Sfântul apostol Filip, unul din cei 7 diaconi (s.v. 11 octombrie / s.n. 24 octombrie)

Sfântul apostol Filip, unul din cei 7 diaconi
(11 octombrie)
Fiind ales diacon de către Sfinţii apostoli, a fost hirotonit împreună cu Sfântul
întâiul mucenic şi arhidiacon Ştefan şi slujea sfinţilor (creştinilor) cu toată osâr-
dia, îngrijindu-se de săraci şi de văduve.
Index
Evanghelia şi Apostolul zilei...........................................................................3
În această lună (octombrie), ziua a unsprezecea - Sfântul apostol Filip, unul
din cei şapte diaconi (Minei)..........................................................................6
Canon de rugăciune către Sfântul apostol Filip, unul din cei 7 diaconi..........18
Imnografie ..................................................................................................25
Sfântul apostol Filipşi Faptele Sfinţilor Apostoli ..........................................26
Vieţile Sfinţilor - Viaţa Sfântului apostol Filip, unul din cei şapte diaconi......29

Sinaxar - Pomenirea Sfântului apostol Filip, unul din cei şapte diaconi.........34
Sfântul apostol Filip, unul din cei şapte diaconi ...........................................36
Arhid. Ștefan Sfarghie - Sinaxar - Sfântul apostol Filip, unul dintre cei 7
diaconi........................................................................................................37
Iulian Dumitraşcu - Calendar Ortodox - Sfântul apostol Filip, unul dintre cei 7
diaconi; Sfântul ierarh Teofan mărturisitorul, episcopul Niceei....................39
Proloagele din11 octombrie........................................................................41
Sfântul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida - Pomenirea Sfântului
apostol Filip.................................................................................................45
Arhim.Dumitru Cobzaru - Predică la Sfântul apostol Filip, unul din cei şapte
diaconi........................................................................................................47
Sfântul diacon Filip......................................................................................48
Sfântul Filip, diaconul şi moaştele sale de laMănăstirea Hurezi...................50
orthodoxwiki - Apostolul Filip (din cei şaptezeci).........................................54
Sfânta Ermiona, una din fiicele Sfântului apostol Filip (4 septembrie)..........56
Sinaxar - Sfânta Ermiona, fiica diaconului Filip..........................................59
Icoane.........................................................................................................62

Evanghelia şi Apostolul zilei
Evanghelia
Ev. Luca 10, 1-15
1. Iar după acestea, Domnul a ales alţi şaptezeci (şi doi) şi i-a trimis câte doi
înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc, unde Însuşi avea să vină.
2. Şi zicea către ei: Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; rugaţi deci
pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său.
3. Mergeţi; iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.
4. Nu purtaţi pungă,nici traistă, nici încălţăminte;şi pe nimenisă nu salutaţi
pe cale.
5. Iar în orice casă veţi intra, întâi ziceţi: Pace casei acesteia.
6. Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de
nu, se va întoarce la voi.

7. Şi în această casă rămâneţi, mâncând şi bând cele ce vă vor da, căci
vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă în casă.
8. Şi în orice cetate veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi cele ce vă vor pune
înainte.
9. Şi vindecaţipebolnavii dinea şi ziceţi-le: S-a apropiatde voi împărăţia lui
Dumnezeu.
10. Şi în orice cetate veţi intra şi nu vă vor primi, ieşind în pieţele ei, ziceţi:
11. Şi praful care s-a lipit de picioarele noastre din cetatea noastră vi-l
scuturăm vouă. Dar aceasta să ştiţi, că s-a apropiatîmpărăţia lui Dumnezeu.
12. Zic vouă: Că mai uşor va fi Sodomei în ziua aceea, decât cetăţii aceleia.
13. Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Căci dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi
făcut minunilecare s-au făcut la voi, de mult s-ar fi pocăit, stând în sac şi în
cenuşă.
14. Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată, decât vouă.
15. Şi tu, Capernaume, nu ai fost înălţat, oare, până la cer? Până la iad vei fi
coborât!
Apostol
Epistola către Romani a Sfântului apostol Pavel
Romani 8, 22-27
22. Căci ştim că toată făptura împreună suspinăşi împreună are dureri până
acum.
23. Şi nu numai atât, ci şi noi, care avem pârga Duhului, şi noi înşine
suspinăm în noi, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru.
24. Căci prin nădejde ne-am mântuit; dar nădejdea care se vede nu mai e
nădejde. Cum ar nădăjdui cineva ceea ce vede?
25. Iar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm prin răbdare.

26. De asemenea şi Duhul vineîn ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim
să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine
negrăite.
27. Iar Cel ce cercetează inimile ştie care este dorinţa Duhului, căci după
Dumnezeu El Se roagă pentru sfinţi.

În aceastălună (octombrie), ziua a unsprezecea - Sfântul apostol Filip, unul
din cei şapte diaconi (Minei)
Notă: Sfântul apostol Filip, unul din cei şapte diaconi; Şi prea cuviosul părintele
nostru Teofan mărturisitorul, mitropolitul Niceei, făcătorul de cântări, şi scrisul.
În prima Duminică după această dată sărbătorim Duminica Sfinților părinți de la
Niceea.
La Vecernie
La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6; trei ale apostolului, şi trei ale cuviosului.
Stihirile apostolului glasul al 4-lea:
Podobie: Cel ce de sus eşti...
Cel ales cu cei şapte diaconi, ca unul ce erai plin de înţelepciune, şi de dumne-
zeiescul dar, ai fost pus fericite Filipe, a sluji la treburile sfinţilor, dimpreună cu
Ştefan; şi văzând, că-l omoară pe acesta, ai alergat, fericite, din dumnezeiască
poruncă, să propovăduieşti la Samaria cuvântul lui Dumnezeu, şi să luminezi pe
cei ce erau mai înainte în întuneric, pe care i-ai săvârşit fii zilei, prin Dumne-
zeiescul Duh, prea înţelepte.
Popoarele văzând dumnezeieştile minuni, care se săvârşeau prin mâna ta,
vederea orbilor, îndreptarea slăbănogilor, gonirea duhurilor celor necurate, din
aceia în care locuiau; se spăimântau Filipe, şi se grăbeau a veni către curăţia cea

mântuitoare, arătându-se fără de veste din necredincioşi, credincioşi. Acestea
auzindu-le dumnezeiasca ceată a apostolilor, se veselea, că şi mulţimea Sama-
riei s-a adus către Domnul.
Căruţă Cuvântului fiind tu grăitorule de Dumnezeu, şi văzând pe vrednicul de
minune Condachie, puternicul Etiopiei şezând în căruţă, făcându-şi întrebările şi
nedumirindu-se, l-ai ajuns; şi arătându-i lui descoperirea celor ce dorea, fericite,
l-ai plecat să ceară dumnezeiasca curăţire; care luându-o, te-a făcut pe tine,
Dumnezeu, lucrătorul tuturor, propovăduitor dumnezeiesc a toată Etiopia, şi
pârgă mucenicilor.
Alte Stihiri ale prea cuviosului, glasul acelaşi:
Podobie: Ca pe un viteaz...
Organ de sineşi mişcat, prin suflările Sfântului Duh te-ai arătat; căci cu limba ta
cea cu graiul de foc, ai tunat cele dumnezeieşti, şi ai ars neghina vrăjmaşilor,
celor cu rea credinţă, care nu se închinau chipului Domnului şi Dumnezeului
nostru, şi celui a prea curatei Maicii sale, închipuite cu vopsele materiale.
Ca un luminător prea vederos luminezi toată lumea cea de sub soare, cu lumi-
narea dogmelor tale; şi ca David mişcându-ți vioara, ai cântat cântări vrednice
de laudă sfinţilor lui Hristos, şi le-ai trimis în tot pământul. Pentru aceea te-ai
prea mărit ca un vrednic sfinţite tăinuitorule, Teofane.
Între tagmele preoţilor, între adunările sihaştrilor, în danţurile mucenicilor, tu te-
ai ales a sta tare pentru Hristos până la sânge, împotriva judecătorului celui fără-
delege, înfruntându-i nebunia; şi din porunca împăratului celui rău credincios,
te-a scris în frunte, ca într-un titlu însemnându-te, cu darul lui Dumnezeu.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei
Mă spăimântez şi nu mă pricep ce voi face eu ticălosul, când mă va ajunge sfâr-
şitul vieţii? Atunci unde este alergarea cea fără de vreme? Unde sunt vred-
niciile? Unde este averea? Unde este dezmierdarea? Unde este mărirea lumea-
scă? Unde este floarea tinereţelor firii? Ci vino o suflete mai înainte de sfârşit,
să cădem înaintea Născătoarei de Dumnezeu.
A Crucii, a Născătoarei, asemenea
Mieluşeaua ceea ce Te-a născut pe Tine Mielule şi Păstorule, dacă te-a văzut pe
lemn se tânguia, şi ca o Maică zicea către Tine: Fiule prea iubite, cum Te-ai
spanzurat pe lemnul Crucii, îndelung-răbdătorule? Cum Ți s-au pironit mâinile

şi picioarele, Cuvinte de cei fără de lege? Şi cum Ți-ai vărsat sângele Tău Stă-
pâne.
Troparul apostolului, glasul al 3-lea: Apostole sfinte Filipe roagă pe milostivul
Dumnezeu ca să dea iertare de greşale sufletelor noastre.
Slavă..., al cuviosului, glasul al 8-lea
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al
curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată
Teofane, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovni-
cească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., al Născătoarei
La Utrenie
Canoanele - Unul din Octoih cu Irmosul pe 6; al apostolului, pe 4, şi al cuvio-
sului pe 4.
Canonul apostolului
facerea lui Iosif
Cântarea 1
Irmos: Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Fa-
raon văzându-l înecat, a cântat: să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruinţă.
Luminându-te cu strălucirile cele prea luminate ale lui Hristos, după împăr-
tăşirea dumnezeieştii înţelepciuni, lumină a doua te-ai arătat, mărite Filipe, lu-
minând sfinţite pe credincioşi.
Înfiinţându-se cu toată fiinţa noastră Cuvântul, cel mai presus de fiinţă, te pune
pe tine înainte sfinţit ucenic, să scoţi înţelepte limbile de la întunericul cel fără
sfinţenie.
Prin punerea mâinilor sfinţilor ucenici, te-ai ales împreună cu Ştefan şi cu cei-
lalţi sfinţi diaconi; ca unul ce erai plin de Duhul lui Dumnezeu, prea înţelepte
Filipe.
A Născătoarei

Cel ce ai zidit toate din ce n-au fost, ca o pricină te-a avut pe tine întrupării Sale,
Maica lui Dumnezeu prea curată. Pentru aceasta după datorie credincioşii pe
tine te fericim.
Cântarea a 3-a
Irmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, care ai înălţat frun-
tea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Fii luminii ai făcut pe cei ce erau întru întunericul necunoştinţei, fericite, ca un
Cer înalt povestind mărirea Cuvântului.
Vestind sfinţite pe Hristos, care a răsărit din neamul Iudei, ai arătat, fericite, prin
lumina darului, pe Cel ce mai înainte de demult l-au vestit Moise şi proorocii.
Cu graiurile cele curgătoare de miere, pleci pe cei lepădaţi departe prin necu-
noştinţă, să fugă de otrava cea pierzătoare de suflet, şi să primească darul cel de
mântuire, Filipe de Dumnezeu insuflate.
A Născătoarei
Sfeşnic de taină te-ai arătat Fecioară, purtând făclia, care cu bunătatea Sa cea
nemărginită, luminează cu adevărat pe cei cuprinşi mai înainte de noaptea necu-
noştinței.
Condacul cuviosului, glasul l:
Podobie: Ceata dumnezeiască...
Frumos este rodul buzelor tale părinte, iar viaţa dulce ca fagurul de miere, s-a
arătat acum, fericite, Bisericii lui Hristos; că de tine s-au temut şi mulţimile
dracilor, şi s-au ruşinat bârfitoarele limbi ale ereticilor, de tine cel ce credinţa ai
păzit.
Icos: Izbăveşte-mă de patimi pământeşti şi de toată robia vrăjmaşului celui
cumplit, cu rugăciunile tale Teofane, ca să laud viaţa ta, cea întocmai cu îngerii,
care pe pământ ai săvârşit, cu postul, cu curăţia, cu sihăstria, cu rugăciunea, cu
privegherile, şi cu necazurile; că până la sfârşit n-ai încetat, fericite, mustrând pe
împăratul cel fărădelege. Pentru aceea ţi-a trimis Stăpânul din Cer cunună în-
doită şi dar necontenit a vindeca boli; căci credinţa ai păzit.
Sedealna, glasul al 8-lea:

