ADER 2.2.2.
- 1. INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU CARTOF ŞI SFECLĂ DE ZAHĂR BRAŞOV ADER 2.2.2 :Tehnologii inovative de reducere a vulnerabilităţii agroecosistemelor din cultura sfeclei de zahăr şi a cartofului faţă de agenţii de dăunare (re)emergenţi şi modalităţi de diminuare a acestora Perioada de executare a proiectului : 01.11.2011 – 15.12.2014
- 2. Conducător proiect : Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov Parteneri : P1-Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor Bucureşti P2- Institutul de Cercetare pentru Pajişti Braşov P3 –Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof Târgu Secuiesc P4- S.C. SOLFARM Sfântu Gheorghe Director proiect : Dr. ing. Victor Donescu
- 3. Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor Bucureşti Institutul de Cercetare pentru Pajişti Braşov –Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof Târgu Secuiesc S.C. SOLFARM Sfântu Gheorghe
- 4. Obiectivul general al proiectului : Elaborarea de tehnologii inovative pentru cultura cartofului şi sfeclei de zahăr care să asigure reducerea vulnerabilităţii agroecosistemelor în faţa agenţilor de dăunare (re)emergenţi şi asigurarea sustenabilităţii exploataţiilor în condiţiile respectării criteriilor de mediu. Obiectivele specifice ale proiectului : 1. Stabilirea tehnologiilor specifice care să asigure integrarea metodelor agrotehnice şi a mijloacelor chimice şi biologice de combatere la cartof şi sfeclă de zahăr şi reducerea poluării solului şi apei freatice 2. Determinarea sortimentelor şi combinaţiilor de însectofungicide şi a dozelor optime de aplicare în funcţie de starea fitosanitară a culturii şi gradul de atac 3. Stabilirea sortimentului de soiuri de cartof şi sfeclă de zahăr cu rezistenţă genetică la atacul de boli şi dăunători ,care să fie recomandate în cultură în condiţiile specifice zonelor principale de cultură din ţara noastră.
- 5. ADER 2.2.2 Faza 1/2011 Obiectivele fazei : - Studiu efectuat pe baza datelor climatice şi stiinţifice despre efectele schimbărilor climatice din ultima perioadă asupra productivităţii culturilor de cartof şi sfeclă de zahăr - O inventariere a agenţilor de dăunare care pot afecta stabilitatea agroecosistemele cartofului şi sfeclei de zahăr Activitatea 1.1 : Analiza efectelor condiţiilor climatice în schimbare asupra productivităţii agro-ecosistemelor culturii de cartof şi sfeclă de zahăr Activitatea 1.2 : Agenţii de dăunare re-emergenţi în culturile de cartof şi sfeclă de zahăr care pot afecta stabilitatea agroecosistemelor.
- 6. ADER 2.2.2 Faza 1 Activitatea 1.1 : Analiza efectelor condiţiilor climatice în schimbare asupra productivităţii agro-ecosistemelor culturii de cartof şi sfeclă de zahăr Modificările climatice globale (creşterea temperaturii medii, schimbarea regimului şi cantităţilor de precipitaţii) şi defrişările au determinat, în ultimele decenii, o creştere a suprafeţelor afectate de deşertificare la nivelul întregii planete. Deşertificarea este considerată ca fiind cel mai mare flagel care ameninţă Terra. Seceta poate produce : degradarea terenurilor agricole şi reducerea potenţialului biologic al solului, reducerea producţiei agricole şi pune în pericol securitatea alimentară a populaţiei. reducerea efectivelor de animale Principalele elemente climatice, în special temperatura, apa şi lumina, dacă se manifestă excesiv (prea mult sau prea puţin) si pe o durată mai lungă, pot deveni factori adverşi cu consecinţe serioase asupra activităţii, aspectului exterior, cantităţii şi calităţii producţiei.
