileDialog, derivat˘a din Dialog. Instant¸ele acestei clase au un
comportament comun dialogurilor de acest tip de pe majoritatea platformelor
de lucru, dar forma ˆın care vor fi afi¸sate este specific˘a platformei pe care
ruleaz˘a aplicat¸ia.
Constructorii clasei sunt:
FileDialog(Frame parinte)

FileDialog(Frame parinte, String titlu)
FileDialog(Frame parinte, String titlu, boolean mod)
Parametrul ”p˘arinte” reprezint˘a referint¸a ferestrei p˘arinte, ”titlu” reprezint˘a
titlul ferestrei iar prin argumentul ”mod” specific˘am dac˘a ˆınc˘arc˘am sau
salv˘am un fi¸sier; valorile pe care le poate lua acest argument sunt:
• FileDialog.LOAD - pentru ˆınc˘arcare, respectiv
• FileDialog.SAVE - pentru salvare.
// Dialog pentru incarcarea unui fisier
new FileDialog(parinte, "Alegere fisier", FileDialog.LOAD);
// Dialog pentru salvarea unui fisier
new FileDialog(parinte, "Salvare fisier", FileDialog.SAVE);
La crearea unui obiect FileDialog acesta nu este implicit vizibil. Dac˘a
afi¸sarea sa se face cu show, caseta de dialog va fi modal˘a. Dac˘a afi¸sarea
se face cu setVisible(true), atunci va fi nemodal˘a. Dup˘a selectarea unui
fi¸sier ea va fi facut˘a automat invizibil˘a.
Pe lâng˘a metodele mo¸stenite de la superclasa Dialog clasa FileDialog
mai cont¸ine metode pentru obt¸inerea numelui fi¸sierului sau directorului se-
lectat getFile, getDirectory, pentru stabilirea unui criteriu de filtrare
setFilenameFilter, etc.
S˘a consider˘am un exempluˆın care vom alege, prin intermediul unui obiect
FileDialog, un fi¸sier cu extensia ”java”. Directorul init¸ial este directorul
curent, iar numele implicit este TestFileDialog.java. Numele fi¸sierului
ales va fi afi¸sat la consol˘a.
Listing 9.16: Folosirea unei ferestre de dialog
import java.awt .*;
import java.io.*;
class FerPrinc extends Frame implements ActionListener{
public FerPrinc(String titlu) {
super(titlu);

System.exit (0);
}
});
Button b = new Button("Alege fisier");
add(b, BorderLayout.CENTER);
pack ();
}
FileDialog fd = new FileDialog(this , "Alegeti un fisier",
FileDialog.LOAD);
// Stabilim directorul curent
fd.setDirectory(".");
// Stabilim numele implicit
fd.setFile(" TestFileDialog .java");
// Specificam filtrul
fd. setFilenameFilter (new FilenameFilter () {
public boolean accept(File dir , String numeFis) {
return (numeFis.endsWith(".java"));
}
});
// Afisam fereastra de dialog (modala)
fd.show ();
System.out.println("Fisierul ales este:" + fd.getFile ());
}
}
public class TestFileDialog {
FerPrinc f = new FerPrinc("Fereastra principala");
f.show ();
}
}
Clasa FileDialog este folosit˘a mai rar deoarece ˆın Swing exist˘a clasa
JFileChooser care ofer˘a mai multe facilit˘at¸i ¸si prin urmare va constitui
prima opt¸iune ˆıntr-o aplicat¸ie cu intefat¸˘a graﬁc˘a.

9.6 Folosirea meniurilor
Spre deosebire de celelalte obiecte grafice care deriv˘a din clasa Component,
componentele unui meniu reprezint˘a instant¸e ale unor clase derivate din su-
perclasa abstract˘a MenuComponent. Aceast˘a except¸ie este facut˘a deoarece
unele platforme grafice limiteaz˘a capabilit˘at¸ile unui meniu.
Meniurile pot fi grupate ˆın dou˘a categorii:
• Meniuri fixe (vizibile permanent): sunt grupateˆıntr-o bar˘a de meniuri
ce cont¸ine câte un meniu pentru fiecare intrare a sa. La rândul lor,
aceste meniuri cont¸in articole ce pot fi selectate, comutatoare sau alte
meniuri (submeniuri). O fereastr˘a poate avea un singur meniu fix.
• Meniuri de context (popup): sunt meniuri invizbile asociate unei
ferestre ¸si care se activeaz˘a uzual prin ap˘asarea butonului drept al
mouse-ului. O alt˘a diferent¸˘a fat¸˘a de meniurile fixe const˘a ˆın faptul
c˘a meniurile de context nu sunt grupate ˆıntr-o bar˘a de meniuri.
In figura de mai jos este pus˘a ˆın evident¸˘a alc˘atuirea unui meniu fix:
Exemplul de mai sus cont¸ine o bar˘a de meniuri format˘a din dou˘a meniuri
principale File ¸si Edit. Meniul Edit cont¸ine la rândul lui alt meniu (submeniu)
Options, articolul Undo ¸si dou˘a comutatoare Bold ¸si Italic. Prin abuz de
limbaj, vom referi uneori bara de meniuri a unei ferestre ca fiind meniul
ferestrei.
In modelul AWT obiectele care reprezint˘a bare de meniuri sunt reprezen-
tate ca instant¸e al clasei MenuBar. Un obiect de tip MenuBar cont¸ine obiecte
de tip Menu, care sunt de fapt meniurile derulante propriu-zise. La rândul
lor, acestea pot cont¸ine obiecte de tip MenuItem, CheckBoxMenuItem,
dar ¸si alte obiecte de tip Menu (submeniuri).

9.6. FOLOSIREA MENIURILOR 243
Pentru a putea cont¸ine un meniu, o component˘a trebuie s˘a implementeze
interfat¸a MenuContainer. Cel mai adesea, meniurile sunt ata¸sate fere-
strelor, mai precis obiectelor de tip Frame, acestea implementând interfat¸˘a
MenuContainer. Ata¸sarea unei bare de meniuri la o fereastr˘a se face prin
metoda addMenuBar a clasei Frame.
9.6.1 Ierarhia claselor ce descriu meniuri
S˘a vedem ˆın continuare care este ierarhia claselor folosite ˆın lucrul cu meniuri
¸si s˘a analiz˘am pe rând aceste clase:
Clasa MenuComponent este o clasa abstract˘a din care sunt extinse
toate celelalte clase folosite la crearea de meniuri, fiind similar˘a celeilalte
superclase abstracte Component. MenuComponent cont¸ine metode cu carac-
ter general, dintre care amintim getName, setName, getFont, setFont,
cu sintaxa ¸si semnificat¸iile uzuale.
Clasa MenuBar permite crearea barelor de meniuri asociate unei ferestre
cadru de tip Frame, adaptând conceptul de bar˘a de meniuri la platforma
curent˘a de lucru. Dup˘a cum am mai spus, pentru a lega bara de meniuri la
o anumit˘a fereastra trebuie apelat˘a metoda setMenuBar din clasa Frame.
// Crearea barei de meniuri
MenuBar mb = new MenuBar();

// Adaugarea meniurilor derulante la bara de meniuri
...
// Atasarea barei de meniuri la o fereastra
Frame f = new Frame("Fereastra cu meniu");
f.addMenuBar(mb);
Orice articol al unui meniu trebuie s˘a fie o instant¸a a clasei Menu-
Item. Obiectele acestei clase descriu a¸sadar opt¸iunile individuale ale me-
niurilor derulante, cum sunt ”Open”, ”Close”, ”Exit”, etc. O instant¸˘a a
clasei MenuItem reprezint˘a de fapt un buton sau un comutator, cu o anumit˘a
etichet˘a care va ap˘area ˆın meniu, ˆınsot¸it˘a eventual de un accelerator (obiect
de tip MenuShortcut) ce reprezint˘a combinat¸ia de taste cu care articolul
poate fi apelat rapid (vezi ”Acceleratori”).
Clasa Menu permite crearea unui meniu derulant ˆıntr-o bar˘a de meniuri.
Opt¸ional, un meniu poate fi declarat ca fiind tear-off, ceea ce ˆınseamn˘a c˘a
poate fi deschis ¸si deplasat cu mouse-ul (dragged) ˆıntr-o alt˘a pozit¸ie decât
cea original˘a (”rupt” din pozit¸ia sa). Acest mecanism este dependent de
platform˘a ¸si poate fi ignorat pe unele dintre ele. Fiecare meniu are o etichet˘a,
care este de fapt numele s˘au ce va fi afi¸sat pe bara de meniuri. Articolele
dintr-un meniu trebuie s˘a apart¸in˘a clasei MenuItem, ceea ce ˆınseamn˘a c˘a pot
fi instant¸e ale uneia din clasele MenuItem, Menu sau CheckboxMenuItem.
Clasa CheckboxMenuItem implementeaz˘a ˆıntr-un meniu articole de
tip comutator - care au dou˘a st˘ari logice (validat/nevalidat), act¸ionarea ar-
ticolului determinând trecerea sa dintr-o stare ˆın alta. La validarea unui
comutator ˆın dreptul etichetei sale va fi afi¸sat un simbol grafic care indic˘a
acest lucru; la invalidarea sa, simbolul grafic respectiv va disp˘area. Clasa
CheckboxMenuItem are aceea¸si funct¸ionalitate cu cea a casetelor de validare
de tip Checkbox, ambele implementând interfat¸a ItemSelectable.

S˘a vedem ˆın continuare cum ar ar˘ata un program care construie¸ste un
meniu ca ˆın ﬁgura prezentat˘a anterior:
Listing 9.17: Crearea unui meniu
import java.awt .*;
public class TestMenu {
Frame f = new Frame("Test Menu");
MenuBar mb = new MenuBar ();
Menu fisier = new Menu("File");
fisier.add(new MenuItem("Open"));
fisier.add(new MenuItem("Close"));
fisier.addSeparator ();
fisier.add(new MenuItem("Exit"));
Menu optiuni = new Menu("Options");
optiuni.add(new MenuItem("Copy"));
optiuni.add(new MenuItem("Cut"));
optiuni.add(new MenuItem("Paste"));
Menu editare = new Menu("Edit");
editare.add(new MenuItem("Undo"));
editare.add(optiuni);
editare.addSeparator ();
editare.add(new CheckboxMenuItem ("Bold"));
editare.add(new CheckboxMenuItem ("Italic"));
mb.add(fisier);
mb.add(editare);
f.setMenuBar(mb);
f.setSize (200, 100);
f.show ();
}
}

9.6.2 Tratarea evenimentelor generate de meniuri
La alegerea unei opt¸iuni dintr-un meniu se genereaz˘a fie un eveniment de tip
ActionEvent dac˘a articolul respectiv este de tip MenuItem, fie ItemEvent
pentru comutatoarele CheckboxMenuItem. A¸sadar, pentru a activa opt¸iunile
unui meniu trebuie implementate interfat¸ele ActionListener sau/¸si Item-
Listener ˆın cadrul obiectelor care trebuie s˘a specifice codul ce va fi executat
la alegerea unei opt¸iuni ¸si implementate metodele actionPerformed, respec-
tiv itemStatChanged. Fiec˘arui meniu ˆıi putem asocia un obiect receptor
diferit, ceea ce u¸sureaz˘a munca ˆın cazul ˆın care ierarhia de meniuri este com-
plex˘a. Pentru a realiza leg˘aturaˆıntre obiectul meniu ¸si obiectul de tip listener
trebuie s˘a adaug˘am receptorul ˆın lista de ascult˘atori a meniului respectiv,
ˆıntocmai ca pe orice component˘a, folosind metodele addActionListener,
respectiv addItemListener.
A¸sadar, tratarea evenimentelor generate de obiecte de tip MenuItem este
identic˘a cu tratarea butoanelor, ceea ce face posibil ca unui buton de pe
suprafat¸a de afi¸sare s˘a ˆıi corespund˘a o opt¸iune dintr-un meniu, ambele cu
acela¸si nume, tratarea evenimentului corespunz˘ator ap˘asarii butonului, sau
alegerii opt¸iunii, f˘acându-se o singur˘a dat˘a ˆıntr-o clas˘a care este ˆınregistrat˘a
ca receptor atât la buton cât ¸si la meniu.
Obiectele de tip CheckboxMenuItem tip se g˘asesc ˆıntr-o categorie comun˘a
cu List, Choice, CheckBox, toate implementând interfat¸a ItemSelectable
¸si deci tratarea lor va fi f˘acut˘a la fel. Tipul de operatie selectare / deselectare
este codificatˆın evenimentul generat de câmpurile statice ItemEvent.SELECTED
¸si ItemEvent.DESELECTED.
Listing 9.18: Tratarea evenimentelor unui meniu
import java.awt .*;
public class TestMenuEvent extends Frame
implements ActionListener , ItemListener {
public TestMenuEvent(String titlu) {
super(titlu);
MenuBar mb = new MenuBar ();
Menu test = new Menu("Test");
CheckboxMenuItem check = new CheckboxMenuItem ("Check me")
;

test.add(check);
test.addSeparator ();
test.add(new MenuItem("Exit"));
mb.add(test);
setMenuBar(mb);
Button btnExit = new Button("Exit");
add(btnExit , BorderLayout.SOUTH);
setSize (300, 200);
show ();
test. addActionListener (this);
check. addItemListener (this);
btnExit. addActionListener (this);
}
// Valabila si pentru meniu si pentru buton
String command = e. getActionCommand ();
if (command.equals("Exit"))
System.exit (0);
}
public void itemStateChanged (ItemEvent e) {
if (e.getStateChange () == ItemEvent.SELECTED)
setTitle("Checked!");
else
setTitle("Not checked!");
}
TestMenuEvent f = new TestMenuEvent("Tratare evenimente
meniuri");
f.show ();
}
}
9.6.3 Meniuri de context (popup)
Au fost introduseˆıncepˆand cu AWT 1.1 ¸si sunt implementate prin intermediul
clasei PopupMenu, subclas˘a direct˘a a clasei Menu. Sunt meniuri invizibile
care sunt activate uzual prin ap˘asarea butonului drept al mouse-ului, ﬁind

afi¸sate la pozit¸ia la care se g˘asea mouse-ul ˆın momentul ap˘as˘arii butonului
s˘au drept. Metodele de ad˘augare a articolelor unui meniu de context sunt
mo¸stenite ˆıntocmai de la meniurile fixe.
PopupMenu popup = new PopupMenu("Options");
popup.add(new MenuItem("New"));
popup.add(new MenuItem("Edit"));
popup.addSeparator();
popup.add(new MenuItem("Exit"));
Afi¸sarea meniului de context se face prin metoda show:
popup.show(Component origine, int x, int y)
¸si este de obicei rezultatul ap˘asarii unui buton al mouse-ului, pentru a avea
acces rapid la meniu. Argumentul ”origine” reprezint˘a componenta fat¸˘a de
originile c˘areia se va calcula pozit¸ia de afi¸sare a meniului popup. De obicei,
reprezint˘a instant¸a ferestreiˆın care se va afi¸sa meniul. Deoarece interact¸iunea
cu mouse-ul este dependent˘a de platforma de lucru, exist˘a o metod˘a care
determin˘a dac˘a un eveniment de tip MouseEvent poate fi responsabil cu
deschiderea unui meniu de context. Aceasta este isPopupTrigger ¸si este
definit˘a ˆın clasa MouseEvent. Pozit¸ionarea ¸si afi¸sarea meniului este ˆıns˘a
responsabilitatea programatorului.
Meniurile de context nu se adaug˘a la un alt meniu (bar˘a sau sub-meniu)
ci se ata¸seaz˘a la o component˘a (de obicei la o fereastr˘a) prin metoda add
a acesteia. In cazul când avem mai multe meniuri popup pe care vrem s˘a
le folosim ˆıntr-o fereastr˘a, trebuie s˘a le definim pe toate ¸si, la un moment
dat, vom ad˘auga ferestrei meniul corespunz˘ator dup˘a care ˆıl vom face vizibil.
Dup˘a ˆınchiderea acestuia, vom ”rupe” leg˘atura ˆıntre fereastr˘a ¸si meniu prin
instruct¸iunea remove:
fereastra.add(popup1);
...
fereastra.remove(popup1);
fereastra.add(popup2);
In exemplul de mai jos, vom crea un meniu de contex pe careˆıl vom activa
la ap˘asarea butonului drept al mouse-ului pe suprafat¸a ferestrei principale.
Tratarea evenimentelor generate de un meniu popup se realizeaz˘a identic ca
pentru meniurile fixe.

Listing 9.19: Folosirea unui meniu de context (popup)
import java.awt .*;
class Fereastra extends Frame implements ActionListener{
// Definim meniul popup al ferestrei
private PopupMenu popup;
// Pozitia meniului va fi relativa la fereastra
private Component origin;
super(titlu);
origin = this;
System.exit (0);
}
});
public void mousePressed(MouseEvent e) {
if (e.isPopupTrigger ())
popup.show(origin , e.getX (), e.getY ());
}
public void mouseReleased(MouseEvent e) {
if (e.isPopupTrigger ())
popup.show(origin , e.getX (), e.getY ());
}
});
setSize (300, 300);
// Cream meniul popup
popup = new PopupMenu("Options");
popup.add(new MenuItem("New"));
popup.add(new MenuItem("Edit"));
popup.addSeparator ();
popup.add(new MenuItem("Exit"));
add(popup); // atasam meniul popup ferestrei
popup. addActionListener (this);
}
if (command.equals("Exit"))
System.exit (0);

}
}
public class TestPopupMenu {
Fereastra f = new Fereastra("PopupMenu");
f.show ();
}
}
9.6.4 Acceleratori (Clasa MenuShortcut)
Pentru articolele unui menu este posibil˘a specificarea unor combinat¸ii de
taste numite acceleratori (shortcuts) care s˘a permit˘a accesarea direct˘a, prin
intermediul tastaturii, a opt¸iunilor dintr-un meniu. Astfel, oric˘arui obiect
de tip MenuItem ˆıi poate fi asociat un obiect de tip accelerator, definit prin
intermediul clasei MenuShortcut. Singurele combinat¸ii de taste care pot
juca rolul acceleratorilor sunt: Ctrl + Tasta sau Ctrl + Shift + Tasta.
Atribuirea unui accelerator la un articol al unui meniu poate fi realizat˘a prin
constructorul obiectelor de tip MenuItem ˆın forma:
MenuItem(String eticheta, MenuShortcut accelerator), caˆın exemplele
de mai jos:
// Ctrl+O
new MenuItem("Open", new MenuShortcut(KeyEvent.VK_O));
// Ctrl+P
new MenuItem("Print", new MenuShortcut(’p’));
// Ctrl+Shift+P
new MenuItem("Preview", new MenuShortcut(’p’), true);
9.7 Folosirea componentelor AWT
In continuare vor fi date exemple de folosire ale componentelor AWT, ˆın care
s˘a fie puse ˆın evidentt¸˘a cât mai multe din particularit˘at¸ile acestora, precum
¸si modul de tratare a evenimentelor generate.

9.7. FOLOSIREA COMPONENTELOR AWT 251
9.7.1 Clasa Label
Un obiect de tip Label (etichet˘a) reprezint˘a o component˘a pentru plasarea
unui text pe o suprafat¸a de afi¸sare. O etichet˘a este format˘a dintr-o singur˘a
linie de text static ce nu poate fi modificat de c˘atre utilizator, dar poate fi
modificat din program.
Listing 9.20: Folosirea clasei Label
import java.awt .*;
public class TestLabel {
Frame f = new Frame("Label");
Label nord , sud , est , vest , centru;
nord = new Label("Nord", Label.CENTER);
nord.setForeground(Color.blue);
sud = new Label("Sud", Label.CENTER);
sud.setForeground(Color.red);
vest = new Label("Vest", Label.LEFT);
vest.setFont(new Font("Dialog", Font.ITALIC , 14));
est = new Label("Est", Label.RIGHT);
est.setFont(new Font("Dialog", Font.ITALIC , 14));
centru = new Label("Centru", Label.CENTER);
centru.setBackground(Color.yellow);
centru.setFont(new Font("Arial", Font.BOLD , 20));
f.add(nord , BorderLayout.NORTH);
f.add(sud , BorderLayout.SOUTH);
f.add(est , BorderLayout.EAST);
f.add(vest , BorderLayout.WEST);

f.add(centru , BorderLayout.CENTER);
f.pack ();
f.show ();
}
}
9.7.2 Clasa Button
Un obiect de tip Button reprezint˘a o component˘a pentru plasarea unui bu-
ton etichetat pe o suprafat¸a de aﬁ¸sare. Textul etichetei este format dintr-o
singur˘a linie.
Listing 9.21: Folosirea clasei Button
import java.awt .*;
class Fereastra extends Frame implements ActionListener{
super(titlu);
System.exit (0);
}
});
setLayout(null);
setSize (200, 120);
b1.setBounds (30, 30, 50, 70);
b1.setFont(new Font("Arial", Font.BOLD , 14));

b1.setBackground(Color.orange);
add(b1);
b2.setBounds (100, 30, 70, 50);
b2.setForeground(Color.blue);
add(b2);
b1. addActionListener (this);
b2. addActionListener (this);
}
System.out.println(e);
if (command.equals("OK"))
setTitle("Confirmare!");
else
if (command.equals("Cancel"))
setTitle("Anulare!");
}
}
public class TestButton {
Fereastra f = new Fereastra("Button");
f.show ();
}
}
9.7.3 Clasa Checkbox
Un obiect de tip Checkbox (comutator) reprezint˘a o component˘a care se
poate g˘asi ˆın dou˘a st˘ari: ”selectat˘a” sau ”neselectat˘a” (on/oﬀ). Act¸iunea
utilizatorului asupra unui comutator ˆıl trece pe acesta ˆın starea complemen-
tar˘a celei ˆın care se g˘asea. Este folosit pentru a prelua o anumit˘a opt¸iune de
la utilizator.

Listing 9.22: Folosirea clasei Checkbox
import java.awt .*;
class Fereastra extends Frame implements ItemListener {
private Label label1 , label2;
private Checkbox cbx1 , cbx2 , cbx3;
super(titlu);
System.exit (0);
}
});
setLayout(new GridLayout (5, 1));
label1 = new Label("Ingrediente Pizza:", Label.CENTER);
label1.setBackground(Color.orange);
label2 = new Label("");
label2.setBackground(Color.lightGray);
cbx1 = new Checkbox("cascaval");
cbx2 = new Checkbox("sunca");
cbx3 = new Checkbox("ardei");
add(label1);
add(label2);
add(cbx1);
add(cbx2);
add(cbx3);

setSize (200, 200);
cbx1. addItemListener (this);
}
// Metoda interfetei ItemListener
StringBuffer ingrediente = new StringBuffer ();
if (cbx1.getState () == true)
ingrediente.append(" cascaval ");
ingrediente.append(" sunca ");
ingrediente.append(" ardei ");
label2.setText(ingrediente.toString ());
}
}
public class TestCheckbox {
Fereastra f = new Fereastra("Checkbox");
f.show ();
}
}
9.7.4 Clasa CheckboxGroup
Un obiect de tip CheckboxGroup deﬁne¸ste un grup de comutatoare din care
doar unul poate ﬁ selectat. Uzual, aceste componente se mai numesc bu-
toane radio. Aceast˘a clas˘a nu este derivat˘a din Component, oferind doar o
modalitate de grupare a componentelor de tip Checkbox.

Listing 9.23: Folosirea clasei CheckboxGroup
import java.awt .*;
private Label label1 , label2;
private Checkbox cbx1 , cbx2 , cbx3;
private CheckboxGroup cbg;
super(titlu);
System.exit (0);
}
});
label1 = new Label("Alegeti postul TV", Label.CENTER);
label1.setBackground(Color.orange);
label2 = new Label("", Label.CENTER);
label2.setBackground(Color.lightGray);
cbg = new CheckboxGroup ();
cbx1 = new Checkbox("HBO", cbg , false);
cbx2 = new Checkbox("Discovery", cbg , false);
cbx3 = new Checkbox("MTV", cbg , false);
add(label1);
add(label2);
add(cbx1);

add(cbx2);
add(cbx3);
setSize (200, 200);
}
Checkbox cbx = cbg. getSelectedCheckbox ();
if (cbx != null)
label2.setText(cbx.getLabel ());
}
}
public class TestCheckboxGroup {
Fereastra f = new Fereastra("CheckboxGroup");
f.show ();
}
}
9.7.5 Clasa Choice
Un obiect de tip Choice deﬁne¸ste o list˘a de opt¸iuni din care utilizatorul
poate selecta una singur˘a. La un moment dat, din ˆıntreaga list˘a doar o sin-
gur˘a opt¸iune este vizibil˘a, cea selectat˘a ˆın momentul curent. O component˘a
Choice este ˆınsot¸it˘a de un buton etichetat cu o sageat˘a vertical˘a la ap˘asarea
c˘aruia este aﬁ¸sat˘a ˆıntreaga sa list˘a de elemente, pentru ca utilizatorul s˘a
poat˘a selecta o anumit˘a opt¸iune.

Listing 9.24: Folosirea clasei Choice
import java.awt .*;
private Label label;
private Choice culori;
super(titlu);
System.exit (0);
}
});
label = new Label("Alegeti culoarea");
label.setBackground(Color.red);
culori = new Choice ();
culori.add("Rosu");
culori.add("Verde");
culori.add("Albastru");
culori.select("Rosu");
add(label);
add(culori);
setSize (200, 100);
culori. addItemListener (this);
}
switch (culori. getSelectedIndex ()) {
case 0:
break;
case 1:
label.setBackground(Color.green);
break;
case 2:
label.setBackground(Color.blue);

}
}
}
public class TestChoice {
Fereastra f = new Fereastra("Choice");
f.show ();
}
}
9.7.6 Clasa List
Un obiect de tip List define¸ste o list˘a de opt¸iuni care poate fi setat˘a astfel
ˆıncât utilizatorul s˘a poat˘a selecta o singur˘a opt¸iune sau mai multe. Toate
elementele listei sunt vizibile ˆın limita dimensiunilor grafice ale componentei.
Listing 9.25: Folosirea clasei List
import java.awt .*;
private Label label;
private List culori;
super(titlu);

System.exit (0);
}
});
label = new Label("Alegeti culoarea", Label.CENTER);
culori = new List (3);
culori.add("Rosu");
culori.add("Verde");
culori.add("Albastru");
culori.select (3);
add(label);
add(culori);
setSize (200, 200);
culori. addItemListener (this);
}
switch (culori. getSelectedIndex ()) {
case 0:
break;
case 1:
label.setBackground(Color.green);
break;
case 2:
label.setBackground(Color.blue);
}
}
}
public class TestList {
Fereastra f = new Fereastra("List");
f.show ();
}
}

9.7.7 Clasa ScrollBar
Un obiect de tip Scrollbar deﬁne¸ste o bar˘a de deﬁlare pe vertical˘a sau
orizontal˘a. Este util˘a pentru punerea la dispozit¸ia utilizatorului a unei
modalit˘at¸i sugestive de a alege o anumit˘a valoare dintr-un interval.
Listing 9.26: Folosirea clasei ScrollBar
import java.awt .*;
class Fereastra extends Frame implements AdjustmentListener {
private Scrollbar scroll;
private Label valoare;
super(titlu);
System.exit (0);
}
});
valoare = new Label("", Label.CENTER);
valoare.setBackground(Color.lightGray);
scroll = new Scrollbar(Scrollbar.HORIZONTAL , 0, 1, 0,
101);
add(valoare);
add(scroll);
setSize (200, 80);
scroll. addAdjustmentListener (this);
}
// Metoda interfetei AdjustmentListener

public void adjustmentValueChanged (AdjustmentEvent e) {
valoare.setText(scroll.getValue () + " %");
}
}
public class TestScrollbar {
Fereastra f = new Fereastra("Scrollbar");
f.show ();
}
}
9.7.8 Clasa ScrollPane
Un obiect de tip ScrollPane permite ata¸sarea unor bare de defilare (ori-
zontal˘a ¸ssi/sau vertical˘a) oric˘arei componente grafice. Acest lucru este util
pentru acele componente care nu au implementat˘a funct¸ionalitatea de defi-
lare automat˘a, cum ar fi listele (obiecte din clasa List).
Listing 9.27: Folosirea clasei ScrollPane
import java.awt .*;
private ScrollPane sp;
private List list;
super(titlu);
System.exit (0);

}
});
list = new List (7);
list.add("Luni");
list.add("Marti");
list.add("Miercuri");
list.add("Joi");
list.add("Vineri");
list.add("Sambata");
list.add("Duminica");
list.select (1);
sp = new ScrollPane(ScrollPane. SCROLLBARS_ALWAYS );
sp.add(list);
add(sp , BorderLayout.CENTER);
setSize (200, 200);
}
}
public class TestScrollPane {
Fereastra f = new Fereastra("ScrollPane");
f.show ();
}
}
9.7.9 Clasa TextField
Un obiect de tip TextField deﬁne¸ste un control de editare a textului pe o
singur˘a linie. Este util pentru interogarea utilizatorului asupra unor valori.

Listing 9.28: Folosirea clasei TextField
import java.awt .*;
class Fereastra extends Frame implements TextListener {
private TextField nume , parola;
private Label acces;
private static final String UID="Duke", PWD="java" ;
super(titlu);
System.exit (0);
}
});
setBackground(Color.lightGray);
nume = new TextField("", 30);
parola = new TextField("", 10);
parola.setEchoChar(’*’);
Panel p1 = new Panel ();
p1.setLayout(new FlowLayout(FlowLayout.LEFT));
p1.add(new Label("Nume:"));
p1.add(nume);
Panel p2 = new Panel ();
p2.setLayout(new FlowLayout(FlowLayout.LEFT));
p2.add(new Label("Parola:"));
p2.add(parola);
acces = new Label("Introduceti numele si parola!", Label.
CENTER);
add(p1);
add(p2);
add(acces);
setSize (350, 100);
nume. addTextListener (this);
parola. addTextListener (this);
}

public void textValueChanged (TextEvent e) {
if (nume.getText ().length () == 0 ||
parola.getText ().length () == 0) {
acces.setText("");
return;
}
if (nume.getText ().equals(UID) &&
parola.getText ().equals(PWD))
acces.setText("Acces permis!");
else
acces.setText("Acces interzis!");
}
}
public class TestTextField {
Fereastra f = new Fereastra("TextField");
f.show ();
}
}
9.7.10 Clasa TextArea
Un obiect de tip TextArea deﬁne¸ste un control de editare a textului pe mai
multe linii. Este util pentru editarea de texte, introducerea unor comentarii,
etc .
Listing 9.29: Folosirea clasei TextArea
import java.awt .*;

import java.io.*;
class Fereastra extends Frame implements TextListener ,
ActionListener {
private TextArea text;
private TextField nume;
private Button salvare;
super(titlu);
System.exit (0);
}
});
setBackground(Color.lightGray);
text = new TextArea("", 30, 10, TextArea.
SCROLLBARS_VERTICAL_ONLY );
nume = new TextField("", 12);
salvare = new Button("Salveaza text");
salvare.setEnabled(false);
Panel fisier = new Panel ();
fisier.add(new Label("Fisier:"));
fisier.add(nume);
add(fisier , BorderLayout.NORTH);
add(text , BorderLayout.CENTER);
add(salvare , BorderLayout.SOUTH);
setSize (300, 200);
text. addTextListener (this);
salvare. addActionListener (this);
}
public void textValueChanged (TextEvent e) {
if (text.getText ().length () == 0 ||
nume.getText ().length () == 0)
salvare.setEnabled(false);
else
salvare.setEnabled(true);

}
String continut = text.getText ();
try {
PrintWriter out = new PrintWriter(
new FileWriter(nume.getText ()));
out.print(continut);
out.close ();
text.requestFocus ();
} catch(IOException ex) {
ex. printStackTrace ();
}
}
}
public class TestTextArea {
Fereastra f = new Fereastra("TextArea");
f.show ();
}
}

Capitolul 10
Desenarea
10.1 Conceptul de desenare
Un program Java care are interfat¸˘a grafic˘a cu utilizatorul trebuie s˘a deseneze
pe ecran toate componentele sale care au o reprezentare vizual˘a. Aceast˘a
desenare include componentele standard folosite ˆın aplicat¸ie precum ¸si cele
definite de c˘atre programator. Desenarea componentelor se face automat ¸si
este un proces care se execut˘a ˆın urm˘atoarele situat¸ii:
• la afi¸sarea pentru prima dat˘a a unei componente;
• la operat¸ii de minimizare, maximizare, redimensionare a suprafet¸ei de
afi¸sare;
• ca r˘aspuns al unei solicit˘ari explicite a programului.
Metodele care controleaz˘a procesul de desenare se g˘asescˆın clasa Component
¸si sunt urm˘atoarele:
• void paint(Graphics g) - Deseneaz˘a o component˘a. Este o metod˘a
supradefinit˘a de fiecare component˘aˆın parte pentru a furniza reprezentarea
sa grafic˘a specific˘a. Metoda este apelat˘a de fiecare dat˘a când cont¸inutul
componentei trebuie desenat sau redesenat ¸si nu va fi apelat˘a explicit.
• void update(Graphics g) - Actualizeaz˘a starea grafic˘a a unei com-
ponente. Act¸iunea acestei metode se realizeaz˘a ˆın trei pa¸si:
1. ¸sterge componenta prin supradesenarea ei cu culoarea fundalului;
269

270 CAPITOLUL 10. DESENAREA
2. stabile¸ste culoarea (foreground) a componentei;
3. apeleaz˘a metoda paint pentru a redesena componenta.
• void repaint() - Execut˘a explicit un apel al metodei update pentru
a actualiza reprezentarea grafic˘a a unei componente.
Dup˘a cum se observ˘a, singurul argument al metodelor paint ¸si update
este un obiect de tip Graphics. Acesta reprezint˘a contextul grafic ˆın care se
execut˘a desenarea componentelor (vezi ”Contextul grafic de desenare - clasa
Graphics”).
Atent¸ie
Toate desenele care trebuie s˘a apar˘a pe o suprafat¸a de desenare se real-
izeaz˘a ˆın metoda paint a unei componente, ˆın general apelat˘a automat sau
explicit cu metoda repaint ori de câte ori componenta respectiv˘a trebuie
redesenat˘a. Exist˘a posibilitatea de a desena ¸si ˆın afara metodei paint, ˆıns˘a
aceste desene se vor pierde la prima operat¸ie de minimizare, maximizare,
redimensionare a suprafet¸ei de afi¸sare.
10.1.1 Metoda paint
Dup˘a cum am spus, toate desenele care trebuie s˘a apar˘a pe o suprafat¸˘a de
afi¸sare se realizeaz˘a ˆın metoda paint a unei componente. Metoda paint este
definit˘a ˆın superclasa Component ˆıns˘a nu are nici o implementare ¸si, din acest
motiv, orice obiect grafic care dore¸ste s˘a se deseneze trebuie s˘a o suprade-
fineasc˘a pentru a-¸si crea propria sa reprezentare. Componentele standard
AWT au deja supradefinit˘a aceast˘a metod˘a deci nu trebuie s˘a ne preocupe
desenarea lor, ˆıns˘a putem modifica reprezentarea lor grafic˘a prin crearea
unei subclase ¸si supradefinirea metodei paint, având ˆıns˘a grij˘a s˘a apel˘am ¸si
metoda superclasei care se ocup˘a cu desenarea efectiv˘a a componentei.
In exemplul de mai jos, redefinim metoda paint pentru un obiect de
tip Frame, pentru a crea o clas˘a ce instant¸iaz˘a ferestre pentru o aplicat¸ie
demonstrativ˘a (ˆın colt¸ul stânga sus este afi¸sat textul ”Aplicatie DEMO”).

10.1. CONCEPTUL DE DESENARE 271
Listing 10.1: Supradefinirea metodei paint
import java.awt .*;
super(titlu);
setSize (200, 100);
}
public void paint(Graphics g) {
// Apelam metoda paint a clasei Frame
super.paint(g);
g.setFont(new Font("Arial", Font.BOLD , 11));
g.setColor(Color.red);
g.drawString("Aplicatie DEMO", 5, 35);
}
}
public class TestPaint {
Fereastra f = new Fereastra("Test paint");
f.show ();
}
}
Observat¸i c˘a la orice redimensionare a ferestrei textul ”Aplicatie DEMO”
va fi redesenat. Dac˘a desenarea acestui text ar fi fost facut˘a oriunde ˆın alt˘a
parte decât ˆın metoda paint, la prima redimensionare a ferestrei acesta s-ar
pierde.
A¸sadar, desenarea ˆın Java trebuie s˘a se fac˘a doar ˆın cadrul metodelor
paint ale componentelor grafice.
10.1.2 Suprafet¸e de desenare - clasa Canvas
In afara posibilit˘at¸ii de a utiliza componente grafice standard, Java ofer˘a
¸si posibilitatea controlului la nivel de punct (pixel) pe dispozitivul grafic,
respectiv desenarea a diferite forme grafice direct pe suprafat¸a unei compo-
nente. De¸si este posibil, ˆın general nu se deseneaz˘a la nivel de pixel direct
pe suprafat¸a ferestrelor sau a altor containere, ci vor fi folosite clase dedicate
acestui scop.
In AWT a fost definit un tip special de component˘a numit˘a Canvas
(pânz˘a de pictor), al c˘arei scop este de a fi extins˘a pentru a implementa

obiecte grafice cu o anumit˘a ˆınf˘at¸i¸sare. A¸sadar, Canvas este o clas˘a generic˘a
din care se deriveaz˘a subclase pentru crearea suprafet¸elor de desenare (plan¸se).
Plan¸sele nu pot cont¸ine alte componente grafice, ele fiind utilizate doar ca
suprafet¸e de desenat sau ca fundal pentru animat¸ie. Desenarea pe o plan¸sa
se face prin supradefinirea metodei paint a acesteia.
Concret, o plan¸s˘a este o suprafat¸˘a dreptunghiular˘a de culoare alb˘a, pe
care se poate desena. Dimensiunile sale implicite sunt 0 ¸si, din acest mo-
tiv, este recomandat ca o plan¸sa s˘a redefineasca metoda getPreferredSize,
eventual ¸si getMinimumSize, getMaximumSize, deoarece acestea vor fi apelate
de c˘atre gestionarii de pozit¸ionare.
Etapele uzuale care trebuie parcurse pentru crearea unui desen, sau mai
bine zis a unei componente cu o anumit˘a ˆınf˘at¸i¸sare, sunt:
• crearea unei plan¸se de desenare, adic˘a o subclas˘a a lui Canvas;
• redefinirea metodei paint din clasa respectiv˘a;
• redefinirea metodelor getPreferredSize, eventual getMinimumSize,
getMaximumSize;
• ad˘augarea plan¸sei pe un container cu metoda add.
• tratarea evenimentelor de tip FocusEvent, KeyEvent, MouseEvent,
ComponentEvent, dac˘a este cazul.
Definirea generic˘a a unei plan¸se are urm˘atorul format:
class Plansa extends Canvas implements ...Listener {
//Eventual, unul sau mai multi constructori
public Plansa() {
...
}
// Metode de desenare a componentei
...
}
// Metodele folosite de gestionarii de pozitionare
public Dimension getPreferredSize() {
// Dimensiunea implicita a plansei

10.1. CONCEPTUL DE DESENARE 273
return ...;
}
public Dimension getMinimumSize() {
return ...
}
public Dimension getMaximumSize() {
return ...
}
// Implementarea metodelor interfetelor de tip Listener
...
}
S˘a deﬁnim o plan¸s˘a pe care desen˘am un p˘atrat ¸si cercul s˘au circumscris,
colorate diferite. La ﬁecare click de mouse, vom interschimba cele dou˘a culori
ˆıntre ele.
Listing 10.2: Folosirea clasei Canvas
import java.awt .*;
class Plansa extends Canvas {
Dimension dim = new Dimension (100, 100);
private Color color [] = {Color.red , Color.blue };
private int index = 0;
public Plansa () {
public void mouseClicked(MouseEvent e) {
index = 1 - index;
repaint ();
}
});
}
g.setColor(color[index ]);
g.drawRect (0, 0, dim.width , dim.height);
g.setColor(color [1 - index ]);
g.fillOval (0, 0, dim.width , dim.height);
}
public Dimension getPreferredSize () {

return dim;
}
}
super(titlu);
setSize (200, 200);
add(new Plansa (), BorderLayout.CENTER);
}
}
public class TestCanvas {
new Fereastra("Test Canvas").show ();
}
}
10.2 Contextul grafic de desenare
Inainte ca utilizatorul s˘a poat˘a desena, el trebuie s˘a obt¸in˘a un context grafic
de desenare pentru suprafat¸a c˘areia ˆıi apart¸ine regiunea pe care se va desena.
Un context grafic este, de fapt, un obiect prin intermediul c˘aruia putem
controla procesul de desenare a unui obiect. In general, desenarea se poate
face:
• pe o port¸iune de ecran,
• la imprimant˘a sau
• ˆıntr-o zon˘a virtual˘a de memorie.
Un context grafic este specificat prin intermediul unui obiect de tip Graph-
ics primit ca parametru ˆın metodele paint ¸si update. In funct¸ie de dispozi-
tivul fizic pe care se face afi¸sarea (ecran, imprimant˘a, plotter, etc) metodele
de desenare au implement˘ari interne diferite, transparente utilizatorului.
Clasa Graphics pune la dispozit¸ie metode pentru:
• primitive grafice: desenarea de figuri geometrice, texte ¸si imagini
• stabilirea propriet˘at¸ilor contextului grafic, adic˘a stabilirea:

10.2. CONTEXTUL GRAFIC DE DESENARE 275
– culorii ¸si fontului curente cu care se face desenarea,
– originii coordonatelor suprafet¸ei de desenare,
– suprafet¸ei ˆın care sunt vizibile componentelor desenate,
– modului de desenare.
10.2.1 Propriet˘at¸ile contextului grafic
La orice tip de desenare parametrii legat¸i de culoare, font, etc. vor fi specificat¸i
pentru contextul grafic ˆın care se face desenarea ¸si nu vor fi trimi¸si ca ar-
gumente metodelor respective de desenare. In continuare, enumer˘am aceste
propriet˘at¸i ¸si metodele asociate lor din clasa Graphics.
Proprietate Metode
Culoarea de desenare Color getColor()
void setColor(Color c)
Fontul de scriere a textelor Font getFont()
void setFont(Font f)
Originea coordonatelor translate(int x, int y)
Zona de decupare Shape getClip()
(zona ˆın care sunt vizibile desenele) void setClip(Shape s)
Modul de desenare void setXorMode(Color c)
void setPaintMode(Color c)
10.2.2 Primitive grafice
Prin primitive grafice ne vom referiˆın continuare la metodele clasei Graphics,
care permit desenarea de figuri geometrice ¸si texte.
Desenarea textelor se face cu uzual cu metoda drawString care prime¸ste
ca argumente un ¸sir ¸si colt¸ul din stânga-jos al textului. Textul va fi desenat
cu fontul ¸si culoarea curente ale contextului grafic.
// Desenam la coordonatele x=10, y=20;
drawString("Hello", 10, 20);
Desenarea figurilor geometrice se realizeaz˘a cu urm˘atoarele metode:

Figur˘a geometric˘a Metode
Linie drawLine
drawPolyline
Dreptunghi simplu drawRect
fillRect
clearRect
Dreptunghi cu chenar draw3DRect
”ridicat” sau ”adâncit” fill3DRect
Dreptunghi cu colt¸uri drawRoundRect
retunjite fillRoundRect
Poligon drawPolygon
fillPolygon
Oval (Elips˘a drawOval
fillOval
Arc circular sau drawArc
eliptic fillArc
Metodele care ˆıncep cu ”fill” vor desena figuri geometrice care au interi-
orul colorat, adic˘a ”umplut” cu culoarea curent˘a a contextului de desenare,
ˆın timp ce metodele care ˆıncep cu ”draw” vor desena doar conturul figurii
respective.
10.3 Folosirea fonturilor
Dup˘a cum vazut, pentru a scrie un text pe ecran avem dou˘a posibilit˘at¸i.
Prima dintre acestea este s˘a folosim o component˘a orientat˘a-text, cum ar
fi Label, iar a doua s˘a apel˘am la metodele clasei Graphics de desenare
a textelor, cum ar fi drawString. Indiferent de modalitatea aleas˘a, putem
specifica prin intermediul fonturilor cum s˘a arate textul respectiv, acest lucru
realizându-se prin metoda setFont fie din clasa Component, fie din Graphics.
Cei mai important¸i parametri ce caracterizeaz˘a un font sunt:
• Numele fontului: Helvetica Bold, Arial Bold Italic, etc.
• Familia din care face parte fontul: Helvetica, Arial, etc.
• Dimensiunea fontului: ˆın˘alt¸imea sa;
• Stilul fontului: ˆıngro¸sat (bold), ˆınclinat (italic);

10.3. FOLOSIREA FONTURILOR 277
• Metrica fontului.
Clasele care ofer˘a suport pentru lucrul cu fonturi sunt Font ¸si FontMetrics,
ˆın continuare fiind prezentate modalit˘at¸ile de lucru cu acestea.
10.3.1 Clasa Font
Un obiect de tip Font ˆıncapsuleaz˘a informat¸ii despre tot¸i parametrii unui
font, mai put¸in despre metrica acestuia. Constructorul uzual al clasei este
cel care prime¸ste ca argument numele fontului, dimensiunea ¸si stilul acestuia:
Font(String name, int style, int size)
Stilul unui font este specificat prin intermediul constantelor: Font.PLAIN,
Font.BOLD, Font.ITALIC iar dimensiunea printr-un ˆıntreg, ca ˆın exemplele
de mai jos:
new Font("Dialog", Font.PLAIN, 12);
new Font("Arial", Font.ITALIC, 14);
new Font("Courier", Font.BOLD, 10);
Folosirea unui obiect de tip Font se realizeaz˘a uzual astfel:
// Pentru componente etichetate
Label label = new Label("Un text");
label.setFont(new Font("Dialog", Font.PLAIN, 12));
// In metoda paint(Graphics g)
g.setFont(new Font("Courier", Font.BOLD, 10));
g.drawString("Alt text", 10, 20);
O platform˘a de lucru are instalate, la un moment dat, o serie ˆıntreag˘a de
fonturi care sunt disponibile pentru scrierea textelor. Lista acestor fonturi se
poate obt¸ine astfel:
Font[] fonturi = GraphicsEnvironment.
getLocalGraphicsEnvironment().getAllFonts();
Exemplul urmator afi¸seaz˘a lista tuturor fonturilor disponibile pe plat-
forma curent˘a de lucru. Textul fiec˘arui nume de font va fi scris cu fontul s˘au
corespunz˘ator.