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind fără ardere,
Maica lui Dumnezeu, în chip de negrăit ai născut pe Cel ce a făcut toate şi în
braţele tale ai avut pe Cel ce ţine toate şi la sân ai hrănit pe Cel ce hrăneşte
lumea. Pentru aceasta, te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, să mă izbăveşti de
greşeli, când va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară
curată, atunci să-mi dăruieşti ajutorul tău, că pe tine te am nădejde eu, robul tău.
Arătându-te înfricoşat dracilor, ca un luminător luminezi pe cei din întuneric; tu
care ai arătat pe Soarele cel ce a răsărit din Fecioară, sfărâmând capiştile ido-
lilor, ai ridicat Biserici întru mărirea Dumnezeului nostru, fericite. Pentru aceea
te cinstim şi cu credinţă prăznuim dumnezeiască pomenirea ta, şi cu un glas
strigăm ţie: apostole Filipe, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să
dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă..., a cuviosului, asemenea
Cu darul Cuvântului îndulceşti auzurile credincioşilor; cu învăţăturile tale, pu-
rurea pomenite, ai biruit pe tiranul, şi bine ai săvârşit călătoria credinţei, şi la
sfârşitul tău te-ai învrednicit măririi mucenicilor. Pentru aceea după datorie cin-
stim sfântă pomenirea ta, mărind pe Mântuitorul, de Dumnezeu purtătorule
Teofane. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor
ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Și acum..., a Născătoarei
Pe înţelepciunea şi Cuvântul, zămislind în pântecele tău, fără ardere Maică a lui
Dumnezeu, ai născut lumii pe Cel ce ţine lumea, și ai purtat în braţe, pe Cel ce
cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii. Pentru
aceea te rog Preasfântă Fecioară, şi cu credinţă te slăvesc să mă izbăveşti de
greşelile mele; şi când voi sta înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară
curată, dă-mi atunci ajutorul tău, prea lăudată; că poţi câte voieşti.
A Crucii, a Născătoarei
Fecioara şi Maica lui Iisus, văzând pe Făcătorul pe lemn, suspina lăcrimând, şi
cu amar se tânguia bătându-şi pieptul, şi cu durere de suflet strigând, grăia: Vai
mie o Fiul meu! Cum voi suferi pătimirea Ta, piroanele, suliţa şi moartea cea
nedreaptă, eu care fără de sămânţă Te-am născut ? Ci grăbeşte de Te scoală, ca
să Te văd Fiule şi Dumnezeule, şi să încetez de plâns şi de durere, şi să ia dez-
legare de greşeli, cei ce laudă patimile Tale.
Cântarea a 4-a

Irmos: Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu
dumnezeiască cuviinţă cântă grăind: din cuget curat întru Domnul să prăznuim.
Văzându-te Simon, că faci minuni şi semne mari, cu făţărie s-a botezat Filipe, şi
nefugind de răutate, s-a dat pierzării.
Văzându-te cei ce locuiau în cetatea Samaria, Filipe, propovăduitorul lui Hri-
stos, că faci multe puteri, cu veselie primeau lumina cunoştinţei.
Îngerul Domnului a zis către tine: Mergi Filipe să îndreptezi cărările cinstitului
famen etiop; ca să cunoască calea întrupării Cuvântului.
Sfinţitul famen văzându-te că-i îndreptezi mintea, s-a botezat de mâna ta Filipe,
şi arătându-se plin de Duhul Sfânt, s-a făcut propovăduitor dumnezeiesc.
A Născătoarei
Fii lui Dumnezeu a făcut pe fiii oamenilor, Fiul tău întrupându-Se şi născându-
Se din curate sângiurile tale, Ceea ce eşti fără prihană; pentru aceea te mărim.
Cântarea a 5-a
Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la
Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu,
pe Tine Adevăratul Dumnezeu, cel ce chemi pe toţi din negura greşelilor.
Spăimântându-te de mânia celor fărădelege ai umblat prin mijlocul lupilor
Filipe, ca un miel cu adevărat, prefăcându-i pe ei către buna-credință, cu darul
cuvântului, prea fericite.
Spre junghiere S-a adus Emmanuil, ca un Miel, precum zice dumnezeiescul
Isaia: Care neputând pricepe sfinţitul famen, se învăţa de la tine, Filipe.
Ucenic grăitor de cele sfinte, ales unul din cei şapte diaconi, te cunoaştem, pe
tine dumnezeiască temelie a Bisericii, şi tuturor celor dintru întuneric, luminător
Filipe.
A Născătoarei
Cei ce te mărturisim pe tine cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, ne izbăvim
de supărări şi de nevoi, cu mijlocirile tale cele către Dumnezeu şi Domnul
tuturor, Fecioară de Dumnezeu dăruită.

Cântarea a 6-a
Irmos: Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău
cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Mi-
lostive.
Umplându-te de apele Duhului, ai ieşit ca un râu din dumnezeiescul Eden,
pornind cu valuri line peste plinirile pământului, şi udând inimile, cel ce eşti
vrednic de laudă.
Deschizându-ţi gura, te-ai umplut ucenice de pricepere duhovnicească, şi de-
schizând gâtlejul vicleanului, ai scos mulţime nenumărată de cei înghiţiţi, şi i-ai
mântuit.
Puterea vrăjmaşului celui nevăzut s-a surpat şi de tot s-a prăpădit cu puterea
Duhului, propovăduind tu Filipe pe Hristos, cel ce S-a răstignit şi a chemat
limbile.
A Născătoarei
Afară de legile firii, a născut pe Hristos Ziditorul firii, şi mai presus de fire a
rămas cu adevărat Fecioară nespurcată, Preasfântă Maica Ta, Preabunule.
Condacul apostolului, glasul al 4-lea:
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii şi Lumina Ta, Doamne s-a însemnat peste
noi care cu cunoştinţă Te lăudăm, venit-ai şi Te-ai arătat, Lumina cea neapro-
piată.
Următor făcându-te Învăţătorului tău apostole, pentru Dânsul cu credinţă ai
slujit la trebile sfinţilor săi. Pentru aceea toţi credincioşii te fericim.
Icos: Auzind cuvintele lui Hristos, cele de mântuire şi făcătoare de viaţă, şi
văzând lucrurile Lui cele minunate, printr-însele te-ai luminat cu lumina ade-
vărului, şi cu bucurie crezând întru Dânsul, fericite, cu osârdie ai propovăduit şi
celorlalţi, strigând: Mântuirea oamenilor S-a arătat; Soarele dreptăţii a răsărit.
Drept aceea la mulţi te-ai făcut sfeşnic luminător şi lumină celor dintru întune-
ric; spre cunoştinţă şi spre dumnezeiască credinţa Lui, înţelepte. Pentru aceea
toţi credincioşii te fericim.
Sinaxar

Întru această lună în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfântului apostol Filip,
unul din cei şapte diaconi.
Stih: A trebuinţelor ce ai slujit pe pământ,
Plata Filipe în ceruri ai primit.
Filip slujitorul primi.
Plata în a unsprezecea zi.
Acesta era din Cezareea Palestinei, şi luându-şi femeie, a făcut patru fete proo-
rociţe. De acesta pomeneşte dumnezeiescul Luca evanghelistul la Faptele Apo-
stolilor.
Se făcu şi diacon de către apostoli la trebile sfinţilor, împreună cu Ştefan şi cu
ceilalţi.
Acesta a luminat Samaria, şi a botezat pe Simon vrăjitorul, care se făţărnicea; şi
răpindu-se de înger, află pe Etiopul cel scopit, pe care învăţându-l l-a botezat.
După aceea aducându-se de înger, la cetatea Azot, o a luminat şi pe aceasta cu
cuvântul său.
Apoi a mers la Tralia cea din Asia, în care făcând minuni şi zidind biserică, s-a
dus către Domnul.
Tot în această zi, Sfintele muceniţe Zinaida şi Filonila, surorile.
Stih: În pace prietenele păcii au adormit,
Filonila şi Zinaida, amândouă s-au odihnit
Zinaida cu Filonila cea cinstită,
În ziua a unsprezecea împreună s-au săvârşit.
Acestea au fost de la Tarsul Ciliciei, rudenii lui Pavel apostolul, şi părăsindu-şi
patria şi lepădându-se de averea lor, şi prefăcându-se că umblă cu meşteşugul
doctoricesc, iar după adevăr plineau lucrul apostolesc, au venit şi în cetatea
Dimitriadei, şi intrând într-o peşteră, petreceau acolo viaţa lor; în care loc
Zinaida tămăduind toate bolile şi toate slăbiciunile, s-a dus către Domnul, iar
Filonila dându-se pe sine la îndelungate postiri şi privegheri, cu rugăciunea
făcea multe minuni. Şi cu slujba slujind firii, se duse din viaţa aceasta vre-
melnică.
Tot în această zi, prea cuviosul părintele nostru şi mărturisitorul Teofan,
fratele Sfântului Teodor scrisul.
Stih: Teofan scrisul cu faţa pe pământ.