- 7. Vătămări produse de temperaturi scăzute : Pe plantă, în cazul îngheţurilor sau a brumelor târzii, se constată ofilirea şi înnegrirea sau distrugerea totală a părţii aeriene. Plantele afectate de îngheţurile de primăvară îşi revin de obicei foarte încet, cu repercursiuni mari în acumularea producţiei. Îngheţurile timpurii din toamnă, care produc distrugerea timpurie a foliajului, duc la întreruperea acumulării producţiei la soiurile târzii. La tuberculi , pentru majoritatea soiurilor, temperatura de -2,0°C este punctul de îngheţ. In cazul brumelor sau a îngheţurilor timpurii, tuberculii pot îngheţa parţial sau total. Rădăcinile de sfeclă în sol rezistă la -5 °C, dar sfecla îngheţată reduce randamentul de extracţie al zahărului în fabricile de zahăr Pulpa tuberculilor afectaţi de temperaturi joase la fierbere se înnegreşte, devenind inproprie consumului sau prelucrării industriale .
- 8. Vătămări produse de temperaturi ridicate Plantele mai bătrâne se ofilesc. în cazul culturilor tinere, care nu au reuşit să acopere solul, simptomele evidente apar pe tulpini la nivelul solului. P e frunze apar arsuri Pe tubercul i, la temperaturi ridicate de 35-40°C, apare fenomenul de băşicare a cojii sau pete cu nuanţă metalică. în puipă, ţesuturile de sub coajă devin umede şi se brunifică. Sub coajă, pot să apară pete negre sau se formează necroze, Culoarea necrozelor în pulpă este galbenă, iar la prepararea culinară (fier-bere) petele necrotice rămân tari. Zona afectată se poate usca sau este invadată secundar de către bacterii de putrezire. Tuberculii afectaţi de temperaturi ridicate în câmp, formează colţi slabi, care nu sunt via-bili Pagube produse de temperaturi ridicate: - se opreşte formarea sau creşterea tuber-culilor, - scade rata de acumulare a producţiei, tuberculii rămân mici şi se deshidratează. - creşte procentul de tuberculi puiţi şi deformaţi. - scade calitatea comercială şi cea culi-nară a tuberculilor. - la sfecla de zahăr se opreşte acumularea zahărului -Acţiunea secundară a temperaturilor ridicate se manifestă în cazul culturilor de cartof pentru sămânţă, prin degenerarea climatică, ce se evidenţiază în anul următor .
- 9. Vătămări produse de secetă Seceta din prima parte a vegetaţiei cartofului şi sfeclei determină slaba dezvoltare a aparatului vegetativ aerian, plantele rămân mici, cu suprafaţa foliară redusă. Frunzele şi plantele se ofilesc, se îngălbenesc, iar în final se usucă. Florile avortează şi cad, nu se mai formează bace şi seminţe La tuberculi, seceta instalată după răsărirea plantelor inhibă stolonizarea şi poate cauza resorbirea stolonilor, încetineşte ritmul de creştere a tuberculilor. La tuberculii care au suferit de secetă şi temperaturi ridicate se constată ieşirea din repaus, încolţirea prematură, încolţirea filoasă, crăparea cojii. Tuberculii se deshidratează. în pulpă se pot forma cavităţi interne sau apare fenomenul de pătarea cenuşie . Pagube produse : - pierderile de producţie pot ajunge la peste 50-60%. - se depreciază calitatea culinară, aspectul comercial şi valoarea biologică a tuberculilor folosiţi ca material de plantat .