Listing 10.3: Lucrul cu fonturi
import java.awt .*;
class Fonturi extends Canvas {
private Font [] fonturi;
Dimension canvasSize = new Dimension (400, 400);
public Fonturi () {
fonturi = GraphicsEnvironment .
getLocalGraphicsEnvironment ().getAllFonts ();
canvasSize.height = (1 + fonturi.length) * 20;
}
String nume;
for(int i=0; i < fonturi.length; i++) {
nume = fonturi[i]. getFontName ();
g.setFont(new Font(nume , Font.PLAIN , 14));
g.drawString(i + ". " + nume , 20, (i + 1) * 20);
}
}
return canvasSize;
}
}
super(titlu);
ScrollPane sp = new ScrollPane ();
sp.setSize (400, 400);
sp.add(new Fonturi ());
add(sp , BorderLayout.CENTER);
pack ();
}
}
public class TestAllFonts {
new Fereastra("All fonts").show ();
}
}

10.3.2 Clasa FontMetrics
La afi¸sarea unui ¸sir cu metoda drawString trebuie s˘a specific˘am pozit¸ia la
care s˘a apar˘a textul respectiv pe ecran. In momentul ˆın care avem de afi¸sat
mai multe ¸siruri consecutiv, sau unele sub altele, trebuie s˘a calcul˘am pozit¸iile
lor de afi¸sare ˆın funct¸ie de lungimea ¸si ˆınalt¸imea ˆın pixeli a celorlalte texte.
Pentru aceasta este folosit˘a clasa FontMetrics. Un obiect din aceast˘a clas˘a
se construie¸ste pornind de la un obiect de tip Font ¸si pune la dispozit¸ie
informat¸ii despre dimensiunile ˆın pixeli pe care le au caracterele fontului
respectiv ˆıntr-un anumit context de desenare.
A¸sadar, un obiect de tip FontMetrics ˆıncapsuleaz˘a informat¸ii despre
metrica unui font, cu alte cuvinte despre dimensiunile ˆın pixeli ale carac-
terelor sale. Utilitatea principal˘a a acestei clase const˘a ˆın faptul c˘a permite
pozit¸ionarea precis˘a a textelor pe o suprafat¸˘a de desenare, indiferent de fontul
folosit de acestea.
Metrica unui font const˘a ˆın urm˘atoarele atribute pe care le au caracterele
sale:
• Linia de baz˘a: este linia dup˘a care sunt aliniate caracterele unui font;
• Linia de ascendent¸˘a: linia superioara pe care nu o depaseste nici un
caracter din font
• Linia de descendent¸˘a: linia inferioar˘a sub care nu coboar˘a nici un car-
acter din font;
• Ascendentul: distant¸a ˆıntre linia de baz˘a ¸si linia de ascendent¸˘a;
• Descendentul: distant¸a ˆıntre linia de baz˘a ¸si linia de descendent¸˘a;
• L˘at¸imea: l˘at¸imea unui anumit caracter din font;
• Distant¸a ˆıntre linii (”leading”): distant¸a optim˘a ˆıntre dou˘a linii de text
scrise cu acela¸si font.
• In˘alt¸imea: distant¸a dintre liniile de baz˘a (leading+ascent+descent);
Figura de mai jos prezint˘a o imagine reprezentativ˘a asupra metricii unui
font:

Reamintim c˘a la metoda drawString(String s, int x, int y) argu-
mentele x ¸si y repreznit˘a colt¸ul din stânga-jos al textului. Ca s˘a fim mai
preci¸si, y reprezint˘a pozit¸ia liniei de baz˘a a textului care va fi scris.
Un context grafic pune la dispozit¸ie o metod˘a special˘a getFontMetrics
de creare a unui obiect de tip FontMetrics, pornind de la fontul curent al
contextului grafic:
Font f = new Font("Arial", Font.BOLD, 11);
FontMetrics fm = g.getFontMetrics();
}
Cele mai folosite metode ale clasei FontMetrics sunt:
• getHeight - determin˘aˆın˘alt¸imea unei linii pe care vor fi scrise caractere
ale unui font;
• stringWidth - determin˘a l˘at¸imea total˘aˆın pixeli a unui ¸sir de caractere
specificat;
• charWidth - determin˘a l˘at¸imea unui anumit caracter din font.
In exemplul urm˘ator sunt afi¸sate pe ecran zilele s˘apt˘amânii ¸si lunile an-
ului:

Listing 10.4: Folosirea clasei FontMetrics
import java.awt .*;
class Texte extends Canvas {
private String [] zile= {
"Luni", "Marti", "Miercuri", "Joi",
"Vineri", "Sambata", "Duminica"};
private String [] luni = {
"Ianuarie", "Februarie", "Martie", "Aprilie",
"Mai", "Iunie", "Iulie", "August", "Septembrie",
"Octombrie", "Noiembrie", "Decembrie"};
FontMetrics fm;
int x,y;
String etZile = "Zilele saptamanii:",
etLuni = "Lunile anului:", text;
// Alegem un font si aflam metrica sa
fm = g. getFontMetrics ();
x = 0;
y = fm.getHeight ();
g.drawString(etZile , x, y);
x += fm.stringWidth(etZile);
for(int i=0; i < zile.length; i++) {
text = zile[i];
if (i < zile.length - 1)
text += ", ";
g.drawString(text , x, y);
x += fm.stringWidth(text);
}
// Schimbam fontul
g.setFont(new Font("Dialog", Font.PLAIN , 14));
fm = g. getFontMetrics ();
x = 0;
y += fm.getHeight ();
g.drawString(etLuni , x, y);
x += fm.stringWidth(etLuni);
for(int i=0; i < luni.length; i++) {
text = luni[i];
if (i < luni.length - 1)

text += ", ";
g.drawString(text , x, y);
x += fm.stringWidth(text);
}
}
return canvasSize;
}
}
super(titlu);
add(new Texte (),BorderLayout.CENTER);
pack ();
}
}
public class TestFontMetrics {
Fereastra f = new Fereastra("FontMetrics");
f.show ();
}
}
10.4 Folosirea culorilor
Orice culoare este format˘a prin combinat¸ia culorilor standard ro¸su (red),
verde (green) ¸si albastru (blue), la care se adaug˘a un anumit grad de transparent¸˘a
(alpha). Fiecare din ace¸sti patru parametri poate varia ˆıntr-un interval
cuprins fie ˆıntre 0 ¸si 255 (dac˘a dorim s˘a specific˘am valorile prin numere
ˆıntregi), fie ˆıntre 0.0 ¸si 1.0 (dac˘a dorim s˘a specific˘am valorile prin numere
reale).
O culoare este reprezentat˘a printr-o instant¸˘a a clasei Color sau a sub-
clasei sale SystemColor. Pentru a crea o culoare avem dou˘a posibilit˘at¸i:
• S˘a folosim una din constantele definite ˆın cele dou˘a clase;
• S˘a folosim unul din constructorii clasei Color.
S˘a vedem mai ˆıntâi care sunt constantele definite ˆın aceste clase:

10.4. FOLOSIREA CULORILOR 283
Color SystemColor
black activeCaption
blue activeCaptionBorder
cyan activeCaptionText
darkGray control
gray controlHighlight
green controlShadow
lightGray contolText
magenta desktop
orange menu
pink text
red textHighlight
white window
yellow ...
Observat¸i c˘aˆın clasa Color sunt definite culori uzuale din paleta standard
de culori, ˆın timp ce ˆın clasa SystemColor sunt definite culorile componen-
telor standard (ferestre, texte, meniuri, etc) ale platformei curente de lucru.
Folosirea acestor constante se face ca ˆın exemplele de mai jos:
Color rosu = Color.red;
Color galben = Color.yellow;
Color fundal = SystemColor.desktop;
Dac˘a nici una din aceste culori predefinite nu corespunde preferint¸elor noas-
tre, atunci putem crea noi culori prin intermediul constructorilor clasei Color:
Color(float red, flot green, float blue)
Color(flot red, float green, float blue, float alpha)
Color(int red, int green, int blue)
Color(int red, int green, int blue, int alpha)
Color(int rgb)
unde red, green, blue, alpha sunt valorile pentru ro¸su, verde, albastru ¸si
transparent¸˘a iar parametrul ”rgb” de la ultimul constructor reprezint˘a un
ˆıntreg format din: bit¸ii 16-23 ro¸su, 8-15 verde, 0-7 albastru.
Valorile argumentelor variaz˘a ˆıntre 0 − 255 pentru tipul int, respectiv
0.0 − 1.0 pentru tipul float. Valoarea 255 (sau 1.0) pentru transparent¸˘a
specific˘a faptul c˘a respectiva culoare este complet opac˘a, iar valoarea 0 (sau
0.0) specific˘a transparent¸˘a total˘a. Implicit, culorile sunt complet opace.

// Exemple de folosire a constructorilor:
Color alb = new Color(255, 255, 255);
Color negru = new Color(0, 0, 0);
Color rosu = new Color(255, 0, 0);
Color rosuTransparent = new Color(255, 0, 0, 128);
Metodele cele mai folosite ale clasei Color sunt:
brighter Creeaz˘a o noua versiune a culorii curente
darker mai deschis˘a, respectiv mai ˆınchis˘a
getRed
getGreen Determin˘a parametrii din care
getBlue este alcatuit˘a culoarea
getAlpha
getRGB Determin˘a valoarea ce reprezint˘a culoarea
respectiv˘a (bit¸ii 16-23 ro¸su, 8-15 verde, 0-7 albastru)
S˘a consider˘am o aplicat¸ie cu ajutorul c˘areia putem vizualiza dinamic cu-
lorile obt¸inute prin diferite combinat¸ii ale parametrilor ce formeaz˘a o culoare.
Aplicat¸ia va ar˘ata astfel:
Listing 10.5: Folosirea clasei Color
import java.awt .*;
class Culoare extends Canvas {
public Color color = new Color(0, 0, 0, 255);
g.setColor(Color.black);

10.4. FOLOSIREA CULORILOR 285
String text = "";
text += " R=" + color.getRed ();
text += " G=" + color.getGreen ();
text += " B=" + color.getBlue ();
text += " A=" + color.getAlpha ();
g.drawString(text , 0, 30);
g.setColor(color);
g.fillRect (0, 0, canvasSize.width , canvasSize.height);
}
return canvasSize;
}
}
class Fereastra extends Frame implements AdjustmentListener {
private Scrollbar rValue , gValue , bValue , aValue;
private Culoare culoare;
super(titlu);
System.exit (0);
}
});
Panel rgbValues = new Panel ();
rgbValues.setLayout(new GridLayout (4, 1));
rValue = new Scrollbar(Scrollbar.HORIZONTAL , 0, 1, 0,
256);
rValue.setBackground(Color.red);
gValue = new Scrollbar(Scrollbar.HORIZONTAL , 0, 1, 0,
256);
gValue.setBackground(Color.green);
bValue = new Scrollbar(Scrollbar.HORIZONTAL , 0, 1, 0,
256);
bValue.setBackground(Color.blue);
aValue = new Scrollbar(Scrollbar.HORIZONTAL , 0, 1, 0,
256);

aValue.setValue (255);
aValue.setBackground(Color.lightGray);
rgbValues.add(rValue);
rgbValues.add(gValue);
rgbValues.add(bValue);
rgbValues.add(aValue);
rgbValues.setSize (200, 100);
add(rgbValues , BorderLayout.CENTER);
culoare = new Culoare ();
add(culoare , BorderLayout.NORTH);
pack ();
rValue. addAdjustmentListener (this);
gValue. addAdjustmentListener (this);
bValue. addAdjustmentListener (this);
aValue. addAdjustmentListener (this);
}
public void adjustmentValueChanged (AdjustmentEvent e) {
int r = rValue.getValue ();
int g = gValue.getValue ();
int b = bValue.getValue ();
int a = aValue.getValue ();
Color c = new Color(r, g, b, a);
culoare.color = c;
culoare.repaint ();
}
}
public class TestColor{
Fereastra f = new Fereastra("Color");
f.show ();
}
}
10.5 Folosirea imaginilor
Aceasta este o imagine:

10.5. FOLOSIREA IMAGINILOR 287
In AWT este posibil˘a folosirea imaginilor create extern ˆın format gif sau
jpeg. Orice imagine va fi reprezentat˘a ca o instant¸˘a a clasei Image. Aceasta
nu este o clas˘a de componente (nu extinde Component) ci implementeaz˘a
obiecte care pot fi desenate pe suprafat¸a unor componente cu metode specifice
unui context grafic pentru componenta respectiva (similar modului cum se
deseneaz˘a o linie sau un cerc).
10.5.1 Afi¸sarea imaginilor
Afi¸sarea unei imagini presupune realizarea urm˘atoarilor doi pa¸si:
1. Crearea unui obiect de tip Image;
2. Afi¸sarea propriu-zis˘a ˆıntr-un context grafic;
Crearea unui obiect de tip Image se face folosind o imagine dintr-un fi¸sier
fie aflat pe ma¸sina pe care se lucreaz˘a, fie aflat la o anumit˘a adres˘a Web
(URL). Metodele pentru ˆınc˘arcarea unei imagini dintr-un fi¸sier se g˘asesc
ˆın clasele Applet ¸si Toolkit, având ˆıns˘a aceea¸si denumire getImage ¸si
urm˘atoarele formate:
Applet Toolkit
getImage(URL url) getImage(URL url)
getImage(URL url, String fisier) getImage(String fisier)
Pentru a obt¸ine un obiect de tip Toolkit se va folosi metoda getDefaultToolkit,
ca ˆın exemplul de mai jos:
Toolkit toolkit = Toolkit.getDefaultToolkit();
Image image1 = toolkit.getImage("poza.gif");
Image image2 = toolkit.getImage(
new URL("http://www.infoiasi.ro/~acf/poza.gif"));

Metoda getImage nu verific˘a dac˘a fi¸sierul sau adresa specificata reprezint˘a
o imagine valid˘a ¸si nici nuˆıncarc˘a efectiv imagineaˆın memorie, aceste operat¸iuni
fiind f˘acute abia ˆın momentul ˆın care se va realiza afi¸sarea imaginii pentru
prima dat˘a. Metoda nu face decât s˘a creeze un obiect de tip Image care face
referint¸˘a la o anumit˘a imagine extern˘a.
Afi¸sarea unei imagini ˆıntr-un context grafic se realizeaz˘a prin intermediul
metodei drawImage din clasa Graphics ¸si, ˆın general, va fi facut˘aˆın metoda
paint a unei componente. Cele mai uzuale formate ale metodei sunt:
boolean drawImage(Image img, int x, int y, ImageObserver observer)
boolean drawImage(Image img, int x, int y, Color bgcolor,
ImageObserver observer)
boolean drawImage(Image img, int x, int y, int width, int height,
ImageObserver observer)
boolean drawImage(Image img, int x, int y, int width, int height,
Color bgcolor, ImageObserver observer)
unde:
• img este obiectul ce reprezint˘a imaginea;
• x, y sunt coordonatele stânga-sus la care va fi afi¸sat˘a imaginea, relative
la spat¸iul de coordonate al contextului grafic;
• observer este un obiect care ”observ˘a” ˆınc˘arcarea imaginii ¸si va fi in-
format pe m˘asura derul˘arii acesteia;
• width, heigth reprezint˘a ˆınalt¸imea ¸si l˘at¸imea la care trebuie scalat˘a
imaginea (dac˘a lipsesc, imaginea va fi afi¸sat˘a la dimensiunile ei reale);
• bgColor reprezint˘a culoarea cu care vor fi colorat¸i pixelii transparent¸i
ai imaginii (poate s˘a lipseasc˘a).
In exemplul urm˘ator afi¸sam aceea¸si imagine de trei ori, folosind forme
diferite ale metodei drawImage:
Image img = Toolkit.getDefaultToolkit().getImage("taz.gif");
g.drawImage(img, 0, 0, this);
g.drawImage(img, 0, 200, 100, 100, this);
g.drawImage(img, 200, 0, 200, 400, Color.yellow, this);

Metoda drawImage returneaz˘a true dac˘a imaginea a fost afi¸sat˘aˆınˆıntregime
¸si false ˆın caz contrar, cu alte cuvinte metoda nu a¸stept˘a ca o imagine s˘a
fie complet afi¸sat˘a ci se termin˘a imediat ce procesul de afi¸sare a ˆınceput. In
sect¸iunea urm˘atoare vom detalia acest aspect.
10.5.2 Monitorizarea ˆınc˘arc˘arii imaginilor
In cazul ˆın care se afi¸seaz˘a o imagine care se g˘ase¸ste pe Internet sau imaginea
afi¸sata este de dimensiuni mari se va observa c˘a aceasta nu apare complet de
la ˆınceput ci este desenat˘a treptat, f˘ar˘a intervent¸ia programatorului. Acest
lucru se ˆıntâmpl˘a deoarece metoda drawImage nu face decât s˘a declan¸seze
procesul de ˆınc˘arcare ¸si desenare a imaginii, dup˘a care red˘a imediat con-
trolul apelantului, lucru deosebit de util ˆıntrucât procesul de ˆınc˘arcare a
unei imagini poate dura mult ¸si nu este de dorit ca ˆın acest interval de timp
(pân˘a la ˆınc˘arcarea complet˘a a imaginii) aplicat¸ia s˘a fie blocat˘a. Ca urmare,
la apelul metodei drawImage va fi desenat˘a numai port¸iunea de imagine care
este disponibil˘a la momentul init¸ial ¸si care poate fi incomplet˘a. De aceea
trebuie s˘a existe un mecanism prin care componenta s˘a fie redesenat˘a au-
tomat ˆın momentul ˆın care au mai sosit informat¸ii legate de imagine, pân˘a la
afi¸sarea sa complet˘a. Acest mecanism este realizat prin intermediul interfet¸ei
ImageObserver, implementat˘a de clasa Component ¸si deci de toate compo-
nentele. Aceast˘a interfat¸˘a descrie obiecte care au ˆınceput s˘a utilizeze o imag-
ine incomplet˘a ¸si care trebuie anunt¸ate de noile date obt¸inute ˆın legatur˘a cu
imaginea respectiv˘a.
Interfat¸a ImageObserver are o singur˘a metod˘a numit˘a imageUpdate,
ce va fi apelat˘a periodic de firul de execut¸ie (creat automat) care se ocup˘a
cu ˆınc˘arcarea imaginii. Formatul acestei metode este:
boolean imageUpdate (Image img, int flags,
int x, int y, int w, int h )
Implementarea implicit˘a const˘a dintr-un apel la metoda repaint pentru
dreptunghiul specificat la apel ¸si care reprezint˘a zona din imagine pentru care
se cunosc noi informat¸ii. Intregul flags furnizeaz˘a informat¸ii despre starea
transferului. Aceste informat¸ii pot fi aflate prin intermediul constantelor
definite de interfat¸˘a:

ABORT Inc˘arcarea imaginii a fost ˆıntrerupt˘a,
ˆınainte de completarea sa
ALLBITS Imaginea a fost ˆıncarcat˘a complet
ERROR A ap˘arut o eroare ˆın timpul
ˆınc˘arc˘arii imaginii
FRAMEBITS Tot¸i bit¸ii cadrului curent sunt disponibili
HEIGHT In˘alt¸imea imaginii este disponibil˘a
PROPERTIES Propriet˘at¸ile imaginii sunt disponibile
SOMEBITS Au fost recept¸ionat¸i noi pixeli ai imaginii
WIDTH L˘at¸imea imaginii este disponibil˘a
Prezent¸a ˆın parametrul flags a unui bit de valoare 1 pe pozit¸ia reprezen-
tata de o constant˘a ˆınseamn˘a c˘a respectiva condit¸ie este ˆındeplinit˘a.
// Imaginea este completa
(flags & ALLBITS) != 0
// Eroare sau transferul imaginii a fost intrerupt
(flags & ERROR | ABORT ) != 0
Metoda imageUpdate poate fi redefint˘a de o component˘a pentru a per-
sonaliza procesul de afi¸sare al imaginii. Aceasta va fi apelat˘a apelat˘a asincron
de fiecare dat˘a când sunt disponibili noi pixeli.
public boolean imageUpdate(Image img, int flags,
int x, int y, int w, int h) {
// Desenam imaginea numai daca toti bitii sunt disponibili
if (( flags & ALLBITS) != 0)
repaint();
// Daca sunt toti bitii nu mai sunt necesare noi update-uri
return ( (flags & (ALLBITS | ABORT)) == 0);
}
De asemenea, se observ˘a c˘a metodele clasei Image pentru determinarea
dimensiunilor unei imagini au ca argument un obiect de tip ImageObserver.
int getHeight(ImageObserver observer)
int getWidth(ImageObserver observer)
Dac˘a desenarea se face folosind clasa Canvas, atunci argumentul observer
al metodelor referitoare la imagini va fi this.

10.5.3 Mecanismul de ”double-buffering”
Tehnica de double-buffering implic˘a realizarea unui desen ˆın memorie ¸si apoi
transferul s˘au pe ecran, pentru a elimina efectul nepl˘acut de ”clipire” (”flick-
ering”) rezultat atunci când sunt efectuate redesen˘ari repetate la intervale
mici de timp. O situat¸ie frecvent˘a ˆın care se apeleaz˘a la double-buffering este
crearea de animat¸ii.
Secvent¸a general˘a de implementare a mecanismului de double-buffering
este urm˘atoarea:
// Supradefinim update pentru a elimina stergerea desenului
public void update(Graphics g) {
paint(g);
}
// Desenam in memorie pe un obiect de tip Image
// w si h sunt dimensiunile desenului
Image img = createImage(w, h);
Graphics gmem = img.getGraphics();
/* Realizam desenul folosind gmem
gmem.setColor(...);
gmem.fillOval(...);
...
*/
// Transferam desenul din memorie pe ecran
// desenand de fapt imaginea creata
gmem.dispose();
}
}
10.5.4 Salvarea desenelor ˆın format JPEG
Pachetul com.sun.image.codec.jpeg din distribut¸ia standard Java ofer˘a
suport pentru salvarea unei imagini aflate ˆın memorie ˆıntr-un fi¸sier ˆın for-

mat JPEG. O clas˘a responsabil˘a cu realizarea acestei operat¸iuni ar putea fi
definit˘a astfel:
import com.sun.image.codec.jpeg.*;
import java.awt.image.BufferedImage;
import java.awt.*;
import java.io.*;
class JPEGWriter {
static float quality = 0.9f; //intre 0 si 1
public static void write(BufferedImage img, String filename) {
try {
FileOutputStream out = new FileOutputStream(filename);
JPEGImageEncoder encoder =
JPEGCodec.createJPEGEncoder(out);
JPEGEncodeParam jep =
encoder.getDefaultJPEGEncodeParam(img);
jep.setQuality(quality, false);
// Folosim setarile de codare jpeg implicite
encoder.setJPEGEncodeParam(jep);
encoder.encode(img);
out.close();
} catch( Exception e ) {
e.printStackTrace();
}
}
}
10.5.5 Crearea imaginilor ˆın memorie
In cazul ˆın care dorim s˘a folosim o anumit˘a imagine creat˘a direct din pro-
gram ¸si nu ˆıncarcat˘a dintr-un fi¸sier vom folosi clasa MemoryImageSource,
aflata ˆın pachetul java.awt.image. Pentru aceasta va trebui s˘a definim un

10.6. TIP ˘ARIREA 293
vector de numere ˆıntregi ˆın care vom scrie valorile ˆıntregi (RGB) ale cu-
lorilor pixelilor ce definesc imaginea noastr˘a. Dimensiunea vectorului va
fi ˆın˘alt¸imea ˆınmult¸it˘a cu l˘at¸imea ˆın pixeli a imaginii. Constructorul clasei
MemoryImageSource este:
MemoryImageSource(int w, int h, int[] pixeli, int off, int scan)
unde:
• w, h reprezint˘a dimensiunile imaginii (l˘at¸imea ¸si ˆın˘alt¸imea);
• pixeli[] este vectorul cu culorile imaginii;
• off, scan reprezint˘a modalitatea de construire a matricii imaginii pornind
de la vectorul cu pixeli, normal aceste valori sunt off = 0, scan = w
In exemplul urmator vom crea o imagine cu pixeli de culori aleatorii ¸si o
vom afi¸sa pe ecran:
int w = 100;
int h = 100;
int[] pix = new int[w * h];
int index = 0;
for (int y = 0; y < h; y++) {
for (int x = 0; x < w; x++) {
int red = (int) (Math.random() * 255);
int green = (int) (Math.random() * 255);
int blue = (int) (Math.random() * 255);
pix[index++] = new Color(red, green, blue).getRGB();
}
img = createImage(new MemoryImageSource(w, h, pix, 0, w));
g.drawImage(img, 0, 0, this); // g este un context grafic
10.6 Tip˘arirea
Tip˘arirea ˆın Java este tratat˘a ˆın aceea¸si manier˘a ca ¸si desenarea, singurul
lucru diferit fiind contextul grafic ˆın care se execut˘a operat¸iile. Pachetul
care ofer˘a suport pentru tip˘arire este java.awt.print, iar clasa principal˘a
care controleaz˘a procesul de tip˘arire este PrinterJob. O aplicat¸ie va apela
metode ale acestei clase pentru:

• Crearea unei sesiuni de tip˘arire (job);
• Invocarea dialogului cu utilizatorul pentru specificarea unor parametri
legat¸i de tip˘arire;
• Tip˘arirea efectiv˘a.
Orice component˘a care poate fi afi¸sat˘a pe ecran poate fi ¸si tip˘arit˘a. In gen-
eral, orice informat¸ii care trebuie atât afi¸sate cât ¸si tip˘arite, vor fi ˆıncapsulate
ˆıntr-un obiect grafic - component˘a, care are o reprezentare vizual˘a descris˘a
de metoda paint ¸si care va specifica ¸si modalitatea de reprezentare a sa la
imprimant˘a.
Un obiect care va fi tip˘arit trebuie s˘a implementeze interfat¸a Printable,
care cont¸ine o singur˘a metod˘a print, responsabil˘a cu descrierea modalit˘at¸ii
de tip˘arire a obiectului. In cazul când imaginea de pe ecran coincide cu
imaginea de la imprimant˘a, metodele paint ¸si print pot specifica aceea¸si
secvent¸˘a de cod. In general, metoda print are urm˘atorul format:
public int print(Graphics g, PageFormat pf, int pageIndex)
throws PrinterException {
// Descrirea imaginii obiectului ce va fi afisata la imprimanta
// Poate fi un apel la metoda paint: paint(g)
if (ceva nu este in regula}) {
return Printable.NO_SUCH_PAGE;
}
return Printable.PAGE_EXISTS;
}
Pa¸sii care trebuie efectuat¸i pentru tip˘arirea unui obiect sunt:
1. Crearea unei sesiuni de tip˘arire: PrinterJob.getPrinterJob
2. Specificarea obiectului care va fi tip˘arit: setPrintable; acesta trebuie
s˘a implementeze interfat¸a Printable;
3. Opt¸ional, init¸ierea unui dialog cu utilizatorul pentru precizarea unor
parametri legat¸i de tip˘arire: printDialog;

4. Tip˘arirea efectiv˘a: print.
In exemplul urm˘ator vom deﬁni un obiect care are aceea¸si reprezentare
pe ecran cˆat ¸si la imprimant˘a (un cerc circumscris unui p˘atrat, ˆınsotite de
un text) ¸si vom tip˘ari obiectul respectiv.
Listing 10.6: Tip˘arirea unei componente
import java.io.*;
import java.awt .*;
import java.awt.print .*;
class Plansa extends Canvas implements Printable {
Dimension d = new Dimension (400, 400);
return d;
}
g.drawRect (200, 200, 100, 100);
g.drawOval (200, 200, 100, 100);
g.drawString("Hello", 200, 200);
}
public int print(Graphics g, PageFormat pf , int pi)
throws PrinterException {
if (pi >= 1)
return Printable.NO_SUCH_PAGE;
paint(g);
g.drawString("Numai la imprimanta", 200, 300);
return Printable.PAGE_EXISTS;
}
}
private Plansa plansa = new Plansa ();
private Button print = new Button("Print");
super(titlu);
addWindowListener (new WindowAdapter () {

System.exit (0);
}
});
add(plansa , BorderLayout.CENTER);
Panel south = new Panel ();
south.setLayout(new FlowLayout(FlowLayout.CENTER));
south.add(print);
add(south , BorderLayout.SOUTH);
print. addActionListener (this);
pack ();
}
// 1. Crearea unei sesiuni de tiparire
PrinterJob printJob = PrinterJob.getPrinterJob ();
// 2. Stabilirea obiectului ce va fi tiparit
printJob.setPrintable(plansa);
// 3. Initierea dialogului cu utilizatorul
if (printJob.printDialog ()) {
try {
// 4. Tiparirea efectiva
printJob.print ();
} catch ( PrinterException ex) {
System.out.println("Exceptie la tiparire!");
ex. printStackTrace ();
}
}
}
}
public class TestPrint {
public static void main(String args []) throws Exception {
Fereastra f = new Fereastra("Test Print");
f.show ();
}
}

Tiparirea textelor
O alt˘a variant˘a pentru tip˘arirea de texte este deschiderea unui flux c˘atre
dispozitivul special reprezentat de imprimant˘a ¸si scrierea informat¸iilor, linie
cu linie, pe acest flux. In sistemul de operare Windows, imprimanta poate
fi referit˘a prin ”lpt1”, iar ˆın Unix prin ”/dev/lp”. Observat¸i c˘a aceast˘a
abordare nu este portabil˘a, deoarece necesit˘a tratare special˘a ˆın funct¸ie de
sistemul de operare folosit.
Listing 10.7: Tip˘arirea textelor
import java.io.*;
import java.awt .*;
class TestPrintText {
public static void main(String args []) throws Exception {
// pentru Windows
PrintWriter imp = new PrintWriter(new FileWriter("lpt1"))
;
// pentru UNIX
// PrintWriter imp = new PrintWriter(new FileWriter ("/ dev/
lp"));
imp.println("Test imprimanta");
imp.println("ABCDE");
imp.close ();
}
}

Capitolul 11
Swing
11.1 Introducere
11.1.1 JFC
Tehnologia Swing face parte dintr-un proiect mai amplu numit JFC (Java
Foundation Classes) care pune la dispozit¸ie o serie ˆıntreag˘a de facilit˘at¸i pen-
tru scrierea de aplicat¸ii cu o interfat¸˘a grafic˘a mult ˆımbog˘at¸it˘a funct¸ional ¸si
estetic fat¸˘a de vechiul model AWT. In JFC sunt incluse urm˘atoarele:
• Componente Swing
Sunt componente ceˆınlocuiesc ¸siˆın acela¸si timp extind vechiul set oferit
de modelul AWT.
• Look-and-Feel
Permite schimbarea ˆınf˘at¸i¸s˘arii ¸si a modului de interact¸iune cu aplicat¸ia
ˆın funct¸ie de preferint¸ele fiec˘aruia. Acela¸si program poate utiliza di-
verse moduri Look-and-Feel, cum ar fi cele standard Windows, Mac,
Java, Motif sau altele oferite de diver¸si dezvoltatori, acestea putând fi
interschimbate de c˘atre utilizator chiar la momentul execut¸iei .
• Accessibility API
Permite dezvoltarea de aplicat¸ii care s˘a comunice cu dispozitive uti-
lizate de c˘atre persoane cu diverse tipuri de handicap, cum ar fi cititoare
de ecran, dispozitive de recunoa¸stere a vocii, ecrane Braille, etc.
• Java 2D API
Folosind Java 2D pot fi create aplicat¸ii care utilizeaz˘a grafic˘a la un
299

300 CAPITOLUL 11. SWING
nivel avansat. Clasele puse la dispozit¸ie permit crearea de desene com-
plexe, efectuarea de operat¸ii geometrice (rotiri, scal˘ari, translat¸ii, etc.),
prelucrarea de imagini, tip˘arire, etc.
• Drag-and-Drop
Ofer˘a posibilitatea de a efectua operat¸ii drag-and-drop ˆıntre aplicat¸ii
Java ¸si aplicat¸ii native.
• Internat¸ionalizare
Internat¸ionalizarea ¸si localizarea aplicat¸iilor sunt dou˘a facilit˘at¸i extrem
de importante care permit dezvoltarea de aplicat¸ii care s˘a poat˘a fi con-
figurate pentru exploatarea lor ˆın diverse zone ale globului, utilizând
limba ¸si particularit˘at¸ile legate de formatarea datei, numerelor sau a
monedei din zona respectiv˘a.
In aceste capitol vom face o prezentare scurt˘a a componentelor Swing,
deoarece prezentarea detaliata a tuturor facilit˘at¸ilor oferite de JFC ar oferi
suficient material pentru un volum de sine st˘at˘ator.
11.1.2 Swing API
Unul din principalele deziderate ale tehnologiei Swing a fost s˘a pun˘a la
dispozit¸ie un set de componente GUI extensibile care s˘a permit˘a dezvoltarea
rapid˘a de aplicat¸ii Java cu interfat¸˘a grafic˘a competitiv˘a din punct de vedere
comercial. Pentru a realiza acest lucru, API-ul oferit de Swing este deosebit
de complex având 17 pachete ˆın care se g˘asesc sute de clase ¸si interfet¸e. Lista
complet˘a a pacehetelor din distribut¸ia standard 1.4 este dat˘a ˆın tabelul de
mai jos:
javax.accessibility javax.swing.plaf
javax.swing.text.html javax.swing
javax.swing.plaf.basic javax.swing.text.parser
javax.swing.border javax.swing.plaf.metal
javax.swing.text.rtf javax.swing.colorchooser
javax.swing.plaf.multi javax.swing.tree
javax.swing.event javax.swing.table
javax.swing.undo javax.swing.filechooser
javax.swing.text

11.1. INTRODUCERE 301
Evident, nu toate aceste pachete sunt necesare la dezvolatarea unei aplicat¸ii,
cel mai important ¸si care cont¸ine componentele de baz˘a fiind javax.swing.
Componentele folosite pentru crearea interfet¸elor grafice Swing pot fi gru-
pate astfel:
• Componente atomice
JLabel, JButton, JCheckBox, JRadioButton, JToggleButton, JScrollBar,
JSlider, JProgressBar, JSeparator
• Componente complexe
JTable, JTree, JComboBox, JSpinner, JList, JFileChooser, JColorChooser,
JOptionPane
• Componente pentru editare de text
JTextField, JFormattedTextField, JPasswordField, JTextArea,
JEditorPane, JTextPane
• Meniuri
JMenuBar, JMenu, JPopupMenu, JMenuItem, JCheckboxMenuItem,
JRadioButtonMenuItem
• Containere intermediare
JPanel, JScrollPane, JSplitPane, JTabbedPane, JDesktopPane,
JToolBar
• Containere de nivel ˆınalt
JFrame, JDialog, JWindow, JInternalFrame, JApplet
11.1.3 Asem˘an˘ari ¸si deosebiri cu AWT
Nu se poate spune c˘a Swing ˆınlocuie¸ste modelul AWT ci ˆıl extinde pe acesta
din urm˘a ad˘augându-i noi componente care fie ˆınlocuiesc unele vechi fie sunt
cu totul noi. O convent¸ie ˆın general respectat˘a este prefixarea numelui unei
clase AWT cu litera ”J” pentru a denumi clasa corespondent˘a din Swing.
Astfel, ˆın locul clasei java.awt.Button putem folosi javax.swing.JButton,
ˆın loc de java.awt.Label putem folosi javax.swing.JLabel, etc. Este reco-
mandat ca o aplicat¸ie cu interfat¸˘a grafic˘a s˘a foloseasc˘a fie componente AWT,
fie Swing, amestecarea lor fiind mai put¸in uzual˘a.