Cu numirea în Cer este scris murind.
Aceştia fiind din părinţi cucernici, care locuiau la Palestina, şi aveau grija iubirii
de oaspeţi, prin sârguinţa părinţilor lor au învăţat toată filosofia cea sfântă, şi
cea elinească, şi s-au călugărit; apoi s-au hirotonit preoţi.
Pe atunci tulburându-se păgânul Teofil asupra icoanelor, şi oprindu-le de la
închinăciune, s-au trimis aceşti prea înţelepţi de către cel ce era atunci patriarh
Ierusalimului, către acel hulitor de Hristos împărat pentru pricina aceasta;
înaintea căruia stând de faţă, şi mustrându-l ca pe un luptător împotriva lui
Dumnezeu, se închiseră în temniţă amândoi multă vreme.
După aceea spurcatul chemând pe fericitul Teodor către dânsul din temniţă, şi
bătându-l rău şi înfierându-i obrazul cu stihuri iambiceşti, îl trimise iarăşi la
temniţă.
Iar pe Sfântul Teofan, pătimind şi el asemenea, l-a trimis în Tesalonic la închi-
soare.
După moartea păgânului Teofil, chemându-se de la închisoare de Mihail şi Teo-
dora, bine credincioşii împăraţi, se făcu mitropolit Bisericii din Niceea de pa-
triarhul Metodie, care a risipit eresul luptării icoanelor; şi ocârmuind biserica şi
turma sa precum iubeşte Dumnezeu, trecu din viaţa aceasta.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilorpatriarhi ai Constantinopolului: Necta-
rie, Arsachie şi Sisinie.
Stih: Nectarie, cuvinte acum nu după băsmuire,
Ci bea adevărată băutură din a ta desfătare.
Pe Hristos slăvindu-l Arsachie pe pământ,
Ducându-se la el cu mai multă slavă i s-a răsplătit.
A ridicat Duhul lui Sisinie nevătămat,
Căci la drăceştile meşteşugiţi nu s-a înduplecat.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte, Amin.
Cântarea a 7-a
Irmos: Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioşilor tineri; iar pe haldei
arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat
eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Pusu-te-a pe tine Filipe, Cel mai presus decât toţi dumnezeii, ca pe un cal, să
tulburi mările păgânilor, şi să zdrobeşti capetele vrăjmaşilor; şi să-i cânţi cu
bună întocmire: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Făcându-te grăitor de cele de taină, şi descoperitor tainei celei ascunse mai
înainte de toţi vecii, Filipe înţelepte, ai învăţat limbi şi popoare, şi le-ai curăţit
de tainele cele spurcate.
Arătatu-te-ai mare Filipe, stea mărită şi podoabă Traliei, în care zace cinstitul
tău trup; săvârşind semne minunate înţelepte, spre luminarea celor ce te fericesc
cu bună credinţă.
A Născătoarei
De Dumnezeu Născătoare te numim Fecioară Marie, prea curată mireasă a lui
Dumnezeu, noi cei ce ne mântuim prin tine ziua şi noaptea, de supărările vrăj-
maşilor cele vătămătoare, de tot felul de nevoi şi întinăciuni sufleteşti.
Cântarea a 8-a
Irmos: În văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât, şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că
toate le faci Hristoase cu singură voirea, pe Tine Te prea înălţăm întru toţi vecii.
Cu cuvântul cel dumnezeiesc, ca şi cu nişte sare slujindu-te, fericite, ai curăţit
putrejunea cea rea a rătăcirii, şi ai întărit inimile a cinsti şi a slăvi pe Hristos în
veci.
Se întăreau picioarele celor ologi numai cu cuvântul tău, şi duhurile cele necu-
rate, cu glas mare strigând, ieşeau din cei ce le aveau, neputând suferi darul care
era dat ţie, înţelepte.
Cei ce locuiau de demult în Samaria, de la tine au primit lumina darului, Filipe;
văzându-te că săvârşeşti multe minuni cu puterea Duhului, celui ce izvorăşte
daruri.
A Născătoarei
Sufletul meu cel clătit de răutatea vrăjmaşului, întăreşte-l Fecioară curată, ceea
ce ai primit neclătindu-te, pe Cel ce toate le clăteşte cu dumnezeiasca Lui ve-
dere.
Cântarea a 9-a

Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu
cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor
Cuvântul Întrupat. Pe care mărindu-L cu Oştile cereşti, pe tine te fericim.
Văzând cele ce nădăjduiai mai înainte, şi luând împărăţia lui Dumnezeu cea
neclintită, pentru care ai învăţat pe oameni Filipe grăitorule de Dumnezeu,
veseleşte-te şi dănţuieşte îndulcindu-te de dumnezeiasca luminare şi mângâiere.
Ca o lumină, ca o stea, ca un soare mare, ai alergat prin lume cu razele cele
luminătoare, şi vestind învăţătura cea dumnezeiască, ai ajuns în cetatea Traliei
cea din Asia; căreia fiind povăţuitor, într-însa, ai răposat, fericite.
Crucea şi moartea, şi învierea Mântuitorului ai vestit celor de aproape şi celor
de departe, şi ca un cer cu stele străluceşti cu lumini dumnezeieşti, Filipe
apostole al lui Hristos, vrednicule de minune.
Pământul a acoperit trupul tău cel mult chinuit, care varsă raze de tămăduiri; iar
cerul a primit Sfântul tău Duh bucurându-se dimpreună cu apostolii, cu care
adu-ţi aminte înţelepte, de cei ce te laudă pe tine.
A Născătoarei
Glas de mulţumire aduce ţie toată suflarea, strigând cu bucurie şi zicând: Bucu-
ră-te, scaunul Celui Preaînalt, în chipul focului! Bucură-te, cetatea lui Dumne-
zeu cea prea desfătată! Bucură-te, Curată, cununa apostolilor cea foarte împo-
dobită.
Luminânda
Podobie: Cu ucenicii să ne suim în muntele Galileei, prin credinţă să vedem pe
Hristos zicând: Că a luat putere a celor de sus şi a celor de jos; să ne învăţăm
cum învaţă, a boteza toate neamurile în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfân-
tului Duh şi a petrece cu tăinuitorii, precum S-a făgăduit până în sfârşitul
veacului.
Făcându-şi călătoriile drepte şi întins, etiopul Candachiei în căruţă, şi citind
cartea Isaiei nu se pricepea; pe acesta ajungându-l Filip, l-a învăţat prin Dumne-
zeiescul Duh descoperirea celor nepricepute, şi botezându-l, l-a trimis bine-
vestitor Dumnezeirii lui Iisus în toată Etiopia.
Slavă..., a prea cuviosului

Stând acum înaintea Scaunului lui Hristos ierarhe, împreună cu Născătoarea de
Dumnezeu şi prea curata Fecioară, nu lipsi a te ruga, să dăruiască biruinţă asu-
pra vrăjmaşilor purtătorilor de Cruce conducători, lumii pace, şi sufletească
mântuire celor ce săvârşesc pomenirea ta, prea înţelepte Teofane, podoaba si-
haştrilor.
Și acum..., a Născătoarei
Haina cea dintâi căpătată prin afundarea botezului, o am spurcat cu patimile, şi
mă tem ticălosul când îmi aduc aminte de ceasul cel înfricoşat al judecăţii.
Atunci Fecioară, care eşti cu totul fără prihană, stând înaintea Lui, izbăveşte-mă
de înfricoşata certare.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei şi Otpustul.
Vezi: După 11 zile, ale acestei luni, în Duminica cea viitoare, săvârşim pome-
nirea Sfinţilor părinţi, celor ce s-au adunat în Niceea, a două oară, la al şaptelea
a toată lumea Sinod; trei sute şaizeci şi cinci de Sfinţi părinţi; spre lepădarea şi
răsturnarea dogmelor celor fără de Dumnezeu, ale urătorilor de icoane, ale lui
Copronim şi ale episcopilor celor de o cugetare împreună cu dânsul, şi asupra
nelegiuitului lor soboraş. Se cântă acest praznic în 11 zile, dacă se va întâmpla
Duminică. Iar slujba Sfântului de rând se lasă, şi se cântă când va socoti cel mai
mare.

Canon de rugăciune către Sfântul apostol Filip, unul din cei 7 diaconi
verif
Cântarea 1
Irmos: Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul
Faraon văzându-l înecat, a cântat: să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruinţă.
Stih: Sfinte apostole Filip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-te cu strălucirile cele prea luminate ale lui Hristos, după împăr-
tăşirea dumnezeieştii Înţelepciuni, lumină a doua te-ai arătat, mărite apostole
Filip, luminând sfinţite pe toţi credincioşii.
Înfiinţându-se cu toată fiinţa noastră Cuvântul cel mai presus de fiinţă, te pune
pe tine înainte sfinţit ucenic să scoţi, înţelepte, neamurile de la întunericul cel
fără de sfinţenie.
Prin punerea mâinilor sfinţilor ucenici, te-ai ales împreună cu arhidiaconul
Ştefan şi cu ceilalţi sfinţi diaconi; ca unul ce erai plin de Duhul lui Dumnezeu,
prea înţelepte Filip.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel ce ai zidit toate din ce n-au fost, ca o pricină te-a avut pe tine Întrupării Sale,
Maica lui Dumnezeu, prea curată. Pentru aceasta, după datorie, credincioşii pe
tine te fericim.
Cântarea a 3-a
Irmos: Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, care ai înălţat
fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii
Tale.
Fii ai Luminii ai făcut pe cei ce erau întru întunericul necunoştinţei, fericite, ca
un cer înalt povestind mărirea Cuvântului.
Vestind, prea sfinţite Filip, pe Hristos, care a Răsărit din seminţia lui Iuda, ai
arătat, fericite, prin lumina harului, pe Cel ce mai înainte de demult L-au vestit
Moise şi proorocii.
Cu graiurile cele curgătoare de miere, pleci pe cei lepădaţi departe prin necu-
noştinţă, să fugă de otrava cea pierzătoare de suflet şi să primească harul cel de
mântuire, Sfinte Filip, de Dumnezeu insuflate.
Sfeşnic de Taină te-ai arătat, Fecioară, purtând făclia, care cu bunătatea Sa cea
nemărginită, luminează cu adevărat pe cei cuprinşi mai înainte de noaptea
necunoştinţei.
Cântarea a 4-a
Irmos: Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu
dumnezeiască cuviinţă cântă grăind: din cuget curat întru Domnul să prăznuim.
Văzându-te Simon magul că faci minuni şi semne mari, cu făţărnicie s-a
botezat, Sfinte apostole Filip şi nefugind de răutate, s-a dat pierzării.

Văzându-te cei ce locuiau în cetatea Samaria, apostole Filip, propovăduitorul lui
Hristos, că faci multe minuni, cu veselie primeau Lumina cunoştinţei.
Îngerul Domnului a zis către tine: mergi, apostole Filip, să îndreptezi cărările
cinstitului famen etiopian, ca să cunoască el calea Întrupării Cuvântului.
Sfinţitul famen, văzându-te că-i îndreptezi mintea, s-a botezat de mâna ta, Sfinte
apostole Filip şi arătându-se plin de Duhul Sfânt, s-a făcut propovăduitor
dumnezeiesc.
Fii lui Dumnezeu a făcut pe fiii oamenilor, Fiul tău, Întrupându-Se şi născându-
Se din curate sângiurile tale, Ceea ce eşti fără prihană; pentru aceea te mărim.
Cântarea a 5-a
Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la
Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu,
pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Cel ce chemi pe toţi din negura greşelilor.
Neînspăimântându-te de mânia celor fărădelege, ai umblat prin mijlocul lupilor,
Sfinte Filip, cu adevărat ca un miel, schimbându-i pe ei către dreapta credinţă,
cu harul cuvântului, prea fericite.
Spre junghiere S-a adus Emanuel, ca un miel, precum zice dumnezeiescul Isaia;
pe care neputându-l pricepe sfinţitul famen, se învăţa de la tine, apostole Filip.
Ucenic grăitor de cele sfinte, ales unul din cei şapte diaconi, te cunoaştem pe
tine, dumnezeiască temelie a Bisericii şi tuturor celor din întuneric luminător,
Sfinte apostole Filip.

Cei ce te mărturisim pe tine cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, ne izbăvim
de încercări şi de nevoi, cu mijlocirile tale cele către Dumnezeu şi Domnul
tuturor, Fecioară de Dumnezeu dăruită.
Cântarea a 6-a
Irmos: Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău
cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Mi-
lostive.
Te-ai umplut de apele Duhului şi ai ieşit ca un râu din dumnezeiescul Eden,
pornind cu valuri line peste plinătatea pământului şi udând inimile, cel ce eşti
vrednic de laudă.
Deschizându-ţi gura, te-ai umplut, ucenice, de pricepere duhovnicească şi des-
chizând gâtlejul vicleanului ai scos mulţimi nenumărate de cei înghiţiţi şi i-ai
mântuit.
Puterea vrăjmaşului celui nevăzut s-a surpat şi de tot s-a prăpădit cu puterea
Duhului, propovăduind tu, Sfinte Filip, pe Hristos, Cel ce S-a Răstignit şi a
chemat neamurile.
Afară de Legile firii, a născut pe Hristos, Ziditorul firii şi mai presus de fire a
rămas cu adevărat Fecioară neîntinată, PreaSfântă Maica Ta, Preabunule.
Condac, glasul al 4-lea:
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii şi Lumina Ta, Doamne s-a însemnat peste
noi care cu cunoştinţă Te lăudăm, venit-ai şi Te-ai arătat, Lumi-na cea
neapropiată.
Următor făcându-te învăţătorului tău, apostole, pentru Dânsul cu credinţă ai
slujit la lucrarea Sfinţilor Săi. Pentru aceea toţi credincioşii te fericim.