- 10. Vătămări produse de grindină Pe plante : vătămarea gravă a acestora, distrugerea foliajului. Plantele distruse se pot regenera. P e frunze apar perforări, rupturi sau franjurări de forme neregulate, dându-le un aspect zdrenţuros. Alteori apar pete albicioase, care ulterior se necrozează şi se găuresc. In cazuri grave se produce defolierea parţială sau totală a plantelor, distrugerea vrejilor la cartof Pe tulpini, apar rupturi şi urme de lovituri sub formă de pete albicioase, care mai târziu devin maronii. In drep-tul petelor tulpinile se pot rupe. Uneori tulpinile rămân defoliate sau sunt culcate la sol. Pe tuberculii neprotejaţi de sol apar vătămări exterioare Pagube: mai grave se manifestă la soiurile timpurii, surprinse înainte de înflorire. Dacă se distruge cca 25% din foliaj se reduce producţia şi scade calitatea comercială a acesteia La o distrugere mai mare a foliajului producţia scade semnificativ, se formează tuberculi mai mici care au calitate slabă şi greutate specifică redusă. Pe rănile produse se pot instala diferite ciuperci sau bacterii.
- 11. Vătămări produse de băltirea apei Plantele din zona cu exces de apă se îngălbenesc, stagnează în creştere sau mor în câteva zile. Pe tuberculi şi pe partea subterană a tulpinii lenticelele se măresc, se înălbesc. Pagube produse: Datorită excesului de apă producţia poate să scadă cu 25- 80 %. dar se ajunge şi la distrugerea totală a culturilor Excesul de apă favorizează apariţia şi răspândirea unor boli de putrezire, depreciază calitatea şi aspectul comercial al tuberculilor Scade conţinutul de substanţă uscată şi de amdon. Tuberculii devin apoşi şi fără gust, etc. Cauze : Excesul de apă se produce în special primăvara, pe terenurile nenivelate şipe soluri mai puţin permeabile, cu subsolul tasat. Poate fi provocat şi de inundaţii, precipitaţii abundente, de nivelul freatic prea ridicat sau de irigările excesive. Moartea plantelor este provocată de lipsa oxigenului la nivelul sistemului radicular.
- 12. ADER 2.2.2 Faza 1 A 1.2 Agenţii de dăunare re-emergenţi în culturile de cartof şi sfeclă de zahăr care pot afecta stabilitatea agroecosistemelor. Stabilitatea recoltelor de cartof şi sfeclă de zahăr din punct de vedere calitativ şi cantitativ în diferite condiţii ecologice depinde de interacţiunile care se stabilesc între : - potenţialul biologic, pe de o parte şi condiţiile mediului biotic şi abiotic înconjurător pe de altă parte Obiectivele principale al sistemului de protecţie a culturii cartofului şi sfeclei de zahăr sunt : - optimizarea beneficiilor raportate la costurile controlului speciilor parazite - protejarea faunei utile, - reducerea poluării mediului ambiant. Influenţa agenţilor patogeni şi concurenţi precum şi a factorilor limitativi de creştere este măsurată prin efectul asupra producţiei.
- 13. Cultura cartofului poate fi afectată de aproximativ 300 de dăunători şi boli, dintre care mai mult de 100 sunt extrem de periculoşi pentru nivelul şi calitatea producţiei obţinute. Bolile şi dăunătorii produc : - degenerarea cartofului pentru sămânţă - întâzieri în răsărire sau o creştere prematură - stopează creşterea, reduc foliajul sau contribuie la moartea prematură acestuia - inhibă producerea primară şi acumularea producţiei - infectează stolonii sau tuberculii nou formaţi - produc infecţii în depozite
- 14. Numărul de tratamente cu pesticide (erbicide, insecticide, fungicide) care se fac în perioada de vegetaţie a cartofului ajung în medie la 5-8 tratamente. În anii cu condiţii climatice deosebite (precipitaţii abundente care favorizează atacul manei) se ajunge la 8-12 tratamente şi 20 - 40 kg produs comercial administrat pe 1 ha. Numărul tratamentelor şi cantităţile de pesticide sunt mari, ceea ce justifică îngrijorarea privind: - poluare mediului, - distrugerea agenţilor biologici utili - concentrarea reziduurilor în consumatorii de la capătul lanţurilor trofice.