Aplicat¸iile GUI vor aveaˆın continuare nevoie de pachetul java.awt deoarece
aici sunt definite unele clase utilitare cum ar fi Color, Font, Dimension,
etc. care nu au fost rescrise ˆın Swing.
De asemenea, pachetul java.awt.event r˘amâne ˆın continuare esent¸ial
pentru tratarea evenimentelor generate atât de componente AWT cât ¸si de
cele din Swing. Pe lâng˘a acesta mai poate fi necesar ¸si javax.swing.event
care descrie tipuri de evenimente specifice unor componente Swing, mecan-
ismul de tratare a lor fiind ˆıns˘a acela¸si ca ˆın AWT.
Pozit¸ionarea componentelor este preluat˘a din AWT, fiind ad˘augate ˆıns˘a
noi clase care descriu gestionari de pozit¸ionare ˆın completarea celor exis-
tente, cum ar fi BoxLayout ¸si SpringLayout. Difer˘a ˆıns˘a modul de lucru cu
containere, dup˘a cum vom vedea ˆın sect¸iunea dedicat˘a acestora.
Majoritatea componentelor Swing care permit afi¸sarea unui text ca parte
a reprezent˘arii lor GUI pot specifica acel text fie ˆın mod normal folosind un
anumit font ¸si o anumit˘a culoare ce pot fi setate cu metodele setFont ¸si
setColor, fie prin intermediul limbajului HTML. Folosirea HTML aduce o
flexibilitatea deosebit˘a ˆın realizarea interfet¸ei grafice, ˆıntrucât putem aplica
format˘ari multiple unui text, descompunerea acestuia pe mai multe linii, etc.,
singurul dezavantaj fiind ˆıncetinirea etapei de afi¸sare a componentelor.
JButton simplu = new JButton("Text simplu");
JButton html = new JButton(
"<html>Text formatat</html>");
S˘a descriem o aplict¸ie simpl˘a folosind AWT ¸si apoi Swing, pentru a ne
crea o prim˘a impresie asupra diferent¸elor ¸si asem˘an˘arilor dintre cele dou˘a
modele.
Listing 11.1: O aplicat¸ie simpl˘a AWT
import java.awt .*;
public class ExempluAWT extends Frame implements
ActionListener {
public ExempluAWT(String titlu) {
super(titlu);
add(new Label("Hello AWT"));
Button b = new Button("Close");

11.1. INTRODUCERE 303
add(b);
pack ();
show ();
}
System.exit (0);
}
new ExempluAWT("Hello");
}
}
Listing 11.2: Aplicat¸ia rescris˘a folosind Swing
import javax.swing .*;
import java.awt .*;
public class ExempluSwing extends JFrame implements
ActionListener {
public ExempluSwing(String titlu) {
super(titlu);
// Metoda setLayout nu se aplica direct ferestrei
getContentPane ().setLayout(new FlowLayout ());
// Componentele au denumiri ce incep cu litera J
// Textul poate fi si in format HTML
getContentPane ().add(new JLabel(
"<html >Hello Swing </html >"));
JButton b = new JButton("Close");
// Metoda add nu se aplica direct ferestrei
getContentPane ().add(b);
pack ();
show ();
}
// Tratarea evenimentelor se face ca in AWT
System.exit (0);
}
new ExempluSwing("Hello");
}

}
11.2 Folosirea ferestrelor
Pentru a fi afi¸sate pe ecran componentele grafice ale unei aplicat¸ii trebuie
plasate pe o suprafat¸˘a de afi¸sare (container). Fiecare component˘a poate fi
cont¸inut˘a doar ˆıntr-un singur container, ad˘augarea ei pe o supraft¸˘a nou˘a
de afi¸sare determinând eliminarea ei de pe vechiul container pe care fusese
plasat˘a. Intrucât containerele pot fi ˆıncapsulate ˆın alte containere, o com-
ponent˘a va face parte la un moment dat dintr-o ierarhie. R˘ad˘acina acestei
ierarhii trebuie s˘a fie un a¸sa numit container de nivel ˆınalt, care este reprezen-
tat de una din clasele JFrame, JDialog sau JApplet. Intrucât de appleturi
ne vom ocupa separat, vom analiza ˆın continuare primele dou˘a clase.
In general orice aplicat¸ie Java independent˘a bazat˘a pe Swing cont¸ine
cel put¸in un container de nivel ˆınalt reprezentat de fereastra principal˘a a
programului, instant¸˘a a clasei JFrame.
Simplificat, un obiect care reprezint˘a o fereastr˘a Swing cont¸ine o zon˘a
care este rezervat˘a barei de meniuri ¸si care este situat˘a de obieci ˆın partea sa
superioar˘a ¸si corpul ferestrei pe care vor fi plasate componentele. Imaginea
de mai jos pune ˆın evident¸˘a aceast˘a separare, valabil˘a de altfel pentru orice
container de nivel ˆınalt:
Corpul ferestrei este o instant¸˘a a clasei Container ce poate fi obt¸inut˘a cu
metoda getContentPane. Plasarea ¸si aranjarea componentelor pe suprafat¸a

ferestrei se va face deci folosind obiectul de tip Container ¸si nu direct fereas-
tra. A¸sadar, de¸si este derivat˘a din Frame, clasa JFrame este folosit˘a ˆıntr-un
mod diferit fat¸˘a de p˘arintele s˘au:
Frame f = new Frame();
f.setLayout(new FlowLayout());
f.add(new Button("OK"));
JFrame jf = new JFrame();
jf.getContentPane().setLayout(new FlowLayout());
jf.getContentPane().add(new JButton("OK"));
Spre deosebire de Frame, un obiect JFrame are un comportament implicit
la ˆınchiderea ferestrei care const˘a ˆın ascunderea ferestrei atunci când utiliza-
torul apas˘a butonul de ˆınchidere. Acest comportament poate fi modificat
prin apelarea metodei setDefaultCloseOperation care prime¸ste ca argu-
ment diverse constante ce se g˘asesc fie ˆın clasa WindowConstants, fie chiar
ˆın JFrame.
jf.setDefaultCloseOperation(WindowConstants.HIDE_ON_CLOSE);
jf.setDefaultCloseOperation(WindowConstants.DO_NOTHING_ON_CLOSE);
jf.setDefaultCloseOperation(JFrame.EXIT_ON_CLOSE);
Ad˘augarea unei bare de meniuri se realizeaz˘a cu metoda setJMenuBar,
care prime¸ste o instant¸˘a de tip JMenuBar. Crearea meniurilor este similar˘a
cu modelul AWT.
11.2.1 Ferestre interne
Din punctul de vedere al folosirii ferestrelor, aplicat¸iile pot fi ˆımp˘art¸ite ˆın
dou˘a categorii:
• SDI (Single Document Interface)
• MDI (Multiple Document Interface)
Programele din prima categorie gestioneaz˘a la un moment dat o singur˘a
fereastr˘a ˆın care se g˘asesc componentele cu care interact¸ioneaz˘a utilizatorul.
In a doua categorie, fereastra principal˘a a aplicat¸iei ˆınglobeaz˘a la rândul ei
alte ferestre, uzual cu funct¸ionalit˘at¸i similare, ce permit lucrul concurent pe
mai multe planuri.

In Swing, clasa JInternalFrame pune la dispozit¸ie o modalitate de a
crea ferestreˆın cadrul altor ferestre. Ferestrele interne au aproximativ aceea¸si
ˆınf˘at¸i¸sare ¸si funct¸ionalitate cu ferestrele de tip JFrame, singura diferent¸˘a fiind
modul de gestionare a acestora.
Uzual, obiectele de tip JInternalFrame vor fi plasate pe un container
de tip DesktopPane, care va fi apoi plasat pe o fereastr˘a de tip JFrame.
Folosirea clasei DesktopPane este necesar˘a deoarece aceasta ”¸stie” cum s˘a
gestioneze ferestrele interne, având ˆın vedere c˘a acestea se pot suprapune ¸si
la un moment dat doar una singur˘a este activ˘a.
Exemplul urm˘ator pune ˆın evident¸˘a modelul general de creare ¸si afi¸sare
a ferestrelor interne:
Listing 11.3: Folosirea ferestrelor interne
import java.awt .*;
class FereastraPrincipala extends JFrame {
public FereastraPrincipala (String titlu) {
super(titlu);
setSize (300, 200);
setDefaultCloseOperation (JFrame.EXIT_ON_CLOSE);
FereastraInterna fin1 = new FereastraInterna ();
fin1.setVisible(true);
FereastraInterna fin2 = new FereastraInterna ();
fin2.setVisible(true);
JDesktopPane desktop = new JDesktopPane ();
desktop.add(fin1);
desktop.add(fin2);
setContentPane(desktop);
fin2.moveToFront ();
}
}
class FereastraInterna extends JInternalFrame {
static int n = 0; //nr. de ferestre interne
static final int x = 30, y = 30;
public FereastraInterna () {
super("Document #" + (++n),

11.3. CLASA JCOMPONENT 307
true , // resizable
true , // closable
true , // maximizable
true);// iconifiable
setLocation(x*n, y*n);
setSize(new Dimension (200, 100));
}
}
public class TestInternalFrame {
new FereastraPrincipala ("Test ferestre interne").show ();
}
}
Ferestrele create de acest program vor ar˘ata ca ˆın figura de mai jos:
11.3 Clasa JComponent
JComponent este superclasa tuturor componentelor Swing, mai put¸in a celor
care descriu containere de nivel ˆınalt JFrame, JDialog, JApplet. Deoarece
JComponent extinde clasa Container, deci ¸si Component, ea mo¸stene¸ste funct¸ionalitatea
general˘a a containerelor ¸si componentelor AWT, furnizând bineˆınt¸eles ¸si o se-
rie ˆıntreag˘a de noi facilit˘at¸i.
Dintre nout˘at¸ile oferite de JComponent amintim:
• ToolTips
Folosind metoda setToolTip poate fi ata¸sat unei componente un text
cu explicat¸ii legate de componenta respectiv˘a. Când utilizatorul trece

cu mouse-ul deasupra componentei va fi afi¸sat, pentru o perioad˘a de
timp, textul ajut˘ator specificat.
• Chenare
Orice component˘a Swing poate avea unul sau mai multe chenare. Speci-
ficarea unui chenar se realizeaz˘a cu metoda setBorder.
• Suport pentru plasare ¸si dimensionare
Folosind metodele setPreferredSize, setMinimumSize, setMaximumSize,
setAlignmentX, setAlignmentY pot fi controlat¸i parametrii folosit¸i
de gestionarii de pozit¸ionare pentru plasarea ¸si dimensionarea automat˘a
a componentelor ˆın cadrul unui container.
• Controlul opacit˘at¸ii
Folosind metoda setOpaque vom specifica dac˘a o component˘a trebuie
sau nu s˘a deseneze tot¸i pixelii din interiorul s˘au. Implicit, valoarea
propriet˘at¸ii de opacitate este false, ceea ce ˆınseamn˘a c˘a este posibil
s˘a nu fie desenat¸i unii sau chiar tot¸i pixelii, permit¸ând pixelilor de sub
component˘a s˘a r˘amân˘a vizibili (componenta nu este opac˘a). Valoarea
propriet˘at¸ii pentru clasele derivate din JComponent depinde ˆın general
de Look-and-Feel-ul folosit.
• Asocierea de act¸iuni tastelor
Pentru componentele Swing exist˘a posibilitatea de specifica anumite
act¸iuni care s˘a se execute atunci când utilizatorul apas˘a o anumit˘a
combinat¸ie de taste ¸si componenta respectiv˘a este activ˘a (are focus-
ul). Aceast˘a facilitate simplific˘a varianta init¸ial˘a de lucru, ¸si anume
tratarea evenimentelor de tip KeyEvent printr-un obiect KeyListener.
• Double-Buffering
Tehnica de double-buffering, care implic˘a desenarea componentei ˆın
memorie ¸si apoi transferulˆıntregului desen pe ecran, este implementat˘a
automat de componentele Swing, spre deosebire de cele AWT unde
trebuia realizat˘a manual dac˘a era cazul.
Exemplul urm˘ator ilustreaz˘a modul de folosire a câtorva dintre facilit˘at¸ile
amintite mai sus:
Listing 11.4: Facilit˘at¸i oferite de clasa JComponent

11.3. CLASA JCOMPONENT 309
import javax.swing.border .*;
import java.awt .*;
class Fereastra extends JFrame {
super(titlu);
getContentPane ().setLayout(new FlowLayout ());
// Folosirea chenarelor
Border lowered , raised;
TitledBorder title;
lowered = BorderFactory. createLoweredBevelBorder ();
raised = BorderFactory. createRaisedBevelBorder ();
title = BorderFactory. createTitledBorder ("Borders");
final JPanel panel = new JPanel ();
panel. setPreferredSize (new Dimension (400 ,200));
panel.setBackground(Color.blue);
panel.setBorder(title);
getContentPane ().add(panel);
JLabel label1 = new JLabel("Lowered");
label1.setBorder(lowered);
panel.add(label1);
JLabel label2 = new JLabel("Raised");
label2.setBorder(raised);
panel.add(label2);
// Controlul opacitatii
JButton btn1 = new JButton("Opaque");
btn1.setOpaque(true); // implicit
panel.add(btn1);
JButton btn2 = new JButton("Transparent");
btn2.setOpaque(false);
panel.add(btn2);
// ToolTips
label1. setToolTipText("Eticheta coborata");
label2. setToolTipText("Eticheta ridicata");

btn1. setToolTipText("Buton opac");
// Textul poate fi HTML
btn2. setToolTipText("<html >Apasati F2
 " +
"cand butonul are focusul ");
// Asocierea unor actiuni (KeyBindings)
/* Apasarea tastei F2 cand focusul este pe butonul al
doilea
va determina schimbarea culorii panelului */
btn2.getInputMap ().put(KeyStroke.getKeyStroke("F2"),
"schimbaCuloare ");
btn2.getActionMap ().put("schimbaCuloare ", new
AbstractAction () {
private Color color = Color.red;
panel.setBackground(color);
color = (color == Color.red ? Color.blue : Color.red)
;
}
});
pack ();
}
}
public class TestJComponent {
new Fereastra("Facilitati JComponent").show ();
}
}
11.4 Arhitectura modelului Swing
11.5 Folosirea modelelor
Modelul Swing este bazat pe o arhitectur˘a asem˘an˘atoare cu MVC (model-
view-controller). Arhitectura MVC speciﬁc˘a descompunerea unei aplicat¸ii
vizuale ˆın trei p˘art¸i separate:
• Modelul - care va reprezenta datele aplicat¸iei.

11.5. FOLOSIREA MODELELOR 311
• Prezentarea - modul de reprezentare vizual˘a a datelor.
• Controlul - transformarea act¸iunilor utilizatorului asupra componen-
telor vizuale ˆın evenimente care s˘a actualizeze automat modelul aces-
tora (datele).
Din motive practice, ˆın Swing p˘art¸ile de prezentare ¸si control au fost cu-
plate deoarece exista o leg˘atur˘a prea strâns˘a ˆıntre ele pentru a fi concepute
ca entit˘at¸i separate. A¸sadar, arhitectura Swing este de fapt o arhitectur˘a
cu model separabil, ˆın care datele componentelor (modelul) sunt separate de
reprezentarea lor vizual˘a. Aceast˘a abordare este logic˘a ¸si din perspectiva
faptului c˘a, ˆın general, modul de concepere a unei aplicat¸ii trebuie s˘a fie ori-
entat asupra reprezent˘arii ¸si manipul˘arii informat¸iilor ¸si nu asupra interfet¸ei
grafice cu utilizatorul.
Pentru a realiza separarea modelului de prezentare, fiec˘arui obiect core-
spunz˘ator unei clase ce descrie o component˘a Swing ˆıi este asociat un obiect
care gestioneaz˘a datele sale ¸si care implementeaz˘a o interfat¸˘a care reprezint˘a
modelul componentei respective. Dup˘a cum se observ˘a din tabelul de mai
jos, componente cu reprezent˘ari diferite pot avea acela¸si tip de model, dar
exist˘a ¸si componente care au asociate mai multe modele:
Model Component˘a
ButtonModel JButton, JToggleButton, JCheckBox,
JRadioButton, JMenu, JMenuItem,
JCheckBoxMenuItem, JRadioButtomMenuItem
JComboBox ComboBoxModel
BoundedRangeModel JProgressBar, JScrollBarm, JSlider
JTabbedPane SingleSelectionModel
ListModel JList
ListSelectionModel JList
JTable TableModel
JTable TableColumnModel
JTree TreeModel
JTree TreeSelectionModel
Document JEditorPane, JTextPane, JTextArea,
JTextField, JPasswordField
Fiecare component˘a are un model init¸ial implicit, ˆıns˘a are posibilitatea
de a-l ˆınlocui cu unul nou atunci când este cazul. Metodele care acceseaz˘a

modelul unui obiect sunt: setModel, respectiv getModel, cu argumente
specifice fiec˘arei componente ˆın parte. Crearea unei clase care s˘a reprezinte
un model se va face extinzând interfat¸a corespunz˘atoare ¸si implementând
metodele definite de aceasta sau extinzând clasa implicit˘a oferit˘a de API-ul
Swing ¸si supradefinind metodele care ne intereseaz˘a. Pentru modelele mai
complexe, cum ar fi cele asociate claselor JTable, JTree sau JList exist˘a
clase abstracte care implementeaz˘a interfat¸a ce descrie modelul respectiv De
exemplu, interfat¸a model a clasei JList este ListModel care este imple-
mentat˘a de clasele DefaultListModel ¸si AbstractListModel. In funct¸ie
de necesit˘at¸i, oricare din aceste clase poate fi extins˘a pentru a crea un nou
model.
Listing 11.5: Folosirea mai multor modele pentru o componenta
import javax.swing.border .*;
import java.awt .*;
class Fereastra extends JFrame implements ActionListener {
String data1 [] = {"rosu", "galben", "albastru"};
String data2 [] = {"red", "yellow", "blue"};
int tipModel = 1;
JList lst;
ListModel model1 , model2;
super(titlu);
// Lista initiala nu are nici un model
lst = new JList ();
getContentPane ().add(lst , BorderLayout.CENTER);
// La apasara butonului schimbam modelul
JButton btn = new JButton("Schimba modelul");
getContentPane ().add(btn , BorderLayout.SOUTH);
btn. addActionListener (this);
// Cream obiectele corespunzatoare celor doua modele
model1 = new Model1 ();
model2 = new Model2 ();
lst.setModel(model1);

pack ();
}
if (tipModel == 1) {
tipModel = 2;
}
else {
tipModel = 1;
}
}
// Clasele corespunzatoare celor doua modele
class Model1 extends AbstractListModel {
public int getSize () {
return data1.length;
}
public Object getElementAt(int index) {
return data1[index ];
}
}
class Model2 extends AbstractListModel {
public int getSize () {
return data2.length;
}
return data2[index ];
}
}
}
public class TestModel {
new Fereastra("Test Model").show ();
}
}
Multe componente Swing furnizeaz˘a metode care s˘a obt¸in˘a starea obiec-
tului f˘ar˘a a mai ﬁ nevoie s˘a obt¸inem instant¸a modelului ¸si s˘a apel˘am metodele

acesteia. Un exemplu este metoda getValue a clasei JSlider care este de
fapt un apel de genul getModel().getValue(). In multe situat¸ii ˆıns˘a, mai
ales pentru clase cum ar fi JTable sau JTree, folosirea modelelor aduce flex-
ibilitate sporit˘a programului ¸si este recomandat˘a utilizarea lor.
11.5.1 Tratarea evenimentelor
Modelele componentelor trebuie s˘a notifice aparit¸ia unor schimb˘ari ale datelor
gestionate astfel ˆıncât s˘a poat˘a fi reactualizat˘a prezentarea lor sau s˘a fie ex-
ecutat un anumti cod ˆın cadrul unui obiect de tip listener. In Swing, aceast˘a
notificare este realizat˘a ˆın dou˘a moduri:
1. Informativ (lightweight) - Modelele trimit un eveniment prin care
sunt informat¸i ascult˘atorii c˘a a survenit o anumit˘a schimbare a datelor, f˘ar˘a
a include ˆın eveniment detalii legate de schimbarea survenit˘a. Obiectele
de tip listener vor trebui s˘a apeleze metode specifice componentelor pen-
tru a afla ce anume s-a schimbat. Acest lucru se realizeaz˘a prin intefat¸a
ChangeListener iar evenimentele sunt de tip ChangeEvent, modelele
care suport˘a aceast˘a abordare fiind BoundedRangeModel, ButtonModel ¸si
SingleSelectionModel.
Model Listener Tip Eveniment
BoundedRangeModel ChangeListener ChangeEvent
ButtonModel ChangeListener ChangeEvent
SingleSelectionModelModel ChangeListener ChangeEvent
Interfat¸a ChangeListener are o singur˘a metod˘a:
public void stateChanged(ChangeEvent e),
singura informat¸ie cont¸inut˘a ˆın eveniment fiind componenta surs˘a.
Inregistrarea ¸si eliminarea obiectelor de tip listener se realizeaz˘a cu metodele
addChangeListener, respectiv removeChangeListener.
JSlider slider = new JSlider();
BoundedRangeModel model = slider.getModel();
model.addChangeListener(new ChangeListener() {
public void stateChanged(ChangeEvent e) {
// Sursa este de tip BoundedRangeModel
BoundedRangeModel m = (BoundedRangeModel)e.getSource();
// Trebuie sa interogam sursa asupra schimbarii

System.out.println("Schimbare model: " + m.getValue());
}
});
Pentru u¸surint¸a program˘arii, pentru a nu lucra direct cu instant¸a modelu-
lui, unele clase permit ˆınregistrarea ascult˘atorilor direct pentru componenta
ˆın sine, singura diferent¸˘a fat¸˘a de varianta anterioar˘a constând ˆın faptul c˘a
sursa evenimentului este acum de tipul componentei ¸si nu de tipul modelului.
Secvent¸a de cod de mai sus poate fi rescris˘a astfel:
JSlider slider = new JSlider();
slider.addChangeListener(new ChangeListener() {
public void stateChanged(ChangeEvent e) {
// Sursa este de tip JSlider
JSlider s = (JSlider)e.getSource();
System.out.println("Valoare noua: " + s.getValue());
}
});
2. Consistent(statefull) - Modele pun la dispozit¸ie interfet¸e special-
izate ¸si tipuri de evenimente specifice ce includ toate informat¸iile legate de
schimbarea datelor.
Model Listener Tip Eveniment
ListModel ListDataListener ListDataEvent
ListSelectionModel ListSelectionListener ListSelectionEvent
ComboBoxModel ListDataListener ListDataEvent
TreeModel TreeModelListener TreeModelEvent
TreeSelectionModel TreeSelectionListener TreeSelectionEvent
TableModel TableModelListener TableModelEvent
TableColumnModel TableColumnModelListener TableColumnModelEvent
Document DocumentListener DocumentEvent
Document UndoableEditListener UndoableEditEvent
Folosirea acestor interfet¸e nu difer˘a cu nimic de cazul general:
String culori[] = {"rosu", "galben", "albastru");
JList list = new JList(culori);
ListSelectionModel sModel = list.getSelectionModel();
sModel.addListSelectionListener(

new ListSelectionListener() {
public void valueChanged(ListSelectionEvent e) {
// Schimbarea este continuta in eveniment
if (!e.getValueIsAdjusting()) {
System.out.println("Selectie curenta: " +
e.getFirstIndex());
}
}
});
11.6 Folosirea componentelor
Datorit˘a complexit˘at¸ii modelului Swing, ˆın aceast˘a sectt¸iune nu vom ˆıncerca
o abordare exhaustiv˘a a modului de utilizare a tuturor componentelor, ci vom
puneˆın evident¸˘a doar aspectele specifice acestui model, subliniind diferent¸ele
¸si ˆımbun˘at˘at¸irile fat¸˘a AWT.
11.6.1 Componente atomice
In categoria componentelor atomice includem componentele Swing cu funct¸ionalitate
simpl˘a, a c˘aror folosire este ˆın general asem˘an˘atoare cu a echivalentelor din
AWT. Aici includem:
• Etichete: JLabel
• Butoane simple sau cu dou˘a st˘ari: JButton, JCheckBox, JRadioButton,
JToggleButton; mai multe butoane radio pot fi grupate folosind clasa
ButtonGroup, pentru a permite selectarea doar a unuia dintre ele.
• Componente pentru progres ¸si derulare: JSlider, JProgressBar, JScrollBar
• Separatori: JSeparator
Deoarece utilizarea acestora esteˆın general facil˘a, nu vom analizaˆın parte
aceste componente.
11.6.2 Componente pentru editare de text
Componentele Swing pentru afi¸sarea ¸si editarea textelor sunt grupate ˆıntr-o
ierarhie ce are ca r˘ad˘acin˘a clasa JTextComponent din pachetul javax.swing.text.

11.6. FOLOSIREA COMPONENTELOR 317
Dup˘a cum se observ˘a din imaginea de mai sus, clasele pot ˆımp˘art¸ite ˆın
trei categorii, corespunz˘atoare tipului textului editat:
• Text simplu pe o singur˘a linie
– JTextField - Permite editarea unui text simplu, pe o singur˘a
linie.
– JPasswordField - Permite editarea de parole. Textul acestora
va fi ascuns, ˆın locul caracterelor introduse fiind afi¸sat un caracter
simbolic, cum ar fi ’*’.
– JFormattedTextField - Permite introducerea unui text care s˘a
respecte un anumit format, fiind foarte util˘a pentru citirea de
numere, date calendaristice, etc. Este folosit˘a ˆımpreun˘a cu clase
utilitare pentru formatarea textelor, cum ar fi NumberFormatter,
DateFormatter, MaskFormatter, etc. Valoarea cont¸inut˘a de o
astfel de component˘a va fi obt¸inut˘a/setat˘a cu metodele getValue,
respectiv setValue ¸si nu cu cele uzuale getText, setText.
• Text simplu pe mai multe linii
– JTextArea - Permite editarea unui text simplu, pe mai multe
linii. Orice atribut legat de stil, cum ar fi culoarea sau fontul, se
aplic˘a ˆıntregului text ¸si nu poate fi specificat doar unei anumite
port¸iuni. Uzual, o component˘a de acest tip va fi inclus˘a ˆıntr-un
container JScrollPane, pentru a permite navigarea pe vertical˘a

¸si orizontal˘a dac˘a textul introdus nu ˆıncape ˆın suprafat¸a alocat˘a
obiectului. Acest lucru este valabil pentru toate componentele
Swing pentru care are sens not¸iunea de navigare pe orizontal˘a
sau vertical˘a, nici una neoferind suport intrinsec pentru aceast˘a
operat¸iune.
• Text cu stil ˆımbog˘at¸it pe mai multe linii
– JEditorPane - Permite afi¸sarea ¸si editarea de texte scrise cu stil-
uri multiple ¸si care pot include imagini sau chiar diverse alet com-
ponente. Implicit, urm˘atoarele tipuri de texte sunt recunoscute:
text/plain, text/html ¸si text/rtf. Una din utiliz˘arile cele mai
simple ale acestei clase este setarea documentului ce va fi afi¸sat
cu metoda setPage, ce prime¸ste ca argument un URL care poate
referi un fi¸sier text, HTML sau RTF.
– JTextPane - Aceast˘a clas˘a extinde JEditorPane, oferind diverse
facilit˘at¸i suplimentare pentru lucrul cu stiluri ¸si paragrafe.
Clasa JTextComponent ˆıncearc˘a s˘a p˘astreze cât mai multe similitudini cu
clasa TextComponent din AWT,ˆıns˘a exist˘a diferent¸e notabileˆıntre cele dou˘a,
componenta Swing având caracteristici mult mai complexe cum ar fi suport
pentru operat¸ii de undo ¸si redo, tratarea evenimentelor generate de cursor
(caret), etc. Orice obiect derivat din JTextComponent este format din:
• Un model, referit sub denumirea de document, care gestioneaz˘a starea
componentei. O referint¸˘a la model poate fi obt¸inut˘a cu metoda getDocument,
ce returneaz˘a un obiect de tip Document.
• O reprezentare, care este responsabil˘a cu afi¸sarea textului.
• Un ’controller’, cunoscut sub numele de editor kit care permite scrierea
¸si citirea textului ¸si care permite definirea de act¸iuni necesare edit˘arii.
Exist˘a diferent¸ fat¸˘a de AWT ¸si la nivelul trat˘arii evenimentelor generate
de componentele pentru editarea de texte. Dintre evenimentele ce pot fi
generate amintim:
• ActionEvent - Componentele derivate din JTextField vor genera un
eveniment de acest tip la ap˘asarea tastei Enter ˆın c˘asut¸a de editare a
textului. Interfat¸a care trebuie implementat˘a este ActionListener.

• CaretEvent - Este evenimentul generat la deplasarea cursorului ce ges-
tioneaz˘a pozit¸ia curent˘a ˆın text. Interfat¸a corespunz˘atoare CaretLis-
tener cont¸ine o singur˘a metod˘a: caretUpdate ce va fi apelat˘a ori de
câte ori apare o schimbare.
• DocumentEvent - Evenimentele de acest tip sunt generate la orice
schimbare a textului, sursa lor fiind documentul (modelul) componen-
tei ¸si nu componenta ˆın sine. Interfat¸a corespunz˘atoare este Docu-
mentListener, ce cont¸ine metodele:
– insertUpdate - apelat˘a la ad˘augarea de noi caractere;
– removeUpdate - apelat˘a dup˘a o operat¸iune de ¸stergere;
– changedUpdate - apelat˘a la schimbarea unor atribute legate de
stilul textului.
• PropertyChangeEvent - Este un eveniment comun tuturor com-
ponentelor de tip JavaBean, fiind generat la orice schimbare a unei
propriet˘at¸i a componentei. Interfat¸a corespunz˘atoare este Property-
ChangeListener, ce cont¸ine metoda propertyChange.
11.6.3 Componente pentru selectarea unor elemente
In aceast˘a categorie vom include clasele care permit selectarea unor valori
(elemente) dintr-o serie prestabilit˘a. Acestea sunt: JList, JComboBox ¸si
JSpinner.
Clasa JList
Clasa JList descrie o list˘a de elemente dispuse pe una sau mai multe coloane,
din care utilizatorul poate selecta unul sau mai multe. Uzual un obiect de
acest tip va fi inclus ˆıntr-un container de tip JScrollPane.

Init¸ializarea unei liste se realizeaz˘a ˆın mai multe modalit˘at¸i:
• Folosind unul din constructorii care primesc ca argument un vector de
elemente.
Object elemente[] = {"Unu", "Doi", new Integer(3), new Double(4)};
JList lista = new JList(elemente);
• Folosind constructorul f˘ar˘a argumente ¸si ad˘augând apoi elemente mod-
elului implicit listei:
DefaultListModel model = new DefaultListModel();
model.addElement("Unu");
model.addElement("Doi");
model.addElement(new Integer(3));
model.addElement(new Double(4));
JList lista = new JList(model);
• Folosind un model propriu, responsabil cu furnizarea elementelor lis-
tei. Acesta este un obiect dintr-o clas˘a ce trebuie s˘a implementeze
interfat¸a ListModel, uzual fiind folosit˘a extinderea clasei predefinite
AbstractListModel ¸si supradefinirea metodelor: getElementAt care
furnizeaz˘a elementul de pe o anumit˘a posit¸ie din list˘a, respectiv getSize
care trebuie s˘a returneze num˘arul total de elemente din list˘a. Evident,
aceast˘a variant˘a este mai complex˘a, oferind flexibilitate sporit˘a ˆın lu-
crul cu liste.
ModelLista model = new ModelLista();
JList lista = new JList(model);

...
class ModelLista extends AbstractListModel {
Object elemente[] = {"Unu", "Doi", new Integer(3), new Double(4)};
public int getSize() {
return elemente.length;
}
return elemente[index];
}
}
Gestiunea articolelor selectate dintr-o list˘a se realizeaz˘a prin intermediul
unui model, acesta fiind un obiect de tip ListSelectionModel. Obiectele de
tip JList genereaz˘a evenimente de tip ListSelectionEvent, interfat¸a core-
spunz˘atoare fiind ListSelectionListener ce cont¸ine metoda valueChanged
apelat˘a ori de câte ori va fi schimbat˘a select¸ia elementelor din list˘a.
class Test implements ListSelectionListener {
...
public Test() {
...
// Stabilim modul de selectie
list.setSelectionMode(ListSelectionModel.SINGLE_SELECTION);
/* sau SINGLE_INTERVAL_SELECTION
MULTIPLE_INTERVAL_SELECTION
*/
// Adaugam un ascultator
ListSelectionModel model = list.getSelectionModel();
model.addListSelectionListener(this);
...
}
if (e.getValueIsAdjusting()) return;
int index = list.getSelectedIndex();

...
}
}
Evident, clasa ofer˘a metode pentru selectarea unor elemente din cadrul
programului setSelectedIndex, setSelectedIndices, etc. ¸si pentru obt¸inerea
celor selectate la un moment dat getSelectedIndex, getSelectedIndices,
etc..
O facilitate extrem de important˘a pe care o au listele este posibilitatea de
a stabili un renderer pentru fiecare articol ˆın parte. Implicit toate elementele
listei sunt afi¸sate ˆın acela¸si fel, ˆıns˘a acest lucru poate fi schimbat prin crearea
unei clase ce implementeaz˘a interfat¸a ListCellRenderer ¸si personalizeaz˘a
reprezentarea elementelor listei ˆın funct¸ie de diver¸si parametri. Interfat¸a
ListCellRenderer cont¸ine o singur˘a metod˘a getListCellRendererCom-
ponent ce returneaz˘a un obiect de tip Component. Metoda va fi apelat˘a ˆın
parte pentru reprezentarea fiec˘arui element al listei.
class MyCellRenderer extends JLabel implements ListCellRenderer {
public MyCellRenderer() {
setOpaque(true);
}
public Component getListCellRendererComponent(
JList list, Object value, int index,
boolean isSelected, boolean cellHasFocus) {
setText(value.toString());
setBackground(isSelected ? Color.red : Color.white);
setForeground(isSelected ? Color.white : Color.black);
return this;
}
}
Setarea unui anumit renderer pentru o list˘a se realizeaz˘a cu metoda setCell-
Renderer.
Clasa JComboBox
Clasa JComboBox este similar˘a cu JList, cu deosebirea c˘a permite doar se-
lectarea unui singur articol, acesta fiind ¸si singurul permanent vizibil. Lista

celorlalte elemente este afi¸sat˘a doar la ap˘asarea unui buton marcat cu o
s˘ageat˘a, ce face parte integrant˘a din component˘a.
JComboBox funct¸ioneaz˘a dup˘a acelea¸si principii ca ¸si clasa JList.
Init¸ializarea se face dintr-un vector sau folosind un model de tipul Com-
boBoxModel, fiecare element putând fi de asemenea reprezentat diferit prin
intermediul unui obiect ce implementeaz˘a aceea¸si intefat¸˘a ca ¸si ˆın cazul lis-
telor: ListCellRenderer.
O diferent¸˘a notabil˘a const˘a ˆın modul de selectare a unui articol, deoarece
JComboBox permite ¸si editarea explicit˘a a valorii elementului, acest lucru fiind
controlat de metoda setEditable.
Evenimentele generate de obiectele JComboBox sunt de tip ItemEvent
generate la navigarea prin list˘a, respectiv ActionEvent generate la selectarea
efectiv˘a a unui articol.
Clasa JSpinner
Clasa JSpinner ofer˘a posibilitatea de a selecta o anumit˘a valoare (element)
dintr-un domeniu prestabilit, lista elementelor nefiind ˆıns˘a vizibil˘a. Este
folosit atunci când domeniul din care poate fi f˘acut˘a select¸ia este foarte mare
sau chiar nem˘arginit; de exemplu: numere intregi intre 1950 si 2050. Com-
ponenta cont¸ine dou˘a butoane cu care poate fi selectat urm˘atorul, respectiv
predecesorul element din domeniu.
JSpiner se bazeaz˘a exclusiv pe folosirea unui model. Acesta este un
obiect de tip SpinnerModel, existând o serie de clase predefinite ce imple-
menteaz˘a aceast˘a interfat¸˘a cum ar fi SpinnerListModel, SpinnerNumberModel
sau SpinnerDateModel ce pot fi utilizate.

Componentele de acest tip permit ¸si specificarea unui anumit tip de
editor pentru valorile elementelor sale. Acesta este instalat automat pen-
tru fiecare din modelele standard amintite mai sus, fiind reprezentat de
una din clasele JSpinner.ListEditor, JSpinner.NumberEditor, respectiv
JSpinner.DateEditor, toate derivate din JSpinner.DefaultEditor. Fiecare
din editoarele amintite permite diverse format˘ari specifice.
Evenimentele generate de obiectele de tip JSpinner sunt de tip ChangeEvent,
generate la schimbarea st˘arii componentei.
11.6.4 Tabele
Clasa JTable permite crearea de componente care s˘a afi¸seze o serie de ele-
mente ˆıntr-un format tabelar, articolele fiind dispuse pe linii ¸si coloane. Un
tabel poate fi folosit doar pentru afi¸sarea formatat˘a a unor date, dar este
posibil˘a ¸si editarea informat¸iei din celulele sale. De asemenea, liniile tabelu-
lui pot fi marcate ca selectate, tipul select¸iei fiind simplu sau compus, tabelele
extinzând astfel funct¸ionalitatea listelor.
De¸si clasa JTable se g˘ase¸ste ˆın pachetul javax.swing, o serie de clase ¸si
interfet¸e necesare lucrului cu tabele se g˘asescˆın pachetul javax.swing.table,
acesta trebuind a¸sadar importat.
Init¸ializarea unui tabel poate fi f˘acut˘a ˆın mai multe moduri.
Cea mai simpl˘a variant˘a este s˘a folosim unul din constructorii care primesc
ca argumente elementele tabelului sub forma unei matrici sau a unei colect¸ii
de tip Vector ¸si denumirile capurilor de coloan˘a:
String[] coloane = {"Nume", "Varsta", "Student"};
Object[][] elemente = {
{"Ionescu", new Integer(20), Boolean.TRUE},
{"Popescu", new Integer(80), Boolean.FALSE}};
JTable tabel = new JTable(elemente, coloane);
Dup˘a cum se observ˘a, tipul de date al elementelor de pe o coloan˘a este
de tip referint¸˘a ¸si poate fi oricare. In cazul ˆın care celulele tabelului sunt

editabile trebuie s˘a existe un editor potrivit pentru tipul elementului din
celula respectiv˘a. Din motive de eficient¸˘a, implementarea acestei clase este
orientat˘a la nivel de coloan˘a, ceea ce ˆınseamn˘a c˘a articole de pe o coloan˘a
vor fi reprezentate la fel ¸si vor avea acela¸si tip de editor.
A doua variant˘a de creare a unui tabel este prin implementarea modelu-
lui acestuia ˆıntr-o clas˘a separat˘a ¸si folosirea constructorului corespunz˘ator.
Interfat¸a care descrie modelul clasei JTable este TableModel ¸si cont¸ine
metodele care vor fi interogate pentru obt¸inerea informat¸iei din tabel. Uzual,
crearea unui model se face prin extinderea clasei predefinite AbstractTable-
Model, care implementeaz˘a deja TableModel. Tot ceea ce trebuie s˘a facem
este s˘a supradefinim metodele care ne intereseaz˘a, cele mai utilizate fiind
(primele trei trebuie obligatoriu supradefinite, ele fiind declarate abstracte ˆın
clasa de baz˘a):
• getRowCount - returneaz˘a num˘arul de linii ale tabelului;
• getColumnCount - returneaz˘a num˘arul de coloane ale tabelului;
• getValueAt - returneaz˘a elementul de la o anumit˘a linie ¸si coloan˘a;
• getColumnName - returneaz˘a denumirea fiec˘arei coloane;
• isCellEditable - specific˘a dac˘a o anumit˘a celul˘a este editabil˘a.
Modelul mai cont¸ine ¸si metoda setValueAt care poate fi folosit˘a pentru
setarea explicit˘a a valorii unei celule.
ModelTabel model = new ModelTabel();
JTable tabel = new JTable(model);
...
class ModelTabel extends AbstractTableModel {
String[] coloane = {"Nume", "Varsta", "Student"};
Object[][] elemente = {
{"Ionescu", new Integer(20), Boolean.TRUE},
{"Popescu", new Integer(80), Boolean.FALSE}};
public int getColumnCount() {
return coloane.length;
}
public int getRowCount() {

return elemente.length;
}
public Object getValueAt(int row, int col) {
return elemente[row][col];
}
public String getColumnName(int col) {
return coloane[col];
}
public boolean isCellEditable(int row, int col) {
// Doar numele este editabil
return (col == 0);
}
}
Orice schimbare a datelor tabelului va genera un eveniment de tip Table-
ModelEvent. Pentru a trata aceste evenimente va trebui s˘a implement˘am
interfat¸a TableModelListener ce cont¸ine metoda tableChanged. Inreg-
istrarea unui listener va ﬁ f˘acut˘a pentru modelul tabelului:
public class Test implements TableModelListener {
...
public Test() {
...
tabel.getModel().addTableModelListener(this);
...
}
public void tableChanged(TableModelEvent e) {
// Aflam celula care a fost modificata
int row = e.getFirstRow();
int col = e.getColumn();
TableModel model = (TableModel)e.getSource();
Object data = model.getValueAt(row, col);
...
}
}

Tabele ofer˘a posibilitatea de a selecta una sau mai multe linii, nu neap˘arat
consecutive, gestiunea liniilor selectate fiind realizat˘a prin intermediul unui
model. Acesta este o instant¸˘a ce implementeaz˘a,ˆıntocmai ca la liste, interfat¸a
ListSelectionModel. Tratarea evenimentelor generate de schimbarea select¸iei
ˆın tabel se realizeaz˘a prinˆınregistrarea unui ascult˘ator de tip ListSelection-
Listener:
class Test implements ListSelectionListener {
...
public Test() {
...
tabel.setSelectionMode(ListSelectionModel.SINGLE_SELECTION);
ListSelectionModel model = tabel.getSelectionModel();
model.addListSelectionListener(this);
...
}
if (e.getValueIsAdjusting()) return;
ListSelectionModel model =
(ListSelectionModel)e.getSource();
if (model.isSelectionEmpty()) {
// Nu este nici o linie selectata
...
} else {
int index = model.getMinSelectionIndex();
// Linia cu numarul index este prima selectata
...
}
}
}
Dup˘a cum am spus, celule unei coloane vor fi reprezentare la fel, fiecare
coloan˘a având asociat un obiect renderer responsabil cu crearea componen-

tei ce descrie celulele sale. Un astfel de obiect implementeaz˘a interfat¸a
TableCellRenderer, care are o singur˘a metod˘a getTableCellRender-
erComponent, aceasta fiind responsabil˘a cu crearea componentelor ce vor
fi afi¸sate ˆın celulele unei coloane. Implicit, exist˘a o serie de tipuri de date
cu reprezent˘ari specifice, cum ar fi: Boolean, Number, Double, Float,
Date, ImageIcon, Icon, restul tipurilor având o reprezentare standard ce
const˘a ˆıntr-o etichet˘a cu reprezentarea obiectului ca ¸sir de caractere. Specifi-
carea unui renderer propriu se realizeaz˘a cu metoda setDefaultRenderer,
ce asociaz˘a un anumit tip de date cu un obiect de tip TableRenderer.
public class MyRenderer extends JLabel
implements TableCellRenderer {
public Component getTableCellRendererComponent(...) {
...
return this;
}
}
O situat¸ie similar˘a o reg˘asim la nivelul editorului asociat celulelor dintr-o
anumit˘a coloan˘a. Acesta este un obiect ce implementeaz˘a interfat¸a Tree-
CellEditor, ce extinde interfat¸a CellEditor care generalizeaz˘a conceptul
de celul˘a editabil˘a pe care ˆıl vom mai reg˘asi la arbori. Implicit, exist˘a o
serie de editoare standard pentru tipurile de date ment¸ionate anterior, dar
este posibil˘a specificarea unui editor propriu cu metoda setDefaultEditor.
Crearea unui editor propriu se realizeaz˘a cel mai simplu prin extinderea clasei
utilitare AbstractCellEditor, care implementeaz˘a CellEditor, plus imple-
mentarea metodei specifice din TreeCellEditor.
public class MyEditor
extends AbstractCellEditor
implements TableCellEditor {
// Singura metoda abstracta a parintelui
public Object getCellEditorValue() {
// Returneaza valoarea editata
...
}