Cântarea a 7-a
Irmos: Cuptorul l-a făcut dătător de rouă cuvioşilor tineri; iar pe haldei,
arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe tiran l-a plecat a grăi: Binecuvântat eşti,
Dumnezeul părinţilor noştri!
Pusu-te-a pe tine, Sfinte apostole Filip, Cel mai presus decât toţi, ca pe un
trimis, să tulburi mările păgânilor şi să zdrobeşti capetele vrăjmaşilor; şi să-i
cânţi armonios: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Făcându-te grăitor de cele de Taină şi descoperitor al Tainei celei ascunse mai
înainte de toţi vecii, Sfinte prea înţelepte Filip, ai învăţat limbi şi popoare şi le-
ai curăţit de tainele cele spurcate.
Arătatu-te-ai mare, apostole Filip, stea mărită şi podoabă Traliei, în care zace
cinstitul tău trup; săvârşind semne minunate, înţelepte, spre luminarea celor ce
te fericesc cu dreaptă credinţă.
De Dumnezeu Născătoare te numim, Fecioară Marie, prea curată Mireasă a lui
Dumnezeu, noi cei ce ne mântuim prin tine ziua şi noaptea, de supărările
vrăjmaşilor cele vătămătoare, de tot felul de nevoi şi întinăciuni sufleteşti.
Cântarea a 8-a
Irmos: Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o;
că toate câte le voieşti le faci, Hristoase, cu puterea Ta. Pe Tine te prea înălţăm
întru toţi vecii.
Cu Cuvântul cel dumnezeiesc, ca şi cu nişte sare slujindu-te, fericite, ai curăţit
putreziciunea cea rea a rătăcirii şi ai întărit inimile cinstind şi slăvind pe Hristos
în veci.

Se întăreau picioarele celor ologi numai cu cuvântul tău şi duhurile cele
necurate, cu glas mare strigând, ieşeau din cei ce le aveau, neputând suferi harul
care era dat ţie, înţelepte.
Cei ce locuiau de demult în Samaria, de la tine au primit Lumina harului, Sfinte
Filip, văzându-te că săvârşeşti multe minuni cu puterea Duhului celui ce
izvorăşte daruri.
Sufletul meu cel clătinat de răutatea vrăjmaşului, întăreşte-l, Fecioară prea
curată, ceea ce ai primit neclătinându-te pe Cel ce pe toate le clatină cu dumne-
zeiasca Lui vedere.
Cântarea a 9-a
Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu
cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor
Cuvântul Întrupat. Pe care mărindu-L cu Oştile cereşti, pe tine te fericim.
Văzând cele ce nădăjduiai mai înainte şi luând Împărăţia lui Dumnezeu cea
neclătinată, pentru care ai învăţat pe oameni, Sfinte apostole Filip, grăitorule de
Dumnezeu, veseleşte-te şi saltă îndulcindu-te de dumnezeiasca Luminare şi
Mângâiere.
Ca o lumină, ca o stea, ca un soare mare ai alergat prin lume cu Razele cele
luminătoare şi vestind învăţătura cea dumnezeiască, ai ajuns în cetatea Traliei,
cea din Asia; căreia fiind povăţuitor, într-însa ai adormit prea fericite.
Crucea şi moartea şi Învierea Mântuitorului Hristos ai vestit celor de aproape şi
celor de departe şi ca un cer cu stele străluceşti cu Luminile cele dumnezeieşti,
Sfinte Filip, apostole al lui Hristos, vrednicule de minune.

Pământul a acoperit trupul tău cel mult chinuit, care varsă raze de tămăduiri, iar
Cerul a primit Sfântul tău suflet, bucurându-se împreună cu apostolii, împreună
cu care adu-ţi aminte, prea înţelepte, de cei ce te laudă pe tine.
Glas de mulţumire aduce ţie toată suflarea strigând cu bucurie şi zicând: Bu-
cură-te, scaunul Celui Preaînalt, în chipul focului arătat! Bucură-te, cetatea lui
Dumnezeu cea desfătată! Bucură-te, Curată, cununa apostolilor, cea prea în-
florită.
Sedelna, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău
zămislind fără ardere, Maica lui Dumnezeu, în chip de negrăit ai născut pe Cel
ce a făcut toate şi în braţele tale ai avut pe Cel ce ţine toate şi la sân ai hrănit pe
Cel ce hrăneşte lumea. Pentru aceasta, te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, să mă
izbăveşti de greşeli, când va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână
Fecioară curată, atunci să-mi dăruieşti ajutorul tău, că pe tine te am nădejde eu,
robul tău.
Arătându-te înfricoşător demonilor, ca un luminător luminezi pe cei din întu-
neric; tu care ai arătat pe Soarele Cel ce a Răsărit din Fecioară, sfărâmând
capiştile idolilor, ai ridicat Biserici întru mărirea Dumnezeului nostru, fericite.
Pentru aceea, te cinstim şi cu credinţă prăznuim dumnezeiască pomenirea ta şi
cu un glas grăim ţie: apostole Filip, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de
greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Sedelna Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe
Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind fără ardere, Maica lui
Dumnezeu, în chip de negrăit ai născut pe Cel ce a făcut toate şi în braţele tale
ai avut pe Cel ce ţine toate şi la sân ai hrănit pe Cel ce hrăneşte lumea. Pentru
aceasta, te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, să mă izbăveşti de greşeli, când va fi
să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară curată, atunci să-mi
dăruieşti ajutorul tău, că pe tine te am nădejde eu, robul tău.
Fecioara şi Maica lui Iisus, văzând pe Făcătorul pe Lemn, suspina lăcrimând şi
cu amar se tânguia, bătându-şi pieptul şi cu durere de suflet, strigând, grăia: vai
mie, o, Fiul meu! Cum voi suferi Pătimirea Ta, piroanele, suliţa şi moartea cea
nedreaptă, eu care, fără de sămânţă, Te-am născut? Ci, grăbeşte de Te scoală, ca
să Te văd, Fiule şi Dumnezeule şi să încetez de plâns şi de durere şi să ia
dezlegare de greşeli, cei ce laudă prea cinstitele patimi ale Tale.

Imnografie
Troparul Sfântului apostol Filip, unul din cei 7 diaconi: Apostole Sfinte Filip,
roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor
noastre.
Condacul Sfântului apostol Filip, unul din cei 7 diaconi: Următor făcându-te
învăţătorului tău, apostole, pentru Dânsul cu credinţă ai slujit la lucrarea
Sfinţilor Săi. Pentru aceea toţi credincioşii te fericim.
Sinaxar - Sfântul apostol Filip, unul dintre cei 7 diaconi - 11 octombrie:
https://www.trinitas.tv/sfantul-apostol-filip-unul-dintre-cei-7-diaconi-11-octombrie/

Sfântul apostol Filip şi Faptele Sfinţilor Apostoli
Capitolul 6 - Alegerea şi hirotonia celor şapte diaconi.
1. În zilele acelea, înmulţindu-se ucenicii, eleniştii (iudei) murmurau împotriva
evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare
zi.
2. Şi chemând cei doisprezece mulţimea ucenicilor, au zis: Nu este drept ca noi,
lăsând de-o parte cuvântul lui Dumnezeu, să slujim la mese.
3. Drept aceea, fraţilor, căutaţi şapte bărbaţi dintre voi, cu nume bun, plini de
Duh Sfânt şi de înţelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă.
4. Iar noi vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului.
5. Şi a plăcut cuvântul înaintea întregii mulţimi, şi au ales pe Ştefan, bărbat plin
de credinţă şi de Duh Sfânt, şi pe Filip, şi pe Prohor, şi pe Nicanor, şi pe Timon,
şi pe Parmena, şi pe Nicolae, prozelit din Antiohia,
6. Pe care i-au pus înaintea apostolilor, şi ei, rugându-se şi-au pus mâinile peste
ei.
7. Şi cuvântul lui Dumnezeu creştea, şi se înmulţea foarte numărul ucenicilor în
Ierusalim, încă şi mulţime de preoţi se supuneau credinţei.
Capitolul 7 - Evanghelia este propovăduită în Samaria. Simon Magul. Filip
şi famenul etiopian.
4. Iar cei ce se împrăştiaseră străbăteau ţara, binevestind cuvântul.
5. Iar Filip, coborându-se într-o cetate a Samariei, le propovăduia pe Hristos.

6. Şi mulţimile luau aminte într-un cuget la cele spuse de către Filip, ascultându-
l şi văzând semnele pe care le săvârşea.
7. Căci din mulţi care aveau duhuri necurate, strigând cu glas mare, ele ieşeau şi
mulţi slăbănogi şi şchiopi s-au vindecat.
8. Şi s-a făcut mare bucurie în cetatea aceea.
9. Dar era mai dinainte în cetate un bărbat, anume Simon, vrăjind şi uimind
neamul Samariei, zicând că el este cineva mare,
10. La care luau aminte toţi, de la mic până la mare, zicând: Acesta este puterea
lui Dumnezeu, numită cea mare.
11. Şi luau aminte la el, fiindcă de multă vreme, cu vrăjile lui, îi uimise.
12. Iar când au crezut lui Filip, care le propovăduia despre împărăţia lui
Dumnezeu şi despre numele lui Iisus Hristos, bărbaţi şi femei se botezau.
13. Iar Simon a crezut şi el şi, botezându-se, era mereu cu Filip. Şi văzând
semnele şi minunile mari ce se făceau, era uimit.
14. Iar apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui
Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan,
15. Care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.
16. Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezaţi în
numele Domnului Iisus.
17. Atunci îşi puneau mâinile peste ei, şi ei luau Duhul Sfânt.
18. Şi Simon văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a
adus bani,
19. Zicând: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să
primească Duhul Sfânt.
20. Iar Petru a zis către el: Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit
că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani.
21. Tu n-ai parte, nici moştenire, la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este
dreaptă înaintea lui Dumnezeu.
22. Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doară ţi se
va ierta cugetul inimii tale,
23. Căci întru amărăciunea fierii şi întru legătura nedreptăţii te văd că eşti.
24. Şi răspunzând, Simon a zis: Rugaţi-vă voi la Domnul, pentru mine, ca să nu
vină asupra mea nimic din cele ce aţi zis.
25. Iar ei, mărturisind şi grăind cuvântul Domnului, s-au întors la Ierusalim şi în
multe sate ale samarinenilor binevesteau.
26. Şi un înger al Domnului a grăit către Filip, zicând: Ridică-te şi mergi spre
miazăzi, pe calea care coboară de la Ierusalim la Gaza; aceasta este pustie.
27. Ridicându-se, a mers. Şi iată un bărbat din Etiopia, famen, mare dregător al
Candachiei, regina Etiopiei, care era peste toată vistieria ei şi care venise la
Ierusalim ca să se închine,
28. Se întorcea acasă; şi şezând în carul său, citea pe proorocul Isaia.
29. Iar Duhul i-a zis lui Filip: Apropie-te şi te alipeşte de carul acesta.