- 15. Principalii agenţi de dăunare re-emergenţi în culturile de cartof şi sfeclă de zahăr care pot afecta stabilitatea agroecosistemelor la noi în ţară sunt :
- 16. Nematozii comuni din genul Ditylenchus, nematozi polifagi, destul de răspândiţi, au fost decretaţi după intrarea în UE ca dăunători de carant ină fitosanitară.
- 17. Aphis fabae Scopoli, 1963. APHIDINAE: APHIDINI Păduchele negru al sfeclei. Specie răspândită pe tot globul. În ţara noastră se întâlneşte în toate regiunile.
- 18. Myzus persicae Sulzer, 1776. APHIDINAE: MACROSIPHINI Păduchele verde al piersicului .Specie răspândită în Europa, Asia, America de Nord, Africa şi Australia. În ţara noastră este semnalată în toate regiunile.
- 19. Viermii sârmă (AGRIOTES sp. (fam. Elateridae) sunt răspândiţi în aproape toate regiunile geografice şi climatice reprezentative de pe Pământ, cunoscându-se 7.500-8.000 de specii. Sunt polifagi, atacă cartoful şi sfecla de zahăr provocând uneori pagube mari.
- 20. Alternaria (Alternaria solani E. şi M. Boala este produsă de ciuperca Alternaria solani (EH. şi Mart.) Pe frunze apar pete necrotice, circulare, ovale sau puţin colţuroase. Ţesuturile în dreptul petelor se necrozează şi se usucă, uneori se rup şi cad în bucăţi, iar frunza rămâne ciuruită. în cazul unui atac pu-ternic foliajul se răsuceşte, se înnegreşte şi se usucă în totalitate Leziunile de pe tuberculi seamănă cu cele produse de putregaiul uscat (Fusarium sp.), dar lipsesc pli-urile cu spori. În pulpă, în dreptul petelor de pe coajă, se formează un putregai uscat de culoare brună-negricioasă.
- 21. Râia argintie . Boala este produsă de ciuperca Helminthosporium solani Dur.şi Mont. Sinonim: Spondylocladium atrovirens Hare. Ciuperca atacă numai tuberculii. Soiurile timpurii sunt de obicei mai grav afectate decât soiurile mai târzii. Tuberculii pot fi infectaţi în câmp şi/sau în depozit, dar boala evoluează numai în timpul păstrării.
- 22. Putrezirea germenilor şi plăntuţelor (PYTIUM spp-, PHOMA BETAE Fr., APHANOMYCES spp. FUSARIUM spp., RHIZOCTONIA SOLANI Kiihn). Sunt atacate plăntuţele tinere de sfeclă. In primăverile ploioase şi reci, atacul produce putrezirea acestora şi goluri mari în cultură. Atacul se manifestă şi în cursul anului provocând reducerea producţiei şi a conţinutului în zahăr.
- 23. Rhizoctonia violaceea (Mucegaiul violet al sfeclei apare pe rădăcină sub formă de pete de culoare violacee, în dreptul petelor ţe-sutul se adînceşte şi putrezeşte datorită şi atacului ciupercilor saprofite. Când condiţiile sunt prielnice ciupercii, rădăcinile putrezesc în întregime şi plantele pier.
- 24. Cercosporioza (CERCOSPORA BETICOLA Sacc.). La culturile atacate de cerosporioză intervalul dintre rânduri este acoperit de frunze uscate distruse de boală ,căzute pe sol,. Distrugerea frunzelor şi formarea repetată de noi frunze în rozetă are repercusiuni negative asupra creşterii rădăcinii şi acumulării zahărului.
- 25. Semnalarea re-emergenţei unor boli şi dăunători impun : - măsuri sporite de monitorizare şi control - integrarea acestora în cadrul unor tehnologii sustenabile adaptate diferitelor sisteme de cultură Este necesară o schimbare fundamentală a abordării protecţiei culturilor şi modernizarea tehnologiilor de cultivare.