// Metoda definita de TableCellEditor
public Component getTableCellEditorComponent(...) {
// Returneaza componenta de tip editor
...
}
}
11.6.5 Arbori
Clasa JTree permite afi¸sarea unor elemente ˆıntr-o manier˘a ierarhic˘a. Ca
orice component˘a Swing netrivial˘a, un obiect JTree reprezint˘a doar o imagine
a datelor, informat¸ia ˆın sine fiind manipulat˘a prin intermediul unui model.
La nivel structural, un arbore este format dintr-o r˘ad˘acin˘a, noduri interne -
care au cel put¸in un fiu ¸si noduri frunz˘a - care nu mai au nici un descendent.
De¸si clasa JTree se g˘ase¸ste ˆın pachetul javax.swing, o serie de clase ¸si
interfet¸e necesare lucrului cu arbori se g˘asesc ˆın pachetul javax.swing.tree.
Clasa care modeleaz˘a not¸iunea de nod al arborelui este DefaultMutable-
TreeNode, aceasta fiind folosit˘a pentru toate tipurile de noduri. Crearea
unui arbore presupune a¸sadar crearea unui nod (r˘ad˘acina), instant¸ierea unui
obiect de tip JTree cu r˘ad˘acina creat˘a ¸si ad˘augarea apoi de noduri frunz˘a ca
fii ai unor noduri existente.
String text = "<html>Radacina</html>";
DefaultMutableTreeNode root = new DefaultMutableTreeNode(text);
DefaultMutableTreeNode numere =
new DefaultMutableTreeNode("Numere");
DefaultMutableTreeNode siruri =

new DefaultMutableTreeNode("Siruri");
for(int i=0; i<3; i++) {
numere.add(new DefaultMutableTreeNode(new Integer(i)));
siruri.add(new DefaultMutableTreeNode("Sirul " + i));
}
root.add(numere);
root.add(siruri);
JTree tree = new JTree(root);
Dup˘a cum se observ˘a, nodurile arborelui pot fi de tipuri diferite, reprezentarea
lor implicit˘a fiind obt¸inut˘aprin apelarea metodei toString pentru obiectului
cont¸inut. De asemenea, este posibil˘a specificarea unui text ˆın format HTML
ca valoare a unui nod, acesta fiind reprezentat ca atare.
Dac˘a varianta ad˘aug˘arii explicite a nodurilor nu este potrivit˘a, se poate
implementa o clas˘a care s˘a descrie modelul arborelui. Aceasta trebuie s˘a
implementeze intefat¸a TreeModel.
Scopul unei componente de tip arbore este ˆın general selectarea unui nod
al ierarhiei. Ca ¸si ˆın cazul listelor sau a tabelelor, gestiunea elementelor
selectate se realizeaz˘a printr-un model, ˆın aceast˘a situat¸ie interfat¸a core-
spunz˘atoare fiind TreeSelectionModel. Arborii permit ˆınregistrarea unor
obiecte listener, de tip TreeSelectionListener, care s˘a trateze evenimentele
generate la schimbarea select¸iei ˆın arbore.
class Test implements TreeSelectionListener {
...
public Test() {
...
tree.getSelectionModel().setSelectionMode(
TreeSelectionModel.SINGLE_TREE_SELECTION);
tree.addTreeSelectionListener(this);
...
}

public void valueChanged(TreeSelectionEvent e) {
// Obtinem nodul selectat
DefaultMutableTreeNode node = (DefaultMutableTreeNode)
tree.getLastSelectedPathComponent();
if (node == null) return;
// Obtinem informatia din nod
Object nodeInfo = node.getUserObject();
...
}
}
Fiecare nod al arborelui este reprezentar prin intermediul unei clase ren-
derer. Aceasta implementeaz˘a interfat¸a TreeCellRenderer, cea folosit˘a
implicit fiind DefaultTreeCellRenderer. Prin implementarea interfet¸ei
sau extinderea clasei implicite pot fi create modalit˘at¸i de personalizare a
nodurilor arborelui ˆın funct¸ie de tipul sau valoarea acestora.
Exist˘a ˆıns˘a ¸si diverse metode de a schimba ˆınf˘at¸i¸sarea unui arbore f˘ar˘a s˘a
cre˘am noi clase de tip TreeCellRenderer. Acestea sunt:
• setRootVisible - Specific˘a dac˘a r˘ad˘acina e vizibil˘a sau nu;
• setShowsRootHandles - Specific˘a dac˘a nodurile de pe primul nivel au
simboluri care s˘a permit˘a expandarea sau restrângerea lor.
• putClientProperty - Stabile¸ste diverse propriet˘at¸i, cum ar fi modul
de reprezentare a relat¸iilor (liniilor) dintre nodurile p˘arinte ¸si fiu:
tree.putClientProperty("JTree.lineStyle", "Angled");
// sau "Horizontal", "None"
• Specificarea unei iconit¸e pentru nodurile frunz˘a sau interne:
ImageIcon leaf = createImageIcon("img/leaf.gif");
ImageIcon open = createImageIcon("img/open.gif");
ImageIcon closed = createImageIcon("img/closed.gif");

DefaultTreeCellRenderer renderer =
new DefaultTreeCellRenderer();
renderer.setLeafIcon(leaf);
renderer.setOpenIcon(open);
renderer.setClosedIcon(closed);
tree.setCellRenderer(renderer);
11.6.6 Containere
Dup˘a cum ¸stim, containerele reprezint˘a suprafet¸ de afi¸sare pe care pot fi
plasate ale componente, eventual chiar alte containere. Superclasa compo-
nentelor de acest tip este Container, clas˘a despre care am mai discutat ˆın
capitolul dedicat modeluli AWT.
Containerele pot fi ˆımo˘art¸ite ˆın dou˘a categorii:
1. Containere de nivel ˆınalt - Acestea sunt JFrame, JDialog, JApplet
¸si reprezint˘a r˘ad˘acinile ierarhiilor de componente ale unei aplicat¸ii.
2. Containere intermediare - Reprezint˘a suprafet¸e de afi¸sare cu aju-
torul c˘arora pot fi organizate mai eficient componentele aplicat¸iei, putând
fi imbricate. Cele mai importante clase care descriu astfel de containere
sunt:
– JPanel
– JScrollPane
– JTabbedPane
– JSplitPane
– JLayeredPane
– JDesktopPane
– JRootPane
JPanel are aceea¸si funct¸ionalitate ca ¸si clasa Panel din AWT, fiind folosit
pentru gruparea mai multor componente Swing ¸si plasarea lor ˆımpreun˘a
pe o alt˘a suprafat¸˘a de afi¸sare. Gestionarul de pozit¸ionare implicit este
FlowLayout, acesta putând fi schimbat ˆıns˘a chiar ˆın momentul construirii

obiectului JPanel sau ulterior cu metoda setLayout. Ad˘augarea de compo-
nente se realizeaz˘a ca pentru orice container, folosind metoda add.
JPanel p = new JPanel(new BorderLayout());
/* Preferabil, deoarece nu mai este construit si
un obiect de tip FlowLayout (implicit)
*/
p.add(new JLabel("Hello"));
p.add(new JButton("OK"));
...
JScrollPane este o clas˘a foarte important˘a ˆın arhitectura modelului
Swing, deoarece ofer˘a suport pentru derularea pe orizontal˘a ¸si vertical˘a a
componentelor a c˘aror reprezentare complet˘a nu ˆıncape ˆın suprafat¸a aso-
ciat˘a, nici o component˘a Swing neoferind suport intrinsec pentru aceast˘a
operat¸ie.
String elemente[] = new String[100];
for(int i=0; i<100; i++)
elemente[i] = "Elementul " + i;
JList lista = new JList(elemente);
JScrollPane sp = new JScrollPane(lista);
frame.getContentPane().add(sp);
JTabbedPane este util˘a pentru suprapunerea mai multor containere,
uzual panouri (obiecte de tip JPanel), pe acela¸si spat¸iu de aﬁ¸sare, selectarea

unuia sau altui panou realizându-se prin intermediul unor butoane dispuse
pe partea superioar˘a a componentei, fiecare panou având un astfel de bu-
ton corespunz˘ator. Ca funct¸ionalitate, ofer˘a o implementare asem˘an˘atoare
gestionarului de pozit¸ionare CardLayout.
JTabbedPane tabbedPane = new JTabbedPane();
ImageIcon icon = new ImageIcon("smiley.gif");
JComponent panel1 = new JPanel();
panel1.setOpaque(true);
panel1.add(new JLabel("Hello"));
tabbedPane.addTab("Tab 1", icon, panel1,
"Aici avem o eticheta");
tabbedPane.setMnemonicAt(0, KeyEvent.VK_1);
JComponent panel2 = new JPanel();
panel2.setOpaque(true);
panel2.add(new JButton("OK"));
tabbedPane.addTab("Tab 2", icon, panel2,
"Aici avem un buton");
tabbedPane.setMnemonicAt(1, KeyEvent.VK_2);
JSplitPane permite crearea unui container care cont¸ine dou˘a compo-
nente dispuse fie una lâng˘a cealalt˘a, fie una sub alta ¸si separarea acestora
prin intermediul unei bare care s˘a permit˘a configurarea suprafet¸ei alocate
fiec˘arei componente.
String elem[] = {"Unu", "Doi", "Trei" };
JList list = new JList(elem);

JPanel panel = new JPanel(new GridLayout(3, 1));
panel.add(new JButton("Adauga"));
panel.add(new JButton("Sterge"));
panel.add(new JButton("Salveaza"));
JTextArea text = new JTextArea(
"Mai multe componente separate prinn" +
"intermediul containerelor JSplitPane");
// Separam lista de grupul celor trei butoane
JSplitPane sp1 = new JSplitPane(
JSplitPane.HORIZONTAL_SPLIT, list, panel);
// Separam containerul cu lista si butoanele
// de componenta pentru editare de text
JSplitPane sp2 = new JSplitPane(
JSplitPane.VERTICAL_SPLIT, sp1, text);
frame.getContentPane().add(sp2);
11.6.7 Dialoguri
Clasa care descrie ferestre de dialog este JDialog, crearea unui dialog re-
alizându-se prin extinderea acesteia, ˆıntocmai ca ˆın modelul AWT. In Swing
exist˘a ˆıns˘a o serie de clase predefinite ce descriu anumite tipuri de dialoguri,
extrem de utile ˆın majoritatea aplicat¸iilor. Acestea sunt:
• JOptionPane - Permite crearea unor dialoguri simple, folosite pentru
afi¸sarea unor mesaje, realizarea unor interog˘ari de confirmare/renunt¸are,

etc. sau chiar pentru introducerea unor valori, clasa fiind extrem de
configurabil˘a. Mai jos, sunt exemplificate dou˘a modalit˘at¸i de utilizare
a clasei:
JOptionPane.showMessageDialog(frame,
"Eroare de sistem !", "Eroare",
JOptionPane.ERROR_MESSAGE);
JOptionPane.showConfirmDialog(frame,
"Doriti inchiderea aplicatiei ? ", "Intrebare",
JOptionPane.YES_NO_OPTION,
JOptionPane.QUESTION_MESSAGE);
• JFileChooser - Dialog standard care permite navigarea prin sistemul
de fi¸siere ¸si selectarea unui anumit fi¸sier pentru operat¸ii de deschidere,
respectiv salvare.
• JColorChooser - Dialog standard pentru selectarea ˆıntr-o manier˘a
facil˘a a unei culori.
• ProgressMonitor - Clas˘a utilizat˘a pentru monitorizare˘a progresului
unei operat¸ii consumatoare de timp.
11.7 Desenarea
11.7.1 Metode specifice
Dup˘a cum ¸stim, desenarea unei componente este un proces care se executa
automat ori de câte ori este necesar. Procesul ˆın sine este asem˘an˘ator celui
din modelul AWT, ˆıns˘a exist˘a unele diferent¸e care trebuie ment¸ionate.
Orice component˘a se g˘ase¸steˆıntr-o ierarhie format˘a de containere, r˘ad˘acina
acestei fiind un container de nivel ˆınalt, cum ar fi o fereastr˘a sau suprafat¸a
unui applet. Cu alte cuvinte, componenta este plasat˘a pe o suprafat¸˘a de
afi¸sare, care la rândul ei poate fi plasat˘a pe alt˘a suprafat¸˘a ¸si a¸sa mai departe.
Când este necesar˘a desenarea componentei repsective, fie la prima sa afi¸sare,
fie ca urmare a unor act¸iuni externe sau interne programului, operat¸ia de de-
senare va fi executat˘a pentru toate containerele, ˆıncepând cu cel de la nivelul
superior.

11.7. DESENAREA 337
Desenarea se bazeaz˘a pe modelul AWT, metoda cea mai important˘a fiind
paint, apelat˘a automat ori de câte ori este necesar. Pentru componentele
Swing, aceast˘a metod˘a are ˆıns˘a o implementare specific˘a ¸si nu trebuie
supradefinit˘a. Aceasta este responsabil˘a cu apelul metodelor Swing ce
deseneaz˘a componenta ¸si anume:
• paintComponent - Este principala metod˘a pentru desenare ce este
supradefinit˘a pentru fiecare component˘a Swingˆın parte pentru a descrie
reprezentarea sa grafic˘a. Implicit, ˆın cazul ˆın care componenta este
opac˘a metoda deseneaz˘a suprafat¸a sa cu culoarea de fundal, dup˘a care
va executa desenarea propriu-zis˘a.
• paintBorder - Deseneaz˘a chenarele componentei (dac˘a exist˘a). Nu
trebuie supradefinit˘a.
• paintChildren - Solicit˘a desenarea componentelor cont¸inute de aceast˘a
component˘a (dac˘a exist˘a). Nu trebuie supradefinit˘a.
Metoda paint este responsabil˘a cu apelul metodelor amintite mai sus ¸si
realizarea unor optimiz˘ari legate de procesul de desenare, cum ar fi imple-
mentarea mecanismului de double-buffering. De¸si este posibil˘a supradefinirea
ei, acest lucru nu este recomandat, din motivele amintite mai sus.
Ca ¸si ˆın AWT, dac˘a se dore¸ste redesenarea explicit˘a a unei componente
se va apela metoda repaint. In cazul ˆın care dimensiunea sau pozit¸ia com-
ponentei s-au schimbat, apelul metodei revalidate va precede apelul lui
repaint.
Atent¸ie
Intocmai ca ˆın AWT, desenarea este realizat˘a de firul de execut¸ie care se
ocup˘a cu transmiterea evenimentelor. Pe perioada ˆın care acesta este ocupat
cu transmiterea unui mesaj nu va fi f˘acut˘a nici o desenare. De asemenea,
dac˘a acesta este blocat ˆıntr-o operat¸iune de desenare ce consum˘a mult timp,
pe perioada respectiv˘a nu va fi transmis nici un mesaj.

11.7.2 Considerat¸ii generale
In continuare vom prezenta câteva considerat¸ii generale legate de diferite
aspecte ale desen˘arii ˆın cadrul modelului Swing.
Afi¸sarea imaginilor
In AWT afi¸sarea unei imagini era realizat˘a uzual prin supradefinirea clasei
Canvas ¸si desenarea imaginii ˆın metoda paint a acesteia. In Swing, exist˘a
câteva solut¸ii mai simple pentru afi¸sarea unei imagini, cea mai utilizat˘a fiind
crearea unei etichete (JLabel) sau a unui buton (JButton) care s˘a aib˘a se-
tat˘a o anumit˘a imagine pe suprafat¸a sa. Imaginea respectiv˘a trebuie creat˘a
folosind clasa ImageIcon.
ImageIcon img = new ImageIcon("smiley.gif");
JLabel label = new JLabel(img);
Transparent¸a
Cu ajutorul metodei setOpaque poate fi controlat˘a opacitatea componentelor
Swing. Aceasta este o facilitate extrem de important˘a deoarece permite
crearea de componente care nu au form˘a rectangular˘a. De exemplu, un
buton circular va fi construit ca fiind transparent (setOpaque(false)) ¸si va
desena ˆın interiorul s˘au o elips˘a umplut˘a cu o anumit˘a culoare. Evident, este
necesar˘a implementarea de cod specific pentru a trata ap˘asarea acestui tip
de buton.
Trabsparent¸a ˆıns˘a vine cu un anumit pret¸, deoarece pentru componentele
transparente vor trebui redesenate containerele pe care se g˘ase¸ste aceasta,
ˆıncetinind astfel procesul de afi¸sare. Din acest motiv, de fiecare dat˘a când
este cazul, se recomand˘a setarea componentelor ca fiind opace
(setOpaque(true)).
Dimensiunile componentelor
Dup˘a cum ¸stim, orice component˘a este definit˘a de o suprafat¸˘a rectangu-
lar˘a. Dimensiunile acestei pot fi obt¸inute cu metodele getSize, getWidth,
getHeight. Acestea includ ˆıns˘a ¸si dimsniunile chenarelor, evident dac˘a aces-
tea exist˘a. Suprafat¸a ocupat˘a de acestea poate fi aflat˘a cu metoda getInsets

11.7. DESENAREA 339
ce va returna un obiect de tip Insets ce specific˘a num˘arul de pixeli ocupat¸i
cu chenare ˆın jurul componentei.
public void paintComponent(Graphics g) {
...
Insets insets = getInsets();
int currentWidth = getWidth() - insets.left - insets.right;
int currentHeight = getHeight() - insets.top - insets.bottom;
...
}
Contexte grafice
Argumentul metodei paintComponent este de tip Graphics ce ofer˘a prim-
itivele standard de desenare. In majoritatea cazurilor ˆıns˘a, argumentul este
de fapt de tip Graphics2D, clas˘a ce extinde Graphics ¸si pune la dispozit¸ie
metode mai sofisitcate de desenare cunoscute sub numele de Java2D. Pentru
a avea acces la API-ul Java2D, este suficient s˘a facem conversia argumentului
ce descrie contextul grafic:
public void paintComponent(Graphics g) {
Graphics2D g2d = (Graphics2D)g;
// Desenam apoi cu g2d
...
}
In Swing, pentru a eficientiza desenarea, obiectul de tip Graphics primit
ca argument de metoda paintComponent este refolosit pentru desenarea com-
ponentei, a chenarelor ¸si a fiilor s˘ai. Din acest motiv este foarte important
ca atunci când supradefinim metoda paintComponent s˘a ne asigur˘am c˘a la
terminarea metodei starea obiectului Graphics este aceea¸si ca la ˆınceput.
Acest lucru poate fi realizat fie explicit, fie folosind o copie a contextului
grafic primit ca argument:
// 1.Explicit
Graphics2D g2d = (Graphics2D)g;
g2d.translate(x, y); // modificam contexul
...
g2d.translate(-x, -y); // revenim la starea initiala

// 2. Folosirea unei copii
Graphics2D g2d = (Graphics2D)g.create();
g2d.translate(x, y);
...
g2d.dispose();
11.8 Look and Feel
Prin sintagma ’Look and Feel’ (L&F) vom ˆınt¸elege modul ˆın care sunt de-
senate componentele Swing ¸si felul ˆın care acestea interact¸ioneaz˘a cu uti-
lizatorul. Posibilitatea de a alege ˆıntre diferite moduri L&F are avantajul
de a oferi prezentarea unei aplicat¸ii ˆıntr-o form˘a grafic˘a care s˘a corespund˘a
preferint¸elor utilizatorilor. In principiu, variantele originale de L&F furnizate
ˆın distribut¸ia standard ofereau modalitatea ca o interfat¸˘a Swing fie s˘a se
ˆıncadreze ˆın ansamblul grafic al sistemului de operare folosit, fie s˘a aib˘a un
aspect specific Java.
Orice L&F este descris de o clas˘a derivat˘a din LookAndFeel. Distribut¸ia
standard Java include urm˘atoarele clase ce pot fi utilizate pentru selectarea
unui L&F:
• javax.swing.plaf.metal.MetalLookAndFeel
Este varianta implicit˘a de L&F ¸si are un aspect specific Java.
• com.sun.java.swing.plaf.windows.WindowsLookAndFeel
Varianta specific˘a sistemelor de operare Windows. Incepând cu versi-
unea 1.4.2 exist˘a ¸si implementarea pentru Windows XP .
• com.sun.java.swing.plaf.mac.MacLookAndFeel
Varianta specific˘a sistemelor de operare Mac.
• com.sun.java.swing.plaf.motif.MotifLookAndFeel
Specific˘a interfat¸a CDE/Motif.
• com.sun.java.swing.plaf.gtk.GTKLookAndFeel
GTK+ reprezint˘a un standard de creare a interfet¸elor grafice dezvoltat
independent de limbajul Java. (GTK este acronimul de la GNU Image
Manipulation Program Toolkit). Folosind acest L&F este posibil˘a ¸si

11.8. LOOK AND FEEL 341
specificarea unei anumite teme prin intermediul unui fi¸sier de resurse
sau folosind variabila swing.gtkthemefile, ca ˆın exemplul de mai jos:
java -Dswing.gtkthemefile=temaSpecifica/gtkrc App
Specificare unei anumite interfet¸e L&F poate fi realizat˘a prin mai multe
modalit˘at¸i.
Folosirea clasei UImanager
Clasa UIManager pune la dispozit¸ie o serie de metode statice pentru se-
lectarea la momentul execut¸iei a uni anumit L&F, precum ¸si pentru obt¸inerea
unor variante specifice:
• getLookAndFeel - Obt¸ine varianta curent˘a, returnând un obiect de tip
LookAndFeel.
• setLookAndFeel - Seteaz˘a modul curet L&F. Metoda prime¸ste ca ar-
gument un obiect dintr-o clas˘a derivat˘a din LookAndFeel, fie un ¸sir de
caractere cu numele complet al clasei L&F.
• getSystemLookAndFeelClassName - Obt¸ine variant˘a specific˘a sistemu-
lui de operare folosit. In cazul ˆın care nu exist˘a nici o astfel de clas˘a,
returneaz˘a varianta standard.
• getCrossPlatformLookAndFeelClassName - Returneaz˘a interfat¸a grafic˘a
standard Java (JLF).
// Exemple:
UIManager.setLookAndFeel(
"com.sun.java.swing.plaf.motif.MotifLookAndFeel");
UIManager.setLookAndFeel(
UIManager.getSystemLookAndFeelClassName());
Setarea propriet˘at¸ii swing.defaultlaf
Exist˘a posibilitatea de a specifica varianta de L&F a aplicat¸ie direct de la
linia de comand˘a prin setarea proprietât¸ii swing.defaultlaf:

java -Dswing.defaultlaf=
com.sun.java.swing.plaf.gtk.GTKLookAndFeel App
java -Dswing.defaultlaf=
com.sun.java.swing.plaf.windows.WindowsLookAndFeel App
O alt˘a variant˘a de a seta aceast˘a proprietate este schimbarea ei direct ˆın
fi¸sierul swing.properties situat ˆın subdirectorul lib al distribut¸iei Java.
# Swing properties
swing.defaultlaf=
com.sun.java.swing.plaf.windows.WindowsLookAndFeel
Ordinea ˆın care este aleas˘a clasa L&F este urm˘atoarea:
1. Apelul explicit al metodei UIManager.setLookAndFeelˆınaintea cre˘arii
unei componente Swing.
2. Proprietatea swing.defaultlaf specificat˘a de la linia de comand˘a.
3. Proprietatea swing.defaultlaf specificat˘aˆın fi¸sierul swing.properties.
4. Clasa standard Java (JLF).
Exist˘a posibilitatea de a schimba varianta de L&F chiar ¸si dup˘a afi¸sarea
componentelor. Acesta este un proces care trebuie s˘a actualizeze ierarhiile
de componente, ˆıncepând cu containerele de nivel ˆınalt ¸si va fi realizat prin
apelul metodei SwingUtilities.updateComponentTreeUI ce va primi ca
argument r˘ad˘acina unei ierarhii. Secvent¸a care efectueaz˘a aceast˘a operat¸ie
pentru o fereastr˘a f este:
UIManager.setLookAndFeel(numeClasaLF);
SwingUtilities.updateComponentTreeUI(f);
f.pack();

Capitolul 12
Fire de execut¸ie
12.1 Introducere
Firele de execut¸ie fac trecerea de la programarea secvent¸ial˘a la programarea
concurent˘a. Un program secvent¸ial reprezint˘a modelul clasic de program: are
un ˆınceput, o secvent¸˘a de execut¸ie a instruct¸iunilor sale ¸si un sfâr¸sit. Cu alte
cuvinte, la un moment dat programul are un singur punct de execut¸ie. Un
program aflat ˆın execut¸ie se nume¸ste proces. Un sistem de operare monotask-
ing, cum ar fi fi MS-DOS, nu este capabil s˘a execute decât un singur proces
la un moment dat, ˆın timp ce un sistem de operare multitasking, cum ar fi
UNIX sau Windows, poate rula oricâte procese ˆın acela¸si timp (concurent),
folosind diverse strategii de alocare a procesorului fiec˘aruia dintre acestea.
Am reamintit acest lucru deoarece not¸iunea de fir de execut¸ie nu are sens
decât ˆın cadrul unui sistem de operare multitasking.
Un fir de execut¸ie este similar unui proces secvent¸ial, ˆın sensul c˘a are
un ˆınceput, o secvent¸˘a de execut¸ie ¸si un sfâr¸sit. Diferenta dintre un fir de
execut¸ie ¸si un proces const˘a ˆın faptul c˘a un fir de execut¸ie nu poate rula
independent ci trebuie s˘a ruleze ˆın cadrul unui proces.
Definit¸ie
Un fir de execut¸ie este o succesiune scevent¸ial˘a de instruct¸iuni care se
execut˘a ˆın cadrul unui proces.
343

344 CAPITOLUL 12. FIRE DE EXECUT¸IE
Program (proces) Program (proces)
Un program ˆı¸si poate defini ˆıns˘a nu doar un fir de execut¸ie ci oricâte, ceea
ce ˆınseamn˘a c˘a ˆın cadrul unui proces se pot executa simultan mai multe fire
de execut¸ie, permit¸ând efectuarea concurent˘a a sarcinilor independente ale
acelui program.
Un fir de execut¸ie poate fi asem˘anat cu o versiune redus˘a a unui proces,
ambele rulând simultan ¸si independent pe o structur˘a secvent¸ial˘a format˘a de
instruct¸iunile lor. De asemenea, execut¸ia simultan˘a a firelor ˆın cadrul unui
proces este similar˘a cu execut¸ia concurent˘a a proceselor: sistemul de operare
va aloca procesorul dup˘a o anumit˘a strategie fiec˘arui fir de execut¸ie pân˘a la
terminarea lor. Din acest motiv firele de execut¸ie mai sunt numite ¸si procese
usoare.
Care ar fi ˆıns˘a deosebirile ˆıntre un fir de execut¸ie ¸si un proces ? In primul,
rând deosebirea major˘a const˘aˆın faptul c˘a firele de execut¸ie nu pot rula decât
ˆın cadrul unui proces. O alt˘a deosebire rezult˘a din faptul c˘a fiecare proces
are propria sa memorie (propriul s˘au spat¸iu de adrese) iar la crearea unui nou
proces (fork) este realizat˘a o copie exact˘a a procesului p˘arinte: cod ¸si date,
ˆın timp ce la crearea unui fir nu este copiat decât codul procesului p˘arinte,
toate firele de execut¸ie având acces la acelea¸si date, datele procesului original.
A¸sadar, un fir mai poate fi privit ¸si ca un context de execut¸ie ˆın cadrul unui
proces.
Firele de execut¸ie sunt utile ˆın multe privint¸e, ˆıns˘a uzual ele sunt folosite
pentru executarea unor operat¸ii consumatoare de timp f˘ar˘a a bloca procesul
principal: calcule matematice, a¸steptarea eliber˘arii unei resurse, desenarea
componentelor unei aplicat¸ii GUI, etc. De multe ori ori, firele ˆı¸si desf˘a¸soar˘a
activitatea ˆın fundal ˆıns˘a, evident, acest lucru nu este obligatoriu.
12.2 Crearea unui fir de execut¸ie
Ca orice alt obiect Java, un fir de execut¸ie este o instant¸˘a a unei clase. Firele
de execut¸ie definite de o clas˘a vor avea acela¸si cod ¸si, prin urmare, aceea¸si

12.2. CREAREA UNUI FIR DE EXECUT¸IE 345
secvent¸a de instruct¸iuni. Crearea unei clase care s˘a defineasc˘a fire de execut¸ie
poate fi facut˘a prin dou˘a modalit˘at¸i:
• prin extinderea clasei Thread.
• prin implementarea interfet¸ei Runnable.
Orice clas˘a ale c˘arei instant¸e vor fi executate separat ˆıntr-un fir propriu
trebuie declarat˘a ca fiind de tip Runnable. Aceasta este o interfat¸˘a care
cont¸ine o singur˘a metod˘a ¸si anume metoda run. A¸sadar, orice clas˘a ce descrie
fire de execut¸ie va cont¸ine metoda run ˆın care este implementat codul ce va fi
rulat. Interfat¸a Runnable este conceput˘a ca fiind un protocol comun pentru
obiectele care doresc s˘a execute un anumit cod pe durata existent¸ei lor.
Cea mai important˘a clas˘a care implementeaz˘a interfat¸a Runnable este
Thread. Aceasta implementeaz˘a un fir de execut¸ie generic care, implicit, nu
face nimic; cu alte cuvinte, metoda run nu cont¸ine nici un cod. Orice fir de
execut¸ie este o instant¸˘a a clasei Thread sau a unei subclase a sa.
12.2.1 Extinderea clasei Thread
Cea mai simpl˘a metod˘a de a crea un fir de execut¸ie care s˘a realizeze o anumit˘a
act¸iune este prin extinderea clasei Thread ¸si supradefinirea metodei run a
acesteia. Formatul general al unei astfel de clase este:
public class FirExcecutie extends Thread {
public FirExcecutie(String nume) {
// Apelam constructorul superclasei
super(nume);
}
public void run() {
// Codul firului de executie
...
}
}
Prima metod˘a a clasei este constructorul, care prime¸ste ca argument un
¸sir ce va reprezenta numele firului de execut¸ie. In cazul ˆın care nu vrem s˘a
d˘am nume firelor pe care le cre˘am, atunci putem renunt¸a la supradefinirea

acestui constructor ¸si s˘a folosim constructorul implicit, f˘ar˘a argumente, care
creeaz˘a un fir de execut¸ie f˘ar˘a nici un nume. Ulterior, acesta poate primi un
nume cu metoda setName. Evident, se pot defini ¸si alt¸i constructori, ace¸stia
fiinde utili atunci când vrem s˘a trimitem diver¸si parametri de init¸ializare
firului nostru. A dou˘a metod˘a este metoda run, ”inima” oric˘arui fir de
execut¸ie, ˆın care scriem efectiv codul care trebuie s˘a se execute.
Un fir de execut¸ie creat nu este automat pornit, lansarea s˘a fiind realizeaz˘a
de metoda start, definit˘a ˆın clasa Thread.
// Cream firul de executie
FirExecutie fir = new FirExecutie("simplu");
// Lansam in executie
fir.start();
S˘a consider˘am ˆın continuare un exemplu ˆın care definim un fir de execut¸ie
ce afi¸seaz˘a numerele ˆıntregi dintr-un interval, cu un anumit pas.
Listing 12.1: Folosirea clasei Thread
class AfisareNumere extends Thread {
private int a, b, pas;
public AfisareNumere(int a, int b, int pas) {
this.a = a;
this.b = b;
this.pas = pas;
}
public void run() {
for(int i = a; i <= b; i += pas)
System.out.print(i + " " );
}
}
public class TestThread {
AfisareNumere fir1 , fir2;
fir1 = new AfisareNumere (0, 100, 5);
// Numara de la 0 la 100 cu pasul 5
fir2 = new AfisareNumere (100, 200, 10);

// Numara de la 100 la 200 cu pasul 10
fir1.start ();
fir2.start ();
// Pornim firele de executie
// Ele vor fi distruse automat la terminarea lor
}
}
Gândind secvent¸ial, s-ar crede c˘a acest program va afi¸sa prima dat˘a nu-
merele de la 0 la 100 cu pasul 5, apoi numerele de la 100 la 200 cu pasul 10,
ˆıntrucât primul apel este c˘atre contorul fir1, deci rezultatul afi¸sat pe ecran
ar trbui s˘a fie:
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100
100 110 120 130 140 150 160 170 180 190 200
In realitate ˆıns˘a, rezultatul obt¸inut va fi o intercalare de valori produse de
cele dou˘a fire ce ruleaz˘a simultan. La rul˘ari diferite se pot obt¸ine rezultate
diferite deoarece timpul alocat fiec˘arui fir de execut¸ie poate s˘a nu fie acela¸si,
el fiind controlat de procesor ˆıntr-o manier˘a ”aparent” aleatoare. Un posibil
rezultat al programului de mai sus:
0 100 5 110 10 120 15 130 20 140 25 150 160 170 180 190 200
30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100
12.2.2 Implementarea interfet¸ei Runnable
Ce facem ˆıns˘a când dorim s˘a cre˘am o clas˘a care instant¸iaz˘a fire de execut¸ie
dar aceasta are deja o superclas˘a, ¸stiind c˘aˆın Java nu este permis˘a mo¸stenirea
multipl˘a ?
class FirExecutie extends Parinte, Thread // incorect !
In acest caz, nu mai putem extinde clasa Thread ci trebuie s˘a implement˘am
direct interfat¸a Runnable. Clasa Thread implementeaz˘a ea ˆıns˘a¸si interfat¸a
Runnable ¸si, din acest motiv, la extinderea ei obt¸ineam implementarea indi-
rect˘a a interfet¸ei. A¸sadar, interfat¸˘a Runnable permite unei clase s˘a fie activ˘a,
f˘ar˘a a extinde clasa Thread.
Interfat¸a Runnable se g˘ase¸steˆın pachetul java.lang ¸si este definit˘a astfel:

public interface Runnable {
public abstract void run();
}
Prin urmare, o clas˘a care instant¸iaz˘a fire de execut¸ie prin implementarea
interfet¸ei Runnable trebuie obligatoriu s˘a implementeze metoda run. O astfel
de clas˘a se mai nume¸ste clas˘a activ˘a ¸si are urm˘atoarea structur˘a:
public class ClasaActiva implements Runnable {
public void run() {
//Codul firului de executie
...
}
}
Spre deosebire de modalitatea anterioar˘a, se pierdeˆıns˘a tot suportul oferit
de clasa Thread. Simpla instant¸iere a unei clase care implemeneaz˘a interfat¸a
Runnable nu creeaz˘a nici un fir de execut¸ie, crearea acestora trebuind f˘acut˘a
explicit. Pentru a realiza acest lucru trebuie s˘a instant¸iem un obiect de tip
Thread ce va reprezenta firul de execut¸ie propriu zis al c˘arui cod se gase¸ste
ˆın clasa noastr˘a. Acest lucru se realizeaz˘a, ca pentru orice alt obiect, prin
instruct¸iunea new, urmat˘a de un apel la un constructor al clasei Thread, ˆıns˘a
nu la oricare dintre ace¸stia. Trebuie apelat constructorul care s˘a primeasc˘a
drept argument o instant¸˘a a clasei noastre. Dup˘a creare, firul de execut¸ie
poate fi lansat printr-un apel al metodei start.
ClasaActiva obiectActiv = new ClasaActiva();
Thread fir = new Thread(obiectActiv);
fir.start();
Aceste operat¸iuni pot fi f˘acute chiar ˆın cadrul clasei noastre:
public class FirExecutie implements Runnable {
private Thread fir = null;
public FirExecutie()
if (fir == null) {
fir = new Thread(this);

fir.start();
}
}
public void run() {
//Codul firului de executie
...
}
}
Specificarea argumentului this ˆın constructorul clasei Thread determin˘a
crearea unui fir de execut¸ie care, la lansarea sa, va apela metoda run din
clasa curent˘a. A¸sadar, acest constructor accept˘a ca argument orice instant¸˘a
a unei clase ”Runnable”. Pentru clasa FirExecutie dat˘a mai sus, lansarea
firului va fi f˘acut˘a automat la instant¸ierea unui obiect al clasei:
FirExecutie fir = new FirExecutie();
Atent¸ie
Metoda run nu trebuie apelat˘a explicit, acest lucru realizându-se automat
la apelul metodei start. Apelul explicit al metodei run nu va furniza nici o
eroare, ˆıns˘a aceasta va fi executat˘a ca orice alt˘a metoda, ¸si nu separat ˆıntr-un
fir.
S˘a consider˘am urm˘atorul exemplu ˆın care cre˘am dou˘a fire de execut¸ie
folosind interfat¸a Runnable. Fiecare fir va desena figuri geometrice de un
anumit tip, pe o suprafat¸˘a de desenare de tip Canvas. Vom porni apoi dou˘a
fire de execut¸ie care vor rula concurent, desenând figuri diferite, fiecare pe
suprafat¸a sa.
Listing 12.2: Folosirea interfet¸ei Runnable
import java.awt .*;
class Plansa extends Canvas implements Runnable {
// Deoarece Plansa extinde Canvas ,

// nu mai putem extinde clasa Thread
Dimension dim = new Dimension (300, 300);
Color culoare;
String figura;
int x=0, y=0, r=0;
public Plansa(String figura , Color culoare) {
this.figura = figura;
this.culoare = culoare;
}
return dim;
}
// Desenam un chenar
g.setColor(Color.black);
g.drawRect (0, 0, dim.width -1, dim.height -1);
// Desenam figura la coordonatele calculate
// de firul de executie
g.setColor(culoare);
if (figura.equals("patrat"))
g.drawRect(x, y, r, r);
else
if (figura.equals("cerc"))
g.drawOval(x, y, r, r);
}
public void update(Graphics g) {
paint(g);
// Supradefinim update ca sa nu mai
// fie stearsa suprafata de desenare
}
public void run() {
/* Codul firului de executie:
Afisarea a 100 de figuri geometrice la pozitii
si dimensiuni calculate aleator.
Intre doua afisari , facem o pauza de 50 ms
*/
for(int i=0; i <100; i++) {

x = (int)(Math.random () * dim.width);
y = (int)(Math.random () * dim.height);
r = (int)(Math.random () * 100);
try {
Thread.sleep (50);
} catch( InterruptedException e) {}
repaint ();
}
}
}
super(titlu);
System.exit (0);
}
});
// Cream doua obiecte active de tip Plansa
Plansa p1 = new Plansa("patrat", Color.blue);
Plansa p2 = new Plansa("cerc", Color.red);
// Acestea extind Canvas , le plasam pe fereastra
add(p1);
add(p2);
pack ();
// Pornim doua fire de executie , care vor
// actualiza desenul celor doua planse
new Thread(p1).start ();
new Thread(p2).start ();
}
}
public class TestRunnable {
Fereastra f = new Fereastra("Test Runnable");
f.show ();
}
}

12.3 Ciclul de viat¸˘a al unui fir de execut¸ie
Fiecare fir de execut¸ie are propriul s˘au ciclu de viat¸˘a: este creat, devine activ
prin lansarea sa ¸si, la un moment dat, se termin˘a. In continuare, vom analiza
mai ˆındeaproape st˘arile ˆın care se poate g˘asi un fir de execut¸ie. Diagrama
de mai jos ilustreaz˘a generic aceste st˘ari precum ¸si metodele care provoaca
tranzit¸ia dintr-o stare ˆın alta:
A¸sadar, un fir de execut¸ie se poate g˘asi ˆın una din urm˘atoarele patru
st˘ari:
• ”New Thread”
• ”Runnable”
• ”Not Runnable”
• ”Dead”
Starea ”New Thread”
Un fir de execut¸ie se g˘ase¸ste ˆın aceast˘a stare imediat dup˘a crearea sa, cu alte
cuvinte dup˘a instant¸ierea unui obiect din clasa Thread sau dintr-o subclas˘a
a sa.
Thread fir = new Thread(obiectActiv);
// fir se gaseste in starea "New Thread"

12.3. CICLUL DE VIAT¸ ˘A AL UNUI FIR DE EXECUT¸IE 353
In aceast˘a stare firul este ”vid”, el nu are alocate nici un fel de resurse sis-
tem ¸si singura operat¸iune pe care o putem executa asupra lui este lansarea
ˆın execut¸ie, prin metoda start. Apelul oric˘arei alte metodeˆın afar˘a de start
nu are nici un sens ¸si va provoca o except¸ie de tipul IllegalThreadStateException.
Starea ”Runnable”
Dup˘a apelul metodei start un fir va trece ˆın starea ”Runnable”, adic˘a va fi
ˆın execut¸ie.
fir.start();
//fir se gaseste in starea "Runnable"
Metoda start realizez˘a urm˘atoarele operat¸iuni necesare rul˘arii firului de
execut¸ie:
• Aloc˘a resursele sistem necesare.
• Planific˘a firul de execut¸ie la procesor pentru a fi lansat.
• Apeleaz˘a metoda run a obiectului activ al firului.
Un fir aflat ˆın starea ”Runnable” nu ˆınseamn˘a neap˘arat c˘a se g˘a¸seste
efectiv ˆın execut¸ie, adic˘a instruct¸iunile sale sunt interpretate de procesor.
Acest lucru seˆıntâmpl˘a din cauza c˘a majoritatea calculatoarelor au un singur
procesor iar acesta nu poate rula simultan toate firele de execut¸ie care se
gasesc ˆın starea ”Runnable”. Pentru a rezolva aceasta problem˘a exist˘a o
planificare care s˘a partajeze dinamic ¸si corect procesorul ˆıntre toate firele de
execut¸ie care sunt ˆın starea ”Runnable”. A¸sadar, un fir care ”ruleaz˘a” poate
s˘a-¸si a¸stepte de fapt rândul la procesor.
Starea ”Not Runnable”
Un fir de execut¸ie poate ajunge ˆın aceaat˘a stare ˆın una din urm˘atoarele
situat¸ii:
• Este ”adormit” prin apelul metodei sleep;
• A apelat metoda wait, a¸steptând ca o anumit˘a condit¸ie s˘a fie satisfa-
cut˘a;

• Este blocat ˆıntr-o operat¸ie de intrare/ie¸sire.
Metoda sleep este o metod˘a static˘a a clasei Thread care provoac˘a o
pauz˘a ˆın timpul rul˘arii firului curent aflat ˆın execut¸ie, cu alte cuvinte ˆıl
”adoarme” pentru un timp specificat. Lungimea acestei pauze este specificat˘a
ˆın milisecunde ¸si chiar nanosecunde. Intrucât poate provoca except¸ii de tipul
InterruptedException, apelul acestei metode se face ˆıntr-un bloc de tip
try-cacth:
try {
// Facem pauza de o secunda
Thread.sleep(1000);
} catch (InterruptedException e) {
...
}
Observat¸i c˘a metoda fiind static˘a apelul ei nu se face pentru o instant¸˘a anume
a clasei Thread. Acest lucru este foarte normal deoarece, la un moment dat,
un singur fir este ˆın execut¸ie ¸si doar pentru acesta are sens ”adormirea” sa.
In intervalul ˆın care un fir de execut¸ie ”doarme”, acesta nu va fi execut
chiar dac˘a procesorul devine disponibil. Dup˘a expirarea intervalului specifi-
cat firul revine ˆın starea ”Runnable” iar dac˘a procesorul este ˆın continuare
disponibil ˆısi va continua execut¸ia.
Pentru fiecare tip de intrare ˆın starea ”Not Runnable”, exist˘a o secvent¸˘a
specific˘a de ie¸sire din starea repectiv˘a, care readuce firul de execut¸ieˆın starea
”Runnable”. Acestea sunt:
• Dac˘a un fir de execut¸ie a fost ”adormit”, atunci el devine ”Runnable”
doar dup˘a scurgerea intervalului de timp specificat de instruct¸iunea
sleep.
• Dac˘a un fir de execut¸ie a¸steapt˘a o anumit˘a condit¸ie, atunci un alt
obiect trebuie s˘a ˆıl informeze dac˘a acea condit¸ie este ˆındeplinit˘a sau
nu; acest lucru se realizeaz˘a prin instruct¸iunile notify sau notifyAll
(vezi ”Sincronizarea firelor de execut¸ie”).
• Dac˘a un fir de execut¸ie este blocat ˆıntr-o operat¸iune de intrare/ie¸sire
atunci el redevine ”Runnable” atunci când acea operat¸iune s-a termi-
nat.