30. Şi alergând Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia, şi i-a zis: Înţelegi, oare,
ce citeşti?
31. Iar el a zis: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a
rugat pe Filip să se urce şi să şadă cu el.
32. Iar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: "Ca un miel care se aduce
spre junghiere şi ca o oaie fără de glas înaintea celui ce-o tunde, aşa nu şi-a
deschis gura sa.
33. Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine-l va spune?
Că se ridică de pe pământ viaţa Lui".
34. Iar famenul, răspunzând, a zis lui Filip: Rogu-te, despre cine zice proorocul
acesta, despre sine ori despre altcineva?
35. Iar Filip, deschizând gura sa şi începând de la scriptura aceasta, i-a
binevestit pe Iisus.
36. Şi, pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul a zis: Iată apă.
Ce mă împiedică să fiu botezat?
37. Filip a zis: Dacă crezi din toată inima, este cu putinţă. Şi el, răspunzând, a
zis: Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
38. Şi a poruncit să stea carul; şi s-au coborât amândoi în apă, şi Filip şi
famenul, şi l-a botezat.
39. Iar când au ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a
mai văzut. Şi el s-a dus în calea sa, bucurându-se.
40. Iar Filip s-a aflat în Azot şi, mergând, binevestea prin toate cetăţile, până ce
a sosit în Cezareea.

Vieţile Sfinţilor - Viaţa Sfântului apostol Filip, unul din cei şapte diaconi
Sfântul apostol Filip era de loc din Cezareea Palestinei şi, căsătorindu-se, a
dobândit patru fiice proorociţe.
Fiind ales diacon de către Sfinţii apostoli, a fost hirotonit împreună cu Sfântul
întâiul mucenic şi arhidiacon Ştefan şi slujea sfinţilor (creştinilor) cu toată
osârdia, îngrijindu-se de săraci şi de văduve.
Iar după uciderea Sfântului Ştefan, pornindu-se prigoana împotriva Bisericii din
Ierusalim şi toţi risipindu-se prin ţara Iudeei şi a Samariei, afară de cei
doisprezece apostoli, Sfântul apostol Filip a mers în Samaria, unde propovăduia
pe Hristos.
Tot poporul, cu un suflet, lua aminte la cuvintele lui pentru că întărea
propovăduirea lui cu multe minuni, tămăduind toate bolile şi izgonind duhurile
cele rele care, strigând cu glas mare, ieşeau din oameni.
Şi era bucurie mare în acea cetate pentru Filip, căci prin a lui venire se
tămăduiau nu numai de suferinţele trupeşti, ci şi de cele sufleteşti toţi cei ce
primeau propovăduirea lui şi credeau în adevăratul Mesia.
Şi era acolo Simon, un vrăjitor însemnat şi vestit, de care se mira toată Samaria,
pentru lucrurile sale vrăjitoreşti, şi toţi îl cinsteau pe el ca pe un mare om.
Acesta, văzând minunile cele mari care se făceau acolo, minuni ale lui

Dumnezeu, care se săvârşeau prin rugăciunile lui Filip, şi auzind buna lui
vestire pentru împărăţia lui Dumnezeu şi pentru numele lui Iisus Hristos, a
crezut şi s-a botezat împreună cu ceilalţi.
Odată, i s-a arătat lui Filip îngerul Domnului care i-a poruncit ca să meargă spre
miazăzi pe calea ce se coboară din Ierusalim la Gaza. Şi mergând Filip acolo, a
aflat pe un bărbat arap, famenul Candachiei, împărăteasa arapilor, care venind
pentru închinăciune la Ierusalim, se întorcea la Gaza pe care o stăpânea. Şi
şezând în căruţă, citea cărţile prooroceşti.
The Holy Apostle Philip of the Seventy, one of the Seven Deacons -
Commemorated on October 11 (fresco from Decani Monastery depicts St.
Philip catechizing the Eunuch, as told in the Acts of the Apostles

Pe acest famen l-a învăţat apostolul Filip credinţa în Domnul nostru Iisus
Hristos şi l-a botezat.
Detail of fresco of St. Philip baptizing the Eunuch

Iar după Sfântul Botez a fost răpit de înger şi dus la Azot şi acolo, umblând prin
cetăţi, propovăduia cuvântul lui Dumnezeu.
Detail of fresco from Decani Monastery depicting St. Philip being carried
away by an angel after baptizing the Eunuch

După aceea Filip a venit iarăşi în Cezareea, unde îşi avea casa, şi a vieţuit într-
însa împreună cu cele patru fiice ale sale, care erau fecioare şi proorociţe.
Apoi iarăşi s-a întors la Ierusalim, unde Sfinţii apostoli l-au hirotonit episcop şi
l-au trimis în Trallia Asiei să propovăduiască. Acolo pe mulţi, întorcându-i la
Hristos, i-a botezat şi făcând minuni mari, la adânci bătrâneţi s-a dus către
Domnul.

Sinaxar - Pomenirea Sfântului apostol Filip, unul din cei şapte diaconi
În această lună (octombrie), în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfântului
apostol Filip, unul din cei şapte diaconi.
Acesta era din Cezareea Palestinei şi luându-şi femeie a născut patru fete
proorociţe. De acesta pomeneşte dumnezeiescul Luca evanghelistul la Faptele
Apostolilor.
A fost făcut şi diacon de către apostoli la lucrarea sfinţilor, împreună cu Ştefan
şi cu ceilalţi.
Acesta a luminat Samaria şi a botezat pe Simon vrăjitorul, care se făţărnicea şi
răpit fiind de îngeri a aflat pe etiopianul famen, pe care învăţându-l l-a botezat.
După aceea fiind adus de înger la cetatea Azot a luminat-o şi pe aceasta cu
cuvântul sau.

Apoi a mers la Tralia cea din Asia, în care făcând minuni şi zidind biserica, s-a
mutat către Domnul.

Sfântul apostol Filip, unul din cei şapte diaconi
Sfântul apostol Filip, unul din cei şapte diaconi, nu trebuie confundat cu
apostolul Filip, cel de-al treilea apostol chemat la misiune de către Mântuitorul
nostru Iisus Hristos.
Sfântul apostol Filip s-a născut în Cezareea Palestinei. Împreună cu Sfântul
arhidiacon Ştefan s-au numărat între cei şapte diaconi aleşi de către Sfinţii
apostoli.
Sfântul apostol Filip a fost căsătorit având patru fiice. Ca diacon, el a slujit cu
râvnă săracilor şi văduvelor.
În vremea prigoanei asupra creştinilor pornite la Ierusalim, Sfântul Filip s-a
stabilit în Samaria, unde a predicat cuvântul lui Hristos. Tot aici, Dumnezeu a
lucrat prin Sfântul apostol Filip numeroase minuni.
Din Faptele Apostolilor aflăm că Sfântul Filip l-a botezat pe Simon magul. Tot
el a fost cel care l-a botezat şi pe eunucul Candachiei, Regina Etiopiei.
Sfântul apostol Filip a predicat învăţătura lui Hristos şi în Azotus unde a adus pe
mulţi la dreapta credinţă. Sfântul Filip a fost hirotonit Arhiereu al cetăţii Tralles.
Tot în această cetate s-a mutat la Domnul.

Arhid. Ștefan Sfarghie - Sinaxar - Sfântul apostol Filip, unul dintre cei 7
diaconi
Sfântul apostol Filip diaconul s-a născut în Cezareea Palestinei şi a trăit pe
vremea apostolilor Domnului. Era căsătorit şi avea patru fiice prorociţe. A fost
ales şi sfinţit diacon de Sfinţii apostoli şi împreună cu Sfântul arhidiacon Ştefan
se îngrijea de săraci şi de văduve, precum şi de împărţirea hranei, în obştea
creştinilor din Ierusalim.
După mucenicia Sfântului Ştefan, diaconul Filip a propovăduit Evanghelia în
Samaria unde botezând pe Simon vrăjitorul, s-a dovedit că acesta umbla cu gând
viclean, încercând să cumpere de la apostoli harul cu bani.
Răpit de îngerul Domnului, a primit poruncă să meargă pe calea ce coboară de
la Ierusalim spre Gaza şi mergând, a aflat pe famenul etiopian, dregător al
Candachiei, împărăteasa Etiopiei, care citea fără să înţeleagă ceva din cartea
prorocului Isaia. Pe acest famen, diaconul Filip l-a botezat, făcând din el cel
dintâi propovăduitor al credinţei creştine în Etiopia.

Sfântul Filip a fost apoi hirotonit de Sfinţii apostoli episcop şi trimis în cetatea
Trales din Asia. Acolo a întemeiat biserici şi a săvârşit multe minuni spre slava
lui Dumnezeu şi binele oamenilor.

Iulian Dumitraşcu - Calendar Ortodox - Sfântul apostol Filip, unul dintre
cei 7 diaconi; Sfântul ierarh Teofan mărturisitorul, episcopul Niceei
Biserica Ortodoxă îi sărbătorește astăzi pe Sfântul apostol Filip - diaconul și pe
Sfântul cuvios Teofan mărturisitorul, episcopul Niceei († 850).
***
Sfântului apostol Filip, unul dintre cei 7 diaconi (sec. I), i se spune Filip
diaconul pentru a fi deosebit de Sfântul apostol Filip, unul dintre cei 12
Apostoli. Diaconul Filip este amintit pentru prima dată la Faptele Ap. 7, 2-5.
După uciderea cu pietre a Sfântului Ștefan a început persecuția împotriva
creștinilor Bisericii din Ierusalim. Toți s-au împrăștiat, în afară de apostoli.
Cei care se împrăștiaseră mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul lui
Dumnezeu (Faptele Ap. VIII, 4).
Diaconul Filip s-a dus în cetatea Sevastiei din Samaria. Sevastia era vechea
Samarie, capitala provinciei cu același nume. Cum samarinenii nu se supuneau
celor din Ierusalim, Filip considera că aici va scăpa de urmărirea preoților iudei
(Faptele Ap. 8, 6-8).
Filip boteza mulțimile în numele lui Hristos și chiar Simon Magul, după ce a
fost botezat, nu s-a mai depărtat de Filip.
Tot diaconul Filip îl botează și pe “demnitarul etiopian” al reginei Candace a
Etiopiei.
După ce s-a întors în Ierusalim, Sfinții apostoli l-au hirotonit episcop și l-au
trimis în Tralia Asiei.

Diaconul Filip a murit în pace și a fost înmormântat în Cezareea Palestinei.
***
Sfântul cuvios Teofan mărturisitorul, episcopul Niceei († 850) s-a născut în
Palestina din părinți creștini și a fost frate cu Sfântul Teodor “Scrisul”. Au
învățat filosofia elină și Sfânta Scriptură, după care au intrat în Mănăstirea
Sfântul Sava, unde au fost hirotoniți preoți.
În urma luptei împotriva sfintelor icoane, cei doi frați au fost trimiși de
patriarhul Ierusalimului la Constantinopol și l-au înfruntat pe împăratul Leon
Armeanul (813-820) deoarece era iconoclast. Din cauza acestui fapt au fost
întemnițați din anul 817 până în anul 842, adică în timpul împăraților Leon
Armeanul, Mihai gângavul (820-829) și Teofil (829-842).
Acesta din urmă i-a supus pe cei doi frați supliciilor, iar Sfântului Teodor i-a
scris cu fier înroșit pe frunte, de unde și numele de Teodor Scrisul. Pe urmă au
fost exilați în Apameia (Siria), unde Sfântul Teodor a murit.
Când împărăteasa Teodora (842-856) a restabilit cinstirea sfintelor icoane și i-a
chemat din exil pe toți preoții și creștinii, s-a întors și Sfântul Teofan. Patriarhul
Metodie l-a hirotonit mitropolit al Niceei (Asia Mică).

Proloagele din 11 octombrie
Luna octombrie în 11 zile: pomenirea Sfântului apostol Filip, unul din cei
şapte diaconi.
Sfântul apostol Filip, diaconul, s-a născut în Cezareea Palestinei şi a trăit pe
vremea apostolilor Domnului. Era căsătorit şi avea patru fiice proorociţe. A fost
unul din cei dintâi şapte diaconi ai creştinătăţii, fiind ales şi sfinţit diacon de
Sfinţii apostoli, şi, dimpreună cu Sfântul arhidiacon Ştefan, se îngrijea cu toată
osârdia de săraci şi de văduve, la împărţirea hranei, în obştea creştinilor din
Ierusalim.
După mucenicia Sfântului Ştefan, diaconul Filip a propovăduit Evanghelia în
Samaria unde, botezând pe Simon vrăjitorul, s-a dovedit că acesta umbla cu
gând viclean, încercând să cumpere de la apostoli, harul, cu bani.
Răpit de îngerul Domnului, Sfântul diacon Filip a primit poruncă să meargă,
apoi, pe calea ce coboară de la Ierusalim spre Gaza şi, mergând, a aflat pe un
bărbat etiopian, famenul dregător al Candachiei, împărăteasa Etiopiei; acesta
după ce se închinase în Ierusalim, se întorcea acum acasă şi, şezând în carul său,
citea, fără să înţeleagă, cartea proorocului Isaia. Pe acest famen, Filip diaconul
l-a învăţat şi l-a botezat în credinţa Domnului nostru Iisus Hristos, făcând din el
cel dintâi propovăduitor al credinţei în Etiopia.

În sfârşit, tradiţia creştină ştie că Sfântul diacon Filip, mergând din nou la
Ierusalim, a fost hirotonit episcop de Sfinţii apostoli şi trimis în Tralla cea din
Asia, în care, învăţând, făcând minuni şi întemeind biserici, cu pace s-a dus
către Domnul.
Întru aceastã zi, prea cuviosul pãrintele nostru Teofan mãrturisitorul, fratele
Sfântului Teodor Scrisul (†850)
Aceştia, având părinţi binecredincioşi ce locuiau în Palestina, aveau nevoinţa şi
grija iubirii de oaspeţi şi, cu sârguinţa părinţilor, au învăţat toată filosofia cea
sfântă şi cea elinească şi au luat viaţa cea monahicească şi au fost hirotoniţi
preoţi.
Deci, tulburându-se păgânul Teofil (829-842) asupra icoanelor şi oprind a li se
da închinăciune, aceşti prea înţelepţi au fost trimişi de cel ce era atunci patriarh
al Ierusalimului, către acel hulitor de Hristos împărat, pentru pricina aceasta. Şi,
stând ei de faţă înaintea lui şi mustrându-l ca pe un luptător împotriva lui
Dumnezeu, au fost închişi în temniţă amândoi, multă vreme.
După aceea, spurcatul, chemând pe fericitul Teodor din temniţă către dânsul şi
bătându-l rău şi arzându-i obrazul, l-a trimis iarăşi în temniţă. Iar pe Sfântul
Teofan, pătimind şi el asemenea, l-a trimis în Tesalonic la închisoare.
Acesta, după moartea păgânului Teofil, a fost chemat de Mihail şi Teodora,
drept-credincioşii împăraţi, şi a fost hirotonit mitropolit pentru Biserica de la
Niceea, de către patriarhul Metodie, risipind pe cei care luptau contra icoanelor.
Întru aceeaşi zi, aducerea amintede minunea ce s-a fãcut cu icoana Domnu-
lui nostru Iisus Hristos.
În cetatea Beirut trăia un creştin într-o casă aproape de şcoala evreilor şi avea o
icoană pe care era zugrăvit chipul Domnului nostru Iisus Hristos, după firea lui
omenească.
Iar după o vreme, creştinul şi-a cumpărat o altă casă şi s-a dus din casa aceea,
luându-şi ale sale, şi a rămas acolo numai icoana Domnului, dar şi aceasta s-a
făcut după rânduiala lui Dumnezeu.
Iar în casa aceea, unde era icoana Domnului, s-a aşezat un necredincios şi,
aducându-şi ale sale, trăia într-însa şi n-a văzut că icoana stă acolo. Deci, după o
vreme, chemând la ospăţ pe un alt necredincios, prieten de al său, şi, ospătându-
se ei, prietenul cel chemat a căutat spre peretele casei şi a văzut icoana

Domnului stând, şi a zis celui ce îl chemase pe el; "Cum tu, păgân fiind, ţii în
casa ta această icoană?"
Iar cel ce vieţuia acolo a început a se jura şi a se blestema, zicând că, până
acum, nici n-a văzut-o.
Şi, plecând, cel chemat a vorbit de rău pe prietenul său la căpetenii, zicând:
"Cutare are icoana lui Iisus Nazarineanul în casa sa."
Şi se umplură toţi de mânie, dar atunci au tăcut, de vreme ce era seară. Dar a
doua zi, s-a adunat mult popor, dascăli şi bătrâni şi au mers la casa unde era
icoana Domnului şi sărind în casă, au aflat icoana Domnului şi o scoaseră afară
şi au pus-o în mijlocul adunării lor, zicând: "Precum părinţii noştri, l-au
batjocorit pe El, aşa şi noi să facem icoanei acesteia." Şi au început a scuipa pe
icoană şi a bate chipul feţii lui Iisus Hristos pe o parte şi pe alta.
Şi după aceasta au zis: "Am auzit că părinţii noştri de lemn L-au răstignit, deci,
să facem şi noi tot aşa icoanei Lui". Şi, luând piroane, le-au bătut în chipul
mâinilor şi picioarelor Lui şi, punând într-o trestie un burete cu oţet, l-au lipit de
chipul gurii Domnului. După aceasta, aduseră o suliţa şi au poruncit unuia să
lovească în coasta chipului Domnului. Şi cum a lovit acela în icoană cu suliţa,
îndată a curs sânge şi apă şi s-a făcut frică mare peste toţi cei ce au văzut această
minune slăvită şi au umplut un vas de sângele şi apa ce a curs.
Şi au făcut sfat, zicând aşa: "Să aducem nişte orbi şi şchiopi şi îndrăciţi şi să-i
ungem pe ei cu sângele acesta şi de se vor vindeca, toţi vom crede în Cel
răstignit, că frică ne-a cuprins pe noi de minunea aceasta."
Şi aduseră pe un olog din naştere şi cum l-au uns pe el cu sângele cel curs din
icoana lui Hristos, îndată a sărit ologul şi s-a făcut cu totul sănătos.
După aceasta, aduseră nişte orbi şi aceia, ungându-se au văzut şi mulţime fără
de număr de cei îndrăciţi, prin ungere cu sângele acela, s-au curăţit.
Şi s-a înştiinţat de aceasta toată cetatea şi toţi alergau la acea negrăită minune,
aducând pe bolnavii lor, pe cei slăbănogi, stricaţi, uscaţi şi pe cei ce se târau; şi
toţi luau tămăduire.
Atunci tot poporul care trăia acolo a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos şi,
căzând înaintea chipului icoanei Domnului, toţi strigau, zicând cu lacrimi:
"Slavă Ţie Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, să faci nişte minuni ca acestea. Slavă
Ţie, pe Care părinţii noştri Te-au răstignit, că noi credem în Tine, primeşte-ne
pe noi cei ce cădem acum la Tine, Stăpâne."

Şi toţi oamenii din cetatea aceea, bărbaţii şi femeile şi copiii, au mers la episcop
şi l-au rugat pe el ca să le dea lor Sfântul Botez. Şi i-au arătat lui icoana
Domnului şi sângele şi apa care cunoscuseră dintr-însa şi toate batjocurile pe
care ei le făcuseră sfintei icoane aceleia, toate le-au spus episcopului, iar
episcopul văzându-i pe ei pocăindu-se cu adevărat, i-a primit cu bucurie. Şi în
multe zile, învăţându-i pe ei sfânta credinţă, i-a botezat cu femeile şi cu copiii.
Atunci s-a făcut bucurie mare la cetatea aceea, nu numai pentru neputincioşii cei
tămăduiţi, ci şi pentru necredincioşii care s-au botezat, că au primit sfânta
credinţă, prin minunea icoanei Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia, împreună
cu Dumnezeu Tatăl şi cu Sfântul Duh, să-I fie de la toţi închinăciune, în vecii
vecilor. Amin.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida - Pomenirea
Sfântului apostol Filip
Sfântul apostol Filip s-a născut în Cezareea Palestinei. El a fost bărbat căsătorit
şi a avut patru fiice. Toate patru primiseră de la Dumnezeu darul prorociei, şi
toate patru s-au închinat întru desăvârşita feciorie slujirii Domnului Iisus Hri-
stos.
Când au ales Sfinţii apostoli pe primii şapte diaconi ai Bisericii, Filip s-a numă-
rat între ei, împreună cu arhidiaconul Ştefan şi alţii.
Ca diacon, el a slujit cu râvnă nevoiaşilor şi văduvelor, începând prigoana împo-
triva creştinilor la Ierusalim, Sfântul Filip s-a refugiat în Samaria, şi de acolo a
predicat Evanghelia şi a dat mărturie de adevărul ei prin multe şi puternice
minuni.
El a scos afară diavoli din oameni, a vindecat bolnavi, şi a lucrat tot binele. Vă-
zând minunile Sfântului Filip, Simon magul a primit Sfântul Botez [?].
Sfântul Filip 1-a botezat şi pe eunucul Candachiei, Regina etiopiană. După
această ultimă faptă, un înger al Domnului 1-a luat şi 1-a dus îndată la Azotus,
unde a învăţat, a predicat şi i-a adus pe mulţi la Hristos.
Sfântul Filip a fost uns arhiereu al cetăţii Tralles. El s-a odihnit cu pace la
bătrâneţi adânci, strămutându-se la locaşurile cele veşnice ale bucuriei Domnu-
lui lui.

Luare aminte
Să luăm aminte la minunea Sfântului apostol Filip cu famenul etiopian (Fapte
8):
• La cum îngerul Domnului1-a dus pe Filip din Samaria până la drumul spre
Gaza;
• La cum Filip 1-a văzut pe eunucul Candachiei, Regina Etiopiei, i-a tâlcuit
prorocia lui Isaia, şi 1-a botezat în apele râului din apropiere;
• La cum îngerul Domnului îndată 1-a ascuns pe apostolul Filip de la faţa
eunuculuidupă aceea, ducându-1 pe Filip în clipeala ochiului la cetatea Azot.