Starea ”Dead”
Este starea ˆın care ajunge un fir de execut¸ie la terminarea sa. Un fir nu
poate fi oprit din program printr-o anumit˘a metod˘a, ci trebuie s˘a se termine
ˆın mod natural laˆıncheierea metodei run pe care o execut˘a. Spre deosebire de
versiunile curente ale limbajului Java, ˆın versiunile mai vechi exista metoda
stop a clasei Thread care termina fort¸at un fir de execut¸ie, ˆıns˘a aceasta a
fost eliminat˘a din motive de securitate. A¸sadar, un fir de execut¸ie trebuie
s˘a-¸si ”aranjeze” singur propria sa ”moarte”.
12.3.1 Terminarea unui fir de execut¸ie
Dup˘a cum am vazut, un fir de execut¸ie nu poate fi terminat fort¸at de c˘atre
program ci trebuie s˘a-¸si ”aranjeze” singur terminarea sa. Acest lucru poate
fi realizat ˆın dou˘a modalit˘at¸i:
1. Prin scrierea unor metode run care s˘a-¸si termine execut¸ia ˆın mod nat-
ural. La terminarea metodei run se va termina automat ¸si firul de
execut¸ie, acesta intrând ˆın starea Dead. Ambele exemple anteriorare
se ˆıncadreaz˘a ˆın aceast˘a categorie.
// Primul exemplu
public void run() {
for(int i = a; i <= b; i += pas)
System.out.print(i + " " );
}
Dup˘a afi¸sarea numerelor din intervalul specificat, metoda se termin˘a
¸si, odat˘a cu ea, se va termina ¸si firul de execut¸ie repsectiv.
2. Prin folosirea unei variabile de terminare. In cazul când metoda run
trebuie s˘a execute o bucl˘a infinit˘a atunci aceasta trebuie controlat˘a
printr-o variabil˘a care s˘a opreasc˘a ciclul atunci când dorim ca firul de
execut¸ie s˘a se termine. Uzual, vom folosi o variabil˘a membr˘a a clasei
care descrie firul de execut¸ie care fie este public˘a, fie este asociat˘a cu o
metod˘a public˘a care permite schimbarea valorii sale.
S˘a consider˘am exemplul unui fir de execut¸ie care trebuie s˘a numere se-
cundele scurse pân˘a la ap˘asarea tastei Enter.

Listing 12.3: Folosirea unei variabile de terminare
import java.io.*;
class NumaraSecunde extends Thread {
public int sec = 0;
// Folosim o variabila de terminare
public boolean executie = true;
public void run() {
while (executie) {
try {
Thread.sleep (1000);
sec ++;
System.out.print(".");
} catch( InterruptedException e){}
}
}
}
public class TestTerminare {
public static void main(String args [])
NumaraSecunde fir = new NumaraSecunde ();
fir.start ();
System.out.println("Apasati tasta Enter");
System.in.read ();
// Oprim firul de executie
fir.executie = false;
System.out.println("S-au scurs " + fir.sec + " secunde");
}
}
Nu este necesar˘a distrugerea explicit˘a a unui fir de execut¸ie. Sistemul
Java de colectare a ”gunoiului” se ocup˘a de acest lucru. Setarea valorii
null pentru variabila care referea instant¸a firului de execut¸ie va u¸sura ˆıns˘a
activitatea procesului gc.
Metoda System.exit va oprit fort¸at toate firele de execut¸ie ¸si va termina
aplicat¸ia curent˘a.

Pentru a testa dac˘a un fir de execut¸ie a fost pornit dar nu s-a terminat
ˆınc˘a putem folosi metoda isAlive. Metoda returneaz˘a:
• true - dac˘a firul esteˆın una din st˘arile ”Runnable” sau ”Not Runnable”
• false - dac˘a firul este ˆın una din starile ”New Thread” sau ”Dead”
Intre st˘arile ”Runnable” sau ”Not Runnable”, repectiv ”New Thread”
sau ”Dead” nu se poate face nici o diferent¸iere.
NumaraSecunde fir = new NumaraSecunde();
// isAlive retuneaza false (starea este New Thread)
fir.start();
// isAlive retuneaza true (starea este Runnable)
fir.executie = false;
// isAlive retuneaza false (starea este Dead)
12.3.2 Fire de execut¸ie de tip ”daemon”
Un proces este consideratˆın execut¸ie dac˘a cont¸ine cel put¸in un fir de execut¸ie
activ. Cu alte cuvinte, la rularea unei aplicat¸ii, ma¸sina virtual˘a Java nu se va
opri decât atunci când nu mai exist˘a nici un fir de execut¸ie activ. De multe ori
ˆıns˘a dorim s˘a folosim fire care s˘a realizeze diverse activit˘at¸i, eventual periodic,
pe toat˘a durata de execut¸ie a programului iarˆın momentul termin˘arii acestuia
s˘a se termine automat ¸si firele respective. Aceste fire de execut¸ie se numesc
demoni.
Dup˘a crearea sa, un fir de execut¸ie poate fi f˘acut demon, sau scos din
aceast˘a stare, cu metoda setDaemon.
Listing 12.4: Crearea unui fir de excut¸ie de tip ”daemon”
class Beeper implements Runnable {
public void run() {
while (true) {
java.awt.Toolkit. getDefaultToolkit ().beep ();
try {
} catch( InterruptedException e) {}
}

}
}
public class TestDaemon {
public static void main(String args [])
throws java.io.IOException {
Thread t = new Thread(new Beeper ());
t.setDaemon(true);
t.start ();
System.out.println("Apasati Enter ...");
System.in.read ();
// "Demonul" se termina automat
// la terminarea aplicatiei
}
}
12.3.3 Stabilirea priorit˘at¸ilor de execut¸ie
Majoritatea calculatoarelor au un sigur procesor, ceea ce ˆınseamn˘a c˘a firele
de execut¸ie trebuie s˘a-¸si ˆımpart˘a accesul la acel procesor. Execut¸ia ˆıntr-o an-
umit˘a ordine a mai multor fire de execut¸ie pe un num˘ar limitat de procesoare
se nume¸ste planificare (scheduling). Sistemul Java de execut¸ie a programelor
implementeaz˘a un algoritm simplu, determinist de planificare, cunoscut sub
numele de planificare cu priorit˘at¸i fixate.
Fiecare fir de execut¸ie Java prime¸ste la crearea sa o anumit˘a priori-
tate. O prioritate este de fapt un num˘ar ˆıntreg cu valori cuprinse ˆıntre
MIN PRIORITY ¸si MAX PRIORITY. Implicit, prioritatea unui fir nou creat are
valoarea NORM PRIORITY. Aceste trei constante sunt definite ˆın clasa Thread
astfel:
public static final int MAX_PRIORITY = 10;
public static final int MIN_PRIORITY = 1;
public static final int NORM_PRIORITY= 5;
Schimbarea ulterioar˘a a priorit˘at¸ii unui fir de execut¸ie se realizeaz˘a cu metoda
setPriority a clasei Thread.
La nivelul sistemului de operare, exist˘a dou˘a modele de lucru cu fire de
execut¸ie:

• Modelul cooperativ, ˆın care firele de execut¸ie decid când s˘a cedeze pro-
cesorul; dezavantajul acestui model este c˘a unele fire pot acapara pro-
cesorul, nepermit¸ând ¸si execut¸ia altora pân˘a la terminarea lor.
• Modelul preemptiv, ˆın care firele de execut¸ie pot fi ˆıntrerupte oricând,
dup˘a ce au fost l˘asate s˘a ruleze o perioad˘a, urmând s˘a fie reluate dup˘a
ce ¸si celelalte fire aflate ˆın execut¸ie au avut acces la procesor; acest
sistem se mai nume¸ste cu ”cuante de timp”, dezavantajul s˘au fiind
nevoia de a sincroniza accesul firelor la resursele comune.
A¸sadar, ˆım modelul cooperativ firele de execut¸ie sunt responsabile cu par-
tajarea timpului de execut¸ie, ˆın timp ce ˆın modelul preemptiv ele trebuie
s˘a partajeze resursele comune. Deoarece specificat¸iile ma¸sinii virtuale Java
nu impun folosirea unui anumit model, programele Java trebuie scrise astfel
ˆıncât s˘a funct¸ioneze corect pe ambele modele. In continuare, vom mai detalia
put¸in aceste aspecte.
Planificatorul Java lucreaz˘a ˆın modul urmator: dac˘a la un moment dat
sunt mai multe fire de execut¸ie ˆın starea ”Runnable”, adic˘a sunt pregatite
pentru a fi rulate, planificatorul ˆıl va alege pe cel cu prioritatea cea mai
mare pentru a-l executa. Doar când firul de execut¸ie cu prioritate maxim˘a se
termin˘a, sau este suspendat din diverse motive, va fi ales un fir cu o prioritate
mai mic˘a. In cazul ˆın care toate firele au aceea¸si prioritate ele sunt alese pe
rând, dup˘a un algoritm simplu de tip ”round-robin”. De asemenea, dac˘a
un fir cu prioritate mai mare decât firul care se execut˘a la un moment dat
solicit˘a procesorul, atunci firul cu prioritate mai mare este imediat trecut ˆın
execut¸ie iar celalalt trecut ˆın asteptare. Planificatorul Java nu va ˆıntrerupe
ˆıns˘a un fir de execut¸ieˆın favoarea altuia de aceeasi prioritate, ˆıns˘a acest lucru
ˆıl poate face sistemul de operare ˆın cazul ˆın care acesta aloc˘a procesorul ˆın
cuante de timp (un astfel de SO este Windows).
A¸sadar, un fir de execut¸ie Java cedeaz˘a procesorul ˆın una din situatiile:
• un fir de execut¸ie cu o prioritate mai mare solicit˘a procesorul;
• metoda sa run se termin˘a;
• face explicit acest lucru apelând metoda yield;
• timpul alocat pentru execut¸ia s˘a a expirat (pe SO cu cuante de timp).

Atent¸ie
In nici un caz corectitudinea unui program nu trebuie s˘a se bazeze pe
mecansimul de planificare a firelor de execut¸ie, deoarece acesta poate fi diferit
de la un sistem de operare la altul.
Un fir de execut¸ie de lung˘a durat˘a ¸si care nu cedeaz˘a explicit procesorul la
anumite intervale de timp astfel ˆıncât s˘a poata fi executate ¸si celelalte fire de
execut¸ie se nume¸ste fir de execut¸ie egoist. Evident, trebuie evitat˘a scrierea lor
ˆıntrucât acapareaz˘a pe termen nedefinit procesorul, blocând efectiv execut¸ia
celorlalte fire de execut¸ie pân˘a la terminarea sa. Unele sistemele de oper-
are combat acest tip de comportament prin metoda aloc˘arii procesorului ˆın
cuante de timp fiec˘arui fir de execut¸ie, ˆıns˘a nu trebuie s˘a ne baz˘am pe acest
lucru la scrierea unui program. Un fir de execut¸ie trebuie s˘a fie ”corect”
fat¸˘ade celelalte fire ¸si s˘a cedeze periodic procesorul astfel ˆıncât toate s˘a aib˘a
posibilitatea de a se executa.
Listing 12.5: Exemplu de fir de execut¸ie ”egoist”
class FirEgoist extends Thread {
public FirEgoist(String name) {
super(name);
}
public void run() {
int i = 0;
while (i < 100000) {
// Bucla care acapareaza procesorul
i ++;
if (i % 100 == 0)
System.out.println(getName () + " a ajuns la " + i);
// yield ();
}
}
}
public class TestFirEgoist {
FirEgoist s1 , s2;
s1 = new FirEgoist("Firul 1");
s1.setPriority (Thread.MAX_PRIORITY);
s2 = new FirEgoist("Firul 2");
s2.setPriority (Thread.MAX_PRIORITY);

s1.start ();
s2.start ();
}
}
Firul de execut¸ie s1 are prioritate maxim˘a ¸si pân˘a nu-¸si va termina
execut¸ia nu-i va permite firului s2 s˘a execute nici o instruct¸iune, acaparând
efectiv procesorul. Rezultatul va ar˘ata astfel:
Firul 1 a ajuns la 100
...
...
Rezolvarea acestei probleme se face fie prin intermediul metodei statice yield
a clasei Thread, care determin˘a firul de execut¸ie curent s˘a se opreasc˘a tem-
porar, dând ocazia ¸si altor fire s˘a se execute, fie prin ”adormirea” temporar˘a
a firului curent cu ajutorul metodei sleep. Prin metoda yield un fir de
execut¸ie nu cedeaz˘a procesorul decât firelor de execut¸ie care au aceea¸si pri-
oritate cu a sa ¸si nu celor cu priorit˘at¸i mai mici. Decomentând linia ˆın care
apel˘am yeld din exemplul anterior, execut¸ia celor dou˘a fire se va intercala.
...
...

12.3.4 Sincronizarea firelor de execut¸ie
Pân˘a acum am v˘azut cum putem crea fire de execut¸ie independente ¸si as-
incrone, cu alte cuvinte care nu depind ˆın nici un fel de execut¸ia sau de
rezultatele altor fire. Exist˘a ˆıns˘a numeroase situat¸ii când fire de execut¸ie
separate, dar care ruleaz˘a concurent, trebuie s˘a comunice ˆıntre ele pentru
a accesa diferite resurse comune sau pentru a-¸si transmite dinamic rezul-
tatele ”muncii” lor. Cel mai elocvent scenariu ˆın care firele de execut¸ie
trebuie s˘a se comunice ˆıntre ele este cunoscut sub numele de problema pro-
duc˘atorului/consumatorului, ˆın care produc˘atorul genereaz˘a un flux de date
care este preluat ¸si prelucrat de c˘atre consumator.
S˘a consider˘am de exemplu o aplicat¸ie Java ˆın care un fir de execut¸ie (pro-
duc˘atorul) scrie date ˆıntr-un fi¸sier ˆın timp ce alt fir de execut¸ie (consuma-
torul) cite¸ste date din acela¸si fi¸sier pentru a le prelucra. Sau, s˘a presupunem
c˘a produc˘atorul genereaz˘a ni¸ste numere ¸si le plaseaz˘a, pe rând, ˆıntr-un buffer
iar consumatorul cite¸ste numerele din acel buffer pentru a le procesa. In am-
bele cazuri avem de-a face cu fire de execut¸ie concurente care folosesc o
resurs˘a comun˘a: un fi¸sier, respectiv o zon˘a de memorie ¸si, din acest motiv,
ele trebuie sincronizate ˆıntr-o manier˘a care s˘a permit˘a decurgerea normal˘a a
activit˘at¸ii lor.
12.3.5 Scenariul produc˘ator / consumator
Pentru aˆıntelege mai bine modalitatea de sincronizare a dou˘a fire de execut¸ie
s˘a implement˘am efectiv o problem˘a de tip produc˘ator/consumator. S˘a con-
sider˘am urm˘atoarea situat¸ie:
• Produc˘atorul genereaz˘a numerele ˆıntregi de la 1 la 10, fiecare la un
interval neregulat cuprins ˆıntre 0 ¸si 100 de milisecunde. Pe m˘asura ce
le genereaz˘a ˆıncearc˘a s˘a le plaseze ˆıntr-o zon˘a de memorie (o variabil˘a
ˆıntreaga) de unde s˘a fie citite de c˘atre consumator.
• Consumatorul va prelua, pe rând, numerele generate de c˘atre pro-
duc˘ator ¸si va afi¸sa valoarea lor pe ecran.
Pentru a fi accesibil˘a ambelor fire de execut¸ie, vom ˆıncapsula variabila ce va
contine numerele generate ˆıntr-un obiect descris de clasa Buffer ¸si care va
avea dou˘a metode put (pentru punerea unui numar ˆın buffer) ¸si get (pentru
obtinerea numarului din buffer).

F˘ar˘a a folosi nici un mecanism de sincronizare clasa Buffer arat˘a astfel:
Listing 12.6: Clasa Buffer f˘ar˘a sincronizare
class Buffer {
private int number = -1;
public int get() {
return number;
}
public void put(int number) {
this.number = number;
}
}
Vom implementa acum clasele Producator ¸si Consumator care vor descrie
cele dou˘a ﬁre de execut¸ie. Ambele vor avea o referint¸a comun˘a la un obiect
de tip Buffer prin intermediul c˘aruia ˆı¸si comunic˘a valorile.
Listing 12.7: Clasele Producator ¸si Consumator
class Producator extends Thread {
private Buffer buffer;
public Producator(Buffer b) {
buffer = b;
}
public void run() {
for (int i = 0; i < 10; i++) {
buffer.put(i);
System.out.println("Producatorul a pus:t" + i);
try {
sleep ((int)(Math.random () * 100));
} catch ( InterruptedException e) { }
}
}
}
class Consumator extends Thread {
private Buffer buffer;
public Consumator(Buffer b) {
buffer = b;

}
public void run() {
int value = 0;
for (int i = 0; i < 10; i++) {
value = buffer.get();
System.out.println("Consumatorul a primit :t" + value);
}
}
}
public class TestSincronizare1 {
Buffer b = new Buffer ();
Producator p1 = new Producator(b);
Consumator c1 = new Consumator(b);
p1.start ();
c1.start ();
}
}
Dup˘a cum ne a¸steptam, rezultatul rul˘arii acestui program nu va rezolva
nici pe departe problema propus˘a de noi, motivul fiind lipsa oric˘arei sin-
croniz˘ari ˆıntre cele dou˘a fire de execut¸ie. Mai precis, rezultatul va fi ceva de
forma:
Consumatorul a primit: -1
Consumatorul a primit: -1
Producatorul a pus: 0
Consumatorul a primit: 0

Ambele fire de execut¸ie acceseaz˘a resursa comun˘a, adic˘a obiectul de tip
Buffer, ˆıntr-o manier˘a haotic˘a ¸si acest lucru se ˆıntâmpla din dou motive :
• Consumatorul nu a¸steapt˘a ˆınainte de a citi ca produc˘atorul s˘a genereze
un num˘ar ¸si va prelua de mai multe ori acela¸si num˘ar.
• Produc˘atorul nu a¸steapt˘a consumatorul s˘a preia num˘arul generatˆınainte
de a produce un altul,ˆın felul acesta consumatorul va ”rata” cu sigurant¸˘a
unele numere (ˆın cazul nostru aproape pe toate).
Problema care se ridic˘a ˆın acest moment este: cine trebuie s˘a se ocupe de
sincronizarea celor dou˘a fire de execut¸ie : clasele Producator ¸si Consumator
sau resursa comuna Buffer ? R˘aspunsul este evident: resursa comun˘a
Buffer, deoarece ea trebuie s˘a permita sau nu accesul la cont¸inutul s˘au ¸si
nu firele de execut¸ie care o folosesc. In felul acesta efortul sincroniz˘arii este
transferat de la produc˘ator/consumator la un nivel mai jos, cel al resursei
critice.
Activit˘at¸ile produc˘atorului ¸si consumatorului trebuie sincronizate la nivelul
resursei comune ˆın dou˘a privint¸e:
• Cele dou˘a fire de execut¸ie nu trebuie s˘a acceseze simultan buffer-ul;
acest lucru se realizeaz˘a prin blocarea obiectului Buffer atunci când
este accesat de un fir de execut¸ie, astfel ˆıncât nici nu alt fir de execut¸ie
s˘a nu-l mai poat˘a accesa (vezi ”Monitoare”).
• Cele dou˘a fire de execut¸ie trebuie s˘a se coordoneze, adic˘a produc˘atorul
trebuie s˘a g˘aseasc˘a o modalitate de a ”spune” consumatorului c˘a a
plasat o valoare ˆın buffer, iar consumatorul trebuie s˘a comunice pro-
duc˘atorului c˘a a preluat aceast˘a valoare, pentru ca acesta s˘a poat˘a gen-
era o alta. Pentru a realiza aceasta comunicare, clasa Thread pune la
dispozit¸ie metodele wait, notify, notifyAll. (vezi ”Semafoare”).
Folosind sincronizarea clasa Buffer va ar˘ata astfel:

Listing 12.8: Clasa Buffer cu sincronizare
class Buffer {
private boolean available = false;
public synchronized int get() {
while (! available) {
try {
wait ();
// Asteapta producatorul sa puna o valoare
} catch ( InterruptedException e) {
}
}
available = false;
notifyAll ();
return number;
}
public synchronized void put(int number) {
while (available) {
try {
wait ();
// Asteapta consumatorul sa preia valoarea
}
}
available = true;
notifyAll ();
}
}
Rezultatul obtinut va ﬁ cel scontat:
...

12.3.6 Monitoare
Definit¸ie
Un segment de cod ce gestioneaz˘a o resurs˘a comun˘a mai multor de fire de
execut¸ie separate concurente se nume¸ste sect¸iune critic˘a. In Java, o sect¸iune
critic˘a poate fi un bloc de instruct¸iuni sau o metod˘a.
Controlul accesului ˆıntr-o sect¸iune critic˘a se face prin cuvântul cheie syn-
chronized. Platforma Java asociaz˘a un monitor (”lac˘at”) fiec˘arui obiect al
unui program aflat ˆın execut¸ie. Acest monitor va indica dac˘a resursa critic˘a
este accesat˘a de vreun fir de execut¸ie sau este liber˘a, cu alte cuvinte ”mon-
itorizeaz˘a” resursa respectiv˘a. In cazul ˆın care este accesat˘a, va pune un
lac˘at pe aceasta, astfel ˆıncât s˘a ˆımpiedice accesul altor fire de execut¸ie la ea.
In momentul când resursa este eliberat˘a ”lac˘atul” va fi eliminat, pentru a
permite accesul altor fire de execut¸ie.
In exemplul de tip produc˘ator/consumator de mai sus, sect¸iunile critice
sunt metodele put ¸si get iar resursa critic˘a comun˘a este obiectul buffer.
Consumatorul nu trebuie s˘a acceseze buffer-ul când producatorul tocmai
pune o valoare ˆın el, iar produc˘atorul nu trebuie s˘a modifice valoarea din
buffer ˆın momentul când aceasta este citit˘a de c˘atre consumator.
...
}
...
}
S˘a observam c˘a ambele metode au fost declarate cu modificatorul synchronized.
Cu toate acestea, sistemul asociaz˘a un monitor unei instant¸e a clasei Buffer
¸si nu unei metode anume. In momentul ˆın care este apelat˘a o metod˘a sin-
cronizat˘a, firul de execut¸ie care a facut apelul va bloca obiectul a c˘arei metod˘a
o acceseaz˘a, ceea ce ˆınseamn˘a c˘a celelalte fire de execut¸ie nu vor mai putea
accesa resursele critice ale acelui obiect. Acesta este un lucru logic, deoarece
mai multe sect¸iuni critice ale unui obiect gestioneaz˘a de fapt o singur˘a resurs˘a
critic˘a.
In exemplul nostru, atunci când producatorul apeleaz˘a metoda put pen-
tru a scrie un num˘ar, va bloca tot obiectul buffer, astfel c˘a firul de execut¸ie

consumator nu va avea acces la metoda get, ¸si reciproc.
// buffer blocat de producator
...
// buffer deblocat de producator
}
// buffer blocat de consumator
...
// buffer deblocat de consumator
}
Monitoare fine
Adeseori, folosirea unui monitor pentru ˆıntreg obiectul poate fi prea restric-
tiv˘a. De ce s˘a bloc˘am toate resursele unui obiect dac˘a un fir de execut¸ie
nu dore¸ste decât accesarea uneia sau a câtorva dintre ele ? Deoarece orice
obiect are un monitor, putem folosi obiecte fictive ca lac˘ate pentru fiecare
din resursele obiectului nostru, ca ˆın exemplul de mai jos:
class MonitoareFine {
//Cele doua resurse ale obiectului
Resursa x, y;
//Folosim monitoarele a doua obiecte fictive
Object xLacat = new Object(),
yLacat = new Object();
synchronized(xLacat) {
// Accesam resursa x
}
// Cod care nu foloseste resursele comune
...
synchronized(yLacat) {
// Accesam resursa y
}

...
synchronized(xLacat) {
synchronized(yLacat) {
// Accesam x si y
}
}
...
synchronized(this) {
// Accesam x si y
}
}
}
Metoda de mai sus nu a fost declarat˘a cu synchronized ceea ce ar fi de-
terminat blocarea tuturor resurselor comune la accesarea obiectului respectiv
de un fir de execut¸ie, ci au fost folosite monitoarele unor obiecte fictive pentru
a controla folosirea fiec˘arei resurs˘a ˆın parte.
12.3.7 Semafoare
Obiectul de tip Buffer din exemplul anterior are o variabil˘a membr˘a privat˘a
numit˘a number, ˆın care este memorat num˘arul pe care ˆıl comunic˘a produ-
catorul ¸si pe care ˆıl preia consumatorul. De asemenea, mai are o variabil˘a
privat˘a logic˘a available care ne d˘a starea buffer-ului: dac˘a are valoarea true
ˆınseamn˘a c˘a produc˘atorul a pus o valoare ˆın buffer ¸si consumatorul nu a
preluat-o ˆınca; dac˘a este false, consumatorul a preluat valoarea din buffer
dar produc˘atorul nu a pus deocamdat˘a alta la loc. Deci, la prima vedere,
metodele clasei Buffer ar trebui s˘a arate astfel:
while (!available) {
// Nimic - asteptam ca variabila sa devina true
}
available = false;
return number;
}
public synchronized int put(int number) {
while (available) {

// Nimic - asteptam ca variabila sa devina false
}
available = true;
}
Varianta de mai sus, de¸si pare corect˘a, nu este. Aceasta deoarece im-
plementarea metodelor este ”selfish”, cele dou˘a metode ˆısi asteapt˘a ˆın mod
egoist condit¸ia de terminare. Ca urmare, corectitudinea funct¸ion˘arii va de-
pinde de sistemul de operare pe care programul este rulat, ceea ce reprezint˘a
o gre¸seal˘a de programare.
Punerea corect˘a a unui fir de execut¸ieˆın asteptare se realizeaz˘a cu metoda
wait a clasei Thread, care are urm˘atoarele forme:
void wait( )
void wait( long timeout )
void wait( long timeout, long nanos )
Dup˘a apelul metodei wait, firul de execut¸ie curent elibereaz˘a monitorul
asociat obiectului respectiv ¸si a¸steapt˘a ca una din urm˘atoarele condit¸ii s˘a fie
ˆındeplinit˘a:
• Un alt fir de execut¸ie informeaz˘a pe cei care ”a¸steapt˘a” la un anumit
monitor s˘a se ”trezeasc˘a” - acest lucru se realizeaz˘a printr-un apel al
metodei notifyAll sau notify.
• Perioada de a¸stepatare specificat˘a a expirat.
Metoda wait poate produce except¸ii de tipul InterruptedException,
atunci când firul de execut¸ie care a¸steapt˘a (este deciˆın starea ”Not Runnable”)
esteˆıntrerupt din a¸steptare ¸si trecut fort¸atˆın starea ”Runnable”, de¸si condit¸ia
a¸steptat˘a nu era ˆınc˘a ˆındeplinit˘a.
Metoda notifyAll informeaz˘a toate firele de execut¸ie care suntˆın asteptare
la monitorul obiectului curentˆındeplinirea condit¸iei pe care o a¸steptau. Metoda
notify informeaz˘a doar un singur fir de execut¸ie, specificat ca argument.
Reamintim varianta corect˘a a clasei Buffer:
Listing 12.9: Folosirea semafoarelor
class Buffer {

private boolean available = false;
while (! available) {
try {
wait ();
// Asteapta producatorul sa puna o valoare
}
}
available = false;
notifyAll ();
return number;
}
while (available) {
try {
wait ();
// Asteapta consumatorul sa preia valoarea
}
}
available = true;
notifyAll ();
}
}
12.3.8 Probleme legate de sincronizare
Din p˘acate, folosirea monitoarelor ridic˘a ¸si unele probleme. S˘a analiz˘am
câteva dintre ele ¸si posibilele lor solut¸ii:
Deadlock
Deadlock-ul este o problem˘a clasic˘a ˆıntr-un mediu ˆın care ruleaz˘a mai multe
fire de execut¸ie ¸si const˘a ˆın faptul c˘a, la un moment dat, ˆıntreg procesul
se poate bloca deoarece unele fire a¸steapt˘a deblocarea unor monitoare care
nu se vor debloca niciodat˘a. Exist˘a numeroase exemple ˆın acest sens, cea
mai cunoscut˘a fiind ”Problema filozofilor”. Reformulat˘a, s˘a ne imagin˘am
dou˘a persoane ”A” ¸si ”B” (fire de execut¸ie) care stau la aceea¸si mas˘a ¸si tre-

buie s˘a foloseasc˘a ˆın comun cut¸itul ¸si furculit¸a (resursele comune) pentru a
mânca. Evident, cele dou˘a persoane doresc obt¸inerea ambelor resurse. S˘a
presupunem c˘a ”A” a ot¸inut cut¸itul ¸si ”B” furculit¸a. Firul ”A” se va bloca ˆın
a¸steptarea eliber˘arii furculit¸ei iar firul ”A” se va blocaˆın a¸stepatrea eliber˘arii
cut¸itului, ceea ce conduce la starea de ”deadlock”. De¸si acest exemplu este
desprins de realitate, exist˘a numeroase situat¸ii ˆın care fenomenul de ”dead-
lock” se poate manifesta, multe dintre acestea fiind dificil de detectat.
Exist˘a câteva reguli ce pot fi aplicate pentru evitarea deadlock-ului:
• Firele de execut¸ie s˘a solicite resursele ˆın aceea¸si ordine. Aceast˘a abor-
dare elimin˘a situat¸iile de a¸steptare circular˘a.
• Folosirea unor monitoare care s˘a controleze accesul la un grup de resurse.
In cazul nostru, putem folosi un monitor ”tacâmuri” care trebuie blocat
ˆınainte de a cere furculit¸a sau cut¸itul.
• Folosirea unor variabile care s˘a informeze disponibilitatea resurselor
f˘ar˘a a bloca monitoarele asociate acestora.
• Cel mai importat, conceperea unei arhitecturi a sistemului care s˘a evite
pe cât posibil aparit¸ia unor potent¸iale situat¸ii de deaslock.
Variabile volatile
Cuvântul cheie volatile a fost introdus pentru a controla unele aspecte
legate de optimiz˘arile efectuate de unele compilatoare. S˘a consider˘am urm˘atorul
exemplu:
class TestVolatile {
boolean test;
test = false;
// *
if (test) {
// Aici se poate ajunge...
}
}
}

12.4. GRUPAREA FIRELOR DE EXECUT¸IE 373
Un compilator care optimizeaz˘a codul, poate decide c˘a variabila test fi-
ind setat˘a pe false, corpul if-ului nu se va executa ¸si s˘a exclud˘a secvent¸a
respectiv˘a din rezultatul compil˘arii. Dac˘a aceast˘a clas˘a ar fi ˆıns˘a accesat˘a
de mai multe fire de execut¸ie, variabile test ar putea fi setat˘a pe true de un
alt fir, exact ˆıntre instruct¸iunile de atribuire ¸si if ale firului curent.
Declararea unei variabile cu modificatorul volatile informeaz˘a compila-
torul s˘a nu optimizeze codul ˆın care aceasta apare, previzionând valoarea pe
care variabila o are la un moment dat.
Fire de execut¸ie inaccesibile
Uneori firele de execut¸ie sunt blocate din alte motive decât a¸steptarea la
un monitor, cea mai frecvent˘a situat¸ie de acest tip fiind operat¸iunile de in-
trare/ie¸sire (IO) blocante. Când acest lucru se ˆınt˘ampl˘a celelalte fire de
execut¸ie trebuie s˘a poat˘a accesaˆın continuare obiectul. Dar dac˘a operat¸iunea
IO a fost f˘acut˘a ˆıntr-o metod˘a sincronizat˘a, acest lucru nu mai este posibil,
monitorul obiectului fiind blocat de firul care a¸steapt˘a de fapt s˘a realizeze
operat¸ia de intrare/ie¸sire. Din acest motiv, operat¸iile IO nu trebuie f˘acute
ˆın metode sincronizate.
12.4 Gruparea firelor de execut¸ie
Gruparea firelor de execut¸ie pune la dispozit¸ie un mecanism pentru manipu-
larea acestora ca un tot ¸si nu individual. De exemplu, putem s˘a pornim sau s˘a
suspend˘am toate firele dintr-un grup cu un singur apel de metod˘a. Gruparea
firelor de execut¸ie se realizeaz˘a prin intermediul clasei ThreadGroup.
Fiecare fir de execut¸ie Java este membru al unui grup, indiferent dac˘a
specific˘am explicit sau nu acest lucru. Afilierea unui fir la un anumit grup
se realizeaz˘a la crearea sa ¸si devine permanent˘a, ˆın sensul c˘a nu vom putea
muta un fir dintr-un grup ˆın altul, dup˘a ce acesta a fost creat. In cazul ˆın
care cre˘am un fir folosind un constructor care nu specific˘a din ce grup face
parte, el va fi plasat automat ˆın acela¸si grup cu firul de execut¸ie care l-a
creat. La pornirea unui program Java se creeaz˘a automat un obiect de tip
ThreadGroup cu numele main, care va reprezenta grupul tuturor firelor de
execut¸ie create direct din program ¸si care nu au fost ata¸sate explicit altui
grup. Cu alte cuvinte, putem s˘a ignor˘am complet plasarea firelor de execut¸ie
ˆın grupuri ¸si s˘a l˘as˘am sistemul s˘a se ocupe cu aceasta, adunându-le pe toate

ˆın grupul main.
Exist˘a situat¸iiˆıns˘a când gruparea firelor de execut¸ie poate u¸sura substant¸ial
manevrarea lor. Crearea unui fir de execut¸ie ¸si plasarea luiˆıntr-un grup (altul
decât cel implicit) se realizeaz˘a prin urm˘atorii constructori ai clasei Thread:
public Thread(ThreadGroup group, Runnable target)
public Thread(ThreadGroup group, String name)
public Thread(ThreadGroup group, Runnable target, String name)
Fiecare din ace¸sti costructori creeaz˘a un fir de execut¸ie, ˆıl init¸ializeaz˘a ¸si
ˆıl plaseaz˘a ˆıntr-un grup specificat ca argument. Pentru a afla c˘arui grup
apart¸ine un anumit fir de execut¸ie putem folosi metoda getThreadGroup a
clasei Thread. In exemplul urm˘ator vor fi create dou˘a grupuri, primul cu
dou˘a fire de execut¸ie iar al doilea cu trei:
ThreadGroup grup1 = new ThreadGroup("Producatori");
Thread p1 = new Thread(grup1, "Producator 1");
Thread p2 = new Thread(grup1, "Producator 2");
ThreadGroup grup2 = new ThreadGroup("Consumatori");
Thread c1 = new Thread(grup2, "Consumator 1");
Un grup poate avea ca p˘arinte un alt grup, ceea ce ˆınseamn˘a c˘a firele de
execut¸ie pot fi plasate ˆıntr-o ierarhie de grupuri, ˆın care r˘ad˘acina este grupul
implicit main, ca ˆın figura de mai jos:

12.4. GRUPAREA FIRELOR DE EXECUT¸IE 375
S˘a consider˘am un exemplu ˆım care list˘am ﬁrele de execut¸ie active:
Listing 12.10: Folosirea clasei ThreadGroup
public class TestThreadGroup {
static class Dummy implements Runnable {
public void run() {
while (true)
Thread.yield ();
}
}
// Cream o fereastra pentru a fi create
// automat firele de executie din AWT
java.awt.Frame f = new java.awt.Frame("Test");
// Cream un fir propriu
new Thread(new Dummy (), "Fir de test").start ();
// Obtinem o referinta la grupul curent
Thread firCurent = Thread.currentThread ();
ThreadGroup grupCurent = firCurent. getThreadGroup ();
// Aflam numarul firelor de executie active
int n = grupCurent.activeCount ();
// Enumeram firele din grup
Thread [] lista = new Thread[n];
grupCurent.enumerate(lista);
// Le afisam
for (int i=0; i < n; i++)
System.out.println("Thread #" + i + "=" +
lista[i]. getName ());
}
}

12.5 Comunicarea prin fluxuri de tip ”pipe”
O modalitate deosebit de util˘a prin care dou˘a fire de execut¸ie pot comunica
este realizat˘a prin intermediul canalelor de comunicatii (pipes). Acestea sunt
implementate prin fluxuri descrise de clasele:
• PipedReader, PipedWriter - pentru caractere, respectiv
• PipedOutputStream, PipedInputStream - pentru octet¸i.
Fluxurile ”pipe” de ie¸sire ¸si cele de intrare pot fi conectate pentru a
efectua transmiterea datelor. Acest lucru se realizeaz˘a uzual prin intemediul
constructorilor:
public PipedReader(PipedWriterpw)
public PipedWriter(PipedReaderpr)
In cazul ˆın care este folosit un constructor f˘ar˘a argumente, conectarea unui
flux de intrare cu un flux de ie¸sire se face prin metoda connect:
public void connect(PipedWriterpw)
public void connect(PipedReaderpr)
Intrucât fluxurile care sunt conectate printr-un pipe trebuie s˘a execute
simultan operat¸ii de scriere/citire, folosirea lor se va face din cadrul unor fire
de execut¸ie.
Funct¸ionarea obicetelor care instant¸iaz˘a PipedWriter ¸si PipedReader
este asem˘an˘atoare cu a canalelor de comunicare UNIX (pipes). Fiecare cap˘at
al unui canal este utilizat dintr-un fir de execut¸ie separat. La un cap˘at se
scriu caractere, la cel˘alalt se citesc. La citire, dac˘a nu sunt date disponibile
firul de execut¸ie se va bloca pân˘a ce acestea vor deveni disponibile. Se observ˘a
c˘a acesta este un comportament tipic produc˘ator-consumator asincron, firele
de execut¸ie comunicând printr-un canal.
Realizarea conexiunii se face astfel:
PipedWriter pw1 = new PipedWriter();
PipedReader pr1 = new PipedReader(pw1);
// sau
PipedReader pr2 = new PipedReader();
PipedWriter pw2 = new PipedWriter(pr2);
// sau

12.5. COMUNICAREA PRIN FLUXURI DE TIP ”PIPE” 377
PipedReader pr = new PipedReader();
PipedWriter pw = new PipedWirter();
pr.connect(pw) //echivalent cu
pw.connect(pr);
Scrierea ¸si citirea pe/de pe canale se realizeaz˘a prin metodele uzuale read ¸si
write, ˆın toate formele lor.
S˘a reconsider˘am acum exemplul produc˘ator/consumator prezentat ante-
rior, folosind canale de comunicat¸ie. Produc˘atorul trimite datele printr-un
flux de ie¸sire de tip DataOutputStream c˘atre consumator, care le prime¸ste
printr-un flux de intrare de tip DataInputStream. Aceste dou˘a fluxuri vor fi
interconectate prin intermediul unor fluxuri de tip ”pipe”.
Listing 12.11: Folosirea fluxurilor de tip ”pipe”
import java.io.*;
class Producator extends Thread {
private DataOutputStream out;
public Producator( DataOutputStream out) {
this.out = out;
}
public void run() {
for (int i = 0; i < 10; i++) {
try {
out.writeInt(i);
}
System.out.println("Producatorul a pus:t" + i);
try {
sleep ((int)(Math.random () * 100));
} catch ( InterruptedException e) { }
}
}
}
class Consumator extends Thread {
private DataInputStream in;
public Consumator( DataInputStream in) {
this.in = in;

}
public void run() {
int value = 0;
for (int i = 0; i < 10; i++) {
try {
value = in.readInt ();
}
System.out.println("Consumatorul a primit :t" + value);
}
}
}
public class TestPipes {
public static void main(String [] args)
PipedOutputStream pipeOut = new PipedOutputStream ();
PipedInputStream pipeIn = new PipedInputStream (pipeOut);
DataOutputStream out = new DataOutputStream (pipeOut);
DataInputStream in = new DataInputStream (pipeIn);
Producator p1 = new Producator(out);
Consumator c1 = new Consumator(in);
p1.start ();
c1.start ();
}
}
12.6 Clasele Timer ¸si TimerTask
Clasa Timer ofer˘a o facilitate de a planifica diverse act¸iuni pentru a fi real-
izate la un anumit moment de c˘atre un fir de execut¸ie ce ruleaz˘a ˆın fundal.
Act¸iunile unui obiect de tip Timer sunt implementate ca instant¸e ale clasei
TimerTask ¸si pot fi programate pentru o singur˘a execut¸ie sau pentru execut¸ii
repetate la intervale regulate.
Pa¸sii care trebuie f˘acut¸i pentru folosirea unui timer sunt:

12.6. CLASELE TIMER S¸I TIMERTASK 379
• Crearea unei subclase Actiune a lui TimerTask ¸si supreadefinirea metodei
run ce va cont¸ine act¸iunea pe care vrem s˘a o planific˘am. Dup˘a cum
vom vedea, pot fi folosite ¸si clase anonime.
• Crearea unui fir de execut¸ie prin instant¸ierea clasei Timer;
• Crearea unui obiect de tip Actiune;
• Planificarea la execut¸ie a obiectuluii de tip Actiune, folosind metoda
schedule din clasa Timer;
Metodele de planificare pe care le avem la dispozit¸ie au urm˘atoarele for-
mate:
schedule(TimerTask task, Date time)
schedule(TimerTask task, long delay, long period)
schedule(TimerTask task, Date time, long period)
scheduleAtFixedRate(TimerTask task, long delay, long period)
scheduleAtFixedRate(TimerTask task, Date time, long period)
unde, task descrie act¸iunea ce se va executa, delay reprezint˘a ˆıntârzierea fat¸a
de momentul curent dup˘a care va ˆıncepe execut¸ia, time momentul exact la
care va ˆıncepe execut¸ia iar period intervalul de timp ˆıntre dou˘a execut¸ii.
Dup˘a cum se observ˘a, metodele de planificare seˆımpartˆın dou˘a categorii:
• schedule - planificare cu ˆıntârziere fix˘a: dac˘a dintr-un anumit motiv
act¸iunea este ˆıntârziat˘a, urm˘atoarele act¸iuni vor fi ¸si ele ˆıntârziate ˆın
consecint¸˘a;
• scheduleAtFixedRate - planificare cu num˘ar fix de rate: dac˘a dintr-
un anumit motiv act¸iunea este ˆıntârziat˘a, urm˘atoarele act¸iuni vor fi
executat˘a mai repede, astfel ˆıncât num˘arul total de act¸iuni dintr-o pe-
rioad˘a de timp s˘a fie tot timpul acela¸si;
Un timer se va opri natural la terminarea metodei sale run sau poate fi
oprit fort¸at folosind metoda cancel. Dup˘a oprirea sa el nu va mai putea fi
folosit pentru planificarea altor act¸iuni. De asemenea, metoda System.exit
va oprit fort¸at toate firele de execut¸ie ¸si va termina aplicat¸ia curent˘a.