Arhim.Dumitru Cobzaru - Predică la Sfântul apostol Filip, unul din cei
şapte diaconi
https://www.youtube.com/watch?v=bkB_cTaYwF0

Sfântul diacon Filip
Sfântului apostol Filip, unul dintre cei 7 diaconi (sec. I), i se spune “Filip dia-
conul” pentru a fi deosebit de Sfântul apostol Filip, unul dintre cei 12 apostoli.
Diaconul Filip este amintit pentru prima dată la Faptele Ap. 6, 2-5.
După uciderea cu pietre a Sfântului Ștefan a început persecuția împotriva creș-
tinilor Bisericii din Ierusalim. Toți s-au împrăștiat, în afară de apostoli. Cei care
se împrăștiaseră mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul lui Dumnezeu
(Faptele Ap. VIII, 4).
Diaconul Filip s-a dus în cetatea Sevastiei din Samaria. Sevastia era vechea Sa-
marie, capitala provinciei cu același nume.
Tot poporul, cu un suflet, lua aminte la cuvintele lui pentru că întărea propo-
văduirea lui cu multe minuni, tămăduind toate bolile și izgonind duhurile cele
rele care, strigând cu glas mare, ieșeau din oameni. Și era bucurie mare în acea
cetate pentru Filip, căci prin a lui venire se tămăduiau nu numai de suferințele
trupești, ci și de cele sufletești toți cei ce primeau propovăduirea lui și credeau
în adevăratul Mesia.
Și era acolo Simon, un vrăjitor însemnat și vestit, de care se mira toată Samaria,
pentru lucrurile sale vrăjitorești, și toți îl cinsteau pe el ca pe un mare om.
Acesta, văzând minunile cele mari care se făceau acolo, minuni ale lui Dumne-
zeu, care se săvârșeau prin rugăciunile lui Filip, și auzind buna lui vestire pentru

Împărăția lui Dumnezeu și pentru numele lui Iisus Hristos, a crezut și s-a
botezat împreună cu ceilalți.
Cum samarinenii nu se supuneau celor din Ierusalim, Filip considera că aici va
scăpa de urmărirea preoților iudei (Faptele Ap. 8, 6-8). Filip boteza mulțimile în
numele lui Hristos și chiar Simon magul, după ce a fost botezat, nu s-a mai
depărtat de Filip.
Tot diaconul Filip îl botează și pe “demnitarul etiopian” al reginei Candace a
Etiopiei.
Odată, i s-a arătat lui Filip îngerul Domnului care i-a poruncit ca să meargă spre
miazăzi pe calea ce se coboară din Ierusalim la Gaza. Și mergând Filip acolo, a
aflat pe un bărbat arap, famenul Candachiei, împărăteasa arapilor, care, venind
pentru închinăciune la Ierusalim, se întorcea la Gaza pe care o stăpânea. Și
șezând în căruță, citea cărțile proorocești. Pe acest famen l-a învățat apostolul
Filip credința în Domnul nostru Iisus Hristos și l-a botezat. Iar după Sfântul
Botez a fost răpit de înger și dus la Azot și acolo, umblând prin cetăți, pro-
povăduia cuvântul lui Dumnezeu.
După aceea Filip a venit iarăși în Cezareea, unde își avea casa, și a viețuit într-
însa împreună cu cele patru fiice ale sale, care erau fecioare și proorocițe.
După ce s-a întors în Ierusalim, Sfinții apostoli l-au hirotonit episcop și l-au tri-
mis în Tralia Asiei. Diaconul Filip a murit în pace și a fost înmormântat în
Cezareea Palestinei.

Sfântul Filip, diaconul şi moaştele sale de la Mănăstirea Hurezi
La Sfânta Mănăstire
Hurezi se află o
parte din sfintele
moaşte aleSfântului
Filip diaconul,
pomenirea făcându-
se la data de 11
octombrie.
Numărul credincioşilor mărindu-se prin cuvântările apostolilor, aceştia, aleg
şapte oameni plini de înţelepciune şi de Duhul Sfânt, pe care-i însărcinară cu
îngrijirea săracilor, pentru ca ei să grijească numai de cuvântul lui Dumnezeu.
Li se dădură numele de diaconi sau servitori. Sfântul Filip ocupa locul al doilea
în catalogul ce-l dă Sfântul Luca. Era la Cesareea Palestinei după Isidor
Pelusiotul.
Serviciile diaconeşti nu erau restrânse la menirea lor de la început. Ei împărţeau
credincioşilor Sfintele taine, la care luau parte după masă, cum ne spune Sfântul
Apostol Pavel în epistola către Corinteni (XI). Dar obiceiul acesta nu a ţinut
mult timp; Apostolii rânduiră să se împărtăşească numai acei ce n-ar fi mâncat
nimic.
Diaconii se hirotoniră prin punerea mâinilor, însoţită de rugăciune. Sfântul
Pavel cerea să aibe aceleaşi dispoziţiuni ca şi preoţii şi episcopii şi să se
primească în treaptă numai după ce vor fi încercaţi. Adesea împărţeau
credincioşilor cupa.
Scriptura şi scrierile bărbaţilor apostolici ne încredinţează, că ei au fost instituiţi
ca să ajute preoţilor în consacrarea Euharistiei şi de bună seamă ca aceasta s-a
făcut în urma poruncii Mântuitorului.
Sfântul Ignatie în epistola sa către Tralieni, numeşte diaconi/servitori ai tainei
lui Iisus Hristos. El porunceşte smirnenilor, să-i cinstească ca pe servitorii
Domnului. În alte epistole îi uneşte totdeauna cu preoţii şi episcopii.
Iată unele din serviciile lor:
1) Ei ajutau pe preoţi la Sfânta Euharistie.
2) Săvârşeau botezul în lipsa preotului.

3) Vesteau cuvântul lui Dumnezeu.
Sfântul Filip se distinse aşa de mult în predicarea Evangheliei, meritându-şi
supranumele de evanghelist, cum se distinge el în Faptele Apostolilor.
După martiriul Sfântului Ştefan şi împărţirea ucenicilor Mântuitorului, el duce
lumina credinţei în Samaria. Poporul de acolo asculta cu luare aminte Cuvântul
lui Dumnezeu. Un mare număr de convertiţi, văzând minunile strălucite ce se
săvârşeau spre întărirea învăţăturii ce-o predica. În adevăr el vindeca pe bolnavii
cei mai incurabili şi alunga demonii din trupurile celor îndrăciţi.
Pe timpul acela era prin Samaria Simon, magul: născut la Giton, orăşel de acolo.
Înainte de a sosi Filip el câştigase mare renume, amăgind poporul cu farmecele
sale. Toţi îl urmau, de la cel mai mic până la cel mai mare şi ziceau: aceasta este
puterea cea mare a lui Dumnezeu. Demonul se servea de el spre a se opune
minunilor lui Iisus Hristos, nişte pretinse minuni, cum s-a servit şi de înţelepţii
lui Faraon spre a se împotrivi minunilor lui, săvârşite prin Moise. Dar
Dumnezeu îngăduind ca fidelitatea servitorilor săi să fie pusă la o asemenea
încercare, a dat şi mijloace ca să se descopere şi să se ruşineze amăgirea. Şi a
avut Sfântul Filip puterea de a săvârşi minuni aşa de strălucite, că magul a fost
cu desăvârşire zdrobit. Simon, văzând că poporul aleargă la Sfântul Filip, a
cerut botezul şi s-a prefăcut a crede în Iisus Hristos, în speranţa că va primi şi el
darul minunilor.
Apostolii din Ierusalim auzind cele ce se petreceau în Samaria, trimiseră pe
Sfântul Petru şi Sfântul Ioan spre a pune mâinile peste cei de curând botezaţi,
adică spre a le da taina Mirungerii sau Confirmării, care se administra pe atunci
numai de arhiepiscopi. În timpurile primare ale creştinismului, primirea tainei
acesteia era însoţită şi de alte daruri exterioare. Ceea ce se întâmpla şi
samarinenilor.
Simon văzând efectele minunate ce le produceau punerea mâinilor, făcută de
Apostoli, le spune acestora, oferind bani: „ Dă-mi şi mie puterea asta, ca acei la
care puneţi voi mâinile, să primească Duhul Sfânt".
Dar i s-a răspuns: „Argintul tău piară cu tine, care ai crezut, că darul lui
Dumnezeu se poate câştiga cu bani. Pocăieşte-te şi roagă pe Dumnezeu, că dacă
va fi cu putinţă, să-ţi ierte această gândire a inimii tale; căci văd că eşti plin de
fiere foarte amară şi eşti încă în lanţurile nedreptăţii".
Aceasta împiedică pe Simon să primească darurile Sfântului Duh sau cel puţin
harul sfinţilor.Temându-se de relele temporale zise Sfântului Petru: „Roagă-te
Domnului pentru mine, să nu mi se întâmple ceva, din cele ce mi-ai vorbit".

Fărădelegile lui Sinon a făcut să se dea numele de Simonie, păcatului celor ce
vând sau cumpără cele spirituale printr-un bun temporar, păcat care este cu totul
împotriva legii lui Dumnezeu.
În dreptul canonic se însemna sub numele de erezia lui Simon, magul. Scriptura
nu ne mai vorbeşte de acest amăgitor; cu toate acestea se pare că de el şi de
ucenicii lui trebuie a se înţelege cele ce le zice Sfântul Pavel şi Sfântul Iuda (II
Tim. şi Iud. 4) şi contra lor Sfântul Iacov dovedeşte necesitatea faptelor bune
pentru mântuire (Iac. 11,14). Că ei sunt acei profeţi mincinoşi pe care-i
zugrăveşte Sfântul Petru cu culorile cele mai grozave (II Petru, 1,2,3,13).
Văzând ipocrizia lui Simon magul, Sfântul Filip se mâhni foarte mult, mai ales
pentru piedicile ce le punea acesta progresului Evangheliei; dar îşi amintea
cuvintele Mântuitorului şi cele ce le-a întâmpinat El din partea păcătoşilor
nepocăiţi, spre a învăţa şi pe ucenicii Săi răbdarea şi blândeţea.
Se crede că Sfântul Filip era încă în Samaria, când îngerul i-a poruncit să
meargă spre miazăzi pe calea ce duce de la Ierusalim spre Gaza. El găsi pe cale
un eunuc, care era mare econom al Candachiei, regina Etiopiei. Fiindcă omul
acesta profesa religia iudaică, venise la templul din Ierusalim şi era pe cale să se
întoarcă acasă. Dragostea lui pentru sfintele cărţi era aşa de mare, că citea în
căruţa sa pe profetul Isaia. Era la locul unde se zice de Iisus Hristos: “Ca o oaie
spre junghiere s-a dus şi ca un miel nevinovat înaintea celui care-l tunde, aşa nu
şi-a deschis gura sa. Judecarea în timpul înjosirii lui a fost nimicită prin slava
Învierii Sale.Şi neamul său cine-l va spune, sau slăvita Înviere a omenirii Sale,
care va fi ca o renaştere minunată?”
Sfântul Filip explică eunucului locul acesta, apoi după ce l-a învăţat destul
pentru credinţă, l-a botezat. Eunucul se duse plin de bucurie în ţara sa şi îi
răspândi învăţăturile lui Iisus Hristos cum ne spune Ieronim, după Eusebiu, fiind
apostol Abisiniei.
Sfântul Filip se duse la Azot, unde a vestit pe Iisus Hristos cum şi în toate
oraşele pe unde trecuse până în Cezareea, unde s-a stabilit. Acolo a găzduit şi
Sfântul Pavel în anul 58.
Avea patru fecioare care toate profetisau. Ieronim spune că şi-au păstrat fecioria
prin vot, sau prin devotaţiune. Acelaşi părinte adăuga, că darul profeţiei cu care
au fost înzestrate, a fost răsplata curăţiei lor. De bună seamă că şi Sfântul Filip a
murit în Cezareea. Nu trebuie a se confunda cu Sfântul Filip, apostolul care a
murit la Ierapole.

după Gherasim Timus - Dicţionar Agiografic Bucureşti, tipografia cărţilor
bisericeşti, 1898

orthodoxwiki - Apostolul Filip (din cei şaptezeci)
Sfântul, slăvitul şi mult lăudatul apostol Filip (din cei şaptezeci), şi unul din cei
şapte diaconi, este pomenit de Biserică în 11 octombrie. El s-a născut în
Palestina, a fost căsătorit şi a avut copii [1]. Nu este acelaşi cu Sfântul apostol
Filip (14 noiembrie), care a fost unul din cei doisprezece apostoli.
Viaţa
După Pogorârea Duhului Sfânt, cei doisprezece apostoli l-a făcut pe Filip,
împreună cu alţi şase, diacon în Biserica din Ierusalim. Ei l-au însărcinat cu
primirea darurilor de la credincioşi şi cu grija văduvelor, a orfanilor şi nevoilor
acestora.
Când a început persecutarea creştinilor şi evreii l-au lapidat pe Sfântul Ştefan
întâiul-mucenic, cel mai bătrân dintre cei şapte diaconi, apostolul Filip, a părăsit
Ierusalimul şi s-a dus în Samaria. Acolo el a propovăduit cu mare succes
creştinismul. Printre cei convertiţi se numără şi Simon magul, care, „după ce a
fost botezat, l-a însoţit pe Filip” (Fapte 8:9-13).
1 Tradiția transmite că Apostolul Filip a avut patru fete: Eutihia, Haritina și Ermiona sunt
pomenite în ziua de 4 septembrie; după o tradiție păstrată de martirologiile occidentale,
Sfânta muceniță Irais sau Raisa, prăznuită pe 5 septembrie, ar fi a patra dintre fiicele
Sfântului Filip, și este prăznuită cu o zi după celelalte dintre surorile ei, pentru că ar fi primit
mucenicia a doua zi după ele.