Listing 12.12: Folosirea claselor Timer ¸si TimerTask
import java.awt .*;
class Atentie extends TimerTask {
public void run() {
Toolkit. getDefaultToolkit ().beep ();
System.out.print(".");
}
}
class Alarma extends TimerTask {
public String mesaj;
public Alarma(String mesaj) {
this.mesaj = mesaj;
}
public void run() {
System.out.println(mesaj);
}
}
public class TestTimer {
// Setam o actiune repetitiva , cu rata fixa
final Timer t1 = new Timer ();
t1. scheduleAtFixedRate (new Atentie (), 0, 1*1000);
// Folosim o clasa anonima pentru o alta actiune
Timer t2 = new Timer ();
t2.schedule(new TimerTask () {
public void run() {
System.out.println("S-au scurs 10 secunde.");
// Oprim primul timer
t1.cancel ();
}
}, 10*1000);
// Setam o actiune pentru ora 22:30
Calendar calendar = Calendar.getInstance ();
calendar.set(Calendar.HOUR_OF_DAY , 22);
calendar.set(Calendar.MINUTE , 30);
calendar.set(Calendar.SECOND , 0);
Date ora = calendar.getTime ();

12.6. CLASELE TIMER S¸I TIMERTASK 381
Timer t3 = new Timer ();
t3.schedule(new Alarma("Toti copiii la culcare!"), ora);
}
}

Capitolul 13
Programare ˆın ret¸ea
13.1 Introducere
Programarea ˆın ret¸ea implic˘a trimiterea de mesaje ¸si date ˆıntre aplicat¸ii ce
ruleaz˘a pe calculatoare aflate ˆıntr-o ret¸ea local˘a sau conectate la Internet.
Pachetul care ofer˘a suport pentru scrierea aplicatiilor de ret¸ea este java.net.
Clasele din acest pachet ofer˘a o modalitate facil˘a de programareˆın ret¸ea, f˘ar˘a
a fi nevoie de cuno¸stint¸e prealabile referitoare la comunicarea efectiv˘a ˆıntre
calculatoare. Cu toate acestea, sunt necesare câteva not¸iuni fundamentale
referitoare la ret¸ele cum ar fi: protocol, adresa IP, port, socket.
Ce este un protocol ?
Un protocol reprezint˘a o convent¸ie de reprezentare a datelor folosit˘a ˆın comu-
nicarea ˆıntre dou˘a calculatoare. Având ˆın vedere faptul c˘a orice informat¸ie
care trebuie trimis˘a prin ret¸ea trebuie serializat˘a astfelˆıncât s˘a poat˘a fi trans-
mis˘a secvent¸ial, octet cu octet, c˘atre destinat¸ie, era nevoie de stabilirea unor
convent¸ii (protocoale) care s˘a fie folosite atât de calculatorul care trimite
datele cât ¸si de cel care le prime¸ste, pentru a se ”ˆınt¸elege” ˆıntre ele.
Dou˘a dintre cele mai utilizate protocoale sunt TCP ¸si UDP.
• TCP (Transport Control Protocol) este un protocol ce furnizeaz˘a un
flux sigur de date ˆıntre dou˘a calculatoare aflate ˆın ret¸ea. Acest proto-
col asigur˘a stabilirea unei conexiuni permanente ˆıntre cele dou˘a calcu-
latoare pe parcursul comunicat¸iei.
• UDP (User Datagram Protocol) este un protocol bazat pe pachete inde-
383

384 CAPITOLUL 13. PROGRAMARE ÎN RET¸EA
pendente de date, numite datagrame, trimise de la un calculator c˘atre
altul f˘ar˘a a se garanta ˆın vreun fel ajungerea acestora la destinat¸ie sau
ordinea ˆın care acestea ajung. Acest protocol nu stabile¸ste o conexiun˘a
permant˘a ˆıntre cele dou˘a calculatoare.
Cum este identificat un calculator ˆın ret¸ea ?
Orice calculator conectat la Internet este identificat ˆın mod unic de adresa sa
IP (IP este acronimul de la Internet Protocol). Aceasta reprezint˘a un num˘ar
reprezentat pe 32 de bit¸i, uzual sub forma a 4 octet¸i, cum ar fi de exemplu:
193.231.30.131 ¸si este numit adresa IP numeric˘a. Corespunz˘atoare unei
adrese numerice exista ¸si o adresa IP simbolic˘a, cum ar fi thor.infoiasi.ro
pentru adresa numeric˘a anterioar˘a.
De asemenea, fiecare calculator aflat ˆıntr-o ret¸ea local˘a are un nume unic
ce poat fi folosit la identificarea local˘a a acestuia.
Clasa Java care reprezint˘a not¸iunea de adres˘a IP este InetAddress.
Ce este un port ?
Un calculator areˆın general o singur˘a leg˘atur˘a fizic˘a la ret¸ea. Orice informat¸ie
destinat˘a unei anumite ma¸sini trebuie deci s˘a specifice obligatoriu adresa
IP a acelei ma¸sini. Ins˘a pe un calculator pot exista concurent mai multe
procese care au stabilite conexiuni ˆın ret¸ea, asteptând diverse informat¸ii.
Prin urmare, datele trimise c˘atre o destinat¸ie trebuie s˘a specifice pe lânga
adresa IP a calculatorului ¸si procesul c˘atre care se ˆındreapt˘a informat¸iile
respective. Identificarea proceselor se realizeaz˘a prin intermdiul porturilor.
Un port este un num˘ar pe 16 bit¸i care identific˘a ˆın mod unic procesele
care ruleaz˘a pe o anumit˘a masin˘a. Orice aplicat¸ie care realizeaz˘a o conexiune
ˆın ret¸ea va trebui s˘a ata¸seze un num˘ar de port acelei conexiuni. Valorile pe
care le poate lua un num˘ar de port sunt cuprinse ˆıntre 0 ¸si 65535 (deoarece
sunt numere reprezentate pe 16 bit¸i), numerele cuprinse ˆıntre 0 ¸si 1023 fiind
ˆıns˘a rezervate unor servicii sistem ¸si, din acest motiv, nu trebuie folosite ˆın
aplicat¸ii.
Clase de baz˘a din java.net
Clasele din java.net permit comunicarea ˆıntre procese folosind protocoalele

13.2. LUCRUL CU URL-URI 385
TCP ¸si UDP ¸si sunt prezentate ˆın tabelul de mai jos.
TCP UDP
URL DatagramPacket
URLConnection DatagramSocket
Socket MulticastSocket
ServerSocket
13.2 Lucrul cu URL-uri
Termenul URL este acronimul pentru Uniform Resource Locator ¸si reprezint˘a
o referint¸˘a (adres˘a) la o resurs˘a aflat˘a pe Internet. Aceasta este ˆın general un
fi¸sier reprezentând o pagin˘a Web, un text, imagine, etc., ˆıns˘a un URL poate
referi ¸si interog˘ari la baze de date, rezultate ale unor comenzi executate la
distant¸˘a, etc. Mai jost, sunt prezentate câteva exemple de URL-uri sunt:
http://java.sun.com
http://students.infoiasi.ro/index.html
http://www.infoiasi.ro/~acf/imgs/taz.gif
http://www.infoiasi.ro/~acf/java/curs/9/prog_retea.html#url
Dup˘a cum se observ˘a din exemplele de mai sus, un URL are dou˘a com-
ponente principale:
• Identificatorul protocolului folosit (http, ftp, etc);
• Numele resursei referite. Acesta are urm˘atoarele componente:
– Numele calculatorului gazd˘a (www.infoiasi.ro).
– Calea complet˘a spre resursa referit˘a ( acf/java/curs/9/prog retea.html).
Notat¸ia user semnific˘a uzual subdirectorul html al directoru-
lui rezervat pe un server Web utilizatorului specificat (HOME). In
cazul ˆın care este specificat doar un director, fi¸sierul ce reprezint˘a
resursa va fi considerat implicit index.html.
– Opt¸ional, o referint¸˘a de tip anchorˆın cadrul fi¸sierului referit (#url).
– Opt¸ional, portul la care s˘a se realizeze conexiunea.

Clasa care permite lucrul cu URL-uri este java.net.URL. Aceasta are
mai mult¸i constructori pentru crearea de obiecte ce reprezint˘a referint¸e c˘atre
resurse aflate ˆın ret¸ea, cel mai uzual fiind cel care prime¸ste ca parametru
un ¸sir de caractere. In cazul ˆın care ¸sirul nu reprezint˘a un URL valid va fi
aruncat˘a o except¸ie de tipul MalformedURLException.
try {
URL adresa = new URL("http://xyz.abc");
} catch (MalformedURLException e) {
System.err.println("URL invalid !n" + e);
}
Un obiect de tip URL poate fi folosit pentru:
• Aflarea informat¸iilor despre resursa referit˘a (numele calculatorului gazd˘a,
numele fi¸sierului, protocolul folosit. etc).
• Citirea printr-un flux a continutului fi¸sierului respectiv.
• Conectarea la acel URL pentru citirea ¸si scrierea de informat¸ii.
Citirea cont¸inutului unui URL
Orice obiect de tip URL poate returna un flux de intrare de tip InputStream
pentru citirea continutului s˘au. Secvent¸a standard pentru aceast˘a operatiune
este prezentat˘a ˆın exemplul de mai jos, ˆın care afi¸sam cont¸inutul resursei
specificat˘a la linia de comand˘a. Dac˘a nu se specific˘a mici un argument, va fi
afi¸sat fi¸sierul index.html de la adresa: http://www.infoiasi.ro.
Listing 13.1: Citirea cont¸inutului unui URL
import java.net .*;
import java.io.*;
public class CitireURL {
public static void main(String [] args)
throws IOException{
String adresa = "http :// www.infoiasi.ro";
adresa = args [0];

13.3. SOCKET-URI 387
BufferedReader br = null;
try {
URL url = new URL(adresa);
InputStream in = url.openStream ();
br = new BufferedReader(new InputStreamReader (in));
String linie;
while (( linie = br.readLine ()) != null) {
// Afisam linia citita
System.out.println(linie);
}
} catch( MalformedURLException e) {
System.err.println("URL invalid !n" + e);
} finally {
br.close ();
}
}
}
Conectarea la un URL
Se realizeaz˘a prin metoda openConnection ce stabile¸ste o conexiune bidirect¸ional˘a
cu resursa specificat˘a. Aceast˘a conexiune este reprezentat˘a de un obiect de
tip URLConnection, ce permite crearea atât a unui flux de intrare pentru
citirea informat¸iilor de la URL-ul specificat, cât ¸si a unui flux de ie¸sire pentru
scrierea de date c˘atre acel URL. Operat¸iunea de trimitere de date dintr-un
program c˘atre un URL este similar˘a cu trimiterea de date dintr-un formular
de tip FORM aflat ˆıntr-o pagin˘a HTML. Metoda folosit˘a pentru trimitere este
POST.
In cazul trimiterii de date, obiectul URL este uzual un proces ce ruleaz˘a
pe serverul Web referit prin URL-ul respectiv (jsp, servlet, cgi-bin, php, etc).
13.3 Socket-uri
Definit¸ie
Un socket (soclu) este o abstract¸iune software folosit˘a pentru a reprezenta
fiecare din cele dou˘a ”capete” ale unei conexiuniˆıntre dou˘a procese ce ruleaz˘a
ˆıntr-o ret¸ea. Fiecare socket este ata¸sat unui port astfel ˆıncât s˘a poat˘a iden-
tifica unic programul c˘aruia ˆıi sunt destinate datele.

Socket-urile sunt de dou˘a tipuri:
• TCP, implementate de clasele Socket ¸si ServerSocket;
• UDP, implementate de clasa DatagramSocket.
O aplicat¸ie de ret¸ea ce folose¸ste socket-uri seˆıncadreaz˘aˆın modelul clien-
t/server de concepere a unei aplicat¸ii. In acest model aplicat¸ia este format˘a
din dou˘a categorii distincte de programe numite servere, respectiv client¸i.
Programele de tip server sunt cele care ofer˘a diverse servicii eventualilor
client¸i, fiind ˆın stare de a¸steptare atâta vreme cât nici un client nu le solicit˘a
serviciile. Programele de tip client sunt cele care init¸iaz˘a conversat¸ia cu un
server, solicitând un anumit serviciu. Uzual, un server trebuie s˘a fie capabil s˘a
trateze mai mult¸i clienti simultan ¸si, din acest motiv, fiecare cerere adresat˘a
serverului va fi tratat˘a ˆıntr-un fir de execut¸ie separat.
Incepând cu versiunea 1.4 a platformei standard Java, exist˘a o clas˘a utili-
tar˘a care implementeaz˘a o pereche de tipul (adresa IP, num˘ar port). Aceasta
este InetSocketAddress (derivat˘a din SocketAddress), obiectele sale fiind
utilizate de constructori ¸si metode definite ˆın cadrul claselor ce descriu sock-
eturi, pentru a specifica cei doi parametri necesari identific˘arii unui proces
care trimite sau recept¸ioneaz˘a date ˆın ret¸ea.
13.4 Comunicarea prin conexiuni
In acest model se stabile¸ste o conexiune TCP ˆıntre o aplicat¸ie client ¸si o
aplicat¸ie server care furnizeaz˘a un anumit serviciu. Avantajul protocolul
TCP/IP este c˘a asigur˘a realizarea unei comunic˘ari stabile, permanente ˆın
ret¸ea, existând sigurant¸a c˘a informat¸iile trimise de un proces vor fi recept¸ionate
corect ¸si complet la destinat¸ie sau va fi semnalat˘a o except¸ie ˆın caz contrar.
Leg˘atura ˆıntre un client ¸si un server se realizeaz˘a prin intermediul a
dou˘a obiecte de tip Socket, câte unul pentru fiecare cap˘at al ”canalului”
de comunicat¸ie dintre cei doi. La nivelul clientului crearea socketului se re-
alizeaz˘a specificând adresa IP a serverului ¸si portul la care ruleaz˘a acesta,
constructorul uzual folosit fiind:
Socket(InetAddress address, int port)

13.4. COMUNICAREA PRIN CONEXIUNI 389
La nivelul serverului, acesta trebuie s˘a creeze ˆıntâi un obiect de tip
ServerSocket. Acest tip de socket nu asigur˘a comunicarea efectiv˘a cu
client¸ii ci este responsabil cu ”ascultarea” ret¸elei ¸si crearea unor obiecte de
tip Socket pentru fiecare cerere ap˘arut˘a, prin intermediul câruia va fi real-
izat˘a leg˘atura cu clientul. Crearea unui obiect de tip ServerSocket se face
specificând portul la care ruleaz˘a serverul, constructorul folosit fiind:
ServerSocket(int port)
Metoda clasei ServerSocket care a¸steapt˘a ”ascult˘a” ret¸eaua este accept.
Aceasta blocheaz˘a procesul p˘arinte pân˘a la aparit¸ia unui cereri ¸si returneaz˘a
un nou obiect de tip Socket ce va asigura comunicarea cu clientul. Blocarea
poate s˘a nu fie permanent˘a ci doar pentru o anumit˘a perioad˘a de timp -
aceasta va fi specificat˘a prin metoda setSoTimeout, cu argumentul dat ˆın
milisecunde.
Pentru fiecare din cele dou˘a socketuri deschise pot fi create apoi dou˘a
fluxuri pe octet¸i pentru citirea, respectiv scrierea datelor. Acest lucru se re-
alizeaz˘a prin intermediul metodelor getInputStream, respectuv getOut-
putStream. Fluxurile obt¸inute vor fi folosite ˆımpreun˘a cu fluxuri de proce-
sare care s˘a asigure o comunicare facil˘a ˆıntre cele dou˘a procese. In funct¸ie
de specificul aplicat¸iei acestea pot fi perechile:
• BufferedReader, BufferedWriter ¸si PrintWriter - pentru comuni-
care prin intermediul ¸sirurilor de caractere;
• DataInputStream, DataOutputStream - pentru comunicare prin date
primitive;
• ObjectInputStream, ObjectOutputStream - pentru cominicare prin
intermediul obiectelor;

Structura general˘a a unui server bazat pe conexiuni este:
1. Creeaza un obiect de tip ServerSocket la un anumit port
while (true) {
2. Asteapta realizarea unei conexiuni cu un client,
folosind metoda accept;
(va fi creat un obiect nou de tip Socket)
3. Trateaza cererea venita de la client:
3.1 Deschide un flux de intrare si primeste cererea
3.2 Deschide un flux de iesire si trimite raspunsul
3.3 Inchide fluxurile si socketul nou creat
}
Este recomandat ca tratarea cererilor s˘a se realizeze ˆın fire de execut¸ie
separate, pentru ca metoda accept s˘a poat˘a fi reapelat˘a cât mai repede ˆın
vederea stabilirii conexiunii cu un alt client.
Structura general˘a a unui client bazat pe conexiuni este:
1. Citeste sau declara adresa IP a serverului si portul
la care acesta ruleaza;
2. Creeaza un obiect de tip Socket cu adresa si portul specificate;
3. Comunica cu serverul:
3.1 Deschide un flux de iesire si trimite cererea;
3.2 Deschide un flux de intrare si primeste raspunsul;
3.3 Inchide fluxurile si socketul creat;
In exemplul urm˘ator vom implementa o aplicat¸ie client-server folosind
comunicarea prin conexiuni. Clientul va trimite serverului un nume iar acesta
va raspunde prin mesajul ”Hello nume”. Tratarea cererilor se va face ˆın fire
de execut¸ie separate.
Listing 13.2: Structura unui server bazat pe conexiuni
import java.net .*;
import java.io.*;
class ClientThread extends Thread {
Socket socket = null;
public ClientThread(Socket socket) {
this.socket = socket;

13.4. COMUNICAREA PRIN CONEXIUNI 391
}
public void run() {
// Executam solicitarea clientului
String cerere , raspuns;
try {
// in este fluxul de intrare de la client
BufferedReader in = new BufferedReader(new
InputStreamReader (
socket. getInputStream () ));
// out este flux de iesire catre client
PrintWriter out = new PrintWriter(
socket. getOutputStream ());
// Primim cerere de la client
cerere = in.readLine ();
// Trimitem raspuns clientului
raspuns = "Hello " + cerere + "!";
out.println(raspuns);
out.flush ();
System.err.println("Eroare IO n" + e);
} finally {
// Inchidem socketul deschis pentru clientul curent
try {
socket.close ();
System.err.println("Socketul nu poate fi inchis n" +
e);
}
}
}
}
public class SimpleServer {
// Definim portul pe care se gaseste serverul
// (in afara intervalului 1 -1024)
public static final int PORT = 8100;
public SimpleServer () throws IOException {
ServerSocket serverSocket = null;

try {
serverSocket = new ServerSocket(PORT);
while (true) {
System.out.println("Asteptam un client ...");
Socket socket = serverSocket.accept ();
// Executam solicitarea clientului intr -un fir de
executie
ClientThread t = new ClientThread(socket);
t.start ();
}
System.err.println("Eroare IO n" + e);
} finally {
serverSocket.close ();
}
}
public static void main(String [] args) throws IOException {
SimpleServer server = new SimpleServer ();
}
}
Listing 13.3: Structura unui client bazat pe conexiuni
import java.net .*;
import java.io.*;
public class SimpleClient {
// Adresa IP a serverului
String adresaServer = "127.0.0.1";
// Portul la care serverul ofera serviciul
int PORT = 8100;
Socket socket = null;
PrintWriter out = null;
BufferedReader in = null;
String cerere , raspuns;
try {
socket = new Socket(adresaServer , PORT);

13.5. COMUNICAREA PRIN DATAGRAME 393
out = new PrintWriter(socket. getOutputStream (), true);
in = new BufferedReader(new InputStreamReader (
socket. getInputStream ()));
// Trimitem o cerere la server
cerere = "Duke";
out.println(cerere);
// Asteaptam raspunsul de la server (" Hello Duke !")
raspuns = in.readLine ();
System.out.println(raspuns);
} catch ( UnknownHostException e) {
System.err.println("Serverul nu poate fi gasit n" + e)
;
System.exit (1);
} finally {
if (out != null)
out.close ();
if (in != null)
in.close ();
if (socket != null)
socket.close ();
}
}
}
13.5 Comunicarea prin datagrame
In acest model nu exist˘a o conexiune permanent˘a ˆıntre client ¸si server prin
intermediul c˘areia s˘a se realizeze comunicarea. Clientul trimite cererea c˘atre
server prin intermediul unuia sau mai multor pachete de date independente,
serverul le recept¸ioneaz˘a, extrage informat¸iile cont¸inute ¸si returneaz˘a r˘aspunsul
tot prin intermediul pachetelor. Un astfel de pachet se nume¸ste datagram˘a
¸si este reprezentat printr-un obiect din clasa DatagramPacket. Rutarea
datagramelor de la o ma¸sin˘a la alta se face exclusiv pe baza informat¸iilor
cont¸inute de acestea. Primirea ¸si trimiterea datagramelor se realizeaz˘a prin
intermediul unui socket, modelat prin intermediul clasei DatagramSocket.

Dup˘a cum am ment¸ionat deja, dezavantajul acestei metode este c˘a nu
garanteaz˘a ajungerea la destinat¸ie a pachetelor trimise ¸si nici c˘a vor fi primite
ˆın aceea¸si ordinie ˆın care au fost expediate. Pe de alt˘a parte, exist˘a situat¸ii
ˆın care aceste lucruri nu sunt importante ¸si acest model este de preferat celui
bazat pe conexiuni care solicit˘a mult mai mult atât serverul cât ¸si clientul. De
fapt, protocolul TCP/IP folose¸ste tot pachete pentru trimiterea informat¸iilor
dintr-un nodˆın altul al ret¸elei, cu deosebirea c˘a asigur˘a respectarea ordinii de
transmitere a mesajelor ¸si verific˘a ajungerea la destinat¸ie a tuturor pachetelor
- ˆın cazul ˆın care unul nu a ajuns, acesta va fi retrimis automat.
Clasa DatagramPacket cont¸ine urm˘atorii constructori:
DatagramPacket(byte[] buf, int length,
InetAddress address, int port)
DatagramPacket(byte[] buf, int offset, int length,
InetAddress address, int port)
DatagramPacket(byte[] buf, int offset, int length,
SocketAddress address)
DatagramPacket(byte[] buf, int length,
SocketAddress address)
DatagramPacket(byte[] buf, int length)
DatagramPacket(byte[] buf, int offset, int length)
Primele dou˘a perechi de constructori sunt pentru creare pachetelor ce
vor fi expediate, diferent¸a ˆıntre ele fiind utilizarea claselor InetAddress,
respectiv SocketAddress pentru specificarea adresei desinat¸ie.
A trei pereche de constructori este folosit˘a pentru crearea unui pachet ˆın
care vor fi recept¸ionate date, ei nespecificând vreo surs˘a sau destinat¸ie.

13.5. COMUNICAREA PRIN DATAGRAME 395
Dup˘a crearea unui pachet procesul de trimitere ¸si primire a acestuia im-
plic˘a apelul metodelor send ¸si receive ale clasei DatagramSocket. Deoarece
toate informat¸ii sunt incluse ˆın datagram˘a, acela¸si socket poate fi folosit atât
pentru trimiterea de pachete, eventual c˘atre destinat¸ii diferite, cât ¸si pentru
recept¸ionarea acestora de la diverse surse. In cazul ˆın care refolosim pachete,
putem schimba cont¸inutul acestora cu metoda setData, precum ¸si adresa la
care le trimitem prin setAddress, setPort ¸si setSocketAddress.
Extragerea informat¸iilor cont¸iunte de un pachet se realizeaz˘a prin metoda
getData din clasa DatagramPacket. De asemenea, aceast˘a clas˘a ofer˘a metode
pentru aflarea adresei IP ¸si a portului procesului care a trimis datagrama,
pentru a-i putea r˘aspunde dac˘a este necesar. Acestea sunt: getAdress,
getPort ¸si getSocketAddress.
Listing 13.4: Structura unui server bazat pe datagrame
import java.net .*;
import java.io.*;
public class DatagramServer {
public static final int PORT = 8200;
private DatagramSocket socket = null;
DatagramPacket cerere , raspuns = null;
public void start () throws IOException {
socket = new DatagramSocket(PORT);
try {
while (true) {
// Declaram pachetul in care va fi receptionata
cererea
byte [] buf = new byte [256];
cerere = new DatagramPacket(buf , buf.length);
System.out.println("Asteptam un pachet ...");
socket.receive(cerere);
// Aflam adresa si portul de la care vine cererea
InetAddress adresa = cerere.getAddress ();
int port = cerere.getPort ();
// Construim raspunsul

String mesaj = "Hello " + new String(cerere.getData ()
);
buf = mesaj.getBytes ();
// Trimitem un pachet cu raspunsul catre client
raspuns = new DatagramPacket(buf , buf.length , adresa ,
port);
socket.send(raspuns);
}
} finally {
if (socket != null)
socket.close ();
}
}
new DatagramServer ().start ();
}
}
Listing 13.5: Structura unui client bazat pe datagrame
import java.net .*;
import java.io.*;
public class DatagramClient {
// Adresa IP si portul la care ruleaza serverul
InetAddress adresa = InetAddress.getByName("127.0.0.1");
int port =8200;
DatagramSocket socket = null;
DatagramPacket packet = null;
byte buf [];
try {
// Construim un socket pentru comunicare
socket = new DatagramSocket ();
// Construim si trimitem pachetul cu cererea catre
server
buf = "Duke".getBytes ();

13.6. TRIMITEREA DE MESAJE C ˘ATRE MAI MULT¸I CLIENT¸I 397
packet = new DatagramPacket(buf , buf.length , adresa ,
port);
socket.send(packet);
// Asteaptam pachetul cu raspunsul de la server
buf = new byte [256];
packet = new DatagramPacket(buf , buf.length);
socket.receive(packet);
// Afisam raspunsul (" Hello Duke !")
System.out.println(new String(packet.getData ()));
} finally {
if (socket != null)
socket.close ();
}
}
}
13.6 Trimiterea de mesaje c˘atre mai mult¸i
client¸i
Diverse situat¸ii impun gruparea mai multor client¸i astfel ˆıncât un mesaj (pa-
chet) trimis pe adresa grupului s˘a fie recept¸ionat de fiecare dintre ace¸stia.
Gruparea mai multor programe ˆın vederea trimiterii multiple de mesaje se
realizeaz˘a prin intermediul unui socket special, descris de clasa Multicast-
Socket, extensie a clasei DatagramSocket.
Un grup de client¸i abonat¸i pentru trimitere multipl˘a este specificat printr-
o adres˘a IP din intervalul 224.0.0.1 - 239.255.255.255 ¸si un port UDP.
Adresa 224.0.0.0 este rezervat˘a ¸si nu trebuie folosit˘a.

Listing 13.6: Inregistrarea unui client ˆıntr-un grup
import java.net .*;
import java.io.*;
public class MulticastClient {
// Adresa IP si portul care reprezinta grupul de clienti
InetAddress group = InetAddress.getByName("230.0.0.1");
int port =4444;
MulticastSocket socket = null;
byte buf [];
try {
// Ne alaturam grupului aflat la adresa si portul
specificate
socket = new MulticastSocket (port);
socket.joinGroup(group);
// Asteaptam un pachet venit pe adresa grupului
buf = new byte [256];
DatagramPacket packet = new DatagramPacket(buf , buf.
length);
System.out.println("Asteptam un pachet ...");
socket.receive(packet);

13.6. TRIMITEREA DE MESAJE C ˘ATRE MAI MULT¸I CLIENT¸I 399
System.out.println(new String(packet.getData ()).trim ())
;
} finally {
if (socket != null) {
socket.leaveGroup(group);
socket.close ();
}
}
}
}
Listing 13.7: Transmiterea unui mesaj c˘atre un grup
import java.net .*;
import java.io.*;
public class MulticastSend {
InetAddress grup = InetAddress.getByName("230.0.0.1");
int port = 4444;
byte [] buf;
DatagramPacket packet = null;
// Cream un socket cu un numar oarecare
DatagramSocket socket = new DatagramSocket (0);
try {
// Trimitem un pachet catre toti clientii din grup
buf = (new String("Salut grup!")).getBytes ();
packet = new DatagramPacket(buf , buf.length , grup , port
);
socket.send(packet);
} finally {
socket.close ();
}
}
}

Capitolul 14
Appleturi
14.1 Introducere
Definit¸ie
Un applet reprezint˘a un program Java de dimensiuni reduse ce gestioneaz˘a
o suprafat¸˘a de afi¸sare (container) care poate fi inclus˘a ˆıntr-o pagin˘a Web. Un
astfel de program se mai nume¸ste miniaplicatie.
Ca orice alt˘a aplicat¸ie Java, codul unui applet poate fi format din una sau
mai multe clase. Una dintre acestea este principal˘a ¸si extinde clasa Applet,
aceasta fiind clasa ce trebuie specificat˘a ˆın documentul HTML ce descrie
pagina Web ˆın care dorim s˘a includem appletul.
Diferent¸a fundamental˘a dintre un applet ¸si o aplicat¸ie const˘a ˆın faptul c˘a
un applet nu poate fi executat independent, ci va fi executat de browserul
ˆın care este ˆınc˘arcat˘a pagina Web ce cont¸ine appletul respectiv. O aplicat¸ie
independent˘a este executat˘a prin apelul interpretorului java, având ca ar-
gument numele clasei principale a aplicat¸iei, clasa principal˘a fiind cea care
cont¸ine metoda main. Ciclul de viat˘a al unui applet este complet diferit,
fiind dictat de evenimentele generate de c˘atre browser la vizualizarea docu-
mentului HTML ce cont¸ine appletul.
Pachetul care ofer˘a suport pentru crearea de appleturi este java.applet,
cea mai important˘a clas˘a fiind Applet. In pachetul javax.swing exist˘a
¸si clasa JApplet, care extinde Applet, oferind suport pentru crearea de
appleturi pe arhitectura de componente JFC/Swing.
401

402 CAPITOLUL 14. APPLETURI
Ierarhia claselor din care deriv˘a appleturile este prezentata ˆın figura de
mai jos:
Fiind derivat˘a din clasa Container, clasa Applet descrie de fapt suprafet¸e
de afi¸sare, asemenea claselor Frame sau Panel.
14.2 Crearea unui applet simplu
Crearea structurii de fi¸siere ¸si compilarea applet-urilor sunt identice ca ˆın
cazul aplicat¸iilor. Difer˘a ˆın schimb structura programului ¸si modul de rulare
a acestuia. S˘a parguream ˆın continuare ace¸sti pa¸si pentru a realiza un applet
extrem de simplu, care afi¸seaz˘a o imagine ¸si un ¸sir de caractere.
1. Scrierea codului sursa
import java.awt.* ;
import java.applet.* ;
public class FirstApplet extends Applet {
Image img;
public void init() {
img = getImage(getCodeBase(), "taz.gif");
}

14.2. CREAREA UNUI APPLET SIMPLU 403
public void paint (Graphics g) {
g.drawOval(100,0,150,50);
g.drawString("Hello! My name is Taz!", 110, 25);
}
}
Pentru a putea fi executat˘a de browser, clasa principal˘a a appletului tre-
buie s˘a fie public˘a.
2. Salvarea fisierelor surs˘a
Ca orice clas˘a public˘a, clasa principala a appletului va fi salvat˘a ˆıntr-un
fi¸sier cu acela¸si nume ¸si extensia .java. A¸sadar, vom salva clasa de mai sus
ˆıntr-un fi¸sier FirstApplet.java.
3. Compilarea
Compilarea se face la fel ca ¸si la aplicat¸iile independente, folosind compi-
latorul javac apelat pentru fi¸sierul ce cont¸ine appletul.
javac FirstApplet.java
In cazulˆın care compilarea a reu¸sit va fi generat fisierul FirstApplet.class.
4. Rularea appletului
Applet-urile nu ruleaza independent. Ele pot fi rulate doar prin inter-
mediul unui browser: Internet Explorer, Netscape, Mozilla, Opera, etc. sau
printr-un program special cum ar fi appletviewer din kitul de dezvoltare
J2SDK. Pentru a executa un applet trebuie s˘a facem dou˘a operat¸ii:
• Crearea unui fi¸sier HTML ˆın care vom include applet-ul. S˘a con-
sider˘am fi¸sierul simplu.html, având cont¸inutul de mai jos:

<html>
<head>
<title>Primul applet Java</title>
</head>
<body>
<applet code=FirstApplet.class width=400 height=400>
</applet>
</body>
</html>
• Vizualizarea appletului: se deschide fisierul simplu.html folosind
unul din browser-ele amintite sau efectuând apelul:
appletviewer simplu.html.
14.3 Ciclul de viat¸˘a al unui applet
Execut¸ia unui appletˆıncepeˆın momentulˆın care un browser afi¸seaz˘a o pagin˘a
Webˆın care este inclus appletul respectiv ¸si poate trece prin mai multe etape.
Fiecare etap˘a este strâns legat˘a de un eveniment generat de c˘atre browser ¸si
determin˘a apelarea unei metode specifice din clasa ce implementeaz˘a apple-
tul.
• Inc˘arcarea ˆın memorie
Este creat˘a o instant¸a a clasei principale a appletului ¸si ˆıncarcat˘a ˆın
memorie.
• Init¸ializarea
Este apelat˘a metoda init ce permite init¸ializarea diverselor variabile,
citirea unor parametri de intrare, etc.
• Pornirea
Este apelat˘a metoda start
• Execut¸ia propriu-zis˘a
Const˘a ˆın interact¸iunea dintre utilizator ¸si componentele afi¸sate pe
suprafat¸a appletului sau ˆın executarea unui anumit cod ˆıntr-un fir de
execut¸ie. In unele situat¸ii ˆıntreaga execut¸ie a appletului se consum˘a la
etapele de init¸ializare ¸si pornire.

14.3. CICLUL DE VIAT¸ ˘A AL UNUI APPLET 405
• Oprirea temporar˘a
In cazulˆın care utilizatorul p˘ar˘ase¸ste pagina Webˆın care ruleaz˘a apple-
tul este apelat˘a metoda stop a acestuia, dându-i astfel posibilitatea s˘a
opreasca temporar execut¸ia sa pe perioadaˆın care nu este vizibil, pentru
a nu consuma inutil din timpul procesorului. Acela¸si lucru se ˆıntâmpl˘a
dac˘a fereastra browserului este minimizat˘a. In momentul când pagina
Web ce contine appletul devine din nou activ˘a, va fi reapelat˘a metoda
start.
• Oprirea definitiv˘a
Laˆınchiderea tuturor instant¸elor browserului folosit pentru vizualizare,
appletul va fi eliminat din memorie ¸si va fi apelat˘a metoda destroy a
acestuia, pentru a-i permite s˘a elibereze resursele det¸inute. Apelul
metodei destroy este ˆıntotdeauna precedat de apelul lui stop.
Metodele specifice appleturilor
A¸sadar, exist˘a o serie de metode specifice appleturilor ce sunt apelate au-
tomat la diverse evenimente generate de c˘atre browser. Acestea sunt definite
ˆın clasa Applet ¸si sunt enumerate ˆın tabelul de mai jos:
Metoda Situat¸ia ˆın care este apelat˘a
init La init¸ializarea appletului. Teoretic, aceast˘a metod˘a
ar trebui s˘a se apeleze o singur˘a dat˘a, la prima
afi¸sare a appletului ˆın pagin˘a, ˆıns˘a, la unele browsere,
este posibil ca ea s˘a se apeleze de mai multe ori.
start Imediat dup˘a init¸ializare ¸si de fiecare dat˘a
când appletul redevine activ, dup˘a o oprire temporar˘a.
stop De fiecare dat˘a când appletul nu mai este vizibil
(pagina Web nu mai este vizibil˘a, fereastra browserului
este minimizat˘a, etc) ¸si ˆınainte de destroy.
destroy La ˆınchiderea ultimei instant¸e a browserului
care a ˆınc˘arcat ˆın memorie clasa principal˘a a appletului.
Atent¸ie

Aceste metode sunt apelate automat de browser ¸si nu trebuie apelate
explicit din program !
Structura general˘a a unui applet
import java.applet.Applet;
import java.awt.*;
import java.awt.event.*;
public class StructuraApplet extends Applet {
}
public void start() {
}
public void stop() {
}
public void destroy() {
}
}
14.4 Interfat¸a grafic˘a cu utilizatorul
Dup˘a cum am v˘azut, clasa Applet este o extensie a superclasei Container,
ceea ce ˆınseamn˘a c˘a appleturile sunt, ˆınainte de toate, suprafet¸e de afi¸sare.
Plasarea componentelor, gestionarea pozit¸ion˘arii lor ¸si tratarea evenimentelor
generate se realizeaz˘a la fel ca ¸si ˆın cazul aplicat¸iilor. Uzual, ad˘augarea com-
ponentelor pe suprafat¸a appletului precum ¸si stabilirea obiectelor respons-
abile cu tratarea evenimentelor generate sunt operat¸iuni ce vor fi realizate ˆın
metoda init.

14.4. INTERFAT¸A GRAFIC ˘A CU UTILIZATORUL 407
Gestionarul de pozit¸ionare implicit este FlowLayout, ˆıns˘a acesta poate ﬁ
schimbat prin metoda setLayout.

Desenarea pe suprafat¸a unui applet
Exist˘a o categorie ˆıntreag˘a de appleturi ce nu comunic˘a cu utilizatorul
prin intermediul componentelor ci, execut¸ia lor se rezum˘a la diverse operat¸iuni
de desenare realizate ˆın metoda paint. Reamintim c˘a metoda paint este re-
sponsabil˘a cu definirea aspectului grafic al oric˘arei componente. Implicit,
metoda paint din clasa Applet nu realizeaz˘a nimic, deci, ˆın cazul ˆın care
dorim s˘a desen˘am direct pe suprafat¸a unui applet va fi nevoie s˘a supradefinim
aceast˘a metod˘a.
// Desenare
...
}
In cazul ˆın care este aleas˘a aceast˘a solut¸ie, evenimentele tratate uzual vor fi
cele generate de mouse sau tastatur˘a.
14.5 Definirea ¸si folosirea parametrilor
Parametrii sunt pentru appleturi ceea ce argumentele de la linia de comand˘a
sunt pentru aplicat¸iile independente. Ei permit utilizatorului s˘a personalizeze
aspectul sau comportarea unui applet f˘ar˘a a-i schimba codul ¸si recompila
clasele.
Definirea parametrilor se face ˆın cadrul tagului APPLET din documen-
tul HTML ce cont¸ine appletul ¸si sunt identificat¸i prin atributul PARAM.
Fiecare parametru are un nume, specificat prin NAME ¸si o valoare, speci-
ficat˘a prin VALUE, ca ˆın exemplul de mai jos:
<APPLET CODE="TestParametri.class" WIDTH=100 HEIGHT=50
<PARAM NAME=textAfisat VALUE="Salut">
<PARAM NAME=numeFont VALUE="Times New Roman">
<PARAM NAME=dimFont VALUE=20>
</APPLET>
Ca ¸si ˆın cazul argumentelor trimise aplicat¸iilor de la linia de comand˘a, tipul
parametrilor este ˆıntotdeauna ¸sir de caractere, indiferent dac˘a valoarea
este ˆıntre ghilimele sau nu.
Fiecare applet are ¸si un set de parametri prestabilit¸i ale c˘aror nume nu
vor putea fi folosite pentru definirea de noi parametri folosind metoda de

14.5. DEFINIREA S¸I FOLOSIREA PARAMETRILOR 409
mai sus. Ace¸stia apar direct ˆın corpul tagului APPLET ¸si definesc informat¸ii
generale despre applet. Exemple de astfel de parametri sunt CODE, WIDTH sau
HEIGHT. Lista lor complet˘a va fi prezentata la descrierea tagului APPLET.
Folosirea parametrilor primit¸i de c˘atre un applet se face prin intermediul
metodei getParameter care prime¸ste ca argument numele unui parametru
¸si returneaz˘a valoarea acestuia. In cazul ˆın care nu exist˘a nici un parametru
cu numele specificat, metoda ˆıntoarce null, caz ˆın care programul trebuie
s˘a atribuie o valoare implicit˘a variabilei ˆın care se dorea citirea respectivului
parametru.
Orice applet poate pune la dispozit¸ie o ”documentat¸ie” referitoare la para-
metrii pe careˆıi suport˘a, pentru a veniˆın ajutorul utilizatorilor care doresc s˘a
includ˘a appletul ˆıntr-o pagin˘a Web. Aceasta se realizeaz˘a prin supradefinirea
metodei getParameterInfo, care returneaz˘a un vector format din triplete
de ¸siruri. Fiecare element al vectorului este de fapt un vector cu trei elemente
de tip String, cele trei ¸siruri reprezentând numele parametrului, tipul s˘au ¸si
o descriere a sa. Informat¸iile furnizate de un applet pot fi citite din browserul
folosit pentru vizualizare prin metode specifice acestuia. De exemplu, ˆın ap-
pletviewer informat¸iile despre parametri pot fi vizualizate la rubrica Info din
meniul Applet, ˆın Netscape se folose¸ste opt¸iunea Page info din meniul View,
etc.
S˘a scriem un applet care s˘a afi¸seze un text primit ca parametru, folosind
un font cu numele ¸si dimensiunea specificate de asemenea ca parametri.
Listing 14.1: Folosirea parametrilor
import java.awt .*;
public class TestParametri extends Applet {
String text , numeFont;
int dimFont;
public void init () {
text = getParameter("textAfisat");
if (text == null)
text = "Hello"; // valoare implicita
numeFont = getParameter("numeFont");
if (numeFont == null)
numeFont = "Arial";

try {
dimFont = Integer.parseInt(getParameter("dimFont"));
} catch( NumberFormatException e) {
dimFont = 16;
}
}
g.setFont(new Font(numeFont , Font.BOLD , dimFont));
g.drawString(text , 20, 20);
}
public String [][] getParameterInfo () {
String [][] info = {
// Nume Tip Descriere
{"textAfisat", "String", "Sirul ce va fi afisat"},
{"numeFont", "String", "Numele fontului"},
{"dimFont", "int", "Dimensiunea fontului"}
};
return info;
}
}
14.6 Tag-ul APPLET
Sintaxa complet˘a a tagului APPLET, cu ajutorul c˘aruia pot ﬁ incluse apple-
turi ˆın cadrul paginilor Web este:
<APPLET
CODE = clasaApplet
WIDTH = latimeInPixeli
HEIGHT = inaltimeInPixeli
[ARCHIVE = arhiva.jar]
[CODEBASE = URLApplet]
[ALT = textAlternativ]
[NAME = numeInstantaApplet]
[ALIGN = aliniere]
[VSPACE = spatiuVertical]

14.6. TAG-UL APPLET 411
[HSPACE = spatiuOrizontal] >
[< PARAM NAME = parametru1 VALUE = valoare1 >]
[< PARAM NAME = parametru2 VALUE = valoare2 >]
...
[text HTML alternativ]
</APPLET>
Atributele puse ˆıntre paranteze p˘atrate sunt opt¸ionale.
• CODE = clasaApplet
Numele fi¸sierului ce cont¸ine clasa principal˘a a appletului. Acesta va
fi c˘autat ˆın directorul specificat de CODEBASE. Nu poate fi absolut ¸si
trebuie obligatoriu specificat. Extensia ”.class” poate sau nu s˘a apar˘a.
• WIDTH =latimeInPixeli, HEIGHT =inaltimeInPixeli
Specific˘a l˘at¸imea ¸si ˆın˘alt¸imea suprafet¸ei ˆın care va fi afi¸sat appletul.
Sunt obligatorii.
• ARCHIVE = arhiva.jar
Specific˘a arhiva ˆın care se g˘asesc clasele appletului.
• CODEBASE = directorApplet
Specific˘a URL-ul la care se g˘ase¸ste clasa appletului. Uzual se exprim˘a
relativ la directorul documentului HTML. In cazul ˆın care lipse¸ste, se
consider˘a implicit URL-ul documentului.
• ALT = textAlternativ
Specific˘a textul ce trebuie afi¸sat dac˘a browserul ˆınt¸elege tagul APPLET
dar nu poate rula appleturi Java.
• NAME =numeInstantaApplet
Ofer˘a posibilitatea de a da un nume respectivei instant¸e a appletu-
lui, astfel ˆıncât mai multe appleturi aflate pe aceea¸si pagin˘a s˘a poat˘a
comunica ˆıntre ele folosindu-se de numele lor.
• ALIGN =aliniere
Semnific˘a modalitatea de aliniere a appletului ˆın pagina Web. Acest
atribut poate primi una din urm˘atoarele valori: left, right, top,

texttop, middle, absmiddle, baseline, bottom, absbottom , seminificat¸iile
lor fiind acelea¸si ca ¸si la tagul IMG.
• VSPACE =spatiuVertical, HSPACE = spatiuOrizontal
Specific˘a numarul de pixeli dintre applet ¸si marginile suprafetei de
afi¸sare.
• PARAM
Tag-urile PARAM sunt folosite pentru specificarea parametrilor unui ap-
plet (vezi ”Folosirea parametrilor”).
• text HTML alternativ
Este textul ce va fi afi¸sat ˆın cazul ˆın care browserul nu ˆıntelege tagul
APPLET. Browserele Java-enabled vor ignora acest text.
14.7 Folosirea firelor de execut¸ie ˆın appleturi
La ˆınc˘arcarea unei pagini Web, fiec˘arui applet ˆıi este creat automat un fir
de execut¸ie responsabil cu apelarea metodelor acestuia. Acestea vor rula
concurent dup˘a regulile de planificare implementate de ma¸sina virtual˘a Java
a platformei folosite.
Din punctul de vedere al interfet¸ei grafice ˆıns˘a, fiecare applet aflat pe o
pagin˘a Web are acces la un acela¸si fir de execut¸ie, creat de asemenea automat
de c˘atre browser, ¸si care este responsabil cu desenarea appletului (apelul
metodelor update ¸si paint) precum ¸si cu transmiterea mesajelor generate
de c˘atre componente. Intrucât toate appleturile de pe pagin˘a ”ˆımpart” acest
fir de execut¸ie, nici unul nu trebuie s˘a ˆıl solicite ˆın mod excesiv, deoarece va
provoca funct¸ionarea anormal˘a sau chiar blocarea celorlalte.
In cazul ˆın care dorim s˘a efectu˘am operat¸iuni consumatoare de timp este
recomandat s˘a le realiz˘am ˆıntr-un alt fir de execut¸ie, pentru a nu bloca
interact¸iunea utilizatorului cu appletul, redesenarea acestuia sau activitatea
celorlalte appleturi de pe pagin˘a.
S˘a considerm˘am mai ˆıntâi dou˘a abord˘ari gre¸site de lucru cu appleturi.
Dorim s˘a cre˘am un applet care s˘a afi¸seze la coordonate aleatoare mesajul
”Hello”, cu pauz˘a de o secund˘a ˆıntre dou˘a afi¸s˘ari. Prima variant˘a, gre¸sit˘a de
altfel, ar fi:

14.7. FOLOSIREA FIRELOR DE EXECUT¸IE ÎN APPLETURI 413
Listing 14.2: Incorect: blocarea metodei paint
import java.applet .*;
import java.awt .*;
public class AppletRau1 extends Applet {
while(true) {
int x = (int)(Math.random () * getWidth ());
int y = (int)(Math.random () * getHeight ());
g.drawString("Hello", x, y);
try {
} catch ( InterruptedException e) {}
}
}
}
Motivul pentru care acest applet nu funct¸ioneaz˘a corect ¸si probabil va
duce la anomalii ˆın funct¸ionarea browserului este c˘a firul de execut¸ie care
se ocup˘a cu desenarea va r˘amâne blocat ˆın metoda paint, ˆıncercând s˘a o
termine. Ca regul˘a general˘a, codul metodei paint trebuie s˘a fie cât mai
simplu de executat ceea ce, evident, nu este cazul ˆın appletul de mai sus.
O alt˘a idee de rezolvare care ne-ar putea veni, de asemenea gre¸sit˘a, este
urm˘atoarea :
Listing 14.3: Incorect: appletul nu termin˘a init¸ializarea
import java.awt .*;
public class AppletRau2 extends Applet {
int x, y;
while(true) {
x = (int)(Math.random () * getWidth ());
y = (int)(Math.random () * getHeight ());
repaint ();
try {
}
}

}
}
Pentru a putea da o solut¸ie corect˘a problemei propuse, trebuie s˘a folosim
un fir de execut¸ie propriu. Structura unui applet care doreste s˘a lanseze un
fir de execut¸ie poate avea dou˘a forme. In prima situat¸ie appletul porne¸ste
firul la init¸ialzarea sa iar acesta va rula, indiferent dac˘a appletul mai este sau
nu vizibil, pân˘a la oprirea sa natural˘a (terminarea metodei run) sau pân˘a la
ˆınchiderea sesiunii de lucru a browserului.
Listing 14.4: Corect: folosirea unui fir de execut¸ie propriu
import java.awt .*;
public class AppletCorect1 extends Applet implements Runnable
{
int x, y;
Thread fir = null;
if (fir == null) {
fir.start ();
}
}
public void run() {
while(true) {
repaint ();
try {
}
}
}
}
In cazul ˆın care firul de execut¸ie pornit de applet efectueaz˘a operatii ce

14.7. FOLOSIREA FIRELOR DE EXECUT¸IE ÎN APPLETURI 415
au sens doar dac˘a appletul este vizibil, cum ar fi animatie, ar fi de dorit
ca acesta s˘a se opreasca atunci când appletul nu mai este vizibil (la apelul
metodei stop) ¸si s˘a reporneasca atunci când appletul redevine vizibil (la
apelul metodei start). Un applet este considerat activ imediat dup˘a apelul
metodei start ¸si devine inactiv la apelul metodei stop. Pentru a afla dac˘a
un applet este activ se folose¸ste metoda isActive.
S˘a modific˘am programul anterior, ad˘augând ¸si un contor care s˘a numere
afi¸s˘arile de mesaje - acesta nu va fi incrementat pe perioada ˆın care appletul
nu este activ.
Listing 14.5: Folosirea metodelor start ¸si stop
import java.awt .*;
public class AppletCorect2 extends Applet implements Runnable
{
int x, y;
Thread fir = null;
boolean activ = false;
int n = 0;
public void start () {
if (fir == null) {
activ = true;
fir.start ();
}
}
public void stop () {
activ = false;
fir = null;
}
public void run() {
while(activ) {
n ++;
repaint ();
try {

}
}
g.drawString("Hello " + n, x, y);
}
}
Atent¸ie
Este posibil ca unele browsere s˘a nu apele metoda stop ˆın situat¸iile
prev˘azute ˆın specficiat¸iile appleturilor. Din acest motiv, corectitudinea unui
applet nu trebuie s˘a se bazeze pa acest mecanism.
14.8 Alte metode oferite de clasa Applet
Pe lâng˘a metodele de baz˘a: init, start, stop, destroy, clasa Applet
ofer˘a metode specifice applet-urilor cum ar fi:
Punerea la dispozitie a unor informat¸ii despre applet
Similar˘a cu metoda getParameterInfo ce oferea o ”documentat¸ie” despre
parametrii pe careˆıi accept˘a un applet, exist˘a metoda getAppletInfo ce per-
mite specificarea unor informat¸ii legate de applet cum ar fi numele, autorul,
versiunea, etc. Metoda returneaz˘a un sir de caractere continând informat¸iile
respective.
public String getAppletInfo() {
return "Applet simplist, autor necunoscut, ver 1.0";
}
Aflarea adreselor URL referitoare la applet
Se realizeaz˘a cu metodele:

14.8. ALTE METODE OFERITE DE CLASA APPLET 417
• getCodeBase - ce returneaz˘a URL-ul directorului ce cont¸ine clasa
appletului;
• getDocumentBase - returneaz˘a URL-ul directorului ce cont¸ine doc-
umentul HTML ˆın care este inclus appletul respectiv.
Aceste metode sunt foarte utile deoarece permit specificarea relativ˘a a unor
fi¸siere folosite de un applet, cum ar fi imagini sau sunete.
Afi¸sarea unor mesaje ˆın bara de stare a browserului
Acest lucru se realizeaz˘a cu metoda showStatus
showStatus("Initializare applet...");
}
Afi¸sarea imaginilor
Afi¸sarea imaginilor ˆıntr-un applet se face fie prin intermediul unei compo-
nente ce permite acest lucru, cum ar fi o suprafat¸˘a de desenare de tip Canvas,
fie direct ˆın metoda paint a applet-ului, folosind metoda drawImage a clasei
Graphics. In ambele cazuri, obt¸inerea unei referint¸e la imaginea respectiv˘a
se va face cu ajutorul metodei getImage din clasa Applet. Aceasta poate
primi ca argument fie adresa URL absolut˘a a fi¸sierului ce reprezint˘a imag-
inea, fie calea relativ˘a la o anumit˘a adres˘a URL, cum ar fi cea a directorului
ˆın care se g˘ase¸ste documentul HTML ce cont¸ine appletul (getDocumentBase)
sau a directorului ˆın care se g˘ase¸ste clasa appletului (getCodeBase).
Listing 14.6: Afi¸sarea imaginilor
import java.awt .*;
public class Imagini extends Applet {
Image img = null;
img = getImage(getCodeBase (), "taz.gif");
}

g.drawImage(img , 0, 0, this);
}
}
Aflarea contextului de execut¸ie
Contextul de execut¸ie al unui applet se refer˘a la paginaˆın care acesta ruleaz˘a,
eventual ˆımpreun˘a cu alte appleturi, ¸si este descris de interfat¸a AppletCon-
text. Crearea unui obiect ce implementeaz˘a aceast˘a interfat¸˘a se realizeaz˘a de
c˘atre browser, la apelul metodei getAppletContext a clasei Applet. Prin
intermediul acestei interfet¸e un applet poate ”vedea” ˆın jurul sau, putând
comunica cu alte applet-uri aflate pe aceeasi pagin˘a sau cere browser-ului s˘a
deschid˘a diverse documente.
AppletContext contex = getAppletContext();
Afi¸sarea unor documente ˆın browser
Se face cu metoda showDocument ce prime¸ste adresa URL a fi¸sierului ce
cont¸ine documentul pe care dorim sa-l deschidem (text, html, imagine, etc).
Aceast˘a metod˘a este accesat˘a prin intermediul contextului de execut¸ie al
appletului.
try {
URL doc = new URL("http://www.infoiasi.ro");
getAppletContext().showDocument(doc);
} catch(MalformedURLException e) {
System.err.println("URL invalid! n" + e);
}
Comunicarea cu alte applet-uri
Aceast˘a comunicare implic˘a de fapt identificarea unui applet aflat pe aceea¸si
pagina ¸si apelarea unei metode sau setarea unei variabile publice a acestuia.
Identificarea se face prin intermediu numelui pe care orice instant¸a a unui
applet ˆıl poate specifica prin atributul NAME.

14.8. ALTE METODE OFERITE DE CLASA APPLET 419
Obt¸inerea unei referint¸e la un applet al c˘arui nume ˆıl cunoa¸stem sau
obt¸inerea unei enumer˘ari a tuturor applet-urilor din pagin˘a se fac prin in-
termediul contextului de execut¸ie, folosind metodele getApplet, respectiv
getApplets.
Redarea sunetelor
Clasa Applet ofer˘a ¸si posibilitatea red˘arii de sunete ˆın format .au. Acestea
sunt descrise prin intermediul unor obiecte ce implementeaz˘a interfat¸a Au-
dioClip din pachetul java.applet. Pentru a reda un sunet aflat ˆıntr-un
fi¸sier ”.au” la un anumit URL exist˘a dou˘a posibilit˘at¸i:
• Folosirea metodei play din clasa Applet care prime¸ste ca argument
URL-ul la care se afl˘a sunetul; acesta poate fi specificat absolut sau
relativ la URL-ul appletului
• Crearea unui obiect de tip AudioClip cu metoda getAudioClip apoi
apelarea metodelor start, loop ¸si stop pentru acesta.
Listing 14.7: Redarea sunetelor
import java.awt .*;
public class Sunete extends Applet implements ActionListener{
Button play = new Button("Play");
Button loop = new Button("Loop");
Button stop = new Button("Stop");
AudioClip clip = null;
// Fisierul cu sunetul trebuie sa fie in acelasi
// director cu appletul
clip = getAudioClip(getCodeBase (), "sunet.au");
add(play);
add(loop);
add(stop);
play. addActionListener (this);
loop. addActionListener (this);
stop. addActionListener (this);

}
Object src = e.getSource ();
if (src == play)
clip.play ();
else if (src == loop)
clip.loop ();
else if (src == stop)
clip.stop ();
}
}
In cazul ˆın care appletul folose¸ste mai multe tipuri de sunete, este reco-
mandat ca ˆınc˘arcarea acestora s˘a fie f˘acut˘a ˆıntr-un fir de execut¸ie separat,
pentru a nu bloca temporar activitatea fireasc˘a a programului.
14.9 Arhivarea appleturilor
Dup˘a cum am v˘azut, pentru ca un applet aflat pe o pagin˘a Web s˘a poat˘a
fi executat codul s˘au va fi transferat de pe serverul care g˘azduie¸ste pagina
Web solicitat˘a pe ma¸sina clientului. Deoarece transferul datelor prin ret¸ea
este un proces lent, cu cât dimensiunea fi¸sierlor care formeaz˘a appletul este
mai redus˘a, cu atâ ˆınc˘arcarea acestuia se va face mai repede. Mai mult, dac˘a
appletul cont¸ine ¸si alte clase ˆın afar˘a de cea principal˘a sau diverse resurse
(imagini, sunete, etc), acestea vor fi transferate prin ret¸ea abia ˆın momentul
ˆın care va fi nevoie de ele, oprind temporar activitatea appletului pân˘a la
ˆınc˘arcarea lor. Din aceste motive, cea mai eficient˘a modalitate de a distribui
un applet este s˘a arhiv˘am toate fi¸sierele necesare acestuia.
Arhivarea fi¸sierelor unui applet se face cu utilitarul jar, oferit ˆın
distribut¸ia J2SDK.
// Exemplu
jar cvf arhiva.jar ClasaPrincipala.class AltaClasa.class
imagine.jpg sunet.au
// sau
jar cvf arhiva.jar *.class *.jpg *.au

14.10. RESTRICT¸II DE SECURITATE 421
Includerea unui applet arhivat ˆıntr-o pagin˘a Web se realizeaz˘a spe-
cific˘and pe lâng˘a numele clasei principale ¸si numele arhivei care o cont¸ine:
<applet archive=arhiva.jar code=ClasaPrincipala
width=400 height=200 />
14.10 Restrict¸ii de securitate
Deoarece un applet se execut˘a pe ma¸sina utilizatorului care a solicitat pag-
ina Web ce cont¸ine appletul respectiv, este foarte important s˘a existe anu-
mite restrict¸ii de securitate care s˘a controleze activitatea acestuia, pentru a
preveni act¸iuni r˘au intent¸ionate, cum ar fi ¸stergeri de fi¸siere, etc., care s˘a
aduc˘a prejudicii utilizatorului. Pentru a realiza acest lucru, procesul care
ruleaz˘a appleturi instaleaz˘a un manager de securitate, adic˘a un obiect de
tip SecurityManager care va ”superviza” activitatea metodelor appletului,
aruncând except¸ii de tip Security Exception ˆın cazul ˆın care una din aces-
tea ˆıncearc˘a s˘a efectueze o operat¸ie nepermis˘a.
Un applet nu poate s˘a:
• Citeasc˘a sau s˘a scrie fi¸siere pe calculatorul pe care a fost ˆıncarcat
(client).
• Deschid˘a conexiuni cu alte ma¸sini ˆın afar˘a de cea de pe care provine
(host).
• Porneasc˘a programe pe ma¸sina client.
• Citeasc˘a diverse propriet˘at¸i ale sistemului de operare al clientului.
Ferestrele folosite de un applet, altele decât cea a browserului, vor ar˘ata
altfel decât ˆıntr-o aplicat¸ie obi¸snuit˘a, indicând faptul c˘a au fost create de un
applet.
14.11 Appleturi care sunt ¸si aplicat¸ii
Deoarece clasa Applet este derivat˘a din Container, deci ¸si din Component,
ea descrie o suprafat¸˘a de afi¸sare care poate fi inclus˘a ca orice alt˘a component˘a
ˆıntr-un alt container, cum ar fi o fereastr˘a. Un applet poate funct¸iona ¸si ca
o aplicat¸ie independent˘a astfel:

• Ad˘aug˘am metoda main clasei care descrie appletul, ˆın care vom face
operat¸iunile urm˘atoare.
• Cre˘am o instant¸˘a a appletului ¸si o ad˘aug˘am pe suprafat¸a unei ferestre.
• Apel˘am metodele init ¸si start, care ar ﬁ fost apelate automat de
c˘atre browser.
• Facem fereastra vizibil˘a.
Listing 14.8: Applet ¸si aplicat¸ie
import java.awt .*;
public class AppletAplicatie extends Applet {
add(new Label("Applet si aplicatie"));
}
AppletAplicatie applet = new AppletAplicatie ();
Frame f = new Frame("Applet si aplicatie");
f.setSize (200, 200);
f.add(applet , BorderLayout.CENTER);
applet.init ();
applet.start ();
f.show ();
}
}

Capitolul 15
Lucrul cu baze de date
15.1 Introducere
15.1.1 Generalit˘at¸i despre baze de date
Aplicat¸iile care folosesc baze de date sunt, ˆın general, aplicat¸ii complexe
folosite pentru gestionarea unor informat¸ii de dimensiuni mariˆıntr-o manier˘a
sigur˘a ¸si eficient˘a.
Ce este o baz˘a de date ?
La nivelul cel mai general, o baz˘a de date reprezint˘a o modalitate de stocare a
unor informat¸ii (date) pe un suport extern, cu posibilitatea reg˘asirii acestora.
Uzual, o baz˘a de date este memorat˘a ˆıntr-unul sau mai multe fi¸siere.
Modelul clasic de baze de date este cel relat¸ional, ˆın care datele sunt
memorate ˆın tabele. Un tabel reprezint˘a o structur˘a de date format˘a dintr-o
mult¸ime de articole, fiecare articol având definite o serie de atribute - aceste
atribute corespund coloanelor tabelului, ˆın timp ce o linie va reprezenta un
articol. Pe lânga tabele, o baz˘a de date mai poate cont¸ine: proceduri ¸si
funct¸ii, utilizatori ¸si grupuri de utilizatori, tipuri de date, obiecte, etc.
Dintre produc˘atorii cei mai important¸i de baze de date amintim com-
paniile Oracle, Sybase, IBM, Informix, Microsoft, etc. fiecare furnizând o
serie ˆıntreag˘a de produse ¸si utilitare pentru lucrul cu baze de date. Aceste
produse sunt ˆın general referite prin termenii DBMS (Database Management
System) sau, ˆın traducere, SGBD (Sistem de Gestiune a Bazelor de Date). In
acest capitol vom analiza lucrul cu baze de date din perspectiva program˘arii
423

424 CAPITOLUL 15. LUCRUL CU BAZE DE DATE
ˆın limbajul Java, f˘ar˘a a descrie particularit˘at¸i ale unei solut¸ii de stocare a
datelor anume. Vom vedea c˘a, folosind Java, putem crea aplicat¸ii care s˘a
ruleze f˘ar˘a nici o modificare folosind diverse tipuri de baze care au aceea¸si
structur˘a, ducând ˆın felul acesta not¸iunea de portabilitate ¸si mai departe.
Crearea unei baze de date
Crearea unei baze de date se face uzual folosind aplicat¸ii specializate oferite
de produc˘atorul tipului respectiv de sistem de gestiune a datelor, dar exist˘a
¸si posibilitatea de a crea o baza folosind un script SQL. Acest aspect ne va
preocupa ˆıns˘a mai put¸in, exemplele prezentate presupunând c˘a baza a fost
creat˘a deja ¸si are o anumit˘a structur˘a specificat˘a.
Accesul la baza de date
Se face prin intermediul unui driver specific tipului respectiv de SGBD.
Acesta este responsabil cu accesul efectiv la datele stocate, fiind legatura
dintre aplicat¸ie ¸si baza de date.
Limbajul SQL
SQL (Structured Query Language) reprezint˘a un limaj de programare ce
permite interogarea ¸si actualizarea informat¸iilor din baze de date relat¸ionale.
Acesta este standardizat astfel ˆıncât diverse tipuri de drivere s˘a se comporte
identic, oferind astfel o modalitate unitar˘a de lucru cu baze de date.
15.1.2 JDBC
JDBC (Java Database Connectivity) este o interfat¸˘a standard SQL de acces
la baze de date. JDBC este constituit˘a dintr-un set de clase ¸si interfet¸e

15.2. CONECTAREA LA O BAZ ˘A DE DATE 425
scrise ˆın Java, furnizând mecanisme standard pentru proiectant¸ii aplicat¸iilor
ce folosesc de baze de date.
Folosind JDBC este u¸sor s˘a transmitem secvent¸e SQL c˘atre baze de date
relat¸ionale. Cu alte cuvinte, nu este necesar s˘a scriem un program pentru a
accesa o baz˘a de date Oracle, alt program pentru a accesa o baz˘a de date
Sybase ¸si asa mai departe. Este de ajuns s˘a scriem un singur program folosind
API-ul JDBC ¸si acesta va fi capabil s˘a comunice cu drivere diferite, trimit¸ând
secvent¸e SQL c˘atre baza de date dorit˘a. Bineˆınt¸eles, scriind codul surs˘a ˆın
Java, ne este asigurat˘a portabilitatea programului. Deci, iat˘a dou˘a motive
puternice care fac combinat¸ia Java - JDBC demn˘a de luat ˆın seam˘a.
Pachetele care ofer˘a suport pentru lucrul cu baze de date sunt java.sql
ce reprezint˘a nucleul tehnologiei JDBC ¸si, preluat de pe platforma J2EE,
javax.sql.
In linii mari, API-ul JDBC ofer˘a urm˘atoarele facilit˘at¸i:
1. Stabilirea unei conexiuni cu o baz˘a de date.
2. Efectuarea de secvent¸e SQL.
3. Prelucrarea rezultatelor obt¸inute.
15.2 Conectarea la o baz˘a de date
Procesul de conectare la o baz˘a de date implic˘a efectuarea a dou˘a operat¸ii:
1. Inregistrarea unui driver corespunz˘ator.
2. Realizarea unei conexiuni propriu-zise.
Definit¸ie
O conexiune (sesiune) la o baz˘a de date reprezint˘a un context prin care
sunt trimise secvent¸e SQL ¸si primite rezultate. Intr-o aplicat¸ie pot exista
simultan mai multe conexiuni la baze de date diferite sau la aceea¸si baz˘a.
Clasele ¸si interfet¸ele responsabile cu realizarea unei conexiuni sunt:
• DriverManager - este clasa ce se ocup˘a cu ˆınregistrarea driverelor ce
vor fi folosite ˆın aplicat¸ie;

• Driver - interfat¸a pe care trebuie s˘a o implementeze orice clas˘a ce
descrie un driver;
• DriverPropertyInfo - prin intermediul acestei clase pot fi specificate
diverse propriet˘at¸i ce vor fi folosite la realizarea conexiunilor;
• Connection - descrie obiectele ce modeleaz˘a o conexiune propriu-zis˘a
cu baza de date.
15.2.1 Inregistrarea unui driver
Primul lucru pe care trebuie s˘a-l fac˘a o aplicat¸ie ˆın procesul de conectare
la o baz˘a de date este s˘a ˆınregistreze la ma¸sina virtual˘a ce ruleaz˘a aplicat¸ia
driverul JDBC responsabil cu comunicarea cu respectiva baz˘a de date. Acest
lucru presupune ˆınc˘arcarea ˆın memorie a clasei ce implementeaz˘a driver-ul ¸si
poate fi realizat˘a ˆın mai multe modalit˘at¸i.
a. Folosirea clasei DriverManager:
DriverManager.registerDriver(new TipDriver());
b. Folosirea metodei Class.forName ce apeleaz˘a ClassLoader-ul ma¸sinii
virtuale:
Class.forName("TipDriver");
Class.forName("TipDriver").newInstance();
c. Setarea propriet˘at¸ii sistem jdbc.drivers, care poate fi realizat˘aˆın dou˘a
feluri:
– De la linia de comand˘a:
java -Djdbc.drivers=TipDriver Aplicatie
– Din program:
System.setProperty("jdbc.drivers", "TipDriver");
Folosind aceast˘a metod˘a, specificarea mai multor drivere se face separând
numele claselor cu punct ¸si virgul˘a.
Dac˘a suntˆınregistrate mai multe drivere, ordinea de precedent¸˘aˆın alegerea
driverului folosit la crearea unei noi conexiuni este:
1) Drivereleˆınregistrate folosind proprietatea jdbc.drivers la init¸ializarea
ma¸sinii virtuale ce va rula procesul.
2) Driverele ˆınregistrate dinamic din aplicat¸ie.

15.2.2 Specificarea unei baze de date
O dat˘a ce un driver JDBC a fostˆınregistrat, acesta poate fi folosit la stabilirea
unei conexiuni cu o baz˘a de date. Având ˆın vedere faptul ca pot exista mai
multe drivere ˆınc˘arcate ˆın memorie, trebuie s˘a avem posibilitea de a specifica
pe lâng˘a un identificator al bazei de date ¸si driverul ce trebuie folosit. Aceasta
se realizeaz˘a prin intermediul unei adrese specifice, numit˘a JDBC URL, ce
are urm˘atorul format:
jdbc:sub-protocol:identificator
Câmpul sub-protocol denume¸ste tipul de driver ce trebuie folosit pentru
realizarea conexiunii ¸si poate fi odbc, oracle, sybase, db2 ¸si a¸sa mai departe.
Identificatorul bazei de date este un indicator specific fiec˘arui driver core-
spunz˘ator bazei de date cu care aplicat¸ia dore¸ste s˘a interact¸ioneze. In funct¸ie
de tipul driver-ului acest identificator poate include numele unei ma¸sini
gazd˘a, un num˘ar de port, numele unui fi¸sier sau al unui director, etc., ca
ˆın exemplele de mai jos:
jdbc:odbc:test
jdbc:oracle:thin@persistentjava.com:1521:test
jdbc:sybase:test
jdbc:db2:test
Subprotocolul odbc este un caz specical, ˆın sensul c˘a permite specificarea
ˆın cadrul URL-ului a unor atribute ce vor fi realizate la crearea unei conexi-
uni. Sintaxa completa subprotocolului odbc este:
jdbc:odbc:identificator[;atribut=valoare]*
jdbc:odbc:test
jdbc:odbc:test;CacheSize=20;ExtensionCase=LOWER
jdbc:odbc:test;UID=duke;PWD=java
La primirea unui JDBC URL, DriverManager-ul va parcurge lista driverelor
ˆınregistrate ˆın memorie, pâna când unul dintre ele va recunoa¸ste URL-ul re-
spectiv. Dac˘a nu exista nici unul potrivit, atunci va fi lansata o except¸ie de
tipul SQLException, cu mesajul "no suitable driver".

15.2.3 Tipuri de drivere
Tipurile de drivere existente ce pot fi folosite pentru realizarea unei conexiuni
prin intermediul JDBC se ˆımpart ˆın urm˘atoarele categorii:
Tip 1. JDBC-ODBC Bridge
Acest tip de driver permite conectarea la o baz˘a de date care a fost
ˆınregistrat˘a ˆın prealabil ˆın ODBC. ODBC (Open Database Conectivity)
reprezint˘a o modalitate de a uniformiza accesul la baze de date, asociind
acestora un identificator DSN (Data Source Name) ¸si diver¸si parametri nece-
sari conect˘arii. Conectarea efectiv˘a la baza de date se va face prin intermediul
acestui identificator, driver-ul ODBC efectuând comunicarea cu driverul na-
tiv al bazei de date.
De¸si simplu de utilizat, solut¸ia JDBC-ODBC nu este portabil˘a ¸si comuni-
carea cu baza de date sufer˘a la nivelul vitezei de execut¸ie datorit˘a multiplelor
redirect˘ari ˆıntre drivere. De asemenea, atât ODBC-ul cât ¸si driver-ul nativ
trebuie s˘a existe pe ma¸sina pe care ruleaz˘a aplicat¸ia.
Clasa Java care descrie acest tip de driver JDBC este:
sun.jdbc.odbc.JdbcOdbcDriver
¸si este inclus˘a ˆın distribut¸ia standard J2SDK. Specificarea bazei de date se
face printr-un URL de forma:
jdbc:odbc:identificator
unde identificator este profilul (DSN) creat bazei de date ˆın ODBC.
Tip 2. Driver JDBC - Driver nativ

Acest tip de driver transform˘a cererile JDBC direct ˆın apeluri c˘atre
driverul nativ al bazei de date, care trebuie instalat ˆın prealabil. Clase Java
care implementeaz˘a astfel de drivere pot fi procurate de la produc˘atorii de
SGBD-uri, distribut¸ia standard J2SDK neincluzând nici unul.
Tip 3. Driver JDBC - Server
Acest tip de driver transform˘a cererile JDBC folosind un protocol de ret¸ea
independent, acestea fiind apoi transormate folosind o aplicat¸ie serverˆıntr-un
protocol specfic bazei de date. Introducerea serverului ca nivel intermediar
aduce flexibilitate maxim˘a ˆın sensul c˘a vor putea fi realizate conexiuni cu
diferite tipuri de baze, f˘ar˘a nici o modificare la nivelul clientului. Protocolul
folosit este specific fiec˘arui produc˘ator.
Tip 4. Driver JDBC nativ

Acest tip de driver transform˘a cererile JDBC direct ˆın cereri c˘atre baza
de date folosind protocolul de ret¸ea al acesteia. Aceast˘a solut¸ie este cea mai
rapid˘a, ﬁind preferat˘a la dezvoltarea aplicat¸iilor care manevreaz˘a volume
mari de date ¸si viteza de execut¸ie este critic˘a. Drivere de acest tip pot ﬁ
procurate de la diver¸si produc˘atori de SGBD-uri.
15.2.4 Realizarea unei conexiuni
Metoda folosit˘a pentru realizarea unei conexiuni este getConnection din
clasa DriverManager ¸si poate avea mai multe forme:
Connection c = DriverManager.getConnection(url);
Connection c = DriverManager.getConnection(url, username, password);
Connection c = DriverManager.getConnection(url, dbproperties);
Stabilirea unei conexiuni folosind driverul JDBC-ODBC
String url = "jdbc:odbc:test" ;
// sau url = "jdbc:odbc:test;UID=duke;PWD=java" ;
try {
Class.forName("sun.jdbc.odbc.JdbcOdbcDriver");
} catch(ClassNotFoundException e) {
System.err.print("ClassNotFoundException: " + e) ;
return ;
}
Connection con ;
try {
con = DriverManager.getConnection(url, "duke", "java");
} catch(SQLException e) {
System.err.println("SQLException: " + e);

15.3. EFECTUAREA DE SECVENT¸E SQL 431
} finally {
try{
con.close ;
System.err.println(SQLException: " + e) ;
}
}
Stabilirea unei conexiuni folosind un driver MySql
Folosirea diferitelor tipuri de drivere implic˘a doar schimbarea numelui clasei
ce reprezint˘a driverul ¸si a modalit˘at¸ii de specificare a bazei de date.
String url = "jdbc:mysql://localhost/test" ;
// sau url = "jdbc:mysql://localhost/test?user=duke&password=java";
try {
Class.forName("com.mysql.jdbc.Driver") ;
} catch(ClassNotFoundException e) {
...
O conexiune va fi folosit˘a pentru:
• Crearea de secvent¸e SQL utilizate pentru interogarea sau actualizarea
bazei.
• Aflarea unor informat¸ii legate de baza de date (meta-date).
De asemenea, clasa Connection asigur˘a facilit˘at¸i pentru controlul tranzact¸iilor
din memorie c˘atre baza de date prin metodele commit, rollback, setAu-
toCommit.
Inchiderea unei conexiuni se realizeaz˘a prin metoda close.
15.3 Efectuarea de secvent¸e SQL
O dat˘a facut˘a conectarea cu metoda DriverManager.getConection, se poate
folosi obiectul Connection rezultat pentru a se crea obiecte de tip State-
ment,PreparedStatement sau CallableStatement cu ajutorul c˘arora
putem trimite secvent¸e SQL c˘atre baza de date. Cele mai uzuale comenzi
SQL sunt cele folosite pentru:
• Interogarea bazei de date: SELECT

• Actualizarea datelor: INSERT, UPDATE, DELETE
• Actualizarea structurii: CREATE, ALTER, DROP - acestea mai sunt nu-
mite instruct¸iuni DDL (Data Definition Language)
• Apelarea unei proceduri stocate: CALL
Dup˘a cum vom vedea, obt¸inerea ¸si prelucrarea rezultatelor unei interog˘ari
este realizat˘a prin intermediul obiectelor de tip ResultSet.
15.3.1 Interfat¸a Statement
Interfat¸a Statement ofer˘a metodele de baz˘a pentru trimiterea de secvent¸e
SQL c˘atre baza de date ¸si obt¸inerea rezultatelor, celelalte dou˘a interfet¸e:
PreparedStatement ¸si CallableStatement fiind derivate din aceasta.
Crearea unui obiect Statement se realizeaz˘a prin intermediul metodei
createStatement a clasei Connection, f˘ar˘a nici un argument:
Connection con = DriverManager.getConnection(url);
Statement stmt = con.createStatement();
Execut¸ia unei secvent¸e SQL poate fi realizat˘a prin intermediul a trei
metode:
1. executeQuery
Este folosit˘a pentru realizarea de interog˘ari de tip SELECT. Metoda returneaz˘a
un obiect de tip ResultSet ce va cont¸ine sub o form˘a tabelar˘a rezultatul
interog˘arii.
String sql = "SELECT * FROM persoane";
ResultSet rs = stmt.executeQuery(sql);
2. executeUpdate
Este folosit˘a pentru actualizarea datelor (INSERT, UPDATE, DELETE) sau
a structurii bazei de date (CREATE, ALTER, DROP). Metoda va returna un
ˆıntreg ce semnific˘a num˘arul de linii afectate de operat¸iunea de actualizare a
datelor, sau 0 ˆın cazul unei instruct¸iuni DDL.

String sql = "DELETE FROM persoane WHERE cod > 100";
int linii = stmt.executeUpdate(sql);
// Nr de articole care au fost afectate (sterse)
sql = "DROP TABLE temp";
stmt.executeUpdate(sql); // returneaza 0
3. execute
Aceast˘a metod˘a va fi folosit˘a doar dacâ este posibil ca rezultatul unei in-
terog˘ari s˘a fie format din dou˘a sau mai multe obiecte de tip ResultSet sau
rezultatul unei actualiz˘ari s˘a fie format din mai mule valori, sau o combinat¸ie
ˆıntre aceste cazuri. Aceast˘a situat¸ie, de¸si mai rar˘a, este posibil˘a atunci când
sunt executate proceduri stocate sau secvent¸e SQL cunoscute abia la momen-
tul execut¸iei, programatorul ne¸stiind deci dac˘a va fi vorba de o actualizare
a datelor sau a structurii. Metoda ˆıntoarce true dac˘a rezultatul obt¸inut
este format din obiecte de tip ResultSet ¸si false dac˘a e format din ˆıntregi.
In funct¸ie de aceasta, pot fi apelate metodele: getResultSet sau getUp-
dateCount pentru a afla efectiv rezultatul comenzii SQL. Pentru a prelua
toate rezultatele va fi apelat˘a metoda getMoreResults, dup˘a care vor fi
apelate din nou metodele amintite, pân˘a la obt¸inerea valorii null, respectiv
−1. Secvent¸a complet˘a de tratare a metodei execute este prezentat˘a mai
jos:
String sql = "comanda SQL necunoscuta";
stmt.execute(sql);
while(true) {
int rowCount = stmt.getUpdateCount();
if(rowCount > 0) {
// Este o actualizare datelor
System.out.println("Linii afectate = " + rowCount);
stmt.getMoreResults();
continue;
}
if(rowCount = 0) {
// Comanda DDL sau nici o linie afectata
System.out.println("Comanda DDL sau 0 actualizari");

continue;
}
// rowCount este -1
// Avem unul sau mai multe ResultSet-uri
ResultSet rs = stmt.getResultSet();
if(rs != null) {
// Proceseaza rezultatul
...
continue;
}
// Nu mai avem nici un rezultat
break;
}
Folosind clasa Statement, ˆın cazul ˆın care dorim s˘a introducem valorile
unor variabile ˆıntr-o secvent¸˘a SQL, nu avem alt˘a solut¸ie decât s˘a cre˘am un
¸sir de caractere compus din instruct¸iuni SQL ¸si valorile variabilelor:
int cod = 100;
String nume = "Popescu";
String sql = "SELECT * FROM persoane WHERE cod=" + cod +
" OR nume=’" + nume + "’";
15.3.2 Interfat¸a PreparedStatement
Interfat¸a PreparedStatement este derivat˘a din Statement, fiind diferit˘a de
aceasta ˆın urm˘atoarele privint¸e:
• Instant¸ele de tip PreparedStatement cont¸in secvent¸e SQL care au fost
deja compilate (sunt ”preg˘atite”).
• O secvent¸˘a SQL specificat˘a unui obiect PreparedStatement poate s˘a
aib˘a unul sau mai mult¸i parametri de intrare, care vor fi specificat¸i
prin intermediul unui semn de ˆıntrebare (”?”) ˆın locul fiec˘aruia dintre

ei. Inainte ca secvent¸a SQL s˘a poat˘a fi executat˘a fiec˘arui parametru
de intrare trebuie s˘a i se atribuie o valoare, folosind metode specifice
acestei clase.
Execut¸ia repetat˘a a aceleia¸si secvent¸e SQL, dar cu parametri diferit¸i, va
fi ˆın general mai rapid˘a dac˘a folosim PreparedStatement, deoarece nu mai
trebuie s˘a cre˘am câte un obiect de tip Statement pentru fiecare apel SQL, ci
refolosim o singur˘a instant¸˘a precompilat˘a furnizându-i doar alte argumente.
Crearea unui obiect de tip PreparedStatement se realizeaz˘a prin inter-
mediul metodei prepareStatement a clasei Connection, specificân ca ar-
gument o secvent¸˘a SQL ce cont¸ine c˘ate un semn de ˆıntrebare pentru fiecare
parametru de intrare:
String sql = "UPDATE persoane SET nume=? WHERE cod=?";
Statement pstmt = con.prepareStatement(sql);
Obiectul va pstmt cont¸ine o comand˘a SQL precompilat˘a care este trimis˘a
imediat c˘atre baza de date, unde va a¸stepta parametri de intrare pentru a
putea fi executat˘a.
Trimiterea parametrilor se realizeaz˘a prin metode de tip setXXX,
unde XXX este tipul corespunz˘ator parametrului, iar argumentele metodei
sunt num˘arul de ordine al parametrului de intrare (al semnului de ˆıntrebare)
¸si valoarea pe care dorim s˘a o atribuim.
pstmt.setString(1, "Ionescu");
pstmt.setInt(2, 100);
Dup˘a stabilirea parametrilor de intrare secvent¸a SQL poate fi executat˘a.
Putem apoi stabili alte valori de intrare ¸si refolosi obiectul PreparedStatement
pentru execut¸ii repetate ale comenzii SQL. Este ˆıns˘a posibil ca SGBD-ul
folosit s˘a nu suporte acest tip de operat¸iune ¸si s˘a nu ret¸in˘a obiectul pre-
compilat pentru execut¸ii ulterioare. In aceast˘a situat¸ie folosirea interfet¸ei
PreparedStatement ˆın loc de Statement nu va ˆımbun˘at˘at¸i ˆın nici un fel
performant¸a codului, din punctul de vedere al vitezei de execut¸ie a acestuia.
Execut¸ia unei secvent¸e SQL folosind un obiect PreparedStatement se
realizeaz˘a printr-una din metodele executeQuery, executeUpdate sau
execute, semnificat¸iile lor fiind acelea¸si ca ¸si ˆın cazul obiectelor de tip
Statement, cu singura deosebire c˘a ˆın cazul de fat¸˘a ele nu au nici un ar-
gument.