La porunca unui înger al Domnului, Sfântul Filip s-a dus să aştepte pe drumul
care lega Ierusalimul de Gaza. Acolo a întâlnit un oficial al împărătesei Etiopiei
pe care, de asemenea, l-a convertit la creştinism (Fapte 8:26-39). Sfântul ucenic
Filip a propovăduit fără odihnă Cuvântul lui Dumnezeu în multe regiuni din
Orientul Apropiat, din jurul Palestinei. La Ierusalim, apostolii l-au ridicat la
treapta de episcop şi l-au trimis la Tralles în Asia Mică, unde a botezat mulţime
multă. Sfântul Filip a murit la adânci bătrâneţi.
Imnografie
Tropar (glasul al 4-lea) [2]: Lumea se împodobește și Etiopia se bucură, că de
tine a fost luminată și cu a ta cunună împodobită. Strălucită face pomenirea ta,
drept-vorbitorule Filip. Împlinit-ai o cale vrednică de Evanghelie, că pe toți i-ai
învățat să creadă în Hristos. De aceea Etiopia își întinde mâinile către Dumne-
zeu: Roagă-te Lui, Filipe, să ne dăruiască nouă mare milă.
Tropar (glasul al 3-lea): Apostole Sfinte, Filipe, roagă-L pe milostivul Dumne-
zeu să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.
Condac (glasul al 4-lea): Luminat fiind cu Preasfântul Duh, plinirile pământului
le luminezi cu învăţăturile tale şi cu strălucirile minunilor, de sfinţenie
tăinuitorule, apostole Filipe.
Condac (glasul al 4-lea): Următor făcându-te Învăţătorului tău, apostole, pentru
Dânsul cu credinţă ai slujit la trebile sfinţilor săi. Pentru aceea, toţi credincioşii
te fericim.
Iconografie
Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, Bucureșţi, 2000, pp. 149, 188),
arată că Sfântul apostol Filip trebuie zugrăvit în chipul unui tânăr, cu un început
de barbă, neagră şi scurtă, ţinând în mână un sul înfăşurat, însemnul
propovăduirii sale apostolice.
2 Tropar tradus din limba engleză.

Sfânta Ermiona, una din fiicele Sfântului apostol Filip (4 septembrie)
Sfântul apostol Filip (pomenit la 11 octombrie), care a botezat pe famenul
Candachiei, a avut patru fiice, pe care evanghelistul Luca le mărturiseşte de
proorociţe şi fecioare.
Sfântul apostol Filip vorbindu-i famenului Candachiei despre Adevăratul
Dumnezeu

Dintre acestea Ermiona şi Eutihia se duseră în Asia căutând pe Sfântul apostol
Ioan Teologul, şi neaflându-l căci se mutase la Domnul, aflat-au pe Petronie,
ucenicul Sfântului apostol Pavel, şi luând învăţătură de la dânsul, urmară
obiceiurilor lui. Iar Ermiona se deprindea cu meșteșugul doctoriei. Drept aceea
venea la dânsa mulţime multă şi tămăduia pe toţi cu harul lui Dumnezeu.
Trecând însă Traian împăratul asupra perşilor, se arătă sfânta că este creştină şi
aducând-o înaintea lui căuta să o înşele cu amăgiri şi să o despartă de Hristos.
Dar de vreme ce nu voia să se supună, a poruncit ca să o bată peste obraz multe
ceasuri. Iar Ermiona văzând pe Domnul șezând la judecată în chipul lui
Petronie, care îi grăia şi o întărea, socotea bătăile ca o nimica.
Deci văzând împăratul întărirea şi neînduplecarea gândului ei, ruşinându-se, o
liberă. Şi de atunci, deschizând în Asia locaș de oaspeţi, odihnea pe toţi şi le
tămăduia sufletele şi trupurile, iar Domnul se prea mărea în toate zilele de către
tot omul, cât a trăit împăratul Traian.
Iar dacă ce a murit el, împărăţind Adrian, ginerele său şi înştiinţându-se de cele
despre sfântă, trimise slujitori de o aduseră înaintea lui și-i zise:
- Spune-mi, bătrâno, de câți ani eşti, şi de ce neam, şi în ce stare te afli?
Iar sfânta, răspunzând, zise:
- Domnul meu Hristos ştie de câţi ani sunt şi de ce neam.
Împăratul zise:
- Dezbrăcaţi-o de haina ei şi o bateţi fără de milă, zicându-i să răspundă cu
smerenie la cele ce o întreabă împăratul.
Iar slujitorii o bătură cumplit. După aceea o supuseră la chinuri îndelungate în
căldări cu smoală, din care rămase nevătămată.
Şi scoţând-o ea grăi ea către împărat:
- Împărate! Domnul meu m-a întors spre somn în căldare, şi am văzut unde mă
închinam marelui zeu Iraclie.
Iar el bucurându-se îi porunci să intre în capiștea idolească. Atunci sfânta făcând
rugăciune către Iubitorul de oameni Dumnezeu, îndată se făcu tunet din cer, şi
căzând jos la pământ idolii care erau în capiște, se zdrobiră şi se făcură pulbere.
Şi ieşind, sfânta zise împăratului:
- Intră înăuntru de ajută zeilor, că au căzut şi nu pot să se scoale.

Intrând împăratul şi văzând zdrobirea idolilor, porunci să i se taie cinstitul ei cap
afară din cetate. Şi luând-o Teodul şi Timotei, ieşiră din cetate şi neîngăduindu-i
să-şi facă rugăciunea, se repeziră cu obrăznicie asupra ei, dar li se uscară
mâinile. Rugându-se atunci de sfânta şi crezând cu tot sufletul în Dumnezeu se
însănătoşiră şi o rugară pe Sfânta Ermionia să se roage pentru dânșii să-și dea
sufletele lor către Domnul înaintea ei.
Şi aceasta făcându-se își dădu şi ea sufletul în pace în mâinile Domnului,
aproape de acelaşi loc. Şi venind oarecare credincioşi binecinstitori, şi luându-le
cinstitele lor moaşte le puseră în Efes în loc ales şi însemnat care mai apoi fu
izvor necurmat de tămăduiri cu a cărui curgere îmbelșugată pe mulți a izbăvit
din neputințe și nevoi.

Sinaxar - Sfânta Ermiona, fiica diaconului Filip
Dintre cele patru fiice ale apostolului Filip diaconul, care după mărturia
Faptelor Apostolilor (21, 8-9), erau fecioare şi proorociţe, Ermiona şi Evtihís au
mers în Efes, pentru a-l întâlni pe Sfântul Ioan Teologul. Însă, pentru că iubitul
apostol se mutase deja la ceruri, l-au urmat pe ucenicul acestuia, Petroniu.
Ermiona, care cunoştea arta medicinii, a învăţat în preajma aceluia să vindece şi
sufletele, nu numai trupurile oamenilor.
Sfânta muceniță Ermiona, reprezentare contemporană de Haralambos
Epaminonda

În vremea aceea, împăratul Traian, întorcându-se din expediţia împotriva
parţilor (114), auzind multe despre vindecările minunate şi proorocirile Ermio-
nei, a poruncit să fie adusă înaintea sa. La început, a încercat să o silească să se
lepede de Hristos, dar nu a reuşit s-o convingă. Atunci a poruncit să fie lovită
peste obraz. Sfânta l-a văzut pe Hristos şezând în sala de judecată, sub
înfăţişarea lui Petroniu şi a primit cu bucurie loviturile. Proorocindu-i că-i va
învinge pe parţi şi că după el nu va lua altcineva tronul, decât ginerele său, adică
soţul fiicei sale, Traian a eliberat-o. După acestea, Ermiona a zidit în Asia un
aşezământ caritabil, unde străinii au găsit mângâiere de durerile trupeşti şi
sufleteşti.
Sfânta muceniță Ermiona, icoană grecească, Chios
În anul 117, luând tronul Împăratul Adrian, după proorocia sfintei, a aflat despre
aceasta şi a trimis să fie adusă înaintea sa. La întrebările referitoare la vârsta şi
la locul său de baştină, Ermiona a răspuns: „Hristosul meu cunoaşte câţi an am
şi din ce patrie sunt”. Înfuriat de îndrăzneala ei, împăratul a poruncit să fie
dezbrăcată, să fie biciuită fără milă şi să fie aruncată într-un cazan plin cu
smoală fierbinte, pucioasă, bitum şi plumb. Îndată ce Ermiona a fost aruncată în
cazan, focul s-a stins, iar Sfânta părea să stea în loc plin de răcoare. Vrând să se
convingă că ceea ce vedea este adevărat, Adrian s-a apropiat şi a atins cazanul
cu mâna sa. Îndată i s-a desfăcut pielea şi i-au căzut unghiile. Din mijlocul
cazanului cu aramă fierbinte, Ermiona a strigat: „Mare este Dumnezeul creş-
tinilor!”.

Ruşinat, împăratul a poruncit să fie aruncată goală într-un vas mare şi încins.
Îngerul ei, însă, o păzea de rele şi a risipit focul, arzându-i pe cei aflaţi în
apropierea vasului.
După aceste semne minunate, Ermiona s-a prefăcut că ar vrea să aducă jertfe
zeilor, fiind dusă într-un templu păgân. Cu rugăciunea, a aruncat la pământ şi a
sfărâmat toate statuile. Această ultimă batjocură l-a înfuriat peste măsură pe
Adrian, care a dat-o pe Ermiona în mâna călăilor Theotim şi Theodul, ca să-i
taie capul în afara oraşului.
Mucenicia SfinteiErmiona,ilustrațiedin Minologhionul împăratului Vasile
al II-lea
Pe când aceia se grăbeau să execute porunca împăratului, le-au înțepenit
mâinile. Li s-a luminat, atunci, mintea, au crezut în Hristos şi în aceeaşi clipă, s-
au tămăduit. Au rugat-o pe Sfânta Ermiona să se roage pentru ei şi şi-au dat
sufletul cu pace. Călcând toate uneltirile diavolului, şi-a dat apoi şi Sfânta
Ermiona, sufletul în mâinile Domnului, fiind îngropată în Efes.
Sursa: Néos Sinaxaristístīs Orthodóxou Ekklisías (Noul Sinaxar al Bisericii
Ortodoxe), Septembrie, Ed. Indiktos, p. 48-49

Icon of Sts. Philip the deacon, Theophanes the branded, and Zenais - all
commemorated on October 11th

Sfântul apostol Filip, unul din cei 7 diaconi (s.v. 11 octombrie / s.n. 24 octombrie)

Sfânta Ermiona, fiica diaconului Filip

Bucură-te, Sfinte apostol Filip, diacon al Domnului!

Sfântul apostol Filip, unul din cei 7 diaconi (s.v. 11 octombrie / s.n. 24 octombrie)

More Related Content

What's hot (20)

Similar to Sfântul apostol Filip, unul din cei 7 diaconi (s.v. 11 octombrie / s.n. 24 octombrie) (20)

More from Stea emy (20)

Sfântul apostol Filip, unul din cei 7 diaconi (s.v. 11 octombrie / s.n. 24 octombrie)