String sql = "UPDATE persoane SET nume=? WHERE cod=?";
Statement pstmt = con.prepareStatement(sql);
pstmt.setString(1, "Ionescu");
pstmt.executeUpdate();
pstmt.setString(1, "Popescu");
sql = "SELECT * from persoane WHERE cod >= ?";
pstmt = con.prepareStatement(sql);
ResultSet rs = pstmt.executeQuery();
Fiec˘arui tip Java ˆıi corespunde un tip generic SQL. Este responsabilitatea
programatorului s˘a se asigure c˘a folose¸ste metoda adecvat˘a de tip setXXX la
stabilirea valorii unui parametru de intrare. Lista tuturor tipurilor generice
disponibile, numite ¸si tipuri JDBC, este definit˘a de clasa Types, prin con-
stantelor declarate de aceasta. Metoda setObject permite specificarea unor
valori pentru parametrii de intrare, atunci când dorim s˘a folosim maparea
implicit˘a ˆıntre tipurile Java ¸si cele JDBC sau atunci când dorim s˘a preciz˘am
explicit un tip JDBC.
pstmt.setObject(1, "Ionescu", Types.CHAR);
pstmt.setObject(2, 100, Types.INTEGER); // sau doar
pstmt.setObject(2, 100);
Folosind metoda setNull putem s˘a atribuim unui parametru de intrare
valoare SQL NULL, trebuind ˆıns˘a s˘a specific˘am ¸si tipul de date al coloanei ˆın
care vom scrie aceast˘a valoare. Acela¸si lucru poate fi realizat cu metode de
tipul setXXX dac˘a argumentul folosit are valoarea null.
pstmt.setNull(1, Types.CHAR);
pstmt.setInt(2, null);
Cu ajutorul metodelor setBytes sau setString avem posibilitatea de a
specifica date de orice dimensiuni ca valori pentru anumite articole din baza
de date. Exist˘a ˆıns˘a situat¸ii când este de preferat ca datele de mari dimensi-
uni s˘a fie transferate pe ”buc˘at¸i” de o anumit˘a dimensiune. Pentru a realiza

acest lucru API-ul JDBC pune la dispozit¸ie metodele setBinaryStream,
setAsciiStream ¸si setUnicodeStream care ata¸seaz˘a un flux de intrare pe
octet¸i, caractere ASCII, respectiv UNICODE, unui parametru de intrare. Pe
m˘asur˘a ce sunt citite date de pe flux, ele vor fi atribuite parametrului. Exem-
plul de mai jos ilustreaz˘a acest lucru, atribuind coloanei continut cont¸inutul
unui anumit fi¸sier:
File file = new File("date.txt");
int fileLength = file.length();
InputStream fin = new FileInputStream(file);
java.sql.PreparedStatement pstmt = con.prepareStatement(
"UPDATE fisiere SET continut = ? WHERE nume = ’date.txt’");
pstmt.setUnicodeStream (1, fin, fileLength);
La execut¸ia secvent¸ei, fluxul de intrare va fi apelat repetat pentru a
furniza datele ce vor fi scrise ˆın coloana continut a articolului specificat.
Observat¸i c˘a este necesar ˆın˘a s˘a ¸stim dinainte dimensiunea datelor ce vor fi
scrise, acest lucru fiind solicitat de unele tipuri de baze de date.
15.3.3 Interfat¸a CallableStatement
Interfat¸a CallableStatement este derivat˘a din PreparedStatement, instant¸ele
de acest tip oferind o modalitate de a apela o procedur˘a stocat˘a ˆıntr-o baz˘a
de date, ˆıntr-o manier˘a standar pentru toate SGBD-urile.
Crearea unui obiect CallableStatement se realizeaz˘a prin metoda pre-
pareCall a clasei Connection:
CallableStatement cstmt = con.prepareCall(
"{call proceduraStocata(?, ?)}");
Trimiterea parametrilor de intrare se realizeaz˘aˆıntocmai ca la PreparedStatement,
cu metode de tip setXXX. Dac˘a procedura are ¸si parametri de ie¸sire (valori
returnate), ace¸stia vor trebui ˆınregistrat¸i cu metoda registerOutParame-
terˆınainte de execut¸ia procedurii. Obt¸inerea valorilor rezultateˆın parametrii
de ie¸sie se va face cu metode de tip getXXX.
CallableStatement cstmt = con.prepareCall(

"{call calculMedie(?)}");
cstmt.registerOutParameter(1, java.sql.Types.FLOAT);
cstmt.executeQuery();
float medie = cstmt.getDouble(1);
Este posibil ca un parametru de intrare s˘a fie ¸si parametru de ie¸sire. In
acest caz el trebuie s˘a primeasc˘a o valoare cu setXXX ¸si, de asemenea, va fi
ˆınregistrat cu registerOutParameter, tipurile de date specificate trebuind
s˘a coincid˘a.
15.3.4 Obt¸inerea ¸si prelucrarea rezultatelor
15.3.5 Interfat¸a ResultSet
In urma execut¸ie unei interog˘ari SQL rezultatul va fi reprezentat printr-un
obiect de tip ResultSet, ce va cont¸ine toate liniile ce satisfac condit¸iile
impuse de comanda SQL. Forma general˘a a unui ResultSet este tabelar˘a,
având un num˘ar de coloane ¸si de linii, funct¸ie de secvent¸a executat˘a. De
asemenea, obiectul va cont¸ine ¸si meta-datele interog˘arii cum ar fi denumirele
coloanelor selectate, num˘arul lor, etc.
Statement stmt = con.createStatement();
String sql = "SELECT cod, nume FROM persoane";
Rezultatul interog˘arii de mai sus va fi obiectul rs cu urm˘atoarea structur˘a:
cod nume
100 Ionescu
200 Popescu
Pentru a extrage informat¸iile din aceast˘a structur˘a va trebui s˘a parcurgem
tabelul linie cu linie ¸si din fiecare s˘a extragem valorile de pe coloane. Pentru
acest lucru vom folosi metode de tip getXXX, unde XXX este tipul de
dat˘a al unei coloane iar argumentul primit indic˘a fie num˘arul de ordine din
cadrul tabelului, fie numele acestuia. Coloanele sunt numerotate de la stânga
la dreapta, ˆıncepând cu 1. In general, folosirea indexului coloanei ˆın loc de
numele s˘au va fi mai eficient˘a. De asemenea, pentru maxim˘a portabilitate
se recomand˘a citirea coloanelor ˆın ordine de la stânga la dreapta ¸si fiecare
citire s˘a se fac˘a o singur˘a dat˘a.

Un obiect ResultSet folose¸ste un cursor pentru a parcurge articolele
rezultate ˆın urma unei interog˘ari. Init¸ial acest cursor este pozit¸ionat ˆınaintea
primei linii, fiecare apel al metodei next determinând trecerea la urm˘atoarea
linie. Deoarece next returneaz˘a false când nu mai sunt linii de adus, uzual
va fi folosit˘a o bucl˘a while-loop petru a itera prin articolele tabelului:
while (rs.next()) {
int cod = r.getInt("cod");
String nume = r.getString("nume");
/* echivalent:
int cod = r.getInt(1);
String nume = r.getString(2);
*/
System.out.println(cod + ", " + nume);
}
Implicit, un tabel de tip ResultSet nu poate fi modificat iar cursorul
asociat nu se deplaseaz˘a decât ˆınainte, linie cu linie. A¸sadar, putem itera
prin rezultatul unei interog˘ari o singur˘a dat˘a ¸si numai de la prima la ultima
linie. Este ˆıns˘a posibil s˘a cre˘am ResultSet-uri care s˘a permit˘a modificarea
sau deplasarea ˆın ambele sensuri. Exemplul urm˘ator va folosi un cursor care
este modificabil ¸si nu va reflecta schimb˘arile produse de alt¸i utilizatori dup˘a
crearea sa:
Statement stmt = con.createStatement(
ResultSet.TYPE_SCROLL_INSENSITIVE,
ResultSet.CONCUR_UPDATABLE);
Dac˘a un ResultSet folose¸ste un cursor modificabil ¸si care poate naviga
ˆın ambele sensuri, atunci are la dispozit¸ie o serie de metode ce se bazeaz˘a pe
acest suport:
• absolute - Deplaseaz˘a cursorul la o anumit˘a linie specificat˘a absolut;
• updateXXX - Actualizeaz˘a valoarea unei coloane din linia curent˘a,
unde XXX este un tip de date.

• updateRow - Transfer˘a actualiz˘arile f˘acute liniei ˆın baza de date.
• moveToInsertRow - deplaseaz˘a cursorul la o linie spceial˘a, numit˘a
linie nou˘a, utilizate˘a pentru a introduce noi articole ˆın baza de date.
Linia curent˘a anterioar˘a a cursorului va fi memorat˘a pentru a se putea
reveni la ea.
• insertRow - insereaz˘a articolul din zona linie nou˘a ˆın baza de date;
cursorul trebuie s˘a fie pozit¸ionat le linia nou˘a la execut¸ia acestei operat¸iuni.
• moveToCurrentRow - revine la linia curent˘a din tabel.
• deleteRow - ¸sterge linia curent˘a din tabel ¸si din baza de date; nu
poate fi apelat˘a când cursorul este ˆın modul linie nou˘a.
Nu toate sistemele de gestiune a bazelor de date ofer˘a suport pentru
folosirea cursoarelor care pot fi modificate. Pentru a determina dac˘a baza de
date permite acest lucru pot fi utilizate metodele supportsPositionedUp-
date ¸si supportsPositionedDelete ale clasei DatabaseMetaData. In cazul
ˆın care acest lucru este permis, este responsabilitatea driver-ului bazei de
date s˘a asigure rezolvarea problemelor legate de actualizarea concurent˘a a
unui cursor, astfel ˆıncât s˘a nu apar˘a anomalii.
15.3.6 Exemplu simplu
In continuare vom da un exemplul simplu de utilizare a claselor de baz˘a
ment¸ionate anterior. Programul va folosi o baz˘a de date MySql, ce cont¸ine
un tabel numit persoane, având coloanele: cod, nume ¸si salariu. Scriptul
SQL de creare a bazei este:
create table persoane(cod integer, nume char(50), salariu double);
Aplicat¸ia va goli tabelul cu persoane, dup˘a care va ad˘auga aleator un
num˘ar de articole, va efectua afi¸sarea lor ¸si calculul mediei salariilor.
Listing 15.1: Exemplu simplu de utilzare JDBC
import java.sql .*;
public class TestJdbc {
public static void main (String [] args) {

String url = "jdbc:mysql :// localhost/test" ;
try{
Class.forName("com.mysql.jdbc.Driver");
System.out.println("Eroare incarcare driver !n" + e);
return;
}
try{
// Golim tabelul persoane
String sql = "DELETE FROM persoane";
Statement stmt = con.createStatement ();
stmt.executeUpdate(sql);
// Adaugam un numar de persoane generate aleator
// Tabelul persoane are coloanele (cod , nume , salariu)
int n = 10;
sql = "INSERT INTO persoane VALUES (?, ?, ?)";
PreparedStatement pstmt = con. prepareStatement (sql);
for(int i=0; i<n; i++) {
int cod = i;
String nume = "Persoana" + i;
double salariu = 100 + Math.round(Math.random () *
900);
// salariul va fi intre 100 si 1000
pstmt.setInt (1, cod);
pstmt.setString (2, nume);
pstmt.setDouble (3, salariu);
pstmt.executeUpdate ();
}
// Afisam persoanele ordonate dupa salariu
sql = "SELECT * FROM persoane ORDER BY salariu";
while (rs.next ())
System.out.println(rs.getInt("cod") + ", " +
rs.getString("nume") + ", " +
rs.getDouble("salariu"));
// Calculam salariul mediu
sql = "SELECT avg(salariu) FROM persoane";
rs = stmt.executeQuery(sql);
rs.next ();

System.out.println("Media: " + rs.getDouble (1));
// Inchidem conexiunea
con.close ();
}
}
}
15.4 Lucrul cu meta-date
15.4.1 Interfat¸a DatabaseMetaData
Dup˘a realizarea unui conexiuni la o baz˘a de date, putem apela metoda get-
MetaData pentru a aﬂa diverse informat¸ii legate de baza respectiv˘a, a¸sa
numitele meta-date (”date despre date”); Ca rezult al apelului metodei, vom
obt¸ine un obiect de tip DatabaseMetaData ce ofer˘a metode pentru deter-
minarea tabelelor, procedurilor stocate, capabilit˘at¸ilor conexiunii, gramaticii
SQL suportate, etc. ale bazei de date.
Programul urm˘ator aﬁ¸seaz˘a numele tuturor tabelelor dintr-o baz˘a de dat
ˆınregistrat˘a ˆın ODBC.
Listing 15.2: Folosirea interfet¸ei DatabaseMetaData
import java.sql .*;
public class TestMetaData {
public static void main (String [] args) {
String url = "jdbc:odbc:test";
try{
Class.forName("sun.jdbc.odbc. JdbcOdbcDriver");
System.out.println("Eroare incarcare driver !n" + e);
return;
}
try{
DatabaseMetaData dbmd = con.getMetaData ();
ResultSet rs = dbmd.getTables(null , null , null , null);

15.4. LUCRUL CU META-DATE 443
while (rs.next ())
System.out.println(rs.getString("TABLE_NAME"));
con.close ();
}
}
}
15.4.2 Interfat¸a ResultSetMetaData
Meta-datele unui ResultSet reprezint˘a informat¸iile despre rezultatul cont¸inut
ˆın acel obiect cum ar fi num˘arul coloanelor, tipul ¸si denumirile lor, etc. Aces-
tea sunt obt¸inute apelând metoda getMetaData pentru ResultSet-ul re-
spectiv, care va returna un obiect de tip ResultSetMetaData ce poate fi
apoi folosit pentru extragerea informat¸iilor dorite.
ResultSet rs = stmt.executeQuery("SELECT * FROM tabel");
ResultSetMetaData rsmd = rs.getMetaData();
// Aflam numarul de coloane
int n = rsmd.getColumnCount();
// Aflam numele coloanelor
Sring nume[] = new String[n+1];
for(int i=1; i<=n; i++)
nume[i] = rsmd.getColumnName(i);

Capitolul 16
Lucrul dinamic cu clase
16.1 Inc˘arcarea claselor ˆın memorie
Dup˘a cum ¸stim execut¸ia unei aplicat¸ii Java este realizat˘a de c˘atre ma¸sina
virtual˘a Java (JVM), aceasta fiind responsabil˘a cu interpretarea codului de
octet¸i rezultat ˆın urma compil˘arii. Spre deosebire de alte limbaje de progra-
mare cum ar fi C sau C++, un program Java compilat nu este descris de un
fi¸sier executabil ci de o mult¸ime de fi¸siere cu extensia .class corespunz˘atoare
fiec˘arei clase a programului. In plus, aceste clase nu sunt ˆın˘arcate toate ˆın
memorie la pornirea aplicat¸iei, ci sunt ˆın˘arcate pe parcursul execut¸ie acesteia
atunci când este nevoie de ele, momentul efectiv ˆın care se realizeaz˘a acest
lucru depinzând de implementarea ma¸sinii virtuale.
Ciclul de viat¸˘a al unei clase are a¸sadar urm˘atoarele etape:
1. Inc˘arcarea - Este procesul reg˘asirii reprezent˘arii binare a unei clase
(fi¸sierul .class) pe baza numelui complet al acestuia ¸si ˆınc˘arcarea aces-
teia ˆın memorie. In urma acestui proces, va fi instant¸iat un obiect de
tip java.lang.Class, corespunz˘ator clasei respective. Operat¸iunea de
ˆınc˘arcare a unei clase este realizat˘a la un moment ce precede prima
utilizare efectiv˘a a sa.
2. Editarea de leg˘aturi - Specific˘a incorporarea noului tip de date ˆın JVM
pentru a putea fi utlizat.
3. Init¸ializarea - Const˘a ˆın execut¸ia blocurilor statice de init¸ializare ¸si
init¸ializarea variabilelor de clas˘a.
445

446 CAPITOLUL 16. LUCRUL DINAMIC CU CLASE
4. Desc˘arcarea - Atunci când nu mai exist˘a nici o referint¸˘a de tipul clasei
respective, obiectul de tip Class creat va fi marcat pentru a fi eliminat
din memorie de c˘atre garbage collector.
Inc˘arcarea claselor unei aplicat¸ii Java ˆın memorie este realizat˘a prin in-
termediul unor obiecte pe care le vom numi generic class loader. Acestea
sunt de dou˘a tipuri:
1. Class loader-ul primordial (eng. bootstrap) - Reprezint˘a o parte inte-
grant˘a a ma¸sinii virtuale, fiind responsabil cu ˆınc˘arcarea claselor stan-
dard din distribut¸ia Java.
2. Class loader-e proprii - Acestea nu fac parte intrinsec˘a din JVM ¸si
sunt instant¸e ale clasei java.lang.ClassLoader. Aceasta este o clas˘a
abstract˘a, tipul efectiv al obiectului fiind a¸sadar derivat din aceasta.
Dup˘a cum vom vedea, la execut¸ia unui program Java vor fi create implicit
dou˘a obiecte de tip ClassLoader pentru ˆınc˘arcarea ˆın memorei a claselor
proprii ale aplicat¸iei. Exist˘aˆıns˘a posibilitarea de a crea noi tipuri derivate din
ClassLoader specializate pentruˆınc˘arcarea claselor conform unor specificat¸ii
anume care s˘a realizeze diverse optimiz˘ari. Astfel, ˆınc˘arcarea unei clase poate
determina ˆınc˘arcarea unor altor clase care sigur vor fi folosite ˆımpreun˘a cu
prima, sau a unor resurse ce sunt necesare funct¸ion˘arii acesteia, etc.
Incepând cu versiunea 1.2 de Java, a fost introdus un model de tip delegat,
ˆın care class loader-ele sunt dispuse ierarhic ˆıntr-un arbore, r˘ad˘acina acestuia
fiind class loader-ul primordial. Fiecare instant¸a de tip ClassLoader va avea
a¸sadar un p˘arinte (evident, mai put¸in r˘ad˘acina), acesta fiind specificat la
crearea sa. In momentul când este solicitat˘a ˆınc˘arcarea unei clase, un class-
loader poate delega ˆın primul rând operat¸iunea de ˆınc˘arcare p˘arintelui s˘au
care va delega la rândul s˘au cererea mai departe pân˘a la class loader-ul
primordial sau pân˘a unul din ace¸stia reu¸se¸ste s˘a o ˆıncarce. Abia ˆın cazul ˆın
care nici unul din ace¸stia nu a reu¸sit, va ˆıncerca s˘a execute operat¸iunea de
ˆınc˘arcare a clasei. Dac˘a nici ea nu va reu¸si, va fi aruncat˘a o except¸ie de tipul
ClassNotFoundException. De¸si acest comportament nu este obligatoriu,
ˆın multe situat¸ii el este de preferat, pentru a minimiza ˆınc˘arcarea aceleia¸si
clase de mai multe ori, folosind class loader-e diferite.

16.1. INC ˘ARCAREA CLASELOR ÎN MEMORIE 447
Implicit, Java 2 JVM ofer˘a trei class loader-e, unul primordial ¸si dou˘a
proprii, cunoscute sub numele de:
• Boostrap Class Loader - Class loader-ul primordial. Acesta este re-
sponsabil cu ˆınc˘arcarea claselor din distribut¸ia Java standard (cele din
pachetele java.*, javax.*, etc.).
• Extension Class Loader - Utilizat pentru ˆınc˘arcarea claselor din direc-
toarele extensiilor JRE.
• System Class Loader - Acesta este responsabil cu ˆınc˘arcarea claselor
proprii aplicat¸iilor Java (cele din CLASSPATH). Tipul acestuia este
java.lang.URLClassLoader.
Intrucât tipurile de date Java pot fi ˆınc˘arcate folosind diverse instant¸e
de tip ClassLoader, fiecare obiect Class va ret¸ine class loader-ul care a
fost folosit pentru ˆınc˘arcare, acesta putând fi obt¸inut cu metoda getClass-
Loader.
Inc˘arcarea dinamic˘a a unei clase ˆın memorie se refer˘a la faptul c˘a nu
cunoast¸em tipul acesteia decât la execut¸ia preogramului, moment ˆın care
putem solicitaˆınc˘arcarea sa, specificând numele s˘au complet prin intermediul
unui ¸sir de caractere. Acest lucru poate fi realizat prin mai multe modalit˘at¸i,
cele mai comune metode fiind:

• loadClass apelat˘a pentru un obiect de tip ClassLoader
ClassLoader loader = new MyClassLoader();
loader.loadClass("NumeCompletClasa");
• Class.forName
Aceast˘a metoda va ˆınc˘arca respectiva clas˘a folosind class loader-ul
obiectului curent (care o apeleaz˘a):
Class c = Class.forName("NumeCompletClasa");
// echivalent cu
ClassLoader loader = this.getClass().getClassLoader();
loader.loadClass("ClasaNecunoscuta");
// Clasele standard pot fi si ele incarcate astfel
Class t = Class.forName("java.lang.Thread");
Dac˘a dorim s˘a instant¸iem un obiect dintr-o clas˘aˆınc˘arcat˘a dinamic putem
folosi metoda newInstance, cu condit¸ia s˘a existe constructorul f˘ar˘a argu-
mente pentru clasa respectiv˘a. Dup˘a cum vom vedeaˆın sect¸iunea urm˘atoare,
mai exist˘a ¸si alte posibilit˘at¸i de a instant¸ia astfel de obiecte.
Class c = Class.forName("java.awt.Button");
Button b = (Button) c.newInstance();
Folosirea interfet¸elor sau a claselor abstracte ˆımpreun˘a cu ˆınc˘arcarea di-
namic˘a a claselor ofer˘a un mecanism extrem de puternic de lucru ˆın Java.
Vom detalia acest lucru prin intermediul unui exepmplu. S˘a presupunem
c˘a dorim s˘a cre˘am o aplicat¸ie care s˘a genereze aleator un vector de numere
dup˘a care s˘a aplice o anumit˘a funct¸ie acestui vector. Numele funct¸iei care
trebuie apelat˘a va fi introdus de la tastatur˘a, iar implementarea ei va fi
cont¸inut˘a ˆıntr-o clas˘a a directorului curent. Toate funct¸iile vor extinde clasa
abstract˘a Funct¸ie. In felul acesta, aplicat¸ia poate fi extins˘a cu noi funct¸ii
f˘ar˘a a schimba codul ei, tot ce trebuie s˘a facem fiind s˘a scriem noi clase care
extind Functie ¸si s˘a implement˘am metoda executa. Aceasta va returna 0
dac˘a metoda s-a executat corect, −1 ˆın caz contrar.

Listing 16.1: Exemplu de ˆınc˘arcare dinamic˘a a claselor
import java.io.*;
public class TestFunctii {
// Generam un vector aleator
int n = 10;
int v[] = new int[n];
Random rand = new Random ();
for(int i=0; i<n; i++)
v[i] = rand.nextInt (100);
// Citim numele unei functii
String numeFunctie = "";
while (! numeFunctie.equals("gata")) {
System.out.print("nFunctie:");
numeFunctie = stdin.readLine ();
try {
// Incarcam clasa
Class c = Class.forName(numeFunctie);
// Cream un obiect de tip Functie
Functie f = (Functie) c.newInstance ();
// Setam vectorul
f.setVector(v); // sau f.v = v;
// Executam functia
int ret = f.executa ();
System.out.println("nCod returnat: " + ret);
} catch ( ClassNotFoundException e) {
System.err.println("Functie inexistenta !");
} catch ( InstantiationException e) {
System.err.println("Functia nu poate fi instantiata !
");
} catch ( IllegalAccessException e) {
System.err.println("Functia nu poate fi accesata !");

}
}
}
}
Listing 16.2: Clasa abstract˘a ce descrie funct¸ia
public abstract class Functie {
public int v[] = null;
public void setVector(int[] v) {
this.v = v;
}
public abstract int executa ();
}
Listing 16.3: Un exemplu de funct¸ie
public class Sort extends Functie {
public int executa () {
if (v == null)
return -1;
Arrays.sort(v);
for(int i=0; i<v.length; i++)
System.out.print(v[i] + " ");
return 0;
}
}
Listing 16.4: Alt exemplu de funct¸ie
public class Max extends Functie {
public int executa () {
if (v == null)
return -1;
int max = v[0];
for(int i=1; i<v.length; i++)
if (max < v[i])
max = v[i];
System.out.print(max);
return 0;

}
}
Un obiect de tip URLClassLoader ment¸ine o list˘a de adrese URL de unde
va ˆıncerca s˘a ˆıncarce ˆın memorie clasa al c˘arei nume ˆıl specific˘am ca argu-
ment al metodelor de mai sus. Implicit, la crearea class loader-ului aceast˘a
list˘a este completat˘a cu informat¸iile din variabila sistem CLASSPATH sau cu
cele specificate prin opt¸iunea -classpath la lansarea aplicat¸iei. Folosind
metoda getURLs putem afla aceste adrese, iar cu addURL putem ad˘auga
o nou˘a adres˘a de c˘autare a claselor. Bineˆınt¸eles, adresele URL pot specifica
¸si directoare ale sistemului de fi¸siere local. S˘a presupunem c˘a ˆın directorul
c:clasedemo exist˘a clasa cu numele Test, aflat˘a ˆın pachetul demo ¸si dorim
s˘a o ˆınc˘arc˘am dinamic ˆın memorie:
// Obtinem class loaderul curent
URLClassLoader urlLoader =
(URLClassLoader) this.getClass().getClassLoader();
// Adaugam directorul sub forma unui URL
urlLoader.addURL(new File("c:clase").toURL());
// Incarcam clasa
urlLoader.loadClass("demo.Test");
Dup˘a ce o clas˘a a fost ˆınc˘arcat˘a folosind un class loader, ea nu va mai
putea fi desc˘arcat˘a explicit din memorie. In cazulˆın care dorim s˘a avem posi-
bilitatea de a o reˆınc˘arca, deoarece a fost modificat˘a ¸si recompilat˘a, trebuie s˘a
folosim class-loadere proprii ¸si s˘a instant¸iem noi obiecte de tip ClassLoader,
ori de câte ori dorim s˘a fort¸˘am reˆınc˘arcarea claselor. Crearea unui class
loader propriu se face uzual prin extinderea clasei URLClassLoader, o vari-
ant˘a simplist˘a fiind prezentat˘a mai jos:
public class MyClassLoader extends URLClassLoader{
public MyClassLoader(URL[] urls){
super(urls);
}
}
Inc˘arcarea claselor folosind clasa nou creat˘a se va face astfel:

// La initializare
URLClassLoader systemLoader =
(URLClassLoader) this.getClass().getClassLoader();
URL[] urls = systemLoader.getURLs();
// Cream class loaderul propriu
MyClassLoader myLoader = new MyClassLoader(urls);
myLoader.loadClass("Clasa");
...
// Dorim sa reincarcam clasa
myLoader.loadClass("Clasa"); // nu functioneaza !
// Cream alt class loader
MyClassLoader myLoader = new MyClassLoader(urls);
myLoader.loadClass("Clasa"); // reincarca clasa
16.2 Mecanismul reflect˘arii
Mecanismul prin care o clas˘a, interfat¸˘a sau obiect ”reflect˘a” la momentul
execut¸iei structura lor intern˘a se nume¸ste reflectare (eng. reflection), acesta
punând la dispozit¸ie metode pentru:
• Determinarea clasei unui obiect.
• Aflarea unor informat¸ii despre o clas˘a (modificatori, superclasa, con-
structori, metode).
• Instant¸ierea unor clase al c˘aror nume este ¸stiut abia la execut¸ie.
• Setarea sau aflarea atributelor unui obiect, chiar dac˘a numele acestora
este ¸stiut abia la execut¸ie.
• Invocarea metodelor unui obiect al c˘aror nume este ¸stiut abia la execut¸ie.
• Crearea unor vectori a c˘aror dimensiune ¸si tip nu este ¸stiut decât la
execut¸ie.
Suportul pentru reflectare este inclus ˆın distribut¸ia standard Java, fiind
cunoscut sub numele de Reflection API ¸si cont¸ine urm˘atoarele clase:

16.2. MECANISMUL REFLECT ˘ARII 453
• java.lang.Class
• java.lang.Object
• Clasele din pachetul java.lang.reflect ¸si anume:
– Array
– Constructor
– Field
– Method
– Modifier
16.2.1 Examinarea claselor ¸si interfet¸elor
Examinarea claselor ¸si interfet¸elor se realizeaz˘a cu metode ale clasei java.lang.Class,
un obiect de acest tip putând s˘a reprezinte atât o clas˘a cât ¸si o interfat¸˘a,
diferent¸ierea acestora f˘acându-se prin intermediul metodei isInterface.
Reflection API pune la dispozit¸ie metode pentru obt¸inerea urm˘atoarelor
informat¸ii:
Aflarea instant¸ei Class corespunz˘ator unui anumit obiect sau tip de
date:
Class c = obiect.getClass();
Class c = java.awt.Button.class;
Class c = Class.forName("NumeClasa");
Tipurile primitive sunt descrise ¸si ele de instant¸e de tip Class având forma
TipPrimitiv.class: int.class, double.class, etc., diferent¸ierea lor f˘acându-
se cu ajutorul metodei isPrimitive.
Aflarea numelui unei clase - Se realizeaz˘a cu metoda getName:
Class clasa = obiect.getClass();
String nume = clasa.getName();

Aflarea modificatorilor unei clase - Se realizeaz˘a cu metoda getModifiers,
aceasta returnând un num˘ar ˆıntreg ce codific˘a tot¸i modificatorii clasei. Pen-
tru a determina u¸sor prezent¸a unui anumit modificator se folosesc metodele
statice ale clasei Modifier isPublic, isAbstract ¸si isFinal:
Class clasa = obiect.getClass();
int m = clasa.getModifiers();
String modif = "";
if (Modifier.isPublic(m))
modif += "public ";
if (Modifier.isAbstract(m))
modif += "abstract ";
if (Modifier.isFinal(m))
modif += "final ";
System.out.println(modif + "class" + c.getName());
Aflarea superclasei - Se realizeaz˘a cu metoda getSuperclass ce re-
turneaz˘a o instant¸˘a de tip Class, corespunz˘atoare tipului de date al super-
clasei sau null pentru clasa Object.
Class c = java.awt.Frame.class;
Class s = c.getSuperclass();
System.out.println(s); // java.awt.Window
Class c = java.awt.Object.class;
Class s = c.getSuperclass(); // null
Aflarea interfet¸elor implementate de o clas˘a sau extinse de o interfat¸˘a
- Se realizeaz˘a cu metoda getInterfaces, ce returneaz˘a un vector de tip
Class[].
public void interfete(Class c) {
Class[] interf = c.getInterfaces();
for (int i = 0; i < interf.length; i++) {
String nume = interf[i].getName();
System.out.print(nume + " ");

}
}
...
interfete(java.util.HashSet.class);
// Va afisa interfetele implementate de HashSet:
// Cloneable, Collection, Serializable, Set
interfete(java.util.Set);
// Va afisa interfetele extinse de Set:
// Collection
Aflarea variabilelor membre - Se realizeaz˘a cu una din metodele
getFields sau getDeclaredFields, ce returnez˘a un vector de tip Field[],
diferent¸a ˆıntre cele dou˘a constând ˆın faptul c˘a prima returneaz˘a toate vari-
abilele membre, inclusiv cele mo¸stenite, ˆın timp ce a doua le returnez˘a doar
pe cele declarate ˆın cadrul clasei. La rândul ei, clasa Field pune la dispozit¸ie
metodele getName, getType ¸si getModifiers pentru a obt¸ine numele, tipul,
respectiv modificatorii unei variabile membru.
Cu ajutorul metodei getField este posibil˘a obt¸inerea unei referint¸e la o
variabil˘a mebr˘a cu un anumit nume specificat.
Aflarea constructorilor - Se realizeaz˘a cu metodele getConstructors
sau getDeclaredConstructors, ce returneaz˘a un vector de tip Constructor[].
Clasa Constructor pune la dispozit¸ie metodele getName, getParameterTypes,
getModifiers, getExceptionTypes pentru a obt¸ine toate informat¸iile legate
de respectivul constructor.
Cu ajutorul metodei getConstructor este posibil˘a obt¸inerea unei referint¸e
la constructor cu o signatur˘a specificat˘a.
Aflarea metodelor - Se realizeaz˘a cu metodele getMethods sau
getDeclaredMethods, ce returneaz˘a un vector de tip Method[]. Clasa Method
pune la dispozit¸ie metodele getName, getParameterTypes, getModifiers,
getExceptionTypes, getReturnType pentru a obt¸ine toate informat¸iile legate

de respectiva metod˘a.
Cu ajutorul metodei getMethod este posibil˘a obt¸inerea unei referint¸e la
o metod˘a cu o signatur˘a specificat˘a.
Aflarea claselor imbricate - Se realizeaz˘a cu metodele getClasses sau
getDeclaredClasses, ce returnez˘a un vector de tip Class[].
Aflarea clasei de acoperire - Se realizeaz˘a cu metoda getDeclaringClass.
Aceast˘a metod˘a o reg˘asim ¸si ˆın clasele Field, Constructor, Method, pentru
acestea returnând clasa c˘arei ˆıi apart¸ine variabila, constructorul sau metoda
respectiv˘a.
16.2.2 Manipularea obiectelor
Pe lâng˘a posibilitatea de a examina structura unei anumite clase la momentul
execut¸iei, folosind Reflection API avem posibilitatea de a lucra dinamic cu
obiecte, bazându-ne pe informat¸ii pe care le obt¸inem abia la execut¸ie.
Crearea obiectelor
Dup˘a cum st¸im, crearea obiectelor se realizeaz˘a cu operatorul new urmat de
un apel la un constructor al clasei pe care o instant¸iem. In cazul ˆın care
numele clasei nu este cunoscut decât la momentul execut¸iei nu mai putem
folosi aceast˘a metod˘a de instant¸iere. In schimb, avem la dispozit¸ie alte dou˘a
variante:
• Metoda newInstance din clasa java.lang.Class
Aceasta permite instant¸ierea unui obiect folosind constructorul f˘ar˘a ar-
gumente al acestuia. Dac˘a nu exist˘a un astfel de constructor sau nu este
accesibil vor fi generate except¸ii de tipul InstantiationException, re-
spectiv IllegalAccessException.
Class c = Class.forName("NumeClasa");
Object o = c.newInstance();
// Daca stim tipul obiectului

Class c = java.awt.Point.class;
Point p = (Point) c.newInstance();
• Metoda newInstance din clasa Constructor
Aceasta permite instant¸ierea unui obiect folosind un anumit construc-
tor, cel pentru care se face apelul. Evident, aceast˘a solut¸ie presupune
ˆın primul rând obt¸inerea unui obiect de tip Constructor cu o anumit˘a
signatur˘a, apoi specificarea argumentelor la apelarea sa. S˘a rescriem
exemplul de mai sus, apelând constructorul cu dou˘a argumente al clasei
Point.
Class clasa = java.awt.Point.class;
// Obtinem constructorul dorit
Class[] signatura = new Class[] {int.class, int.class};
Constructor ctor = clasa.getConstructor(signatura);
// Pregatim argumentele
// Ele trebuie sa fie de tipul referinta corespunzator
Integer x = new Integer(10);
Integer y = new Integer(20);
Object[] arg = new Object[] {x, y};
// Instantiem
Point p = (Point) ctor.newInstance(arg);
Except¸ii generate de metoda newInstance sunt: InstantiationException,
IllegalAccessException, IllegalArgumentException ¸si
InvocationTargetException. Metoda getConstructor poate provoca except¸ii
de tipul NoSuchMethodException.
Invocarea metodelor
Invocarea unei metode al c˘arei numeˆıl cunoa¸stem abia la momentul execut¸iei
se realizeaz˘a cu metoda invoke a clasei Method. Ca ¸si ˆın cazul construc-
torilor, trebuie s˘a obt¸inem ˆıntâi o referint¸˘a la metoda cu signatura core-
spunz˘atoare ¸si apoi s˘a specific˘am argumentele. In plus, mai putem obt¸ine
valoarea returnat˘a. S˘a presupunem c˘a dorim s˘a apel˘am metoda contains

a clasei Rectangle care determin˘a dac˘a un anumit punct se g˘ase¸ste ˆın inte-
riorul drepunghiului. Metoda contains are mai multe variante, noi o vom
apela pe cea care accept˘a un argument de tip Point.
Class clasa = java.awt.Rectangle.class;
Rectangle obiect = new Rectangle(0, 0, 100, 100);
// Obtinem metoda dorita
Class[] signatura = new Class[] {Point.class};
Method metoda = clasa.getMethod("contains", signatura);
// Pregatim argumentele
Point p = new Point(10, 20);
Object[] arg = new Object[] {p};
// Apelam metoda
metoda.invoke(obiect, arg);
Dac˘a num˘arul argumentelor metodei este 0, atunci putem folosi val-
oarea null ˆın locul vectorilor ce reprezint˘a signatura, respectiv parametri
de apelare ai metodei.
Except¸iile generate de metoda invoke sunt: IllegalAccessException
¸si InvocationTargetException. Metoda getMethod poate provoca except¸ii
de tipul NoSuchMethodException.
Setarea ¸si aﬂarea variabilelor membre
Pentur setarea ¸si aﬂarea valorilor variabilelor membre sunt folosite metodele
set ¸si get ale clasei Field. S˘a presupunem c˘a dorim s˘a set˘am variabila x a
unui obiect de tip Point ¸si s˘a obt¸inem valoarea variabilei y a aceluia¸si obiect:
Class clasa = java.awt.Point.class;
Point obiect = new Point(0, 20);
// Obtinem variabilele membre
Field x, y;
x = clasa.getField("x");
y = clasa.getField("y");

// Setam valoarea lui x
x.set(obiect, new Integer(10));
// Obtinem valoarea lui y
Integer val = y.get(obiect);
Except¸iile generate de metodele get, set sunt: IllegalAccessException
¸si IllegalArgumentException. Metoda getField poate provoca except¸ii de
tipul NoSuchFieldException.
Revenind la exemplul din sect¸iunea anterioar˘a cu apelarea dinamic˘a a
unor funct¸ii pentru un vector, s˘a presupunem c˘a exist˘a deja un num˘arˆınsemnat
de clase care descriu diferite funct¸ii dar acestea nu extind clasa abstract˘a
Functie. Din acest motiv, solut¸ia anterioar˘a nu mai este viabil˘a ¸si trebuie
s˘a folosim apelarea metodei executa ˆıntr-un mod dinamic.
Listing 16.5: Lucru dinamic cu metode ¸si variabile
import java.lang.reflect .*;
import java.io.*;
public class TestFunctii2 {
// Generam un vector aleator
int n = 10;
int v[] = new int[n];
Random rand = new Random ();
for(int i=0; i<n; i++)
v[i] = rand.nextInt (100);
// Citim numele unei functii
String numeFunctie = "";
while (! numeFunctie.equals("gata")) {
System.out.print("nFunctie:");
numeFunctie = stdin.readLine ();

try {
// Incarcam clasa
Class c = Class.forName(numeFunctie);
// Cream un obiect de tip Functie
Object f = c.newInstance ();
// Setam vectorul (setam direct variabila v)
Field vector = c.getField("v");
vector.set(f, v);
// Apelam metoda ’executa ’
// Folosim null pentru ca nu avem argumente
Method m = c.getMethod("executa", null);
Integer ret = (Integer) m.invoke(f, null);
System.out.println("nCod returnat: " + ret);
} catch (Exception e) {
System.err.println("Eroare la apelarea functiei !");
}
}
}
}
16.2.3 Lucrul dinamic cu vectori
Vectorii sunt reprezentat¸i ca tip de date tot prin intermediul clasei java.lang.Class,
diferent¸ierea f˘acându-se prin intermediul metodei isArray.
Tipul de date al elementelor din care este format vectorul va fi obt¸inut cu
ajutorul metodei getComponentType, ce ˆıntoarce o referint¸˘a de tip Class.
Point []vector = new Point[10];
Class c = vector.getClass();
System.out.println(c.getComponentType());
// Va afisa: class java.awt.Point
Lucrul dinamic cu obiecte ce reprezint˘a vectori se realizeaz˘a prin inter-
mediul clasei Array. Aceasta cont¸ine o serie de metode statice ce permit:
• Crearea de noi vectori: newInstance
• Aflarea num˘arului de elemente: getLength

• Setarea / aﬂarea elementelor: set, get
Exemplul de mai jos creeaz˘a un vector ce cont¸ine numerele ˆıntregi de la
0 la 9:
Object a = Array.newInstance(int.class, 10);
for (int i=0; i < Array.getLength(a); i++)
Array.set(a, i, new Integer(i));
for (int i=0; i < Array.getLength(a); i++)
System.out.print(Array.get(a, i) + " ");

Cristian frasinaru curs practic de java

More Related Content

What's hot (14)

Viewers also liked (20)

Similar to Cristian frasinaru curs practic de java (20)

Cristian frasinaru curs practic de java